palid

Toate articolele etichetate palid

Neo(I)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a întreba, a citi, a efectua, a face sex, a face un salt, a fuma, a juca, a orbi, a privi, a putea, a răspunde, a se detașa, a se obișnui, a se trezi, a se uita, a se zgâi, a termina, a trăi, a vedea, acest, alb, ALB-NEGRE, în acest timp, în ăst timp, întrebare, beție, beții, bine, București, București-Chișinău, cap, cât, cât despre moarte numai de bine, câteva, câteva beții, celălalt, Chișinău, cineva, cu nepăsare, cu noaptea în cap, cuvinte, cuvinte alb-negre, Cuvinte alb-negre(IV), cădere, cădere liberă, căderea liberă în lume, de bine, de după, despre, detașare, din asta, după, după mine, și totuși, țigara de după, țigară, faţă, fețe, fără, gând, gânduri, insomnie, jucător, jucător de ruletă rusească, la ce bun?, liber, liberă, lume, mei, mine, moarte, monitor, mortal, negru, NEO, Neo(I), nepăsare, nesomn, noapte, numai, obișnuit, ochi, ochii mei, orbire, orbiri, orbiri pasagere, palid, palide, palide de nesomn, partide, partide de sex, partide de sex fără preludiu, partidă, pasager, pasagere, poem, Poem neterminat pe care-l trăiesc, poezie, POEZIILE MELE, preludiu, publicat de Bot Eugen, ruletă, ruletă rusească, rusească, rusesc, răspuns, salt, salt mortal, sex, timp, totuși, trezit, trezitul cu noaptea în cap, unui, unul, unul în ochii celuilalt, zi de zi, zilnic, ăst, ăsta. Un comentariu

Cuvinte alb-negre(IV)

Cineva se uita la monitor
și monitorul se uita negru la mine.

* * *

Ne priveam unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedeam
orbirile pasagere:
câteva beții
și partide de sex
fără preludiu,
țigara de după,
trezitul cu noaptea în cap și
căderea liberă-n lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,
obișnuit numai din asta să trăiască

și totuși,
la ce bun să ne mai vedem?
mă întrebam fără ca tu
să poți citi
în ochii mei vreun răspuns.

* * *

În acest timp, cineva
se zgâia la noi cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și îmi fuma gândurile cu nepăsare.
Cât despre moarte, numai de bine .

de Bot Eugen

Solilocvii aride

Publicat de boteugen74 pe 7 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a înflori, a înfrânge, a înjura, a înnopta, a cununa, a decapita, a desluși, a dumnezei, a șlefui, a fi, a fi guraliv, a fuma, a locui, a mirosi, a pierde, a porni, a pribegi, a rătăci, a scârbi, a scutura, a se mișca, a se oglindi, a se pietrifica, a se scârbi, a sticli, a străbate, a tace, a tatua, a trece, a tăcea, a ura, adresa, agonic, albastru, albastră, ambulant, amurg, amurguri, ani, animal, animal nocturn, Arbore, arbori, aripi, aripi arse, aripă, arome, arome grele de cenușă, aromă, ars, arsă, asemeni, astăzi, aurore, auroră, în mișcare, în neștire, în pustiu, înfrânt, însângerată, înserări, între, între pereții tăi de carne, balcanic, balcanici, bine, brichete, bătrân, bătrâne, cactuși, cactus, care, carnivor, carnivore, carnivorele nisipuri în mișcare, cândva, cézar, ceață, cenușă, cetate, chiștoc, chip, chipul femeii, cimitir, cimitir ambulant de hârtii și brichete, comercial, comercială, convoi, convoiul anilor, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare, cristal, cuget, cărare, de onoare, de sticlă, decât, depravare, desculț, dragon, dragoni, dragonii uraganului, dumnezeind în neștire, efemeride, extrem, Șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată, șarpe, șarpe cu ochelari, fața unui cezar înfrânt de faraonii balcanici, faraon, faraoni, faraonii balcanici, faţă, febre, febre fără patrie, febră, femeie, flacără, flacără albastră, gând, gânduri, gândurile tale, glas, glasul tău, glasul tău înjurând în pustiu, grele, greu, grăitoare, grăitor, guraliv, guralivi, hârtii, insomnie, la adresa, la tine, liră, literar, locuit, locuită, mână, mișcare, Mulți ani să-nflorească!, muribund, Muribundule cu porniri literare, nocturn, nour, nouri, numai, nume, o ploaie de urări de bine, obraz, obrazul palid, ochelari, ochi, ochii de sticlă ai șarpelui cu ochelari, onoare, palid, parada tâmplelor de-onoare-ale prostiei, paradă, patrie, până la, până la ultimul chiștoc de insomnie, pereți de carne, peste, pietrificat, piramide, ploaie, poem, poezie, POEZIILE MELE, pornire, pribeag, pribeagă, pribeagă ceată de sinistrați, prin, printre, printre piramide și efemeride, priviri, prostie, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul depravării, roze, rozele speranței, ruină, ruină viitoare, scietăți comerciale, serpentine, singurătate, singurătate locuită de amurguri și aurore, sinistrați, societate, societate comercială, Solilocvii aride, speranță, spin, spini, sticlă, stilet, stiletul lirei, strâmt, strâmtă cărare, tâmple, tâmplă, tăcere, tăcerea tabătrâne este extrem de grăitoare, tăcute febre fără patrie, ultim, umbră, umbră care te fumează, uragan, urări, urări de bine, varianta 5, viitoare, viitor, viruși, viruși guralivi, virus. Scrie un comentariu

Varianta 5

Febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

Convoiul anilor străbate
desculț
pustiul depravării,
carnivorele nisipuri în mişcare
cu numele de societăți comerciale.
Pribeagă ceată de sinistrați,
printre piramide şi efemeride rătăceşte,
prin serpentine mirosind a ruină viitoare,
convoiul anilor tăi cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare.

Decapitând la tine-n cuget rozele speranţei,
dragonii uraganului îţi tatuează
pe obrazul palid cu spini
fața unui cézar înfrânt
de faraonii balcanici
şi desluşeşti
o ploaie de urări de bine la adresa cactuşilor:
Mulţi ani să-nflorească!

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii peste parada
tâmplelor de-onoare-ale prostiei …

Scârbit
de viruşii guralivi ai cetăţii,
nu asculţi
decât de glasul tău înjurând în pustiu,
dumnezeind în neştire:
Tăcerea ta, bătrâne, este extrem de grăitoare…

Chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o –
se oglindeşte astăzi – pietrificat –
în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari,
în cristalul ce sticleşte printre arbori
în privirile-animalului nocturn.

Muribundule cu porniri literare,
cimitir ambulant de hârtii și brichete,
între pereții tăi de carne înnoptează
numai flacăra albastră,
numai umbra care te fumează
până la ultimul chiștoc
de insomnie.

Singurătatea-ți locuită
de-amurguri şi-aurore,
agonic scutură din aripi arse,
şlefuind
stiletul lirei cu mâna-nsângerată.

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

de Bot Eugen

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Box(I)

Publicat de boteugen74 pe 18 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 11, 77, a asista, a însoți, a burduși, a coborî, a cădea, a da, a da peste gât, a deschide, a dormi, a dormi dus, a fi, a gândi, a locui, a merge, a merge în cercuri, a număra, a pune, a reflecta, a saluta, a se adânci, a se afla, a se afla în vizită, a se întinde, a se întuneca, a se întuneca la chip, a se descălța, a se dezbrăca, a se opri, a străbate, a trece, a urca, a visa, acupunctură, alb, albe, alături, apoi, atunci, în cercuri, în cinstea, în cinstea celui care ai fost, în fața, în fața inimii, în timp ce, în vizită, îngeri, îngeri lunatici, însuți, Box(I), burdușiți, burdușit, canapea, cap, casă, câțiva, cel care ai fost, cerc, ceruri, chip, crâncen, de fapt, dintre, după aceea, durere, durere de cap, dus, șarpe, șarpele-vânt, ședință, faţă, fereastră, gânduri, gât, gol, greață, incurabil, inimă, labirint, labirintul de oglinzi, limbă, lunatici, noapte, noapte albă, nopți albe, noroaie, noroi, număr, oameni, oameni burdușiți, oglindă, oglinzi, palid, palidă, pastilă, până, pe urmă, pentru, peste, poem, POEZIILE MELE, prag, proprie, publicat de Bot Eugen, pustiit, pământ, râsete, sentiment, sentiment incurabil de greață, singurătate, solemn, stacan, sus, tâmple, tine, tine însuți, trepte, treptele singurătății, tăcere, tărie, ușă, umbre, una mai palidă decât alta, vânt, vecin, vecinul de sus, vizită, vorbe. 4 comentarii

Cobori pustiit dintre oamenii burduşiţi cu vorbe şi râsete,
te-adânceşti în gânduri până la tâmple
și mergi prin tine însuţi în cercuri până te-ntuneci la chip.
Te opreşti în faţa inimii, saluţi solemn golul care o locuieşte,
te dezbraci pe urmă de umbre, te descalţi de noroaie
şi, însoțit de șarpele-vânt,
urci treptele singurătăţii, numărând până la infinit.
Treci apoi pragul casei cu numărul 1,
deschizi o uşă-n pământ şi o fereastră în ceruri,
străbaţi labirintul de-oglinzi reflectându-ţi nopţile albe
(una mai palidă decât alta),
îţi pui după aceea pe limbă pastila pentru tăcere
şi dai peste gât un stacan de tărie în cinstea celui care ai fost.
Te-ntinzi apoi pe canapea şi-n timp ce dormi dus,
visezi că te afli în vizită la vecinul de sus,
că asişti, de fapt, alături de câţiva îngeri lunatici
la şedinţa ta proprie de acupunctură
pentru crâncena durere de cap
şi sentimentul incurabil de greaţă.

de Bot Eugen

Răstignit pe un scaun, la masa de scris,

Publicat de boteugen74 pe 16 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aduce, a agoniza, a avorta, a îngropa, a șopti, a grăbi, a găzdui, a iubi, a privi, a risipi, a sta, a sta înfipt, a sta față-n față, a săgeta, a urî, ani de zile, aripă, auroră, înalt, înaltă, înfipt, însângerat, înălțime, beton, braț, care, cartier, celălalt, cruce, cuvinte, de pradă, doi metri și ceva, etaj, șapte, șapte ani, față în față, gravidă, gravă, grăbită, inimă, la rând, lent, lumină, masă, masă de scris, morman, noapte, noapte de noapte, noaptea cuvintelor, oase, ochi, palid, palidă, parcă, pasăre, pasăre de pradă, picaj, piele, poem, POEZIILE MELE, privit, publicat de Bot Eugen, raze, Răstignit pe un scaun la masa de scris, sânge, scaun, scris, semne, suflet, săgetat, teluric, timp, timp de șapte ani de zile la rând, treaz, tăceri, umbră, umbră înaltă, umbră gravidă, uneori, vis, visător, viu, voce. Scrie un comentariu

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Privit de la-nălţimea etajului şapte,
cartierul ce mă găzduieşte
sub aripa lui de beton,
aduce uneori în ochiul meu săgetat
de razele aurorei
cu umbra gravidă a unei păsări de pradă,
umbră grăbită să mă avorteze
din picajul său lent în poemul teluric,
în tăcerile lui care agonizează
sub braţul însângerat al visătorului treaz.
Răstignit pe un scaun, la masa de scris,
stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase,
stau faţă-n faţă cu celălalt,
şoptindu-i cu-o voce gravă
parcă dintr-un alt vis:
Te urăsc din suflet cu inima care,
iubindu-te, a tot risipit
lumină şi sânge
pe umbra ta-naltă
de doi metri şi ceva,
noapte de noapte,
timp de şapte ani de zile la rând.

de Bot Eugen

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a avea, a începe, a închide, a cădea, a da, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a gândi, a recita, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, alb, ALB-NEGRU, altcineva, altcineva îl recită ..., altfel, aripi, împietrit, împietrite, în apropiere, în timp ce, încetinitorul, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, de la stânga la dreapta, depărtat, developat, din fașă, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, față de, faţă, fereastră, film, fragil, fragilitatea, glas, greu, imagini, imagini alb-negru, metalic, metalică, măsură, negru, nemărturisit, niciodată, noapte, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pe măsură ce, pe măsură ce îl gândești, pereți, pereți-stetoscoape, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, poemul meu, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, stetoscoape, stetoscop, străin, suspendată, tâmplă, tencuială, tot mai, tărie, undeva, unui, vertical, voce, voce străină, vocea-cuțit, zbor, zid, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc noaptea asemeni
unor aripi împietrite în zbor vertical …

Echidistant față de pietre și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

Pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui alt fel de perete.

Devin conștient de existența lui
și el – tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește-ncet ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat;
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

Pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că nu am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a avea, a împietri, a închide, a cădea, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, ALB-NEGRU, altfel, apropiere, aripi, împietrit, împietrite, în timp ce, în tăcere, încetinitor, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, care, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, depărtat, developat, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, fașă, faţă, fereastră, fierbinte, film, fragil, fragilitate, glas, greu, imagini, metalic, metalică, necunoscut, nemărturisit, niciodată, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pereți, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, rece, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, străină, suspendată, tâmplă, tencuială, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tot mai, tărie, undeva, vertical, voce, vocea-cuțit, zbor, zbor vertical, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit din inima nopții

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc
seară de seară din aripi
împietrite în zbor vertical …

echidistant față de pietre
și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

îmi închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui altfel de perete.

devin conștient de existența lui
și el de a sa –
tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat…
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că n-am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Copile blond,

Publicat de boteugen74 pe 25 ianuarie 2011

Publicat în: ALB-NEGRU, FOTOGRAFIILE MELE, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: * stele, 1978-1979... Me, a abandona, a încerca, a înconjura, a bolborosi, a căsca, a face, a face schimb, a lua cu asalt, a mirosi, a mușca, a perpetua, a petici, a păli, a redescoperi, a rătăci, a schimba, a se adânci, a se afla, a se strecura, a se trezi, a sorbi, a spinteca, a strecura, a susura, a tatua, a tăcea, a vedea, a visa, abandonat, ac de gămălie, aeroport, alb, alb și negru, ALB-NEGRU, albastre, albastru, albul zăpezilor, alunecos, ani, apropiați, apropiații noștri, arătător, august 2010, în timp, îngeri, înnebuniți, între, întuneric, blestem, blesteme, blond, bocanci, Botanica, brațe, buze, buză, cap, cap dureros de mare, captiv, care, carne, cartier mărginaş, celălalt, centru, cerneală, cerul gurii, chiar, Chișinău, chip, coaste, continuu, copil, Copile blond, Copilărie grea, Copilărie grea jucării de lemn, cămin, către, dacă, de ani și ani, de piatră, decât, dimineață, din patru în patru ani, dintre, dureros, emisfere, emisfere târâtoare, țărână, fațete, fațetă, foaie, foc, FOTOGRAFIILE MELE, futing, garsonieră, garsonieră-sicriu, gânduri, gust, hău, igrasie, inima cât un purece, inimă, insomnie, interschimbabil, interschimbabile, interschimbabile fațete, jucării de lemn, jur, limbă, limbă de viperă, lume, mahmur, mahmură, mare, margine, margine de oraş, masă, mâine, mână, metalic, mișcare, mine, Moldova, măști, neant, negru, negrul și albul, neutru, nimic, nimicuri, noapte, noaptea dintre ani, noi, nopți, nopți de insomnie, nostru, nări, ochi, orbite, ostentativ, pahar, palid, paloare, palori, până, pe tăcute, pereți, periferie, perpetuat, piatră, picioare, pictat, pictate, plictiseală, plin, plini, poem, POEZIILE MELE, priviri, publicat de Bot Eugen, purece, pădure, sac, sac de nedormit, sânge, sicriu, simbol, simbol taoist, sine, soare, soartă, strigăt, strigăte, străin, străini, susurat, Tao, tatuat, târâtoare, teren, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tăcere, tăceri, tăceri susurate de viperă, uitare, umbre, unul, unul și același, ureche, urechi, urme, viață, vin, vin negru, vinovat, violent, vipere, viperă, Văzut în alb și negru, Yang, Yin, Yin-Yang, ziua, zăpezi. 4 comentarii

văzut în alb și negru

Copilărie grea jucării de lemn

de un ochi străin în noaptea dintre ani,
pe tăcute ne-adâncim, până la uitare,
unul în sinele celuilalt, tot așa cum o fac
negrul și albul din simbolul Yin-Yang.
Ne aflăm în continuă mișcare
pe un teren dur și alunecos.

În jurul nostru nu se va schimba nimic;
nimicurile care ne înconjoară nu sunt decât
interschimbabile fațete
ale unuia și aceluiași sindrom de futing în masă,
neantul perpetuat din patru în patru ani,
pe marginea căruia facem schimb de umbre cu lumea;
urmele ei de bocanci ne iau cu asalt periferia,
pașii noștri rătăcesc nestingeriți prin centrul său, pe buza de piatră
a hăului care ne tace ostentativ strigătele
cu tăceri sâsâite de viperă ; între noi și stele,
întunericul cască de plictiseală și din când în când
ne soarbe din priviri,
ca pe un pahar cu vin negru,
focul ochilor înnebuniți după viață,
după chipul său palid în fața căruia pălesc
toate măștile sorții,
palorile apropiaților noștri stinși de curând,
albul zăpezilor pictate cu gânduri albastre
de mâna mea prin care, de ani și ani,
cerneala nopților de insomnie visează
la soarele zilei de mâine …

Mâine dimineața te vei trezi
abandonat de îngeri
în carnea mea mahmură,
ca într-o garsonieră-sicriu confort7
cu pereții plini de igrasie;
captiv între coastele mele, te vei trezi,
încercând să-ți strecori capul dureros de mare
prin urechea unui ac cu gămălie,
să peticești sacul de nedormit al unui străin;
te vei trezi bolborosind blesteme către mine
și cerul gurii îți va mirosi a țărână,
în timp ce marele vinovat cu inima cât un purice
își va mușca limba violent, redescoperind
strigătul sângelui tatuat cu arătătorul pe foaie,
precum și gustul său metalic spintecând
tăcerea unei limbi de viperă în două :

picioare
brațe
nări
urechi
orbite
buze
emisfere târâtoare

de Bot Eugen

… șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată …

Publicat de boteugen74 pe 23 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a asculta, a înflori, a înfrânge, a înnopta, a cununa, a decapita, a desluși, a șlefui, a fi, a locui, a mirosi, a murmura, a necheza, a pierde, a rătăci, a scârbi, a scutura, a se oglindi, a se pietrifica, a sticli, a străbate, a tatua, a trece, acuma, adresa, agonia.ro, agonic, agonie, albastru, albastră, ambulant, amurg, amurguri, an, ani, animal, animal nocturn, arbori, arid, aride, aripi, aripi arse, arome, arome grele de cenușă, aromă, ars, arse, asemenea, astăzi, aurore, auroră, înfrânt, însângerat, însângerată, înserare, înserări, balcanic, balcanici, bine, Buiucani, cactuși, cactus, carnivor, carnivore, carnivorele nisipuri în mișcare, cândva, cézar, ceață, ceată pribeagă de sinistrați, celest, celeste, cenușă, cetățeni, Chișinău, chip, chipul femeii, cimitir, cimitir ambulant de regrete, convoi, convoiul anilor, cristal, cărare, de onoare, depravare, desculț, dragon, dragoni, dragonii uraganului, efemeride, efemeridă, Șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată, șarpe, șarpe cu ochelari, șoseaua Alba-Iulia 206, faraon, faraoni, faraonii balcanici, febre, febre fără patrii, febră, femeie, flacără, flacără albastră, grele, greu, grădină, liră, lume, mâna însângerată, mână, mișcare, Moldova, Mulți ani să-nflorească!, muribund, nisip, nisipuri, nisipuri în mișcare, nocturn, nour, nouri, numai, obraz, obrazul palid, ochelari, ochi, ochi de sticlă, onoare, palid, paradă, patrie, patrii, penumbre, penumbre ceșeste de ploaie, peste, pietrificat, piramideâ, piramidă, ploaie, ploaie de urări de bine, poem, poet, POEZIE ROMÂNEASCĂ, POEZIILE MELE, porniri, pribeag, printre, priviri, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul depravării, pătimaș, regret, regrete, roze, rozele speranței, roză, ruină, ruină viitoare, sectorul Buiucani, serpentine, serpentină, singurătate, singurătatea poetului, sinistrați, sinistrat, solilocvii, Solilocvii aride, speranță, spin, spini, sticlă, stilet, stiletul lirei, strâmt, strâmtă cărare, suflet, tine, umbre, uragan, urare, urări de bine, viitor. Scrie un comentariu

Penumbre celeste de ploaie treceau
peste parada cetăţenilor de-onoare-ai lumii…
şi febre fără patrii ca nourii treceau
prin înserări cu-arome grele de cenuşă…

Convoiul anilor străbate desculţ
pustiul depravării,
carnivorele nisipuri în mişcare.
Asemenea unei cete pribege de sinistraţi,
printre piramide şi efemeride rătăceşte,
prin serpentine mirosind a ruină viitoare,
convoiul anilor tăi cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare.

Decapitând la tine în suflet rozele speranţei,
dragonii uraganului îţi tatuează
pe obrazul palid cu spini
chipul unui cézar înfrânt
de faraonii balcanici
şi desluşeşti o ploaie de urări de bine
la adresa cactuşilor:
Mulţi ani să-nflorească!

Scârbit de viruşii guralivi ai cetăţii,
nu asculţi decât de glasul tău
murmurând în pustiu,
murmurând în neştire:
Tăcerea ta, o, Doamne
este extrem de grăitoare…

Ah, chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o –
se oglindeşte astăzi – pietrificat –
în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari,
în cristalul ce sticleşte printre arbori
în privirile-animalului nocturn.

O, muribundule, cu porniri pătimaşe,
cimitir ambulant de regrete,
în grădina ta acuma înnoptează
numai flacăra albastră,
numai umbre ce nechează.

Singurătatea poetului locuită
de amurguri şi aurore,
agonic scutură din aripi arse,
şlefuind stiletul lirei
cu mâna-nsângerată.

de Bot Eugen

Visătorul sugrumat în somn

Publicat de boteugen74 pe 12 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a adulmeca, a auzi, a întoarce, a întoarce spatele, a crucifica, a dialoga, a foșni, a lua, a lua naștere, a palpita, a pune, a pune cruce, a răstigni, a sângera, a se auzi, a silabisi, a sugruma, a trece, a zdrobi, a zvânta, abecedar, Abecedarul Melancoliei, aidoma, anemie, aripi, aripi aspre, aspre, aspri, aspru, aspră, înfometat, înfometată, între, între ciocan și nicovală, înveninat, București, bufnițe, bufniță, cauză, cavaler, cel sugrumat în somn, cetate, ciocan, cortegiu, criză, cruce, cruciade, deasupra, deodată, dialog, dialog înveninat, erezie, șoseaua Pantelimon 302, fața ta, faţă, fără, fără cauză, ghimpate, gimpat, globule, gravid, gravidă, hieroglife, hieroglifă, iluzie, iluzii, iluzii treze, inefabil, inefabilă, inefabilă paloare, jungla globulelor, junglă, luciditate, lumină, Luna palidă, Lună, lup, lupoaică, lupoaică gravidă, mâine, melancolie, miocard, muți, mut, mute, naștere, nicovală, nimeni, palid, paloare, patimi, patimă, pânza dialogului, pânză, piept, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustie, pustiu, păianjen, păianjen cu cruce, răstignit, sânge, sângele de mâine, sârme, sârme ghimpate, sârmele ghimpate ale veghei, sârmă, se-aud foșnind, sectorul 2, sfincși, sfincșii patimilor mute, sfinx, sinucigaș, sinucigașul din tine, somn, spate, speranțe, speranță, sugrumat, surâs, tale, taumaturg, tine, treaz, trează, trepte, treptele luminii, treze, tău, urme, urmele sângelui de mâine, urmă, vai, veghe, victimă, victimă crucificată, Visătorul sugrumat în somn, zilnic. Scrie un comentariu

Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză.

În cetatea pieptului pustie
îşi zvântă criza miocardul
pe treptele luminii,
între ciocanul şi nicovala
iluziilor treze palpită.

Iar în jungla globulelor se aud
foşnind din aripi aspre
sfincşii patimilor mute,
bufniţele silabisind
hieroglife din
Abecedarul Melancoliei…

Luciditatea sângerează, taumaturgul e zdrobit.
Aidoma unei lupoaice gravide şi-nfometate,
trece palida Lună pe deasupra anemiei tale,
adulmecând urmele sângelui de mâine,
şi ia naştere deodată în faţa ta
inefabila paloare a sinucigaşului din tine,
surâsul celui sugrumat în somn de speranţe.

Victimă crucificată
pe pânza dialogului său înveninat cu nimeni,
păianjenul cu cruce îţi întoarce spatele.

de Bot Eugen

Ovidiu Genaru – Dialog cu Anton Pavlovici într-o frizerie

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, OVIDIU GENARU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: a avea, a avea insomnii, a bea, a cânta, a face, a fi, a fi bolnav, a fi palid, a mânca, a purta, a purta pălărie, a rămâne, a scrie, a se simți obosit, a slăbi, a spune, a vedea, ai fost, altădată, Anton Pavlovici, Anton Pavlovici Cehov, apropo, în schimb, BIBLIOTECA PROPRIE, bodegi, bodegă, bolnav, București, butoni, butoni de cămașă, ce faci?, ce mai faci?, Cehov, cămașă, dialog, Dialog cu Anton Pavlovici într-o frizerie, din ce în ce mai rar, din ce în ce mai zilnic, doctor, șoseaua Pantelimon 302, frizerie, insomnie, insomnii, medic, omnivor, OVIDIU GENARU, palid, Paris, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, publicat de Bot Eugen, pălărie, rar, sectorul 2, slab, tot, tot glumeț, tot umoristic, umoristic, vegetarian, Viena, zilnic. Scrie un comentariu

Ce mai faci ce mai faci
Ce să fac ce să fac

Văd că nu mai porţi pălărie
Văd şi eu că nu mai port pălărie

Apropo mai scrii mai scrii
Din ce în ce mai rar din ce în ce mai zilnic

Altădată beai şi cântai prin bodegi
Da altădată beam şi cântam prin bodegi

Nu mai porţi nici butoni la cămaşă
Nu mai port nici butoni la cămaşă

Tot glumeţ ai rămas tot umoristic
Da tot glumeţ tot umoristic

Mai mănânci mai mănânci
Mai mănânc mai mănânc

Ai mai fost la Paris ai mai fost la Viena
La Paris nu în schimb n-am mai fost la Viena

Te simţi obosit te simţi obosit
Mă simt obosit mă simt obosit

Vegetarian vegetarian
Omnivor omnivor

Ai slăbit eşti palid ai insomnii
Am slăbit sunt palid am insomnii

Ai fost la medic ai fost la medic
Am fost şi la doctor am fost şi la medic

Şi ce ţi-a spus şi ce ţi-a spus
Că şi el e bolnav că şi el e bolnav

Puls(I)

Publicat de boteugen74 pe 25 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ataca, a îngheța, a cădea, a cădea pe gânduri, a duhni, a fâlfâi, a fi gata, a friza, a izgoni, a linșa, a lăsa, a lăsa rece, a naviga, a număra, a pâlpâi, a pieri, a pipăi, a ploua, a păli, a rugini, a se așterne, a semăna, a sticli, a străpunge, a trece, a vedea, abia, amar, aripi, aripi hoinare, aripă, aripă opacă, asfinţit, astru, astăzi, înviere, beat, beție, beznă, București, bucătărie, carne, cearcăn, cearcăne, cer, chip, chipul lumii, crescând, cronic, cronica mea febră, cuțit, cuvinte, cuţite, cuţite de bucătărie, daimonul mut, de rând, deasupra, deasupra mea, delir, demon, Doamne, domn, drum, exil, exilat, exilat pe insula selenară, șoseaua Pantelimon 302, febră, fiinţe, fiu, fiul beat de mort, gânduri, gheare, hoinar, hoinare, inima nopţii, inima străpunsă de o rază, inimă, insomnie, insulă, insulă selenară, linşaj, lume, lumină, lumină moartă, Lună, Lună plină, mai palid, martir, minut, minut cu minut, minute, moartă, mort, muritor, muritori, muritori de rând, mut, noapte, noapte de noapte, o pereche de gheare, oarbă, oarbă lumină, odată, opac, opacă, oraș, oraşul mut, orb, pace, palid, paloare, palori, pas, patria mea, patria mea selenaria, patrie, patrie săracă, paşi, până, pentru, pereche, peste, plouă, plouă cu umbre, poezie, POEZIILE MELE, prelung, primăvară, privire, privire amară, privire prelungă, publicat de Bot Eugen, Puls, Puls exilat pe insula selenară, raze, rază, rând, rânduri, rânduri-rânduri, rece, sânge, sectorul 2, selenar, selenaria, selenară, soare, soarele primăverii, somn, sticle, sticlă, sticlă de votcă, strigător, strigător la cer, sărac, tăcut, umbre, umbre crescânde, umbră, urbe, votcă, vultur, vultur al păcii, zi, ziua învierii, ziua-nvierii, zori. Un comentariu

exilat pe insula selenară

Vultur al păcii din aripi hoinare
fâlfâie deasupra oraşului mut.
Deasupra mea – o pereche de gheare
(o pereche de gheare ascuţite,
sticlind în beznă ca nişte cuţite)
îmi numără paşii minut cu minut.

Pe chipul lumii răsare Luna plină
cu lumea ei de cearcăne şi de palori.
Privirea-mi prelungă pe oarba-i lumină
din asfinţit navighează până în zori.

Vezi umbre crescânde cum trec pe drum rânduri-rânduri,
cum cad fiinţe, din somn izgonite, pe gânduri.
Cu una din ele, mai palidă, te asemeni,
cu sângele în inima nopţii abia pâlpâind…
Păleşte lumina ta, Doamne, – n muritorii de rând.

Mă-ngheaţă un astru cu o privire amară
şi rece mă lasă Soarele primăverii.
Plouă cu umbre peste carnea – gata să piară
pentru o sticlă de votcă-n ziua-nvierii.

O, patria mea,
selenaria,

îmi duhnesc cuvintele
strigătoare la cer a insomnie,-
linşează-ţi fiul mort de beat
cum ţi-ai linşat odată martirul –
cu raze care ruginesc pe un cuţit de bucătărie…
Se-aşterne peste urbe o aripă opacă
şi peste cronica mea febră
ce astăzi frizează delirul…

O, patrie săracă,
un vultur mă atacă…

Pe lumina moartă navighează
inima-mi străpunsă de o rază
şi-mi pipăie pulsul demonul mut
noapte de noapte, minut cu minut.

de Bot Eugen

Deşertul indigo

Publicat de boteugen74 pe 5 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ascunde, a auzi, a înfia, a benchetui, a brava, a curma, a cădea, a devora, a dezlega, a escorta, a fremăta, a ghilotina, a preumbla, a priveghea, a privi, a pune, a pune lacăt la gură, a păli, a sângera, a scruta, a se prostitua, a se rostogoli, a simți, a străluci, a săruta, alb, albastru, alcoolici, anarhie, apus, arteră, în gol, înalt, înfrânt, înger, întuneric, înăuntru, bani, bard, beznă, bolnav, București, bun, cancanuri, carne, cei, cel, chei, chirurgical, clica de poltroni, clică, cocote, costeliv, costelivul sihastru, cu foc, cu sete, deasupra, delir, demon, deşert, deşert albastru, deşert indigo, Deşertul indigo sau regatul nopţilor albe, dialog, dialogări, Doamne, domn, dulce, eclipsă, eșafod, eşafodul lunii, șarpe, șarpe cu clopoței, șerpi, șoseaua Pantelimon 302, femei, foc, făclii, geamăt, gheare, gol, gură, iarnă, indigo, interior, intern, labirint, labirinturi de zăpadă, lacrimi, lacăt, lira bardului, liră, lucid, Lună, lupește, lăcată, lăuntric, mai palid, manele, mare, mare de făclii, marele înfrânt, mea, mecena, melancolie, meu, munte de lumină, muribund, muribunde, nesomn, nimfă, nimfă de pradă, noapte, noaptea celor bolnavi de nesomn, noaptea târziu, nopți albe, ochi, ochiul treziei, ochiul treziei chirurgical, palid, paloare, parter, patimi, patimi muribunde, patimă, paşi, pentru bani, pete, peşti, piedestal, poezie, POEZIILE MELE, poltron, poltroni, pradă, prădător, publicat de Bot Eugen, pustiu, rază, regat, regatul nopţilor albe, rugăciune, satrap, satrapi, scrâșnet, scrâşnete, sectorul 2, sete, sihastru, singuratic, sori, sori cu pete, stea, stea singuratică, strigăte, sub, ta, trepte, trepte înalte, trezie, tu, tăiș, tăişul alb al lunii, tău, umbră, verbe, zile, zăngănit, zăngănit de verbe şi de chei, zăpadă, şerpi cu clopoţei. 2 comentarii

Nopţile albe

Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde
dialogări dintre femei şi şerpi cu clopoţei,
dulcele delir al unor patimi muribunde.

Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti prin beznă preumblă…
Bravează clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează…
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, să strălucesc cu a ta umbră
pe un munte de lumină şi, lucid, să-mi curm zilele cu o rază.

E noapte şi sub tăişul alb al Lunii lira bardului păleşte.
E anarhie, cu alcoolici şi satrapi benchetuind pe-un piedestal.
E întuneric şi deasupra mea un înger priveghează lupeşte.
Îmi scrutează demonul lacrimile cu ochiul treziei chirurgical.

Mai palid pare iarna, pe o arteră sângerând,
prădătorul ce-a căzut în ghearele nimfei de pradă.
Melancolia-l escortează pe marele înfrânt
cu o mare de făclii prin labirintul de zăpadă…

Privind la eclipsă, costelivul sihastru
aude carnea fremătând sub sorii cu pete,
şi simte-năuntru cum deşertul albastru
îl sărută cu foc, îl devorează cu sete.

Ghilotinează-i, Doamne, strigătele în apus,
ca noaptea târziu, de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.

Dezleagă-i zilele, bunule Domn,
de noaptea celor bolnavi de nesomn.

de Bot Eugen

Autumnal

Publicat de boteugen74 pe 4 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a alerga, a apune, a împunge, a înmormânta, a bate, a coborî, a cravașa, a căuta, a descpica, a fâlfâi, a flana, a flutura, a geme, a hrăni, a locui, a oțeli, a persifla, a pieptăna, a plimba, a pălmui, a rânji, a sângera, a scrie, a se bate, a se duce naibii, a se ruina, a spulbera, a străluci, a sufla, a tăcea mâlc, a ucide, a umbla, a vui, abrupte căi, adânc, agonie, albine, albul foii, aripi, aripi negre, aripile verbului sunt, artere, aspirine băute, aspirină, astăzi, Autumnal, în timp ce, îndoieli, bântuită, București, carne, Carul-Mare, ceai, ceai negru, cei morți, cel dus pe gânduri, cel dus pe gânduri șchiopătând, cele şapte minuni ale lumii, ceruri, cetate, cineva, corb, corăbiile cărnii, crunt, cuget, cuvinte, durere, extras, șchipătând, șoseaua Pantelimon 302, flamură, flamură neagră, fluide, frenetic, gând, gâtlejuri, gust amar, impermeabil, inimă, insomniac, leac, luminos, lumină, Lună, mantia de himere, mantie, miere, mii de raze, mine, mişel, mort, muritor, nebună, neuroni, nouri, născut, ochi căprui, orizont, orizonturi de purpură, otrava luminii, otravă, palid, palmă, patimă, pe când, perciuni, peste, piele, plebe, plete, plete negre, ploaia de stele, poezie, POEZIILE MELE, precum, publicat de Bot Eugen, purpură, pustietăţi mişcătoare, pământ, părintește, rebel, roi de albine nocturne, ruginit, rănit, sabie, sânge, Scorpioană, scorpion, scorpionul celest, sectorul 2, sfera, sfera lunii, sfincşii cetăţii, sine, sirene, spate, spirit, stea, Steauă Scorpioană, strigare, strigare smulsă, subterană, sunt, săracii, tâmplă, toamnă, trecere, trecătoare, trepte, tăcere, tărie, umbre, umăr, un domn, unii, Ursa Mică, vânt, vârfurile tăcerii, vene, verb, visători, voce, voce ruginită, vorbe, zdrenţe, zei, zodia agoniei, zodie. Un comentariu

Steauă Scorpioană

Vântul îmi spulberă pletele negre şi impermeabilul suflând,
impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt.
Sunt doar în trecere pe pământ.
Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când
sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului „sunt”.

Muritorule, născut în toamnă, sub zodia agoniei,
leac îţi cauţi în strigarea smulsă din gâtlejurile celor morţi,
în mierea extrasă din cuvinte, -n gustul amar al tăriei,
în aspirinele băute cu ceaiul negru, în albele nopţi…

Scorpionul celest mă împunge cu mii de raze din umbră,
îmi aleargă otrava luminii prin neuroni şi prin vene.
Corăbiile cărnii după sirene cu ochi căprui umblă,
bântuită de-un roi de albine nocturne, tâmpla mea geme.

Vuiesc astăzi pustietăţi mişcătoare sub ploaia de stele,
se ruinează în mine cele şapte minuni ale lumii…
Carul-Mare-şi plimbă visătorii ре-abrupte căi şi rebele,
se duce naibii şi Ursa Mică, – şi iese nebuna din piele…
Plină este sfera Lunii de sine, pieptănându-i perciunii
insomniacului palid care îi locuieşte pe unii.

Vântul îmi spulberă mantia de himere suflând,
mă cravaşează cu patimă, mă pălmuieşte.
Un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
bătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind…

Coboară treptele-n adâncul subteranei săracii
şi tac mâlc sfincşii cetăţii, cu vorbe plebea-i hrăneşte…
Pe vârfurile tăcerii flanează zeii,despicând
zdrenţele de nouri luminoase,
îşi oţeleşte sabia spiritul şi străluceşte…

Pe când se bate cu îndoielile cugetul, care, vai, sângerează crunt,
inima-şi scrie pe albul foii durerea cu fluidele verbului „sunt”.
Ca un corb rănit, cel dus pe gânduri şchiopătând,
din aripi negre-mi flutură
peste o trecătoare care apune în orizonturi de purpură.

de Bot Eugen

Pictat de ploi

Publicat de boteugen74 pe 4 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, * ochii lumii, * sânge sărat, * stele, * vine, * zeu de febră ros, a izbi, a zvâcni, arțag, arţagul celor doi, în două, București, cei doi, cădere, cărunt, demon, demonul focos, despicat, doi, eu, șoseaua Pantelimon 302, febră, focos, lume, mine, noapte, nopți, nopți cfu ploi, ochi, palid, palide, pictat, Pictat de ploi, ploaie, ploi, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, ros, sânge, sectorul 2, stea, sunt, sărat, tânăr, tânăr cărunt, zeu. 4 comentarii

Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine.

Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine.

Cu sângele-mi sărat
în două despicat
de-arţagul celor doi,

în ochii lumii sunt
eu, tânărul cărunt,
pictat de nopţi cu ploi.

de Bot Eugen

Cuvinte alb-negre(IV)

Partajează asta:

Apreciază:

Varianta 5

Partajează asta:

Apreciază:

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Partajează asta:

Apreciază:

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Partajează asta:

Apreciază:

vocea-cuțit din inima nopții

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

de Bot Eugen

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

exilat pe insula selenară

Partajează asta:

Apreciază:

Nopţile albe

Partajează asta:

Apreciază:

Steauă Scorpioană

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS