a sta

Toate articolele etichetate a sta

Umbre căzute din lună

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a afla, a ajunge, a ameți, a avea, a avea rost, a înnobila, a coborî, a contamina, a controla, a crește, a croi, a cădea, a decapita, a ține, a ține sub control, a fi, a fi în căutare, a fi contaminat, a fi exterior, a fi gata, a fi neliniștit, a fi obosit, a gândi, a lichida, a lăsa, a lăsa rece, a mobiliza, a nu se lăsa, a obosi, a participa, a profita, a reuși, a reveni, a se afla, a se afla în căutare, a se încolăci, a se întoarce, a se gândi, a se mobiliza, a se zbengui, a simți, a smulge, a sta, a stoarce, a-și croi drum, acest, acestea, acestor, activ, aidoma, albastru, alte, alte capete, alteori, amețit, amețite de fum, amiază, apoi, astenia noastră, astenie, astru, astru nocturn, atunci, în căutare, în jur, în plină amiază, întoarcere, între scaunul de pe tavan, întrun cap, cap, capete, capul meu, capul meu și al lui tavi, care, când, cât e noaptea de lungă, concluzie, contaminat, contaminat de filozofie, control, călare, călări, călări pe triciclete, către, căutare, căzut, căzute, căzute din lună, dar, de fapt, de pe, din plin, dincolo, drum, drum de întoarcere, după aceea, ele, eu și cu tavi(III), exterioară, exterioară nouă, exterior, și masa de scris, și-atunci, țigară, fapt, filozofie, foi, foi de hârtie, fum, gata, gând, hârtie, himerele, himeră, ipochimen, ipochimeni, la loc, lent, loc, lucru, lucruri, lungă, Lună, mai mereu, masă, mereu, măsură, neavând de gând, necunoscut, neliniște, neliniștea lor, noapte, noastre, noastră, nocturn, normal, nostru, nouă, numai, obosiți, obosiți peste măsură, odaie, paloarea, paloarea foilor de hârtie, pauze, pauzele de țigară, până, până dincolo de ziduri, pe sub, peste, picătură, piept, piepturi, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, potrivit, prin, publicat de Bot Eugen, puze, rațiune, rost, scaun, scaunul de pe tavan, scris, spirit, stilet, stilete, sub control, tavan, tavi, tâmple, tâmplă, toate, tot, triciclete, tricicletă, ultimile, ultimul, Umbre căzute din lună, una, una câte una, uneori, ungher, ungherul potrivit din odaie, unor, virus, virus necunoscut, zid, ziduri, Zilele noastre ca arginții numărate sînt, ziua, ăsta. 2 comentarii

eu și cu tavi(III)

Eram prea obosiți
și nu mai reușeam
să le ținem sub control,
iar ele simțeau asta
și profitau de astenia
noastră din plin:
se zbenguiau călări
pe biciclete,
cât e noaptea de lungă,
între scaunul de pe
tavan și masa de scris.
Alteori, în plină amiază,
când erau nevoite activ
să participe
la pauzele de țigară,
coborau, amețite de fum,
și se încolăceau încet
ca niște pitoni
în jurul tâmplelor noastre,
neavând de gând să se lase
de capul meu și al lui tavi
până nu storceau din ele
ultimele picături
de rațiune.
Și-atunci, eram gata
să ne smulgem din piepturi
stiletele
și să le decapităm
una câte una
pe toate,
înnobilând după aceea
paloarea
foilor de hârtie
cu-albastrul acestor
umbre căzute din lună.
Lucrurile reveneau
apoi la normal,
dar asta numai
până în ziua în care
le creșteau la loc
alte capete. Aidoma unor
ipochimeni contaminați
de filozofie, ca de un
virus necunoscut,
am stat și ne-am gândit
întrun cap și
am ajuns la concluzia
că nu are rost
să le tot lichidăm,
că neliniștea lor e
de fapt una
exterioară nouă,
aflate cum sunt
mai mereu
în căutarea
ungherului potrivit din odaie
prin care să își croiască,
până dincolo de ziduri,
drumul de-ntoarcere
către astrul nocturn.

de Bot Eugen

Tăcuta strigă

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a așeza, a așterne, a afla, a amâna, a auzi, a avea, a avea loc, a continua, a ține, a ține de cald, a fi, a fi pe sfârșite, a fuma, a gândi, a gândi în secret despre, a găsi, a izbi, a lovi, a lovi cu picioarele, a meni, a ne fuma, a răsturna, a se așterne, a se auzi, a se întâlni, a se izbi, a se sfârși, a se termina, a sfârși, a sta, a sta confortabil, a stinge, a termina, a urma, a visa, a visa urât, a-și afla, amânat, amânată, în secret, întâlnire, cald, ceai, celălalt, ceremonia ceaiului, ceremonie, confortabil, cuvinte, decât, despre, dimineață, după ce, echilibru, eu și cu tavi, eu și cu tavi (II), fiecare, fiecare din noi, gânduri, gânduri otrăvite, liniște, liniște mormântală, lumini, lumină, menită, mereu, meu, mormântal, mormântală, MUZICĂ, noapte, noaptea dimineții, noi, orizontală, otrăvit, otrăvite, parcă, până, până la urmă, peste, peste toate, poem, POEZIILE MELE, propria orizontală, proprie, propriul echilibru, prpriu, publicat de Bot Eugen, rând, rând pe rând, reciproc, răsturnat, scaun, scaun răsturnat, secret, sine, strigă, tavan, toate, trup, trupul meu, tăcut, Tăcuta strigă, tăcută, umbră, urmă, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. Un comentariu

eu și cu tavi (II)

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
S-au terminat și muzică, și cuvinte.

Am stins rând pe rând
toate luminile.
Urma să aibă loc întâlnirea
mereu amânată cu sinele.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a aflat
propria orizontală.

Peste toate s-a așternut
o liniște mormântală,
menită parcă să ne țină de cald.

Nu se mai auzea decât
ce gândea în secret fiecare
despre celălalt.

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
Ne fumam reciproc gândurile otrăvite.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a găsit
propriul echilibru,
după ce și-a așezat
pe tavan umbra,
să stea confortabil
pe-un scaun răsturnat.

Doar aproapele meu
continua să viseze urât
și lovea prin somn
cu picioarele
seară de seară în zid.

Astăzi, însă,
în noaptea dimineții,
nu se mai auzea decât
o strigă izbindu-se–n mine
cu aripile de toți pereții.

de Bot Eugen

Astrul sonor

Publicat de boteugen74 pe 20 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a anima, a îmbărbăta, a încerca, a înnegri, a însufleți, a da, a da glas, a face, a face un pas, a face un pas înainte, a imortaliza, a pendula, a purta, a ridica, a rămâne, a rămâne la înălțime, a se ridica, a se ridica în picioare, a sorbi, a sta, a sta la masă, a termina, a tăcea, aburind, aburinde, alături, amară, astru, astru sonor, Astrul sonor, în dosul coastelor, în mână cu o chitară, în picioare, în ritm de rock-and-roll, îndelung, înnegrit, înălțime, bass, cameră, cană, cap, casetofon, casetofon electronika, ceai, chei, cheie, chiștoace, chitară, cinci, coaste, corzi, corzi de bass, costume, căni, căni aburinde, dimineață, dos, drumuri, ea, efecte secundare, efemer, el, electronika, eu, eu ;i cu tavi, eu și cu tavi, foi, glas, ieri, inimă, inimă roșie, intrare, ipostaze, ipostaze efemere, ipostază, la înălțime, lumini, lumină, masă, mâine, mână, meloman, melomani, mijloc, muzică rock, neagră, neterminat, neterminate, nume, ora 5, ora 5 dimineața, Ora cinci dimineața, oria cinci, oră, pas, perete, picioare, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pălărie, raze, ritm, rock, roșie, roșu, răgușit, răgușită, schelet, scrum, soare, soarele zilei de ieri, sonor, stea, steaua cu nume soare, Steaua pe nume Soare, sticle, sus, tavi, tăcere, tăcere neagră și amară, umbre, umbre de melomani, umbră, vânt, vers, versuri, versuri neterminate, voce, voce răgușită, zbor, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. 3 comentarii

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II) – varianta a doua

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 09, 10, 104, 14, 14:41, 2, 2011, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a aduce din profil, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a apela, a apuca, a arunca, a azvârli, a începe, a închide, a închide ochii, a îndemna, a înștiința, a înfige, a înjura, a întârzia, a întreba, a bate, a bate către portocaliu, a bate pasul pe loc, a bea, a coborî, a derula, a deschide, a dezgoli, a durea, a efectua, a face, a face bine, a face pe mortul, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi plin, a fi plin de sine, a fi sigur, a fugi, a fumega, a gâfâi, a gândi, a grăbi, a lucidiza, a lucidiza nimicul, a naufragia, a o face, a o face pe mortul, a obosi, a petrece, a primi, a prinde, a prinde din urmă, a privi, a pulsa, a rata, a rugini, a răcni, a răspunde, a răsufla, a scana, a scârbi, a se afla, a se afla între semeni, a se alerga, a se apuca, a se arunca, a se îmbăta, a se deștepta, a se derula, a se deschide, a se face, a se grăbi, a se mișca, a se obosi, a se opri, a se opri din gâfâit, a se privi, a se privi față în față, a se rostogoli, a se scârbi, a se spânzura, a se târî, a se trezi, a se uita, a semăna, a spânzura, a sprijini, a spune, a sta, a sta între, a sta cheremul cuiva, a sta țeapăn, a suna, a suna a pagubă, a suna metalic, a suna metalic din inimă, a trage, a trebui, a trece, a turna, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a zice, a-și vedea de drum, a-l durea în paișpe, abia, abia trezit, abia trezit din hibernare, abur, aburi, aburii de cafea, așa că, așa că vezi, aflate, aflate mereu în întârziere, aidoma, alb, albastru, albastră, alene, Alexandr Matrosov, ambrazură, amestecat, apel, apeluri, apeluri ratate, Arbore, arcaș, arcașul albastru, artere, arteră, asemeni, asfalt, astfel, atent, atunci, atunci când, azvârlită, â, în continuare, în dreptul, în dreptul tâmplei mele stângi, în fața ochilor, în mine, în paișpe, în ploaia de raze X, în tăcere, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înștiințare prin sms, înfipte, înjurături, înjurătură, întârziere, într-o, într-o mână, între, între două stații-beton, între semeni, întreaga lume, întreg, bandă, bandă rulantă, bară, beat de lumină, beton, bună, ca, cafea, care, când, când și când, când negru pe alb când roșu pe negru, cândva, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceas, ceas deșteptător, ceasul deșteptării, cele, cele două stații-beton, cer, cer-clepsidră, cerul-clepsidră, cherem, ciment, clepsidră, continuare, cu ghearele înfipte, cu inima înainte, cu inima-nainte, cu o ochi de sticlă, cu ochi de sticlă, cu pieptul său larg deschis către lume, cu viteza celor 512 nuanțe de gri, cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă, cumva, cumva straniu, cățel, cățelul galben, către, da, de asfalt, de sine, de urgență, deșteptare, dejun, deschis, desfrunzit, despre, devreme, dezgolit, dimineața devreme, dimineață, din, din când în când, din față, din mine, din profil, din urma lui, din urmă, doar, doi, două, două stații, drept, drum, după, ecografie-fulger, el, șarpe, și fac bine, șofer, țeapăn, țigară, față în față, faţă, felină, galben, gâfâit, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, golul, golul din mine, gri, hibernare, imagini, inimă, intersecție, jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă, la cheremul pustiului, larg, larg deschis, linie, linie moartă, loc, lume, lumea întreagă, mașinal, mașini, mașini pline de oameni, mașinile lor: 14 și 104, mașină, mai multă, mare, mare de asfalt, margine, mână, mereu, metalic, mine, moartă, Moment, momente, mort, mortul turnat în ciment, mult, mă doare în paișpe, neagră, neagră felină, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, niște, nimic, nimicul, noapte, noapte albă, noapte bună!, nopți albe, noroi, nuanțe, nuanțe de gri, nuanță, o bară, o cană, o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o neagră felină, oameni, oameni plini de sinele lor mașinal, oameni-mașini, obosiți, ochi, ochi de sticlă, om, pagubă, pahar, paharul din plastic, paișpe, pas, până, pe jumătate, pe lângă, pe loc, pe nerăsuflate, pe secundă, pentru, peste, piept, pieton, pieton tras pe linie moartă, plastic, plin, pline, plini, ploaie, ploaie de raze, ploaie de razeX, ploaie de ultrasunete, poem, poezie, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, preț de încă vreo două nopți albe, prin, prin mine, printre, printre cele două stații-beton, privire, priviri, profil, publicat de Bot Eugen, pustiu, pământ, ratat, ratate, raze, razeX, rază, roată, roșu, roșu pe negru, roți, roți ruginite, rostogolire, ruginit, ruginite, rulant, rulantă, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seamăn, seara târziu, seară, secundă, semeni, siguranță, siguranță de sine, sine, sine mașinal, sinele lor mașinal, sms, spânzurat, spânzurat de o bară, stație, stații-beton, stalinskaya, stalinskaya vodka, stau la cheremul pustiului, stâng, sticlă, stradă, straniu, străzi, sub cerul-clepsidră, sub o ploaie cu ultrasunete ultimul răcnet, suflet, sunt doar în trecere, săgeata albastră, săgeată, taxi, tâmplă, târziu, telefon, timp, toate, tocmai, torent, torent de oameni-mașini, tot, tot așa cum, totul, totul din mine, transport, tras, trezit, trup, trup dezgolit, trup dezgolit pe jumătate, trupul dezgolit pe jumătate, tunel, tunel nesfârșit, tuneluri nesfârșite, turnat, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie(II)-varianta 2, Ultrasonografie(II)-varianta a doua, ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, un pieton tras pe linie moartă, unui, urgență, urmă, viteză, vodcă, vreo, X, zdravăn, zdravănă, ăla. Scrie un comentariu

Naufragiul din marea de asfalt

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă;
într-o mână-mi fumegă o țigară,
în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic;
adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene,
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau la cheremul pustiului,
pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră,
sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec
cu privirea torentul de oameni-mașini
care sună metalic din inimă
pe toate arterele ceasul deșteptării.
Din când în când se oprește din gâfâit
în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic,
doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc
despre el, după
își vede de drumul lui,
bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă.
Stau între două stații-beton ce se privesc față în față
cu ochi de sticlă și văd
totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere,
de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele
lor mașinal.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre;
eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele-nfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima-nainte-n
ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană zdravănă de ceai negru
amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate;
primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi,
trebuie să-i scanezi de urgență
trupul dezgolit pe jumătate,
jumătatea de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă-o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează-n mine imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă-
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu trec pe lângă-o răscruce,
printre cele două stații-beton ce se privesc
față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu-ntre semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 14 sau 104, 2, 3, 4, 5, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a azvârli, a începe, a începe să bată, a închide, a îndemna, a înștiința, a înfige, a întârzia, a întreba, a bate, a bea, a coborî, a derula, a durea, a efectua, a face, a face bine, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi beat, a fugi, a fumega, a grăbi, a improviza, a lucidiza, a mișca, a petrece, a petrece cu privirea, a primi, a prinde, a privi, a pulsa, a rata, a răspunde, a se afla, a se agăța, a se alerga, a se atinge, a se decide, a se deranja, a se derula, a se face, a se face roșu, a se grăbi, a se opri, a se privi, a se rostogoli, a se scârbi, a se târî, a se trezi, a se uita, a sosi, a spânzura, a spune, a sta, a sta țeapăn, a suna, a trage, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a-l durea în paișpe, abia, abur, aburi, aburi de cafea, aceea, agățat, alb, albastru, albastră, albe, Alexandr, Alexandr Matrosov, altele, ambrazură, amestecat, apel, apeluri ratate, arcaș, arcaș albastru, asemeni, astfel, atent, în continuare, în fața ochilor, în minte, în tăcere, în urmă, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înfipt, înfipte, întârziere, între, între cele două stații, între două stații, între timp, întreg, bară, beat, beat de lumină, bine, cafea, cană, care, când negru pe alb când roșu pe negru, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceilalți, cel, celor, copac, cu inima înainte, cățel, cățelul galben, către, da, decis, dejun, destinație, devreme, dezgolit, dezgolită, dimineața devreme, dimineață, din față, din mine, din profil, din urmă, doi, două, drum, după, după aceea, ecografie, ecografie-fulger, șarpe, șofer, țeapăn, țigară, față în față, față-n față, faţă, felină, fulger, galben, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, gol, golul, golul din mine, hibernare, imagine, imagini, inimă, intersecție, jumătate, la umbra unui copac, lucidizare, lume, lumea întreagă, lumină, mașini, mașină, margine, margine de trotuar, mână, mereu, mișcare, mine, minte, Moment, momente, mult, neagră, neagră felină, nebun, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, nimicul, noapte, noapte bună!, nopți, nopți albe, noroi, numere, număr, o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet, ochi, pahar, paharul din plastic, paișpe, până, pe când, pe jumătate, pe stomacul gol, peste, piept, plastic, ploaie, ploaie de raze X, ploaie de ultrasunete, poem, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, prima, primul, prin, prin mine, privire, profil, publicat de Bot Eugen, ratat, raze, raze X, roșu, roșu pe negru, rostogolire, rugină, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seara târziu, seară, sms, spânzurat, stație, stații, stalinskaya, stalinskaya vodka, stomac, stomacul gol, străzi, sub, sub ploaia de raze X, suflet, săgeata albastră, săgeată, taxi, târziu, timp, tocmai, tot, totul, tramvai, trei, trezit, trotuar, trup, tunel, tuneluri, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie, Ultrasonografie(II), ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, unele, unele pe altele, unui, unul, urmă, viteză, vodkă, vreo, X, zile. Scrie un comentariu

512

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie;
într-o mână îmi fumegă o țigară, în cealaltă – paharul din plastic;
adulmec aburii de cafea și gândurile-ncep să se miște
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau pe o margine de trotuar, la umbra unui copac
și-i petrec pe ceilalți cu privirea.
Ei se opresc, se uită cumva straniu la mine,
nu zic nimic, după aceea își văd de drumul lor.
Stau între două stații ce se privesc față în față și văd
totul din mine, prin mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre,
pe când eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți de metal care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele înfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima înainte
sub ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate, între timp, primesc
o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi:
trupulului său dezgolit pe jumătate,
jumătății sale de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează în minte imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri –
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri
unele pe altele,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu, trec pe lângă răscruce,
printre cele două stații ce se privesc
față în față și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu între semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Neo(II)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a aprinde, a apropia, a arde, a asculta, a auzi, a înșuruba, a înfige, a întreba, a căuta, a face, a fi, a fi gata, a filozofa, a găsi, a intra, a intra în pământ de rușine, a locui, a lua, a medita, a nu avea somn, a nu dormi, a plăcea, a reuși, a răspunde, a scârțâi, a se apropia, a se auzi, a se distra, a se face, a se face dimineață, a se holba, a se uita, a se zgâi, a sforăi, a sta, a sta gata, a trepida, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, afară, alb, ALB-NEGRE, ALB-NEGRU, aprins, aprinsă, asemeni, asupra, autocar, autocarul nostru, autocarul nostru pe jumătate gol, în timp ce, în tot acest timp, înșurubați, înșurubat, într-un, într-un târziu, între, înăuntru, bine, boltă, boltă metalică, bricheta aprinsă, brichetă, București, București-Chișinău, camere, camere de luat vederi, camerele pieptului meu, cameră, capitala Chișinău, capitală, câteva, ceilalți, chiar, Chișinău, cineva, cu niște ochi bine-nșurubați în monitor, cu ochii înșurubați, cu ochii bine-nșurubați în monitor, Cu reflexii și reflecții, cu scârț, cuvânt, cuvinte, Cuvinte alb-negre(V), Cuvinte alb-negre(V) cu reflexii și reflecții, despre, despre toate și despre nimic, dimineață, din piele, dintre, doar, după, după câteva frâne, existențial, existențiale, existență, frâne, frână, gata, gata să intre-n pământ de rușine, gol, ics, idioată, idiot, igrec, intens, intrare, intrarea în capitală, jumătate, lanternă, lumânare, mai multe, metalic, metalică, mie, mine, Moment, monitor, mult, multe, măcar, negri, negru, Neo(II), nici, niște ochi, niște ochi înșurubați în monitor, nimic, noi, nostru, nu, Nu vrei să?, oamenii-camere, oamenii-camere de luat vederi, ocatvă, ochi, octave, ori, pantof, pantofi, pantofi negri, pantofii mei din piele, pantofii mei negri, pantofii mei negri din piele, pantofii mei negri din piele cu scârț, pe când, pe jumătate gol, pe jumătate roșu, pe seama, piele, piept, pieptul meu, poem, poezie, POEZIILE MELE, prin, printre, probleme, probleme existențiale, problemă, pshologic, publicat de Bot Eugen, păi, pământ, reflecție, reflecții, reflecții le tale, reflecțiile tale idioate, reflexie, reflexii, rușine, rău, rău de tot, război, război psihologic, război psihologic între mine și restul, războiul psihologic dintre mine și ceilalți, salon, salon de sforăit, salon de sforăit pe mai multe octave, scârț, seamă, sforăit, târziu, timp, toate, totul, V, vedere, vederi, voce, X, Y, Ygrec, ygrek, zeta. 2 comentarii

Cuvinte alb-negre(V)

cu reflexii și reflecții

Îi plăcea să se audă meditând
cu glas tare
asupra problemelor existențiale,
mie – doar să-i ascult vocea
cum trepidează între
bolta metalică
și pantofii mei negri din piele
cu scârț;
ardea intens printre cuvinte,
vorbea despre toate și
despre nimc.
Într-un târziu, mă întrebase:
-Nu vrei să…?
-Păi, nu ,
i-am răspuns,
chiar nu e momentul
s-o cauți cu lumânarea
prin camerele pieptului meu
pe umbra aceea
de spațiu nelocuit
de oamenii-camere de luat vederi;
nici cu lanterna măcar
ori cu bricheta aprinsă
nu vei reuși s-o găsești –
nu vezi c-afară
se face dimineață,
iar înăuntru – salon
de sforăit
pe mai multe octave,
în timp ce
intrarea în capitală
se-apropie de noi, asemeni
războiului psihologic
(dintre mine și ceilalți)
și-autocarul
pe jumătate gol,
roșu pe jumătate
stă gata să intre-n pământ
de rușine
după câteva frâne,
tot ascultându-te cum
vorbești despre toate
și despre nimic,
cu gândul la ce va spune
igrec ori ics
despre reflecțiile tale idioate ;
în acest timp
zeta se va holba la noi
cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și se va distra rău de tot
pe seama reflexiilor noastre
palide de nesomn.

de Bot Eugen

Takashi Arima – Din lac în puț

Publicat de boteugen74 pe 13 august 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE STRĂINĂ, TAKASHI ARIMA. Etichetat: 1997, 50$, a atinge, a auzi, a avea, a avea avantaj, a avea efecte secundare, a avea gust bun, a avea impresia, a împinge, a înainta, a închipui, a întoarce, a câștiga, a ciuguli, a cuveni, a deschide, a distribui, a duce, a duce la gură, a ști, a ține, a ține loc, a face, a fi, a fi condamnat, a fi eficace, a fi foarte bine gătit, a fi sigur, a fi transferat, a impune, a intra, a jura, a legăna, a lua, a lua masa, a lua vitamine, a măcina, a nu avea pe nimeni, a oferi, a oferi prilej, a petrece, a prii, a prăji, a putea, a păzi, a schimba, a schimba o vorbă, a scădea, a scăpa, a se atinge, a se îmbăta, a se întoarce, a se păzi, a se simți, a servi, a simți, a spune, a sta, a striga, a transfera, a trăi singur, a urca, a urma, a veni, a-și câștiga pâinea, a-i scăpa, adevărat, alt, alta, altă parte, amiază, ani, asemenea, astea, astfel, atrigăt, atunci, autohton, avantaj, „Din lac în puț”, „Umbra lui Ulise”, închisoare, îndoială, însumi, bar, baruri, beție, belșug, Bento, Bento-uri, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, borcan, borcan de shiokara, bucătărie, bun, bun gust, cadou, cambuză, când, cât, cât de spre, cât despre, câtăva, celulă, chiar, cincizeci, cine, Cluj-Napoca, colesterol, coloranți, coloranți sintetici, condamnat, condamnat la închisoare pe viață, condimente, criză, cu adevărat, cu fiecare zi, cu pași mari, cu pumnii strânși, dacă, dar, deși, deținut, deloc, despre, din, din belșug, dinspre, distribuit, distribuite, dulce, dulce beție, după, după fiecare masă, e sigur, Editura Mesagerul, efect, efecte, efecte secundare, eficace, șoareci, țară, țigară, țigări, ficat, ficatul meu, fiecare, foarte, foarte bine gătite, fără, fără îndoială, fără o vorbă, gândaci, gură, gust, gătit, gătite, igienic, igienică, impresie, la naiba!, loc, locuință, lyo, mahmureală, mandarine, mandarină, mare, masă, mese, mine, mine însumi, mări, naiba, nimeni, nimic, nivel, nivelul zahărului, o vorbă, omletă, orez, orezul gătit, oroare, pachet, parte, pas, pasăre, paşi, pâine, până ce, pârguit, pârguite, pentru, poem, poezie, POEZIE STRĂINĂ, prefață traducere și note de Ion Cristofor, prezență, prilej, prăjit, publicat de Bot Eugen, pumn, pășune, Păzește-te, rest, restul vieții, răul, sake, sau, scaun, seară, secundar, secundare, seri, seri triste, shiokara, sigur, singur, singurătate, singurătate mea, singurătatea, sintetic, sintetici, stomac, strânși, strâns, TAKASHI ARIMA, toate, toate astea, tovarăș, traducere în limba română de Ion Cristofor, Traducere de Ion Cristofor, transferat, trece, trecut, trecut de cincizeci de ani, trist, triste, tsukudani, unde, vânt, viață, vitamine, vitamină, volum de poezie, vorbă, vreme, zahăr, zi. Scrie un comentariu

De câtăva vreme
Nimic din ce duc la gură
Nu-mi prieşte.
Sake-ul* autohton, tovarăş singurătăţii mele mă leagănă
într-o dulce beţie Dar mahmureala ce urmează Nu-i fără-ndoială cadou pentru ficatul meu.
Iar orezul gătit de mine însumi în cambuza ce-mi ţine loc de bucătărie Nimic nu spune c-ar fi
prăjit cum se cuvine.
Păzeşte-te.
Chiar şi-atunci când deschid un borcan de shiokara** sau de
tsukudani***,
Am impresia că-s o pasăre ciugulind pe păşune Iar mandarinele din lyo pârguite în vântul
venind dinspre
mare,
Deşi au bun gust în gură, E sigur că nu-mi vor scădea nivelul zahărului.
Mesele pe care le iau în altă parte
Au avantajul că-mi oferă prilejul de a sta pe un scaun,
Dar prezenţa gândacilor şi-a şoarecilor
Nu-i deloc igienică.
Bento-urile**** distribuite în pachet la amiază
Sunt foarte bine gătite.

Dar, mă jur, au condimente şi coloranţi sintetici din belşug.
Chiar şi omleta, la naiba,
Face să-mi urce colesterolul.
Ţigările, mi-am impus să nu mă mai ating de ele,
Dar vitaminele pe care le iau după fiecare masă
Dacă sunt cu-adevărat eficace
S-ar putea să aibă şi efecte secundare.
Cât despre cafea… Nu-i prieşte stomacului.

Trecut de cincizeci de ani
Trăieşti singur, transferat într-un asemenea loc Ca să-ţi câştigi pâinea. Cu fiecare zi, toate
astea te macină. Răul înanintează cu paşi mari, o ştii. Serile triste, când nu ai pe nimeni cu cine
să schimbi o vorbă, Te-mping să intri prin baruri unde te-mbeţi Si când te-ntorci în celula ce-ţi
serveşte de locuinţă Te simţi asemenea deţinutului care aude că e condamnat la închisoare
pe viaţă.
îmi închipui cu oroare
Că astfel îmi voi petrece restul vieţii,

Şi mă întorc
cu pumnii strânşi, fără o vorbă
până ce intru în criză, când strigătul îmi scapă …

* Sake – Băutură tradiţională japoneză obţinută prin fermentarea orezului(berea de orez).

** Shiokara – ouă, maţe de peşte cu sare.

*** Tsukudani – Aliment în conservă, fiert în sos de soia.

**** Bento – Mâncare tradiţională japoneză, din orez, cu diferite condimente.

+ Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997.

+ Traducere, prefaţă şi note de Ion Cristofor.

Babeta de vis-a-vis

Publicat de boteugen74 pe 23 iulie 2011

Publicat în: ADA MILEA, MUZICĂ, POEZIILE MELE. Etichetat: a aprinde, a asculta, a asurzi, a auzi, a închide, a înnebuni, a face, a gândi, a lua, a lua zborul, a nu face, a nu face nimic, a prevedea, a răsturna, a se așeza, a se lipi, a sta, a tace, a tăcea, a vedea, a vrea, a zidi, ADA MILEA, asemenea, atunci, autor, îndelung, înnebunită, întredeschis, Babeta de vis-a-vis, bloc, blocuri de piatră, butelie, carne, când, Ceaușescu n-a murit, cum, eu, țigară, fereastră, garsoniere, liniște, lipită, MUZICĂ, nimic, oare, ochi, piatră, poem, POEZIILE MELE, posibil, prin, publicat de Bot Eugen, Raskolnikov, răsturnare, răsturnare de situație, situație, spate, stol, ușă, umbre, umbre de carne, umbră, ureche, zbor, zid, zidit, zidite. Scrie un comentariu

cu urechea lipită de zid, în spatele ușii întredeschise,
stă și ascultă, înnebunită de liniște,
vrea să audă ce gândește Raskolnikov,
atunci când tace-ndelung și nu face nimica …

Dar nu se aude decât zumzetul de neoane
și o tăcere asurzitoare ultimul răcnet

eu mă așez pe butelie,
aprind o țigară, închid ochii și văd
cum prin fereastra întredeschisă
își ia zborul un stol de garsoniere;
umbre de carne zidite-n blocuri de piatră,
blocuri de piatră zidite-n umbre de carne…

E oare posibil ca autorul să nu fi prevăzut
o asemenea răsturnare de situație

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Nichita Stănescu – Copil buimac

Publicat de boteugen74 pe 1 iunie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, NICHITA STĂNESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: a adormi, a afla, a apăsa, a avea, a avea timp, a întâmpina, a citi, a crede, a curge, a cădea, a exista, a ține, a fi, a fi mirat, a gândi, a lua în seamă, a obliga, a privi, a ridica, a răni, a răsfăța, a se afla, a se întâmpla, a se crăpa, a se cuveni, a se deschide, a se izbi, a se mira, a se prăbuși, a se trezi, a se vedea, a sta, a tăia, a umple, a veni, a vesti, a visa, acest, amândoi, apa, apăsat, în jos, în sus, BIBLIOTECA PROPRIE, buimac, ca și, care, când, cer, cerul de dedesubt, chiar, copil, Copil buimac, cum, cumva, căzută, dedesubt, dincolo, divan, eu, țipăt, farfurie, jigodie, jigodie de copil, jos, lucru, lăbărțați, mijloc, mine, miraculos, mirat, muget, NICHITA STĂNESCU, nu, nu care cumva, obligat, pat, până, până când, pentru că, picătură, picătură de apă, poem, POEZIE ROMÂNEASCĂ, prăpăstios, publicat de Bot Eugen, pământ, părinți, părăsire, răsfățați, singuratic, spaimă, spre, sufocat, sus, timp, tot timpul. Scrie un comentariu

Pînă cînd şi acest lucru miraculos, n-aş fi crezut
să se întîmple chiar şi el.
Cum? Copil buimac fiind şi prăpăstios,
ceea ce gândeam şi ceea ce visam că gândesc
să se întâmple chiar şi el.

continuă să citeşti

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Charles Bukowski – O noapte umedă

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a așeza, a anunța, a aparține, a aprinde, a arunca, a asculta, a auzi, a avea, a începe, a încerca, a închide, a înnebuni, a da jos, a deschide, a duce, a ști, a face, a face un salt, a gândi, a lua, a mânca, a pleca, a ploua, a plăcea, a pune, a putea, a se așeza, a se întinde în pat, a se băga, a se descurca, a se gândi, a se pișa, a se ridica, a spune, a sta, a sta nemișcat, a stinge, a străluci, a suna, a sări, a toarce, a vedea, a zace, aceeași, aceeași poveste, acolo, afară, amar, amară, animal, apoi, atunci, împreună, întins, BIBLIOTECA PROPRIE, București, bucătărie, bărbat, băut, băutură, ce dracu-i cu tine?, cearșaf, cearșafuri, cel mai bine, ceva de băut, CHARLES BUKOWSKI, ciocănit, ciudat, cumva, dacă, drac, draci, Dragostea e un câine venit din iad, ea, Editura Polirom, șuncă, țigară, țigară nemțească, felie, felie de șuncă, femeie, fereastră, frumos, hei, jos, la fel, lângă mine, lumini, lumină, neagră, negru, nemțească, nemțesc, nemișcat, nimic, O noapte umedă, o parte, pat, pe urmă, pisică, pisică neagră, pitic, ploaie, poală, poem, POEZIE STRĂINĂ, porumbel, poveste, publicat de Bot Eugen, radiou, rece, salt, toate, totuși, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, ușă, uneori, verandă, volum de poezie, zdreanță, zgardă. Scrie un comentariu

zdreanţa.
zăcea acolo, strălucind.
nu mai puteam face cu ea nimic.
ploua.

s-a ridicat şi-a plecat.
ei, draci, m-am gândit, i-aceeaşi poveste.
mi-am pus ceva de băut, am deschis radioul,
am stins o parte din lumini
şi mi-am aprins o ţigară nemţească,
neagră şi amară.
am auzit un ciocănit
şi-am deschis uşa.
un pitic stătea în ploaie:
ai văzut cumva un porumbel pe veranda ta?
i-am spus că n-am văzut un porumbel pe veranda mea
şi el mi-a spus că dacă văd un porumbel pe veranda
mea
să-l anunţ.
am închis uşa
m-am aşezat şi-o
pisică neagră a făcut un salt
prin fereastră, mi-a sărit în poală
şi-a început să toarcă, era un animal frumos,
am dus-o în bucătărie şi-am mâncat împreună
o felie de şuncă.
am stins toate luminile,
m-am băgat în pat şi pisica s-a băgat lângă mine
şi torcea, mi-am spus, cineva, totuşi, mă place,
pe urmă pisica s-a pişat pe mine,
pe cearşafuri, hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine?
am luat-o şi-am aruncat-o afară
în ploaie,
mă gândeam, e ciudat, pisica aia
pişându-se pe mine
şi pişatul ei la fel de rece ca ploaia.
apoi am sunat-o pe ea,
hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine,
ai înnebunit sau ce?
am închis, am dat jos cearşafurile
şi m-am întins în pat, ascultând ploaia.
uneori un bărbat nu se descurcă
şi-atunci e cel mai bine să stea întins, nemişcat,
şi să-ncerce să nu se gândească la
nimic.
pisica aia avea o zgardă,
aparţinea cuiva.
cât despre femeie
nu ştiu.
* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”;Editura Polirom; București; 2007;
* traducere, prefață și note de Dan Sociu

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 12, 2007, a afla, a arunca, a asculta, a auzi, a avea, a încuia, a băga în seamă, a cânta, a da buzna, a fi, a fi nebun, a folosi, a găsi, a hotărî, a intra, a iubi, a lua, a nimeri, a nu avea nevoie, a nu iubi, a pleca, a preda, a privi, a respinge, a scoate, a se așeza, a se opri, a se opri din cântat, a se simți, a se simți ciudat, a sta, a striga, a trage, a trăi, a trăi ca un câine, a turna, a tăia, a urla, aceea, acțiune, adevăr, aer, amândouă, ani, apărare, arme, armă, în dreptul, în sfârșit, înecat, barbă, BIBLIOTECA PROPRIE, braț, brațe, broască, broască verde, București, bucătărie, băiețel, bătaie, bătrân, carte, cântat, cântec, CHARLES BUKOWSKI, ciob, cioburi, ciudat, credință, cărți, definiție, doar, doi, două, Dragostea e un câine venit din iad, după, Editura Polirom, țigară, faţă, feluri, feluri de iubire, femeie, fereastră, floare, flori, flori de liliac, friptane, frumoasă, gloanțe, glonte, grasă, grădină, ia-mă!, insigne, insignă, iubește-mă!, iubire, lacăt, lacăte, libertate, libertatea de a nu iubi, lucru, masă, mereu, mulțime, mulțimi, muzici, MUZICĂ, nimic, nor, nori, oameni, Oamenii ca florile, oamenii-s ca florile, om, oricare, ospicii, ospiciu, pahar, pistol, ploaie, poem, POEZIE STRĂINĂ, polițiști, prea, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, risipă, sânge, schimbător, scurt, sens, singur, singură, spart, spartă, străzi, suflet, superbă, sărăcie, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, uși, ușă, verde, viață, volum de poezie, whiskey, ziar, ziare, ăsta. Scrie un comentariu

ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile

poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi

o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!

e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau

dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi

trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac

mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge

“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”

“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”

intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey

hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping

aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină

mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă

nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă

stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;

*traducere, prefață și note de Dan Sociu

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a anunța, a avea grijă, a căuta, a fi, a fi bântuit, a fi ok, a găsi, a ieși, a interzice, a pleca, a ruga, a răstigni, a se întâlni, a se întoarce, a se spăla, a se spăla pe mâini, a se uita, a spune, a sta, a trage, a trage fermoarul, a uita, anumit, anumite, în legătură cu, bântuită, BIBLIOTECA PROPRIE, birou, București, bătaie, bătaie de inimă, CHARLES BUKOWSKI, chip, ciment, cruce, cu mult deasupra, doctor, doctorul meu, Dragostea e un câine venit din iad, Editura Polirom, etica profesională, etică, și toate celelalte rahaturi, fermoar, fizic, frate, gen, grijă, inimi, inimi de ciment, inimă, lucruri, mâini, mic, minte, numai atât, năucitoare, O treabă pentru stetoscop, operație, pisoar, poem, POEZIE STRĂINĂ, profesional, psihic, publicat de Bot Eugen, rahat, rahaturi, răstignit, răstignit pe mica mea cruce, specialitate, specialitatea mea, sănătate, terminat, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, trup, trupuri, unde, volum de poezie, vreo. Scrie un comentariu

doctorul meu a ieşit din operaţie
şi s-a întors la birou.
ne întâlnim la pisoar.
“unde-ai găsit-o, frate? e genul
la care să te tot uiţi, dar numai atât”

“e specialitatea mea: inimi de ciment
şi trupuri năucitoare. dacă-i găseşti
vreo bătaie de inimă, să-mi spui”
“o să am grijă de ea”
“da, şi te rog să nu uiţi că etica profesională
îţi interzice anumite lucruri!”

îşi trage fermoarul şi se spală pe mâini.
“tu cum stai cu sănătatea?”
“fizic, sunt ok. mintea mea însă e bântuită,
psihic sînt terminat, răstignit pe mica mea cruce
şi toate celelalte rahaturi!”

“o să am mare grijă de ea”

“da, doctore, şi să mă anunţi în legătură cu
bătaia de inimă”

pleacă.
îmi trag şi eu fermoarul.
doar că eu nu mă spăl pe mâini.

sînt cu mult deasupra chestiilor ăstora.

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom; Bucureşti; 2007

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

Charles Bukowski – Dinți albi perfecți

Publicat de boteugen74 pe 13 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a avea, a închide, a coborî, a cumpăra, a căuta, a da, a ști, a fi, a fi îndrăgostit, a fi îngrijorat, a fi beat, a fi mahmur, a gândi, a merita, a plăti, a purta, a reuși, a rămâne, a scrie, a scrie poezie, a se îndrăgosti, a se zbate, a simți, a simți nevoia, a spune, a sta, a străluci, a trebui, a urca, a urma, acum, adevăr, Adevărul, în pizda-mătii, în schimb, îndrăgostite, îngtrijorat, ban, bani, beat, BIBLIOTECA PROPRIE, București, cafenea, CHARLES BUKOWSKI, chirie, costum, cravată, cretin, cumva, cămașă, cămăși, de fapt, de fițe, deocamdată, Dinți albi perfecți, Dragostea e un câine venit din iad, Editura Polirom, fețe, femei, femeie, film, individ, la timp, mahmur, nevoie, nici, niciodată, noapte, noaptea trecută, nod, Paris, până la urmă, pentru că, perfect, perfectă, peste, pleoapă, poem, POEZIE STRĂINĂ, prefață și note de Dan Sociu, publicat de Bot Eugen, scări, televizor, televizor color, tic, tip, tipul, toate, toate trei, toată ziua, Traducere, traducere de Dan Sociu, trecut, trecută, trei, tunsoare, volum de poezie, ăsta. Scrie un comentariu

până la urmă mi-am cumpărat
şi eu un televizor color
şi noaptea trecută am dat peste
filmul ăsta:

în Paris e un individ care
n-are nici un ban
dar poartă un costum de fiţe
şi-un nod perfect la cravată
nu e nici îngrijorat nici beat
în schimb
tipul stă toată ziua într-o cafenea
şi toate femeile frumoase sânt
îndrăgostite de el şi
cumva reuşeşte să-şi plătească
la timp chiria şi
tot urcă şi coboară nişte scări şi
cămăşile strălucesc pe el şi
le spune fetelor
că ele nu ştiu să scrie poezie
că el ştie dar
nu simte
deocamdată
nevoia
pentru că el acum caută
de fapt Adevărul.
tunsoarea lui e şi ea perfectă
nu e niciodată mahmur
n-are nici un tic
nu i se zbate nici o pleoapă
iar dinţii
veşnic albi perfecţi.

ştiam ce urmează:
tipul avea să rămână cu poezia
femeia şi
Adevărul.
aşa că am închis televizorul
gândindu-mă, aşa-ţi trebuie,
în pizda mă-tii, cretinule,
le meriţi pe toate
trei.

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom 2007;

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

Charles Bukowski – Curvei care mi-a furat poemele

Publicat de boteugen74 pe 13 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 12 poezii pierdute, 2007, 50 de dolari, 50$, a avea, a avea dreptate, a curăța, a cădea, a distruge, a ține, a face, a fi prăbușit, a fura, a ieși, a lua, a observa, a pierde, a păstra, a spune, a sta, a sta picior peste picior, a trebui, a vrea, a zice, abstracți, abstracte, altele, bani, bani și curve și bețivi, banii, bețivi, BIBLIOTECA PROPRIE, bombă, București, buzunare, cele mai bune, CHARLES BUKOWSKI, clipă, copii, curve, Curvei care mi-a furat poemele, curvă, data viitoare, dată, de obicei, departe, doișpe, dolar, Dragostea e un câine venit din iad, dreptate, Dumnezeu, Editura Polirom, fel, mâna stângă, mână, mereu, mulți, până în ultima clipă, picior, picturi, poeți, poem, poeme, poemele mele, poezie, POEZIE STRĂINĂ, prea puțină poezie, prăbușit, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, resentimente, Shakespeare, sufocant, toți, traducere de Dan Sociu, ultima, uneori, viitor, volum de poezie. Scrie un comentariu

unii spun c-ar trebui să ne ţinem departe
resentimentele de poezie,
să ne ţinem abstracţi, şi au într-un fel dreptate,
dar, hiiisuse! doişpe

poezii pierdute şi nu păstrez copii şi ai şi picturile
mele
cele mai bune; e sufocant:
vrei să mă distrugi cum vor toţi?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac curvele,
îmi curăţă buzunarele
când sînt prăbuşit.
data viitoare ia-mi mâna stângă sau una de 50 de dolari
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur şi simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau nu;
o să fie mereu bani şi curve şi beţivi,
până-n ultima clipă,
pân-o să cadă şi ultima bombă,
dar, cum zice Dumnezeu,
stând picior peste picior,
Observ că am făcut mulţi poeţi
dar prea puţină
poezie

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”;
Editura Polirom 2007; traducere de Dan Sociu

Răstignit pe un scaun, la masa de scris,

Publicat de boteugen74 pe 16 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aduce, a agoniza, a avorta, a îngropa, a șopti, a grăbi, a găzdui, a iubi, a privi, a risipi, a sta, a sta înfipt, a sta față-n față, a săgeta, a urî, ani de zile, aripă, auroră, înalt, înaltă, înfipt, însângerat, înălțime, beton, braț, care, cartier, celălalt, cruce, cuvinte, de pradă, doi metri și ceva, etaj, șapte, șapte ani, față în față, gravidă, gravă, grăbită, inimă, la rând, lent, lumină, masă, masă de scris, morman, noapte, noapte de noapte, noaptea cuvintelor, oase, ochi, palid, palidă, parcă, pasăre, pasăre de pradă, picaj, piele, poem, POEZIILE MELE, privit, publicat de Bot Eugen, raze, Răstignit pe un scaun la masa de scris, sânge, scaun, scris, semne, suflet, săgetat, teluric, timp, timp de șapte ani de zile la rând, treaz, tăceri, umbră, umbră înaltă, umbră gravidă, uneori, vis, visător, viu, voce. Scrie un comentariu

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Privit de la-nălţimea etajului şapte,
cartierul ce mă găzduieşte
sub aripa lui de beton,
aduce uneori în ochiul meu săgetat
de razele aurorei
cu umbra gravidă a unei păsări de pradă,
umbră grăbită să mă avorteze
din picajul său lent în poemul teluric,
în tăcerile lui care agonizează
sub braţul însângerat al visătorului treaz.
Răstignit pe un scaun, la masa de scris,
stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase,
stau faţă-n faţă cu celălalt,
şoptindu-i cu-o voce gravă
parcă dintr-un alt vis:
Te urăsc din suflet cu inima care,
iubindu-te, a tot risipit
lumină şi sânge
pe umbra ta-naltă
de doi metri şi ceva,
noapte de noapte,
timp de şapte ani de zile la rând.

de Bot Eugen

Serghei Esenin – poem fără titlu

Publicat de boteugen74 pe 30 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE STRĂINĂ, SERGHEI ESENIN. Etichetat: a alunga, a îngenuchia, a bea, a chinui, a curge, a fi, a ierta, a iubi, a mângâia, a mânji, a o lua, a petrece, a plânge, a pune, a scânci, a se ascunde, a se clătina, a se dezveli, a se face, a se omorî, a se uita, a sta, a stâlci, a tăia, a vrea, așbăstrele, armonică, BIBLIOTECA PROPRIE, bot, Buiucani, bună, Chișinău, ciori, ciot, crac, craci, cățea, cățea parșivă, degete, dintâi, drac, draci, draga mea, du-te la toți dracii!, șoseaua Alba-Iulia 206, țâțe, fâțe, ficați, flori, guraliv, guralivă, haită, mereu, Moldova, parșiv, parșivă, plictiseală, poem fără titlu, POEZIE STRĂINĂ, proastă, publicat de Bot Eugen, rece, rărunchi, sectorul Buiucani, SERGHEI ESENIN, sperietoare, toți, traducere de Zaharia Stancu, uite, unde, viezure, vreme. 2 comentarii

Zi, armonică! plictiseala nu se ascunde.
Degetele armonistului curg unde.
Bea cu mine, căţea parşivă,
Bea cu mine, căţea guralivă.

Toţi te-au iubit.
Toţi te-au stâlcit.
Toţi te-au mânjit!
Ce te uiţi cu albăstrelele tale, ca florile,
Ori vrei una în bot?

Eşti bună de pus sperietoare, ciot,
Să alungi ciorile.
Până în ficaţi, până în rărunchi,
Mă chinui, mă tai, mă îngenunchi.

Armonica, armonica să nu stea!
Bea, viezure, bea!
Aş, lua-o pe aia, pare mai cu ţâţe.
Mai proastă, mai cu fâţe.

Dintre cele ca tine nu eşti cea dintâi
Pe care o mângâi,
Însă cu una ca tine urâtă, uşoară,
Sînt prima oară.

E dureros ce fac şi sfidător,
Dar pentru asta n-o să mă omor.
Ce te clatini? Ce-ţi dezveleşti cracii?
Du-te la toţi dracii!

E vremea să mă fac rece
Cu haita voastră ce mereu petrece…
Draga mea… Draga mea… uite, plâng, scâncesc,
Iartă-mă… iartă-mă… te iubesc…

* Traducere de Zaharia Stancu

Serghei Esenin – poem fără titlu

Publicat de boteugen74 pe 30 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE STRĂINĂ, SERGHEI ESENIN. Etichetat: * stele, a afla, a înjura, a înnebuni, a blestema, a cânta, a chema, a ciupi, a căuta, a da, a duce, a ști, a fi, a fi bolnav, a fi gelos, a juca, a lăsa, a muri, a pipăi, a privi, a se îneca, a se linge, a se răzbuna, a se uita, a sparge, a sta, a strânge, a săruta, a veni, a vrea, a zice, a-și aduce aminte, amic, amintiri, aur, înainte, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, bolnav, brățară, brățări, Buiucani, cearceaf, cercei, Chișinău, ciumă, coadă, coardă, colț, colțuri, copilărie, cupolă, cățea, cățele, darac, de aur, degete, desagă, dinți, drac, draga mea, dragoste, dragă, dreptate, dulăi, șoseaua Alba-Iulia 206, fatal, faţă, fețe, femeie, fericire, furtunoasă, furtunos, gelos, ghitară, groasă, gros, huidumă, iată, mai dă-le-n măsa, mare, mâini, mâini fatale, mârâitor, mârâitori, mine, mirat, Moldova, molimă, mătasă, negură, niciodată, năduf, ochi, pat, pieire, poem fără titlu, POEZIE STRĂINĂ, prieten, prăpăd, publicat de Bot Eugen, pământ, pătimaș, rochie, scursori, sectorul Buiucani, SERGHEI ESENIN, sfios, sărut, târfă, verde, viață, vise, zile fatale, ziua. Scrie un comentariu

Zi, măi, zi! Fi-ţi-ar ghitara a dracului,
Degetele tale joacă pe ea ca dinţii daracului.
Aş vrea să mă înec în acest năduf.
Amicul meu, amicul meu, uf,

Nu te mai uita la brăţările ei,
La mătasa rochiei, la cercei,
La această femeie am căutat fericire
Şi am aflat negura, pieire.
Nu ştiam că dragostea e molimă, huidumă,
Nu ştiam că dragostea e ciumă.
A venit spre mine, a privit
Şi m-a înnebunit.
Cântă prietene, să-mi aduc aminte,
De viaţa dusă mai înainte.
Las-o să o sărute cine-o vrea,
E târfă şi e draga mea.
Mai stai! Mai stai! N-o înjur, o chem,
Şi n-o blestem.
Hai, dă-mi ghitara. Vreau pe coarda groasă
Să cânt despre viaţa-mi furtunoasă.
S-a spart cupola verde-a vieţii mele.
Inima mea acum e o desagă
Cu vise mari de aur şi cu stele.
Multe fete am pipăit,
Le-am strâns prin colţuri, le-am ciupit.
Dreptatea pământului s-a răzbunat:
Cu ochii copilăriei am privit mirat
Dulăii ce lingeau mârâitori
Căţelele, sub coadă, de scursori.
De ce să fiu gelos?
De ce să fiu bolnav, sfios?
Viaţa noastră: patul şi cearceaful,
Sărutul pătimaş, prăpădul.
Zi, zi mai tare! Mâinile fatale
Să cânte zilele-mi fatale.
Ştii ce? Mai bine dă-le-n măsa, iată,
Eu n-o să mor, amice, niciodată…

Traducere de Zaharia Stancu

Puls (II)

Publicat de boteugen74 pe 26 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 21 de grame, 21 grams, 21 Grams Soundtrack-Can Things Be Better?, a adânci, a ajunge, a asculta, a înfrunta, a îngheța, a deveni, a șlefui, a țipa, a izvorî, a mușca, a pipăi, a pregăti, a se adânci, a se stinge, a sta, a stărui, a zbura, a-și zbura creierii ca pe o pasăre, acum, adânc, adâncul inimii, așteptare, alb, albul orbitor, albul orbitor al lunii, alejandro gonzales inarritu, an, ani, arbitru, auroră, în chip de liber arbitru, în deșert, înainte, înghețat, însuți, însă, între, întuneric, braț, brațe, brațe goale, București, cap, celule, celule gânditoare, chip, cineva, clipe, coloană sonoră, constelaţie, contemporan, creier, creieri, cuvinte, de acum înainte, deasupra capului, deget, degete, degetele prelungi ale tăcerii, deodată, deşert, șoapte, șoaptă, șoptit, șoseaua Pantelimon 302, față în față, faţă, fețe, fețele sângelui înghețat în așteptare, feţele sângelui, fiecare, gânditoare, gânditor, gol, gustavo santaolalla, inima nopţii, inimă, interior, izvor, jumătate, liber, Lună, lăuntric, morți tineri, mort, mort tânăr, morţi, morţii tineri, mușcat, mușcat pe jumătate de întuneric, noapte pustie, noiembrie, o singură zi, orbitor, pasăre, până, pe dinăuntru, pentru, pentru câțiva ani, poezie, POEZIILE MELE, poveste, pregătit, prelung, prelungi, publicat de Bot Eugen, Puls, PulsII, rezerve, rezervele de cuvinte, rezervă, rostire, rostire șoptită, rubin, răsărit, răsărit de soare, sânge, seamăn, sectorul 2, semeni, singur, singură, singurătate, soare, spate în spate, terecerea clipelor, tine, toți, tot mai tare, trecere, tăcere, umbrele aurorei, umbră, vânt, vântul șlefuind, video, youtube, zi, ziua de mâine. 4 comentarii

Te-adânceşti în tine însuţi, până ajungi
să-ţi pipăi pulsul pe dinăuntru
cu degetele prelungi ale tăcerii.

Faţă-n faţă cu umbra,
stai şi asculţi trecerea clipelor,
pregătit s-o înfrunţi cu braţele goale.

Deasupra capului tău,
în chip de liber arbitru,
albul orbitor al lunii, muşcat
pe jumătate de întuneric.

…şi vântul şlefuind, ca pe un rubin,
feţele sângelui îngheţat în aşteptare…

Între tine şi semeni s-au risipit
într-o singură zi
rezervele de cuvinte
pentru câţiva ani de acum înainte.

Te-adânceşti tot mai tare până ajungi
să-ţi asculţi pulsul ca pe o poveste,
ca pe-o rostire şoptită-a cuvintelor
izvorând din adâncul inimii.

Acum, însă, cineva îşi zboară creierii
ca pe o pasăre ţipând în deşert,

şi devii deodată contemporan
în inima acestei nopţi pustii de noiembrie
cu toţi morţii tineri ai zilei de mâine.

Stai spate-n spate
cu albul orbitor al lunii,
pregătit să înfrunţi umbrele aurorei.

Pentru că tu ştii
şi ai ştiut-o dintotdeauna:
Sub fiecare răsărit de soare
în tine se mai stinge câte o constelaţie
de celule gânditoare.

de Bot Eugen

eu și cu tavi(III)

Partajează asta:

eu și cu tavi (II)

Partajează asta:

eu și cu tavi (I)

Partajează asta:

Naufragiul din marea de asfalt

Partajează asta:

512

Partajează asta:

Cuvinte alb-negre(V)

cu reflexii și reflecții

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Partajează asta:

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS