![IMG_20160508_213140_514[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160508_213140_5141.jpg?w=300&h=215)
![IMG_20160508_213210_256[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160508_213210_2561.jpg?w=210&h=300)
Coșuleni
Toate articolele etichetate Coșuleni
Spitalul 41 de ani
Azi-noapte am navigat
unul prin lumea celuilalt
ca printr-o lumină fluidă
eu – dincolo – printre
printre îngerii lui
căzuți cu aripi frânte
el – dincoace – prin
gropile în care
a călcat piciorul meu
lung și
calusul său de aur.
Azi-noapte pe când
dormea dus zeul neutru
între lumea de-afară
și cea dinăuntru …
de Bot Eugen
Spitalul 41 de ani
Spitalul 41 de ani.
Azi-noapte am stat de vorbă până dimineața
cu Pal Palâci traumatologul.
I-am povestit despre piciorul meu lung și
despre calusul său de aur despre
gropile de dincoace în care călcase
și despre piscurile de dincolo
pe care încă nu le-a escaladat.
El tăcea și asculta asculta și tăcea
despre toate și despre nimic despre
pacienții lui gravi și despre spitalul
privat tăcea și asculta asculta și tăcea
din când în când dădea grav din cap
a dezaprobare apoi în continuare
tăcea și asculta asculta și tăcea
despre pacienții lui ca despre niște
îngeri căzuți cu aripi frânte
tăcea și asculta asculta și tăcea
asemenea un zeu neutru
care stă de pază între
lumea de afară
și cea dinăuntru
tăcea și asculta asculta și tăcea despre
îngerii căzuți și despre aripile frânte
tăcea și asculta asculta și tăcea …
de Bot Eugen
Spitalul 41 de ani.
Spitalul 40 de ani
Tot ceea ce ai scris
negru pe alb
noapte de noapte
în gând și
pe hârtie
a fost scris
cu o zi înainte
pe o radiografie
a unui pui de om
care schimba spitale
tot așa cum alții
schimbau grădinițe
sau școli
dar învățătorul tău
din clasele primare
nu învățase încă
să citească
printre rânduri
în traume și în
tăcere și
în nebunia lui de
pedagog analfabet
te-a trimis la
psihiatru
cu părintele
de mână.
Tot ceea ce ai scris
negru pe alb
noapte de noapte
în gând și pe hârtie
ți-a fost scris
alb pe negru
cu o zi îniante
pe o radiografie
ca pe un cer înstelat …
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
Deschid ochii și mă las
tulburat de lumină cu
rănile la vedere.
Zâmbesc asemenea lor
cu gura larg deschisă
la sorii metalici.
Durerea și narcoza
se luptă în mine
pentru supremație.
Apoi vine Pal Palîci
traumatologul
scoate cheia din
buzunar și
preia controlul.
Deschid ochii
și lumina se tulbură
uitându-se la mine
ca la o rană
care zâmbește cu
gura larg deschisă
la cercurile și
spițele lui Ilizarov
ca la niște sori
metalici.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
Lumina întârziase în ochii mei pentru câteva clipe
după ce m-am văzut intrând cu picioarele înainte
într-un spital
culcat pe o targă
gata să ies în marele întuneric
și să caut ieșire
rătăcind prin mine ca prin niște mine de sare
cu gândul la faptul că memoria unei dureri
nu este altceva decât un spital
cu lungi și labirintice coridoare
lumina întârziase în ochii mei pentru câteva clipe
după ce m-am văzut intrând …
de Bot Eugen
În acea dimineață de vară
soarele semăna cu gaura din piciorul tău rupt.
În acea dimineață soarele își arăta cealaltă față
îți arăta cât de dureroasă poate fi lumina
după o noapte pe tren după zilele petrecute-n spital.
În acea dimineață de vară sub soarele care nu înceta
să te doară inima ta arsă auzea limpede cum
o cheie potrivită pe un șurub îți răsucea prin carne
spițele viitoare în acea dimineață de vară soarele
semăna cu o gaură neagră în pieptul lui dumnezeu
în acea dimineață soarele te învăța cum lumina
poate să doară o umbră analfabetă până dincolo de
stele până la gaura neagră din pieptul lui dumnezeu.
de Bot Eugen
Sunt nopți când închizi ochii și asculți
cum pulsează un punct roșu pe întuneric
dinspre nicăieri către niciunde nopți
când asculți cum te lovesc gândurile
peste braț până se învinețește tăcerea
gata să explodează și să te-asurzească
silindu-te să lași pixul din mână
după ce ai pus punct la un alt crâmpei
din viață trăit și retrăit la nesfârșit.
Nopți când asculți cum un punct roșu
pulsează ca o durere până când îl auzi
cum se dilată până când îl auzi cum
explodează o dată și încă o dată
până când se învinețește tăcerea gata
să explodeze și să te silească
să îți aduci aminte o dată și încă o dată
că memoria unei dureri este memoria
de cea mai lungă durată.
de Bot Eugen
Cernăuți (XI). Lui tătuca.
(repostare)
Din ziua în care te-ai mutat
cu traiul dincolo nu mai știi
când vine toamna și când
pleacă primăvara tot așa cum
nici eu nu mai știu dacă
tu rătăcești prin anotimpuri
sau anotimpurile rătăcesc
prin tine
și atunci când ți-e sete
de-un măr
scuturi rădăcina de friguri
iar teiul
începe deodată să ningă
ninge cu gândul la tine
ninge și
acoperă pământul
cu flori
ninge și îl acoperă
cu paloarea
celui descoperit cu
leucemie.
de Bot Eugen
Tătuca în 1979;
poză de pașaport;
Coșuleni;
Cernăuți;
fotografiile mele;
personale;
diverse;
publicat de Bot Eugen.
09.05.2015;
23:17.
Tătuca în 1979;
poză de pașaport;
Coșuleni;
Cernăuți;
fotografiile mele;
personale;
diverse;
publicat de Bot Eugen.
09.05.2015;
16:04.
Cernăuți (X) Repostare.
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București;
02.01.2014;
13:14.
timp înrămat în gând timp
care poartă medaliile tale la piept
pășind la braț cu o primăvară
sinonimă cu moartea primăvară
înzăpezind cimitire de amintire
anotimpul Cernăuți
timp ce se lasă văzut doar
de ochii unui copil
prin intermediul unor poze
alb-negru
timp de pace în care ning teii
schimbând la făță pământul
tot așa cum te-au schimbat
și pe tine la față odată
războiul și leucemia
anotimpul Cernăuți
timp de iarnă în care
înfloresc numai ziduri
timp locuit de portretul
unui arbore gol
seamănând cu profilul
marelui poet național
timp blocat în pieptul meu
timp în care sfinții bat drumuri
dus-întors între calendare
și anotimpuri tot așa cum bate
inima între două vămi
Anotimpul Cernăuți
timp înghețat în gând
timp de iarnă în care
înfloresc numai ziduri
timp care poartă medaliile tale la piept
pășind la braț cu o primăvară
sinonimă cu moartea
primăvară înzăpezind
cimitire de amintire …
de Bot Eugen
Sărbătoarea (i)legală și medaliile lui tătuca;
repostare;
Personale;
Diverse;
Fotografiile mele;
Cernăuți;
Simion;
Chișinău;
victoria asupra fascismului;
05.09.1945;
U.R.S.S.;
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
09.05.2015;
16:43
publicat de Bot Eugen.
Sărbătoarea (i)legală și medaliile lui tătuca;
repostare;
Personale;
Diverse;
Fotografiile mele;
Cernăuți;
Simion;
Chișinău;
victoria asupra fascismului;
05.09.1945;
U.R.S.S.;
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
09.05.2015;
15:52
publicat de Bot Eugen.
Spitalul din Cernăuți.
Era una din zilele acelea în care
mirosul de iod se amesteca cu cel de puroi
o zi cu multe internări și cu forfotă
o zi în care stăteai culcat pe un pat înclinat
cu un picior aflat în extensie deasupra gropii
între scripeți și greutăți o zi în care
te țineau de o mână să nu cazi în noapte
părintele tuturor medicamentelor
mama tuturor lacrimilor.
Din timp în timp câte o soră medicală
se apropia de tine ca de o umbră să vadă
cum rana ta prizează prafuri de antibiotice.
Din timp în timp câte un gură-cască
se depărta de tine ca de o prăpastie,
privind îndelung cum pluteau niște fragmente de os
prin gaura din picior pe jumătate plină cu sânge.
Era una din zilele acelea în care mirosul de iod
se amesteca cu cel de sudoare
o zi cu multe internări și cu forfotă
o zi în care stăteai nemișcat pe un pat înclinat
cu un picior aflat în extensie deasupra gropii
între scripeți și greutăți o zi în care
te țineau de o mână să nu cazi în noapte
mama care te-a născut
mama care te ținea în viață.
de Bot Eugen
Spitalul din Cernăuți
Spitalul din Cernăuți
Acolo îl văzusem pentru prima dată pe tătuca plângând
acolo îl văzusem pentru ultima oară în viață
ambii în stare de șoc ambii aproape de moarte
eu culcat pe o targă cu o gaură roșie în picior
el în piele și oase aplecat peste mine
asemenea unei umbre
în spitalul din Cernăuți
Atunci l-am văzut pentru prima oară pe tătuca înlăcrimat
atunci l-am văzut pentru ultima dată în viață
ambii în stare de șoc ambii aproape de moarte
eu culcat pe o targă cu o gaură neagră în picior
el alb ca varul tremurând deasupra mea
cu leucemie sub chimioterapie
în spitalul din Cernăuți
de Bot Eugen
Spitalul din Cernăuți
Spitalul 40 de ani
Noapte de sacrificiu căreia îi dezlipești pielea de pe oase
și îți acoperi cu ea ochii pregătit să dormi strâns până dimineața.
Noapte fără lună în care televizorul se uită la tine
iar tu te uiți în interior și-l vezi pe Pal Palîci
cum se apleacă deasupra ta și se uită la piciorul tău
operat.
Vocea lui de dincolo (la fel de caldă ca cea de dincoace)
îți pune un deget pe cicatrice și te apasă pe ea până la durere:
în locul acesta în care pielea ți-a rămas lipită de os
nu va crește carne. Trebuie să te operăm din nou.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Tu și celălalt de-o seamă cu tine
de aceeași parte a șoselei.
Pe partea cealaltă – nimeni.
Între – mașini zburând
încolo și încoace.
Dinspre pod venea camionul.
Din direcția opusă – salvarea
tătuca și anii în care urma
să schimbi spitale cum alții
schimbau grădinițe sau școli.
Tu și celălalt de-o seamă cu tine
gata să îți inducă imboldul cu
mâna pe umăr.
Convins de faptul că vei fi
mai rapid decât mașina.
Dar n-ai reușit să-l păcălești
decât pe șofer.
Nu vei fi în stare să-l ierți.
Nu va fi în stare să uite nicicând.
Tu și celălalt de-o seamă cu tine
de-aceeași parte a șoselei.
De partea cealaltă – nimeni.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Sunt seri când acele spițe și cercuri
încă mai lucesc rece în întuneric
deasupra tibiei tale
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria.
Seri când rătăcești culcat pe targă
pe coridoarele ei lungi însoțit
de cele două asistente care
au asistat la a doua ta naștere.
Una se uita plină de compasiune
în ochii tăi cealaltă – cu groază
la piciorul tău stâng.
Seri când îl auzi pe Pal Palîci
traumatologul cum intră în salon
și aprinde lumina
vocea lui caldă încearcă
să îți distragă atenția de la cheia
pe care o scoate din buzunar
și o potrivește pe un șurub
gata să strângă de el și
să-ți răsucească spița prin carne
până la os
până la țipătul tău scurt de durere
care stingea stelele de pe cer
noapte de noapte.
Seri când acele spițe și cercuri
încă te mai apasă pe tibie cu
umbra lor grea de metal
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria
și să-ți aducă aminte de faptul că
memoria unei dureri este memoria
de cea mai lungă durată.
Seri când încă mai auzi peste ani
cum țipătul tău scurt de durere
stinge stelele de pe cer.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
Înlănțuiți unul
de umbra celuilalt
ne elberăm reciproc păsările
din celula aceluiași sânge
la doi metri de asfalt.
Echidistanți unul
față de celălalt
tot așa cum este
umbra de om
față de pasăre
ne trezim condamnați
la existența de
aripate migratoare.
Cu cerul și pământul
intersectându-ni-se în piept
ne uităm peste umăr la mașinile care
ne acoperă urmele cu asfalt.
Înlănțuiți și echidistanți
unul față de celălalt …
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
După ce dumnezeu s-a lăsat pe mâna unui copil
iar copilul – pe mâna unei traume
trauma – pe mâna unui traumatolog
traumatologul – pe mâna unui taumaturg
taumaturgul – pe mâna unei mâini de metal
mâna de metal – pe mâna unei mâini de ghips
după ce edecarul lui Ilizarov
și-a dat mâna cu burlacul de pe Prut
iar fragmentele s-au sudat între ele
constituindu-se într-un singur os
abia din acel moment umbra ta
a început să prindă carne
și să crească din umbră –
singurătate de cursă lungă.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Sărbătoarea (i)legală și medaliile lui tătuca;
Personale;
Diverse;
Fotografiile mele;
Cernăuți;
Simion;
Chișinău;
victoria asupra fascismului;
05.09.1945;
U.R.S.S.;
București;
09.05.2014;
15:17;
publicat de Bot Eugen.
boteugen74
BotEugen's Blog 