Leonid Tișkov – poet, doctor și ilustrator rus – câștigătorul concursului literar „Apă vie”;
Leonid Tișkov – Urechea;
Leonid Tișkov – poet doctor și ilustrator rus,
câștigătorul concursului literar „Apă vie”;
poezie străină;
Biblioteca proprie;
fotografiile mele;
traducerile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr.19;
restaurantul city grill;
23.11.2014;
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
traducere de Bot Eugen;
publicat de Bot Eugen.
Simți noaptea cum cineva se târăște
pe supra(fața) chipului tău
e urechea ce s-a trezit
și-și caută geamănul.
traducere de Bot Eugen
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:11
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:12
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:13
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:13
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:14
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:14
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:15
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Cărți din Russia;
lecturi poetice ruso-române;
Târg de carte;
Gaudeamus 2014;
Nicolai Zviaghințev;
Kirill Kovaldji;
Iuri Țvetkov;
poezie străină;
fotografiile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr. 19;
restaurantul city grill;
publicat de Bot Eugen.
23.11.2014;
21:15
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2.
Мне осталась одна забава – пальцы в рот, да веселый свист
Прокатилась дурная слава, что похабник я и скандалист,
Ах, какая смешная потеря, много в жизни смешных потерь:
Стыдно мне, что я в Бога не верил, горько мне, что не верю теперь.
Дар поэта – ласкать и корябать. Роковая на нем печать.
Розу белую с черной жабой я хотел на земле повенчать,
Пусть не сладились, пусть не сбылись, эти помыслы розовых дней,
Но коли черти в душе огнездились, значит ангелы жили в ней!
Золотые, далекие дали, все сжигает житейская бредь
И похабничал я и скандалил, для того, чтобы ярче гореть.
Вот это веселие муки, отправляясь с ней в край иной,
Я хочу при последней минуте, попросить тех, кто будет со мной…
Чтоб за все за грехи мои тяжкие, за неверие в благодать,
Положили меня в русской рубашке под иконами умирать…
Мне осталась одна забава – пальцы в рот, да веселый свист
Прокатилась дурная слава, что похабник я и скандалист,
Ах, какая смешная потеря, много в жизни смешных потерь:
Стыдно мне, что я в Бога не верил, горько мне, что не верю теперь.
Cu turnuri ude ploaia mătură bine
Cîcărezele sălciilor din zăvoi.
Huligan sînt, vântule, ca şi tine:
Scuipă-ţi ghemotoacele tale de foi.
Îmi place când arborii pădurilor vinete,
Ca nişte boi cu mers lent,
Îşi golesc fllămânzările pline de
Frunze, cufurindu-se violent.
Aceasta-i ciurda mea de tauri şi de junince!
Rugina ei cine-ar putea-o cânta mai frumos?
Ah, văd cum crepusculul linge
Urme de paşi pe jos.
Rusie, Rusie, Rusia mea de
Lemn, sînt singurul tău cântăreţ şi herold.
Tristeţea lacomă-a versului are ce roade:
Zmeurica şi menta-mi atârnă de şold.
În ce-ţi mulgi mestecenii, noapte adâncă?
Selenarul şiştar nu-l aduci?
Al nu ştiu cui gât vrea ţintirimul să-l strângă
Cu braţele unei cruci.
O huidumă neagră pe dâmb se ridică.
În livadă e cineva. Stai!
Un bandit şi-o pramatie sânt şi eu la o adică:
Seminţie de şes, spiţă de hoţi de cai.
Cine-a văzut cum spumegă pe câmpie
Oştirea mălinilor de abur şi fum?
În albastrul stepei, ce-aş mai ieşi pe-o
seară târzie
Cu ghioaga la drum!
Ah, părul meu ia culoarea ştearsă a norului,
Rob la cântec, dintr-o mlaştină gem.
Osândit sînt la ocnele dorului,
Să-nvârt piatra de moară a unui poem.
Tu bate, vântule, fără teamă,
Scuipă-ţi ghemotoacele de foi pe tăpşan.
Mi se spune poet? Nu ţine seamă:
Eu şi-n cântece-s tot huligan.
1919
traducere de Ioanichie Olteanu
De ziua ta, noaptea, urmăream
cu privirea-n tăcere cum,
dincolo de râsete şi libaţii, ceva
ne vâna sufletele, încercând
să le fotografieze,
în timp ce tu alergai cu gândul
spre dimineaţă, să le salvezi
de la umbre, editându-le poza,
astfel încât ceilalţi,
uitându-se la noi după aceea,
să nu îşi dea seama
de la ce ni s-au aprins ochii
în noaptea aceea când,
dincolo de râsete şi libaţii, ceva
ne vâna sufletele, încercând
să le fotografieze, iar eu
fredonam în gând versuri
de Esenin.
de Bot Eugen
17:37 28.10.2012
Alecsandr Malinin – Zabava.
dacă nu vine explodînd
din tine
în ciuda a orice
nu o face.
numai dacă vine neîntrebată
din inima şi mintea şi gura şi
viscerele tale
nu o face.
dacă trebuie să stai cu orele
holbîndu-te la ecranul calculatorului
sau aplecat deasupra maşinii
tale de scris
căutînd cuvintele,
nu o face.
dacă o faci pentru bani
sau faimă,
nu o face.
dacă o faci pentru că
doreşti femei în patul tău,
nu o face.
dacă trebuie să stai acolo
şi să o rescrii din nou şi
din nou,
nu o face.
dacă e muncă grea
doar gîndindu-te despre ea,
nu o face.
dacă încerci să scrii ca
altcineva,
uită de asta.
dacă trebuie să aştepţi pentru
ca să răcnească din tine,
atunci aşteaptă răbdător,
dacă nu mai răcneşte
din tine,
fă altceva.
dacă dintîi trebuie să o citeşti
soţiei tale
sau prietenei sau prietenului
sau părinţilor tăi sau
oricărei alte persoane
nu eşti pregătit.
nu fi ca atît de mulţi scriitori
nu fi ca atîtea mii de
oameni care se consideră scriitori,
nu fi nasol şi
plictisitor şi pretenţios,
nu fi consumat cu iubirea de sine
bibliotecile lumii au căscat pînă
la adormire
din cauza acestui fel de scriitură
nu te alătura la asta
nu o face.
numai dacă vine din sufletul
tău ca o rachetă,
numai dacă stînd nemişcat te-ar
aduce la nebunie sau suicid
sau crimă,
nu o face.
numai dacă soarele din interiorul
tău îţi arde viscerele
nu o face.
cînd într-adevăr este timpul,
şi dacă ai fost ales,
se va face
de la sine şi va continua să
se facă
pînă cînd vei muri sau va muri
în tine
nu există o altă cale
şi niciodată nu a existat.
traducere de Ion Buzu
Eu i-am văzut pe generali cum ne beau și ne mănâncă moartea;
copiii lor își ies din minți pe motiv că nu mai au altceva ce să-și dorească …
Boris Grebenshikov
N-ar fi putut să treacă prin altă parte, nu Decât pe sub nasul MEU? Acest
plictis ce fuge ca o zebră. Simţurile mele aflate la pândă ţintesc. Butelia de bere ce zăcea pe
covor A fost culeasă rapid.
îmi înarmez braţul Şi zvârr! către nesimţitul intrus
Să nu credeţi că-mi închipui c-aş fi războinicul
Din vremea Războaielor civile
Ce doboară c-o piatră păsările din zbor.
Oboseala de după o zi de muncă
O adorm cu unul sau două pahare de bere
Ce mă fac să cad într-o stare de dulce euforie.
Să trăieşti ca un celibatar în fiecare zi nu e deloc uşor, Să-ţi umpli vremea după ce dejunul e gata,
Timpul e lung şi te apasă greu.
Despre cele sfinte, s-avem iertare.
Şi-apoi n-am nici un chef să-mi împart viaţa cu una din acele
animale de casă
Şi mai mult, să fiu generos şi să iert Când se îndoapă cu micile mele economii.
încep să lansez din nou aceeaşi butelie.
Celălalt, perfidul
Tocmai dispare într-un colţ mai întunecat
Al camerei ignorând ce e menajul
Când nu ştiu al câtelea tir
Şi-atinge ţinta, lovitura a fost norocoasă
Şi adversarul e terminat, dat peste cap.
S-a zbătut, a dat din picoare
Dar acum e imobilizat.
E terminat
Mizerabil sfârşit
Pe care-l constat pe viu, apropiindu-mă.
Cu adevărat
A meritat-o, pare a spune
Zâmbetul crud ce-mi răsare pe buze
Şi murmur încet, cântărindu-mi silabele:
-E bine pentru tine.
* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997;
*Prefață, traducere și note de Ion Cristofor;
Vâna muşte
Pe trotuarul din faţa farmaciei.
Cu aceleaşi mişcări ce le avea altădată în faţa camerelor.
Pozând ca pe ecran.
Repeta fără-ncetare acelaşi gest
Pe buze cu acelaşi surâs îmbietor.
Ce dacă o maşină îi stropea cu noroi
Rochia – în culori vesele
Ea continua să privească trecătorii.
De onoruri şi recompense
S-a bucurat până acum
Iar mulţimile au aplaudat-o.
Acum camerele au dispărut
Ca şi realizatorii ce-au lansat-o.
Strada tocmai s-a golit,
Dar ea se dăruieşte cu toată fiinţa ei,
Şi urmăreşte cu insecticidul de reclamă
Muştele desenate pe afiş.
* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997
* Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor.
Sunt tipograf
Şi fac bancnote false.
Cu hârtiile astea falsificate îmi asigur pâinea
Comand costume şi îmi plătesc locuinţa.
Nimeni nu bănuieşte c-aş fi falsificator Până şi trezorierul de la Banca Japoniei Primeşte
imitaţiile mele ca mărunţiş pentru ţigări Şi oferă cu ele cadouri pentru soţie şi pentru şefii săi.
Sunt tipograf
Şi fac bancnote false.
într-o zi mi-am plătit impozitele cu hârtiile astea falsificate
Apoi am fost vizitat de-un inspector.
M-am trezit deodată în faţa unui judecător Şi-ameninţat cu articolul 148 al Codului Penal. La
urma urmei, banii mei erau cei buni Iar frumoasele, oficialele lor bancnote – nişte zdrenţe.
* din volumul Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997;
* Prefață, traducere și note de Ion Cristofor;
O maşină a scris O maşină a calculat
O maşină a copiat O maşină a vorbit
O maşină a făcut o maşină O maşină a făcut o maşină care face maşini O maşină a produs o
maşină Şi aceasta operează o maşină
O maşină a unei maşini a maşinii
O maşină a estropiat o fiinţă umană O maşină a lichidat un bărbat O maşină a unei maşini a
maşinii maşinii
* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997
* Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor
De câtăva vreme
Nimic din ce duc la gură
Nu-mi prieşte.
Sake-ul* autohton, tovarăş singurătăţii mele mă leagănă
într-o dulce beţie Dar mahmureala ce urmează Nu-i fără-ndoială cadou pentru ficatul meu.
Iar orezul gătit de mine însumi în cambuza ce-mi ţine loc de bucătărie Nimic nu spune c-ar fi
prăjit cum se cuvine.
Păzeşte-te.
Chiar şi-atunci când deschid un borcan de shiokara** sau de
tsukudani***,
Am impresia că-s o pasăre ciugulind pe păşune Iar mandarinele din lyo pârguite în vântul
venind dinspre
mare,
Deşi au bun gust în gură, E sigur că nu-mi vor scădea nivelul zahărului.
Mesele pe care le iau în altă parte
Au avantajul că-mi oferă prilejul de a sta pe un scaun,
Dar prezenţa gândacilor şi-a şoarecilor
Nu-i deloc igienică.
Bento-urile**** distribuite în pachet la amiază
Sunt foarte bine gătite.
Dar, mă jur, au condimente şi coloranţi sintetici din belşug.
Chiar şi omleta, la naiba,
Face să-mi urce colesterolul.
Ţigările, mi-am impus să nu mă mai ating de ele,
Dar vitaminele pe care le iau după fiecare masă
Dacă sunt cu-adevărat eficace
S-ar putea să aibă şi efecte secundare.
Cât despre cafea… Nu-i prieşte stomacului.
Trecut de cincizeci de ani
Trăieşti singur, transferat într-un asemenea loc Ca să-ţi câştigi pâinea. Cu fiecare zi, toate
astea te macină. Răul înanintează cu paşi mari, o ştii. Serile triste, când nu ai pe nimeni cu cine
să schimbi o vorbă, Te-mping să intri prin baruri unde te-mbeţi Si când te-ntorci în celula ce-ţi
serveşte de locuinţă Te simţi asemenea deţinutului care aude că e condamnat la închisoare
pe viaţă.
îmi închipui cu oroare
Că astfel îmi voi petrece restul vieţii,
Şi mă întorc
cu pumnii strânşi, fără o vorbă
până ce intru în criză, când strigătul îmi scapă …
* Sake – Băutură tradiţională japoneză obţinută prin fermentarea orezului(berea de orez).
** Shiokara – ouă, maţe de peşte cu sare.
*** Tsukudani – Aliment în conservă, fiert în sos de soia.
**** Bento – Mâncare tradiţională japoneză, din orez, cu diferite condimente.
+ Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997.
+ Traducere, prefaţă şi note de Ion Cristofor.
Au săpat totul Şi-au făcut ca nouă şoseaua
Totul săpat Şi-au îngropat conductele de apă
Totul săpat Şi le-au înlocuit pe cele de gaz
Totul săpat Şi-au îngropat firele electrice
Totul săpat Şi-au instalat canalele de scurgere
Totul săpat Şi-au construit metroul
Totul săpat Şi-au transformat străzile-n mlaştini.
* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997
* Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor.
Pentru a pregăti şedinţa generală Alegem un comitet director. Câţiva întârziaţi.
Pentru a alege comitetul director Formăm o comisie specială. Câţiva somnolenţi.
Pentru a pregăti comisia specială Alegem o comisie permanentă. Câţiva renunţă pe la jumătate.
Pentru a pregăti comisia permanentă Alcătuim un mic comitet. Unii nu deschid gura.
Pentru a pregăti acest mic comitet Ţinem o şedinţă de pregătire. Absenţi.
Pentru a pregăti această şedinţă pregătitoare Dăm un banchet. Antren general.
* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997
* Prefață, traducere și note de Ion Cristofor
În orice instituţie
există un lingău.
Trăieşte lingăul
şi nu-i merge rău.
Iar tinerii noştri,
cu ochii la el-
să se-ncăputeze,
ar face la fel.
Avea, mă-nţelegi, tăticuţul
copii-liceeni,
nu orice copii!
Chpiul, drăguţul,
avea frunzuliţe-argintii.
Liceul i-aşteaptă-
merg, trap,
şi-n capul tuns
-nap-
latină, cât vrei;
zdreanţa.
zăcea acolo, strălucind.
nu mai puteam face cu ea nimic.
ploua.
s-a ridicat şi-a plecat.
ei, draci, m-am gândit, i-aceeaşi poveste.
mi-am pus ceva de băut, am deschis radioul,
am stins o parte din lumini
şi mi-am aprins o ţigară nemţească,
neagră şi amară.
am auzit un ciocănit
şi-am deschis uşa.
un pitic stătea în ploaie:
ai văzut cumva un porumbel pe veranda ta?
i-am spus că n-am văzut un porumbel pe veranda mea
şi el mi-a spus că dacă văd un porumbel pe veranda
mea
să-l anunţ.
am închis uşa
m-am aşezat şi-o
pisică neagră a făcut un salt
prin fereastră, mi-a sărit în poală
şi-a început să toarcă, era un animal frumos,
am dus-o în bucătărie şi-am mâncat împreună
o felie de şuncă.
am stins toate luminile,
m-am băgat în pat şi pisica s-a băgat lângă mine
şi torcea, mi-am spus, cineva, totuşi, mă place,
pe urmă pisica s-a pişat pe mine,
pe cearşafuri, hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine?
am luat-o şi-am aruncat-o afară
în ploaie,
mă gândeam, e ciudat, pisica aia
pişându-se pe mine
şi pişatul ei la fel de rece ca ploaia.
apoi am sunat-o pe ea,
hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine,
ai înnebunit sau ce?
am închis, am dat jos cearşafurile
şi m-am întins în pat, ascultând ploaia.
uneori un bărbat nu se descurcă
şi-atunci e cel mai bine să stea întins, nemişcat,
şi să-ncerce să nu se gândească la
nimic.
pisica aia avea o zgardă,
aparţinea cuiva.
cât despre femeie
nu ştiu.
* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”;Editura Polirom; București; 2007;
* traducere, prefață și note de Dan Sociu
ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile
poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi
o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!
e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau
dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi
trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac
mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge
“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”
“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”
intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey
hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping
aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină
mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă
nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă
stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult
* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;
*traducere, prefață și note de Dan Sociu
doctorul meu a ieşit din operaţie
şi s-a întors la birou.
ne întâlnim la pisoar.
“unde-ai găsit-o, frate? e genul
la care să te tot uiţi, dar numai atât”
“e specialitatea mea: inimi de ciment
şi trupuri năucitoare. dacă-i găseşti
vreo bătaie de inimă, să-mi spui”
“o să am grijă de ea”
“da, şi te rog să nu uiţi că etica profesională
îţi interzice anumite lucruri!”
îşi trage fermoarul şi se spală pe mâini.
“tu cum stai cu sănătatea?”
“fizic, sunt ok. mintea mea însă e bântuită,
psihic sînt terminat, răstignit pe mica mea cruce
şi toate celelalte rahaturi!”
“o să am mare grijă de ea”
“da, doctore, şi să mă anunţi în legătură cu
bătaia de inimă”
pleacă.
îmi trag şi eu fermoarul.
doar că eu nu mă spăl pe mâini.
sînt cu mult deasupra chestiilor ăstora.
* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom; Bucureşti; 2007
* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu
până la urmă mi-am cumpărat
şi eu un televizor color
şi noaptea trecută am dat peste
filmul ăsta:
în Paris e un individ care
n-are nici un ban
dar poartă un costum de fiţe
şi-un nod perfect la cravată
nu e nici îngrijorat nici beat
în schimb
tipul stă toată ziua într-o cafenea
şi toate femeile frumoase sânt
îndrăgostite de el şi
cumva reuşeşte să-şi plătească
la timp chiria şi
tot urcă şi coboară nişte scări şi
cămăşile strălucesc pe el şi
le spune fetelor
că ele nu ştiu să scrie poezie
că el ştie dar
nu simte
deocamdată
nevoia
pentru că el acum caută
de fapt Adevărul.
tunsoarea lui e şi ea perfectă
nu e niciodată mahmur
n-are nici un tic
nu i se zbate nici o pleoapă
iar dinţii
veşnic albi perfecţi.
ştiam ce urmează:
tipul avea să rămână cu poezia
femeia şi
Adevărul.
aşa că am închis televizorul
gândindu-mă, aşa-ţi trebuie,
în pizda mă-tii, cretinule,
le meriţi pe toate
trei.
* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom 2007;
* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu
unii spun c-ar trebui să ne ţinem departe
resentimentele de poezie,
să ne ţinem abstracţi, şi au într-un fel dreptate,
dar, hiiisuse! doişpe
poezii pierdute şi nu păstrez copii şi ai şi picturile
mele
cele mai bune; e sufocant:
vrei să mă distrugi cum vor toţi?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac curvele,
îmi curăţă buzunarele
când sînt prăbuşit.
data viitoare ia-mi mâna stângă sau una de 50 de dolari
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur şi simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau nu;
o să fie mereu bani şi curve şi beţivi,
până-n ultima clipă,
pân-o să cadă şi ultima bombă,
dar, cum zice Dumnezeu,
stând picior peste picior,
Observ că am făcut mulţi poeţi
dar prea puţină
poezie
* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”;
Editura Polirom 2007; traducere de Dan Sociu
La revedere-ţi spun, la revedere
Prieten drag, te am în piept cu dor.
Predestinata despărţire cere
O altă întâlnire-n viitor.
La revedere, fără vorbe, frate,
Nu te jeli cu geana-n trist ecou,-
Să mori în viaţă nu-i o noutate,
Desigur şi-a trăi nu-i ceva nou.
* Traducere de George Lesnea
Zi, armonică! plictiseala nu se ascunde.
Degetele armonistului curg unde.
Bea cu mine, căţea parşivă,
Bea cu mine, căţea guralivă.
Toţi te-au iubit.
Toţi te-au stâlcit.
Toţi te-au mânjit!
Ce te uiţi cu albăstrelele tale, ca florile,
Ori vrei una în bot?
Eşti bună de pus sperietoare, ciot,
Să alungi ciorile.
Până în ficaţi, până în rărunchi,
Mă chinui, mă tai, mă îngenunchi.
Armonica, armonica să nu stea!
Bea, viezure, bea!
Aş, lua-o pe aia, pare mai cu ţâţe.
Mai proastă, mai cu fâţe.
Dintre cele ca tine nu eşti cea dintâi
Pe care o mângâi,
Însă cu una ca tine urâtă, uşoară,
Sînt prima oară.
E dureros ce fac şi sfidător,
Dar pentru asta n-o să mă omor.
Ce te clatini? Ce-ţi dezveleşti cracii?
Du-te la toţi dracii!
E vremea să mă fac rece
Cu haita voastră ce mereu petrece…
Draga mea… Draga mea… uite, plâng, scâncesc,
Iartă-mă… iartă-mă… te iubesc…
* Traducere de Zaharia Stancu
Zi, măi, zi! Fi-ţi-ar ghitara a dracului,
Degetele tale joacă pe ea ca dinţii daracului.
Aş vrea să mă înec în acest năduf.
Amicul meu, amicul meu, uf,
Nu te mai uita la brăţările ei,
La mătasa rochiei, la cercei,
La această femeie am căutat fericire
Şi am aflat negura, pieire.
Nu ştiam că dragostea e molimă, huidumă,
Nu ştiam că dragostea e ciumă.
A venit spre mine, a privit
Şi m-a înnebunit.
Cântă prietene, să-mi aduc aminte,
De viaţa dusă mai înainte.
Las-o să o sărute cine-o vrea,
E târfă şi e draga mea.
Mai stai! Mai stai! N-o înjur, o chem,
Şi n-o blestem.
Hai, dă-mi ghitara. Vreau pe coarda groasă
Să cânt despre viaţa-mi furtunoasă.
S-a spart cupola verde-a vieţii mele.
Inima mea acum e o desagă
Cu vise mari de aur şi cu stele.
Multe fete am pipăit,
Le-am strâns prin colţuri, le-am ciupit.
Dreptatea pământului s-a răzbunat:
Cu ochii copilăriei am privit mirat
Dulăii ce lingeau mârâitori
Căţelele, sub coadă, de scursori.
De ce să fiu gelos?
De ce să fiu bolnav, sfios?
Viaţa noastră: patul şi cearceaful,
Sărutul pătimaş, prăpădul.
Zi, zi mai tare! Mâinile fatale
Să cânte zilele-mi fatale.
Ştii ce? Mai bine dă-le-n măsa, iată,
Eu n-o să mor, amice, niciodată…
Traducere de Zaharia Stancu
BotEugen's Blog 