gând

Toate articolele etichetate gând

Spuneai

Publicat de boteugen74 pe 31 decembrie 2011

Publicat în: FOTOGRAFIILE MELE, PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 2010, a aduce, a înșela, a face, a face bani, a fi, a greși, a lua, a lua de mână, a ninge, a se înșela, a sosi, a spune, a trimite, a urca, a veni, afară, autocar, întuneric, ban, bani, București, Cu tine, de unde?, doar, Fotografie, FOTOGRAFIILE MELE, făcut, gând, greșit, la făcut bani în străinătate, la mine, la mine în gând, mână, moină, măcar, nici, ninsoare, Ninsoare în luna lui marte, o vreme, PERSONALE, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, raze, rază, soare, străinătate, sub, tine, unde, vreme, Zăpada care nu va mai veni, zăpadă. 2 comentarii

că vei lua
de mână ninsoarea
din fotografie
și-o vei aduce
cu tine
în București.
Te-ai înșelat,
m-ai înșelat,
ea n-a mai sosit
nici măcar să te
urce-n autocar
și să te trimită
de unde-ai venit

de Bot Eugen

Umbre căzute din lună

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a afla, a ajunge, a ameți, a avea, a avea rost, a înnobila, a coborî, a contamina, a controla, a crește, a croi, a cădea, a decapita, a ține, a ține sub control, a fi, a fi în căutare, a fi contaminat, a fi exterior, a fi gata, a fi neliniștit, a fi obosit, a gândi, a lichida, a lăsa, a lăsa rece, a mobiliza, a nu se lăsa, a obosi, a participa, a profita, a reuși, a reveni, a se afla, a se afla în căutare, a se încolăci, a se întoarce, a se gândi, a se mobiliza, a se zbengui, a simți, a smulge, a sta, a stoarce, a-și croi drum, acest, acestea, acestor, activ, aidoma, albastru, alte, alte capete, alteori, amețit, amețite de fum, amiază, apoi, astenia noastră, astenie, astru, astru nocturn, atunci, în căutare, în jur, în plină amiază, întoarcere, între scaunul de pe tavan, întrun cap, cap, capete, capul meu, capul meu și al lui tavi, care, când, cât e noaptea de lungă, concluzie, contaminat, contaminat de filozofie, control, călare, călări, călări pe triciclete, către, căutare, căzut, căzute, căzute din lună, dar, de fapt, de pe, din plin, dincolo, drum, drum de întoarcere, după aceea, ele, eu și cu tavi(III), exterioară, exterioară nouă, exterior, și masa de scris, și-atunci, țigară, fapt, filozofie, foi, foi de hârtie, fum, gata, gând, hârtie, himerele, himeră, ipochimen, ipochimeni, la loc, lent, loc, lucru, lucruri, lungă, Lună, mai mereu, masă, mereu, măsură, neavând de gând, necunoscut, neliniște, neliniștea lor, noapte, noastre, noastră, nocturn, normal, nostru, nouă, numai, obosiți, obosiți peste măsură, odaie, paloarea, paloarea foilor de hârtie, pauze, pauzele de țigară, până, până dincolo de ziduri, pe sub, peste, picătură, piept, piepturi, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, potrivit, prin, publicat de Bot Eugen, puze, rațiune, rost, scaun, scaunul de pe tavan, scris, spirit, stilet, stilete, sub control, tavan, tavi, tâmple, tâmplă, toate, tot, triciclete, tricicletă, ultimile, ultimul, Umbre căzute din lună, una, una câte una, uneori, ungher, ungherul potrivit din odaie, unor, virus, virus necunoscut, zid, ziduri, Zilele noastre ca arginții numărate sînt, ziua, ăsta. 2 comentarii

eu și cu tavi(III)

Eram prea obosiți
și nu mai reușeam
să le ținem sub control,
iar ele simțeau asta
și profitau de astenia
noastră din plin:
se zbenguiau călări
pe biciclete,
cât e noaptea de lungă,
între scaunul de pe
tavan și masa de scris.
Alteori, în plină amiază,
când erau nevoite activ
să participe
la pauzele de țigară,
coborau, amețite de fum,
și se încolăceau încet
ca niște pitoni
în jurul tâmplelor noastre,
neavând de gând să se lase
de capul meu și al lui tavi
până nu storceau din ele
ultimele picături
de rațiune.
Și-atunci, eram gata
să ne smulgem din piepturi
stiletele
și să le decapităm
una câte una
pe toate,
înnobilând după aceea
paloarea
foilor de hârtie
cu-albastrul acestor
umbre căzute din lună.
Lucrurile reveneau
apoi la normal,
dar asta numai
până în ziua în care
le creșteau la loc
alte capete. Aidoma unor
ipochimeni contaminați
de filozofie, ca de un
virus necunoscut,
am stat și ne-am gândit
întrun cap și
am ajuns la concluzia
că nu are rost
să le tot lichidăm,
că neliniștea lor e
de fapt una
exterioară nouă,
aflate cum sunt
mai mereu
în căutarea
ungherului potrivit din odaie
prin care să își croiască,
până dincolo de ziduri,
drumul de-ntoarcere
către astrul nocturn.

de Bot Eugen

Penumbra pumnului binevoitor(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a agoniza, a aprinde, a îmbrățișa, a începe, a încerca, a închide, a închide geamul, a îndolia, a înfige, a învinge, a bate, a bate pe umăr, a citi, a căuta, a deschide, a deschide ochii, a dormi, a dormi strâns, a implora, a istorisi, a liniști, a lăsa, a nu dormi, a pipăi, a reîntregi, a relata, a rămâne neînvins, a scrie, a se încleșta, a se grăbi, a se neliniști, a se ridica, a se ridica din pat, a se scrie, a se stinge, a se sufoca, a se trezi, a smulge, a spune, a stinge, a strânge, a sugruma, a urma, a visa, a zidi, aceea, acest, acum, alb, albul foilor de hârtie, alteori, amândouă, aproape, aproape mortală, atunci, îmbrățișare, îmbrățișare aproape mortală, în brațele acestui coșmar, în căutare, în grabă, în inima nopții, în ochii tăi, în somn, înfipte, într-o inimă neagră, întrerupător, întuneric, binevoitor, braț, brațe, brațele mele, ca de obicei, care, când, cei 2 frați, cei 2 frați siamezi, cei doi frați, cei doi frați siamezi se încleștează, celuilalt, celălalt, chiar, chiar acum, coșmar, cu gândul, cu mâinile amândouă, cu răsuflarea tăiată, cum, de neînvins, de obicei, de-o viață, deget, degete, din, din când în când, doi, după, după aceea, eu, și-atunci, febril, febră, fiecare, final, foaie, foi, foi de hârtie, frați, frați siamezi, frate, gând, geam, grumaz, hârtie, impact, infarct, inima nopţii, inimă, inimă neagră, instantaneu, istoria aceluiași coșmar de neînvins, istoria aceluiași coșmar neînvins, istorie, la tine în piept, mâini, mână, mele, mine, mortal, mortală, neagră, neînvins, negre, negru, neliniște, neliniștea ca o poveste, noapte, noiembrie, nopți, nopțile de noiembrie, o umbră, obicei, ochi, oricum, pact, palme, palme negre, palmele negre, palmă, pat, până, până în zori, pe nerăsuflate, pe sine, pe urmă, Penumbra pumnului binevoitor(II), penumbră, piept, poem, POEZIILE MELE, poveste, povestea neliniștii, prieten, prietenește, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn binevoitor, răsuflare, răsuflare răiată, răsărit, răsărit de soare, sau, sau (im)pactul cu palmele negre, se scrie singur pe sine, senzație, senzație de sufocare, senzație vagă de sufocare, sfârșit, siamez, siamezi, singur, singur pe sine, solar, somn, strâns, sub, sub fiecare răsărit de soare, sub mâna mea, sufocare, tăi, tăiat, tăiată, tău, umbră, umăr, uneori, unul, unul cu degetele înfipte, unul cu degetele înfipte în grumazul celuilalt, unul cu dehgetele înfipte între coastele celuilalt, vag, vagă, varianta finală(III), viață, visător, zori. 3 comentarii

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:

În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.

Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina
și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.

Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează fratele său îndoliat
să-și reîntregească
inima neagră cu gândul
pe albul foilor de hârtie.

Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…

Tu te trezești din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc
neliniștea ca pe o poveste cu un sfârșit care
se scrie sub mâna mea singur pe sine
de-o viață.

de Bot Eugen

Mica țigariadă

Publicat de boteugen74 pe 19 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a arde, a asculta, a începe, a întreba, a bate, a bate apa în piuă, a bate pasul pe loc, a contempla, a convinge, a dormi, a fi, a fi necesar, a fuma, a gândi, a glumi, a lua, a lăsa, a lăsa în pace, a pierde, a râde, a răspunde, a se alătura, a se întuneca, a se întuneca/țiganiza, a se țiganiza, a se lua în serios, a se lumina, a se lumina de iarnă, a se lumina de zi, a se preschimba, a spune, a striga, a termina, a trage, a tremura, a tăcea, a veni, a veni călare, a vorbi, a vrea, acel, acelea, acest, aer, afară, alb, apa, apa în piuă, apropouri, atât, atât de, aub acest frig, împreună, în interiorul meu, în serios, în timp ce, în tăcerea mea, băi, care, cauză, cauză pierdută, când, cenușă, chip, cineva, cineva nevăzut, concluzie, condiție, cu laptopu-n față, cu laptopul în față, cum, cum să nu, cuvinte, călare, dacă, de departe, de fumat, departe, din, drac, drac de poezie ce ești!, Era una din acele nopți, Era una din acele nopți albe de noiembrie, Era una din nopțile-acelea fără de somn, eu, facebook, faţă, Fcebook, frig, fumat, fără, fără de somn, gând, gânduri, glumă, gură, hai, Hai lasă-mă odată în pace, hârtie, iarnă, insomnie, interior, Join my cause : Românii nu sunt țigani, laptop, loc, logoree, mai lasă-mă-n pace!, mâini, mânecă, mână, mea, meu, Mica țigariadă, mine, măsură, necesar, necesară, nevăzut, nimic, ninsoare, ninsoare de scrum, noapte, noapte albă, noiembrie, nopți, nopți albe, nu, nu glumă, o gură de aer, pace, pas, pasul pe loc, până la, până la ultimul pumn de cenușă preschimbat în cuvinte, pe de-a-ntregul, pe hârtie, pe la spate, pe loc, pe măsură ce, pentru, pierdut, pierdută, piuă, poezie, POEZIILE MELE, prima, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn de cenușă, Românii nu sunt țigani, scrum, serios, somn, spate, strigăt, sub, tâmplă, timp, totuși, tăcere, ultim, ultimul, una, zi, ăsta. Scrie un comentariu

Era una din nopțile-acelea
fără de somn și ea îmi venea
de departe cu apropouri,
călare pe-un ton convingător,
venea să mă-ntrebe
dacă nu vreau să mă alătur
cauzei sale,
împreună să batem
pasul pe loc.
Cum sa nu, i-am răspuns,
cu o condiție, totuși,
să nu fie una
pe de-a-ntregul pierdută.
Și ea începuse să-și
râdă de mine,
vorbind despre toate,
fără să-mi spună nimic,
fără să-mi lase o gură
de aer, în tăcere
să-mi termin
gândurile de fumat
până la prima ninsoare de scrum.
Asta se ia in serios,nu glumă,
trăgeam în interiorul meu
de mânecă o concluzie,
în timp ce-i contemplam
logoreea cum se întuneca/
țiganiza la chip pe măsură
ce-afară de ziuă
se lumina și de iarnă.
Era una din acele nopți
albe de noiembrie
când eu – cu laptopu-n față
stăteam răstignit
pe un scaun și-o ascultam
cum mă vorbea
cu cineva nevăzut
pe la spate,
fără să-mi lase o gură
de aer,
atât de necesară
pentru un strigăt:
mai lasă-mă-n pace,
în tăcerea mea!! –
să-mi termin
gândurile de fumat,
sub acest frig
care mă arde la tâmplă
și-mi tremură mâinile
pe hârtia
cuprinsă de flăcări
până la ultimul pumn
de cenușă
preschimbându-se în cuvinte.
Hai lasă-mă odată în pace,
băi, drac de poezie ce ești!

de Bot Eugen

Abecedar al melancoliei,

Publicat de boteugen74 pe 12 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a auzi, a dormi, a gândi, a răsfoi, a scoate, a scoate la lumină, a silabisi, a spinteca, a sugruma, a tace, a tăcea, a visa, a vorbi, abecedar, Abecedar al melancoliei, înalt, înalt cuvântătoare, înalt vorbitoare, între amurg și auroră, între moarte și viață, între vis și trezie, bufniță, cealaltă, cu doăsprezece fețe, cuvânt, cuvântătoare, cuvântător, de la o tâmplă la cealaltă, despre, fiară, gând, gânduri, inimă, istorie, istorii, la ore târzii, lumina lunii, lumină, Lună, mână, melancolie, moarte, neom, o mână de gânduri, oameni, om, ore târzii, oră, pasăre, piept, piepturi, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, sângeroase, sângeroase istorii, sângeros, singurătate, somn, sugrumat, tâmplă, târziu, trezie, umbră, umbră de pasăre, viață, vis, visător, Visătorul sugrumat în somn. Scrie un comentariu

Visătorul sugrumat în somn

la ore târzii, mă las răsfoit
de la o tâmplă la cealaltă
de o mână de gânduri.

Mă ascultă cum tac
și-mi vei auzi
inima silabisind între
amurguri și aurore:

sin-gu-ră-ta-te,

sângeroasa istorie
despre o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare.

de Bot Eugen

Cazual

Publicat de boteugen74 pe 18 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 1leu 50, 1leu 50 bucata, a așterne, a ajunge, a ajunge din urmă, a ascuți, a asculta, a avea, a îmbătrâni, a înghiți cu ochii, a îngiți, a însoți, a întârzia, a întinde, a întinde mâna, a cerceta, a cerși, a coborî, a coti, a croi, a cădea, a da, a da din coadă, a depăși, a doborî, a șopti, a face, a fi, a fi însoțit, a fi gata, a fi indiferent, a gândi, a grăbi, a grăbi pașii, a implora, a inghiți, a lua, a lăsa, a mârâi, a nu avea, a o coti, a o coti la dreapta, a o rupe, a o rupe la fugă, a o rupe la goană, a plăti, a privi, a privi înapoi, a purta, a repeta, a ruga, a rupe, a sclipi, a scrâșni, a se așterne, a se agita, a se apropia, a se face, a se face verde, a se grăbi, a se lăsa purtat, a se uita, a se zbate, a smulge, a spune, a sta gata, a strânge, a surâde, a traversa, a trece, a urca, a vedea, a vui, a zâmbi, a zbura, a zări, a-și croi cale, a-și lua rămas bun, aceasta, aceea, acest, adiere, adiere de vânt, aici, ajuns, alături, amintire, animal, animalic, animalice, ape, ape tulburi, apoi, arbori, asemeni, atenție, atunci, atunci când, în dreptul, în gând, în inima, în inima acestei nopți de ianuarie, în mine, în numele umanității, în spinare, în timp ce, în tăcere, în ăst timp, înainte, înapoi, încoace, încolo, încolo și încoace, încolo și-ncoace, întârziați, întârziat, întins, întinsă, între noi, întuneric, baltă, baltă de sânge, bilet, bube, bubă, bucată, bun, bătaie, bătrânii părinți, ca, cale, capăt, carne, Cazual, câțiva, când, cât lumea de veche, cealaltă, celălalt, celălalt capăt de noapte, centru, ceruri, coadă, colți, copil, cost, crengi, cu geanta pe umăr, cu strângere de inimă, cu ușurință, cu umbra-n spinare, cățea, călătorie sprâncenată, călătorii, către, de elită, de mână, de sub, decât, deșertul din mine, demon, deşert, din când în când, din urmă, dincolo, dinți, dreapta, dreptul, drum, după, după aceea, ecou, elită, eu și orașul pustiu, țipete de carne sfâșiată, țipăt, fața nevăzută, fard, farduri, faţă, femeie, fiară, fiecare, frici, Frici animalice, frică, frunze, fugă, fulgi de nea, gară, gata, gata de bătaie, gând, geantă, ghearele, haită, ianuarie, iarnă, indiferent, inimă, intersecție, la dreapta, lume, luminițe, luminițele lui Moș Crăciun, lup bătrân, mașini, masca de farduri, mască, mână, mână întinsă, mine, moarte, Moș Crăciun, măi, nerăbdătoare, netulburat, nevăzută, noapte, noapte de ianuarie, noastră, noi, Nu privi înapoi, nume, o femeie cu bube, ochi, odinioară, oraș, pași repezi, parte, pasaj, paşi, până la saturație, pe, pe măsură ce, pe partea celaltă, pentru, picioare, piept, pleoape, pleoape cu dinți, poem, POEZIILE MELE, preț, prietene, printre, propria umbră, propriu, propriul său trup, publicat de Bot Eugen, pui, pui de cățea, Puls, pustiu, pământ, reciproc, rădăcini, rămas, rămas bun, rătăciți, rătăciții și-ntârziații săi de elită, saturație, sânge, scară, semafor, semaforul se făcuse verde, sfâșiată, spate, spatele meu, spinare, sprâncenată, spre, strângere, strângere de inimă, subteran, sărbătoare, sărbători de iarnă, tare, tată, tenebre, timpan, timpane, tot, tot așa cum, tot mai tare, treaptă, trepte, troleibuz, trup, tulbure, tulburi, tăcere, ușor, ușurință, umanitate, umbră, umeri, umăr, unei, ureche, urechi, urmă, vânt, vântoasă, veche, verde, vine o vreme, vine o vreme prietene. Scrie un comentariu

Frici animalice; Fiara

Nu privi înapoi, îmi spuneam
în timp ce-mi luam rămas bun
de la ai mei.
M-așterneam la drum după aceea
înspre celălalt capăt de noapte,
străbăteam orașul pustiu,
el își croia cale prin deșertul din mine,
fiecare din noi fiind însoțit de
rătăciții și-ntârziații săi de elită.
Din când în când,
ne cercetam reciproc
fața nevăzută până-ajungeam
să ne repetăm
unul celuilalt până la saturație:
Nu privi înapoi,
vine o vreme când
nu mai avem ochi să ne vedem,
nici urechi să ne-ascultăm,
vine o vreme, prietene, când
nu mai avem
nimic să ne spunem.
În ăst timp troleibuzul vuia,
tăcerea își ascuțea colții în mine
și o femeie cu bube-mi surâdea
de sub masca de farduri,
cu mâna întinsă implorându-mă
să-i plătesc,
în numele umanității,
prețul unui bilet pentru
călătoria mea sprâncenată.

* * *

Coboram treptele unui pasaj,
urcam după o scară din subteran către ceruri,
treceam de mână cu amintirea
pe sub luminițele lui Moș Crăciun;
mă lăsam pe sub ele purtat de propria umbră-n spinare,
tot așa cum odinioară un copil printre vise purtat se lăsa
de propriul său tată pe umeri;
mă uitam înainte și vedeam cum sclipesc
printre fulgii de nea, în întuneric,
ochii unui demon – cât lumea de vechi.
M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit.
Se zbătea pe trotuar într-o baltă de sânge.
Nu era decât un pui de cățea. Pe cealaltă parte
se agita, nerăbdătoare să traverseze strada, o haită.
Între mine și ea zburau mașini încolo și-ncoace, vuiau
ape tulburi, în timp ce tăcerea – un lup bătrân –
își ascuțea în pieptul meu ghearele, gata de bătaie.

Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr
printre țipete de carne sfâșiată,
printre ecouri de sărbătoare,
pe sub luminițele lui Moș Crăciun,
pe sub felinare;
umbra se-apropia cu pași repezi de mine,
gata să mă ajungă din urmă, să mă depășească
și să mă doboare
cu ușurința vântoasei care smulge
frunzele din crengi, crengile din arbori,
arborii din rădăcini, rădăcinile din pământ,
pământul de sub picioare…
Nu privi înapoi, îmi spuneam, s-o vezi pe moarte
cum te înghite cu ochii, pleoape cu dinți
scrâșnesc de foame și frig
în inima acestei nopți de ianuarie…
de Bot Eugen

Ultrasonografie(II) – varianta a doua

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 09, 10, 104, 14, 14:41, 2, 2011, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a aduce din profil, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a apela, a apuca, a arunca, a azvârli, a începe, a închide, a închide ochii, a îndemna, a înștiința, a înfige, a înjura, a întârzia, a întreba, a bate, a bate către portocaliu, a bate pasul pe loc, a bea, a coborî, a derula, a deschide, a dezgoli, a durea, a efectua, a face, a face bine, a face pe mortul, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi plin, a fi plin de sine, a fi sigur, a fugi, a fumega, a gâfâi, a gândi, a grăbi, a lucidiza, a lucidiza nimicul, a naufragia, a o face, a o face pe mortul, a obosi, a petrece, a primi, a prinde, a prinde din urmă, a privi, a pulsa, a rata, a rugini, a răcni, a răspunde, a răsufla, a scana, a scârbi, a se afla, a se afla între semeni, a se alerga, a se apuca, a se arunca, a se îmbăta, a se deștepta, a se derula, a se deschide, a se face, a se grăbi, a se mișca, a se obosi, a se opri, a se opri din gâfâit, a se privi, a se privi față în față, a se rostogoli, a se scârbi, a se spânzura, a se târî, a se trezi, a se uita, a semăna, a spânzura, a sprijini, a spune, a sta, a sta între, a sta cheremul cuiva, a sta țeapăn, a suna, a suna a pagubă, a suna metalic, a suna metalic din inimă, a trage, a trebui, a trece, a turna, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a zice, a-și vedea de drum, a-l durea în paișpe, abia, abia trezit, abia trezit din hibernare, abur, aburi, aburii de cafea, așa că, așa că vezi, aflate, aflate mereu în întârziere, aidoma, alb, albastru, albastră, alene, Alexandr Matrosov, ambrazură, amestecat, apel, apeluri, apeluri ratate, Arbore, arcaș, arcașul albastru, artere, arteră, asemeni, asfalt, astfel, atent, atunci, atunci când, azvârlită, â, în continuare, în dreptul, în dreptul tâmplei mele stângi, în fața ochilor, în mine, în paișpe, în ploaia de raze X, în tăcere, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înștiințare prin sms, înfipte, înjurături, înjurătură, întârziere, într-o, într-o mână, între, între două stații-beton, între semeni, întreaga lume, întreg, bandă, bandă rulantă, bară, beat de lumină, beton, bună, ca, cafea, care, când, când și când, când negru pe alb când roșu pe negru, cândva, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceas, ceas deșteptător, ceasul deșteptării, cele, cele două stații-beton, cer, cer-clepsidră, cerul-clepsidră, cherem, ciment, clepsidră, continuare, cu ghearele înfipte, cu inima înainte, cu inima-nainte, cu o ochi de sticlă, cu ochi de sticlă, cu pieptul său larg deschis către lume, cu viteza celor 512 nuanțe de gri, cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă, cumva, cumva straniu, cățel, cățelul galben, către, da, de asfalt, de sine, de urgență, deșteptare, dejun, deschis, desfrunzit, despre, devreme, dezgolit, dimineața devreme, dimineață, din, din când în când, din față, din mine, din profil, din urma lui, din urmă, doar, doi, două, două stații, drept, drum, după, ecografie-fulger, el, șarpe, și fac bine, șofer, țeapăn, țigară, față în față, faţă, felină, galben, gâfâit, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, golul, golul din mine, gri, hibernare, imagini, inimă, intersecție, jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă, la cheremul pustiului, larg, larg deschis, linie, linie moartă, loc, lume, lumea întreagă, mașinal, mașini, mașini pline de oameni, mașinile lor: 14 și 104, mașină, mai multă, mare, mare de asfalt, margine, mână, mereu, metalic, mine, moartă, Moment, momente, mort, mortul turnat în ciment, mult, mă doare în paișpe, neagră, neagră felină, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, niște, nimic, nimicul, noapte, noapte albă, noapte bună!, nopți albe, noroi, nuanțe, nuanțe de gri, nuanță, o bară, o cană, o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o neagră felină, oameni, oameni plini de sinele lor mașinal, oameni-mașini, obosiți, ochi, ochi de sticlă, om, pagubă, pahar, paharul din plastic, paișpe, pas, până, pe jumătate, pe lângă, pe loc, pe nerăsuflate, pe secundă, pentru, peste, piept, pieton, pieton tras pe linie moartă, plastic, plin, pline, plini, ploaie, ploaie de raze, ploaie de razeX, ploaie de ultrasunete, poem, poezie, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, preț de încă vreo două nopți albe, prin, prin mine, printre, printre cele două stații-beton, privire, priviri, profil, publicat de Bot Eugen, pustiu, pământ, ratat, ratate, raze, razeX, rază, roată, roșu, roșu pe negru, roți, roți ruginite, rostogolire, ruginit, ruginite, rulant, rulantă, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seamăn, seara târziu, seară, secundă, semeni, siguranță, siguranță de sine, sine, sine mașinal, sinele lor mașinal, sms, spânzurat, spânzurat de o bară, stație, stații-beton, stalinskaya, stalinskaya vodka, stau la cheremul pustiului, stâng, sticlă, stradă, straniu, străzi, sub cerul-clepsidră, sub o ploaie cu ultrasunete ultimul răcnet, suflet, sunt doar în trecere, săgeata albastră, săgeată, taxi, tâmplă, târziu, telefon, timp, toate, tocmai, torent, torent de oameni-mașini, tot, tot așa cum, totul, totul din mine, transport, tras, trezit, trup, trup dezgolit, trup dezgolit pe jumătate, trupul dezgolit pe jumătate, tunel, tunel nesfârșit, tuneluri nesfârșite, turnat, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie(II)-varianta 2, Ultrasonografie(II)-varianta a doua, ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, un pieton tras pe linie moartă, unui, urgență, urmă, viteză, vodcă, vreo, X, zdravăn, zdravănă, ăla. Scrie un comentariu

Naufragiul din marea de asfalt

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă;
într-o mână-mi fumegă o țigară,
în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic;
adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene,
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau la cheremul pustiului,
pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră,
sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec
cu privirea torentul de oameni-mașini
care sună metalic din inimă
pe toate arterele ceasul deșteptării.
Din când în când se oprește din gâfâit
în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic,
doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc
despre el, după
își vede de drumul lui,
bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă.
Stau între două stații-beton ce se privesc față în față
cu ochi de sticlă și văd
totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere,
de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele
lor mașinal.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre;
eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele-nfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima-nainte-n
ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană zdravănă de ceai negru
amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate;
primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi,
trebuie să-i scanezi de urgență
trupul dezgolit pe jumătate,
jumătatea de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă-o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează-n mine imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă-
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu trec pe lângă-o răscruce,
printre cele două stații-beton ce se privesc
față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu-ntre semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 14 sau 104, 2, 3, 4, 5, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a azvârli, a începe, a începe să bată, a închide, a îndemna, a înștiința, a înfige, a întârzia, a întreba, a bate, a bea, a coborî, a derula, a durea, a efectua, a face, a face bine, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi beat, a fugi, a fumega, a grăbi, a improviza, a lucidiza, a mișca, a petrece, a petrece cu privirea, a primi, a prinde, a privi, a pulsa, a rata, a răspunde, a se afla, a se agăța, a se alerga, a se atinge, a se decide, a se deranja, a se derula, a se face, a se face roșu, a se grăbi, a se opri, a se privi, a se rostogoli, a se scârbi, a se târî, a se trezi, a se uita, a sosi, a spânzura, a spune, a sta, a sta țeapăn, a suna, a trage, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a-l durea în paișpe, abia, abur, aburi, aburi de cafea, aceea, agățat, alb, albastru, albastră, albe, Alexandr, Alexandr Matrosov, altele, ambrazură, amestecat, apel, apeluri ratate, arcaș, arcaș albastru, asemeni, astfel, atent, în continuare, în fața ochilor, în minte, în tăcere, în urmă, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înfipt, înfipte, întârziere, între, între cele două stații, între două stații, între timp, întreg, bară, beat, beat de lumină, bine, cafea, cană, care, când negru pe alb când roșu pe negru, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceilalți, cel, celor, copac, cu inima înainte, cățel, cățelul galben, către, da, decis, dejun, destinație, devreme, dezgolit, dezgolită, dimineața devreme, dimineață, din față, din mine, din profil, din urmă, doi, două, drum, după, după aceea, ecografie, ecografie-fulger, șarpe, șofer, țeapăn, țigară, față în față, față-n față, faţă, felină, fulger, galben, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, gol, golul, golul din mine, hibernare, imagine, imagini, inimă, intersecție, jumătate, la umbra unui copac, lucidizare, lume, lumea întreagă, lumină, mașini, mașină, margine, margine de trotuar, mână, mereu, mișcare, mine, minte, Moment, momente, mult, neagră, neagră felină, nebun, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, nimicul, noapte, noapte bună!, nopți, nopți albe, noroi, numere, număr, o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet, ochi, pahar, paharul din plastic, paișpe, până, pe când, pe jumătate, pe stomacul gol, peste, piept, plastic, ploaie, ploaie de raze X, ploaie de ultrasunete, poem, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, prima, primul, prin, prin mine, privire, profil, publicat de Bot Eugen, ratat, raze, raze X, roșu, roșu pe negru, rostogolire, rugină, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seara târziu, seară, sms, spânzurat, stație, stații, stalinskaya, stalinskaya vodka, stomac, stomacul gol, străzi, sub, sub ploaia de raze X, suflet, săgeata albastră, săgeată, taxi, târziu, timp, tocmai, tot, totul, tramvai, trei, trezit, trotuar, trup, tunel, tuneluri, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie, Ultrasonografie(II), ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, unele, unele pe altele, unui, unul, urmă, viteză, vodkă, vreo, X, zile. Scrie un comentariu

512

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie;
într-o mână îmi fumegă o țigară, în cealaltă – paharul din plastic;
adulmec aburii de cafea și gândurile-ncep să se miște
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau pe o margine de trotuar, la umbra unui copac
și-i petrec pe ceilalți cu privirea.
Ei se opresc, se uită cumva straniu la mine,
nu zic nimic, după aceea își văd de drumul lor.
Stau între două stații ce se privesc față în față și văd
totul din mine, prin mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre,
pe când eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți de metal care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele înfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima înainte
sub ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate, între timp, primesc
o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi:
trupulului său dezgolit pe jumătate,
jumătății sale de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează în minte imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri –
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri
unele pe altele,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu, trec pe lângă răscruce,
printre cele două stații ce se privesc
față în față și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu între semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Neo(I)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a întreba, a citi, a efectua, a face sex, a face un salt, a fuma, a juca, a orbi, a privi, a putea, a răspunde, a se detașa, a se obișnui, a se trezi, a se uita, a se zgâi, a termina, a trăi, a vedea, acest, alb, ALB-NEGRE, în acest timp, în ăst timp, întrebare, beție, beții, bine, București, București-Chișinău, cap, cât, cât despre moarte numai de bine, câteva, câteva beții, celălalt, Chișinău, cineva, cu nepăsare, cu noaptea în cap, cuvinte, cuvinte alb-negre, Cuvinte alb-negre(IV), cădere, cădere liberă, căderea liberă în lume, de bine, de după, despre, detașare, din asta, după, după mine, și totuși, țigara de după, țigară, faţă, fețe, fără, gând, gânduri, insomnie, jucător, jucător de ruletă rusească, la ce bun?, liber, liberă, lume, mei, mine, moarte, monitor, mortal, negru, NEO, Neo(I), nepăsare, nesomn, noapte, numai, obișnuit, ochi, ochii mei, orbire, orbiri, orbiri pasagere, palid, palide, palide de nesomn, partide, partide de sex, partide de sex fără preludiu, partidă, pasager, pasagere, poem, Poem neterminat pe care-l trăiesc, poezie, POEZIILE MELE, preludiu, publicat de Bot Eugen, ruletă, ruletă rusească, rusească, rusesc, răspuns, salt, salt mortal, sex, timp, totuși, trezit, trezitul cu noaptea în cap, unui, unul, unul în ochii celuilalt, zi de zi, zilnic, ăst, ăsta. Un comentariu

Cuvinte alb-negre(IV)

Cineva se uita la monitor
și monitorul se uita negru la mine.

* * *

Ne priveam unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedeam
orbirile pasagere:
câteva beții
și partide de sex
fără preludiu,
țigara de după,
trezitul cu noaptea în cap și
căderea liberă-n lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,
obișnuit numai din asta să trăiască

și totuși,
la ce bun să ne mai vedem?
mă întrebam fără ca tu
să poți citi
în ochii mei vreun răspuns.

* * *

În acest timp, cineva
se zgâia la noi cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și îmi fuma gândurile cu nepăsare.
Cât despre moarte, numai de bine .

de Bot Eugen

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Vlad Pâslaru – poem

Publicat de boteugen74 pe 12 august 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ, VLAD PÂSLARU. Etichetat: 1983, 2, 2007, a crește, a cădea, a dori, a doua zi, a fulgera, a lătra, a masca, a petrece, a păsa, a scutura, a se dori, a se speria, a se teme, a se zbuciuma, a stoarce, a trece, a urî, a vopsi, a vărsa, „Celălalt obraz”, învinșii, învins, câine, câinii, Chișinău, Chișinău 2007, crescută, cum, dânșii, deșert de mine, deșert de mine și de dânșii, deşert, dreptate, Editura Princeps, faţă, februarie, februarie 1983 Moscova, fețe, fețe speriate, fără, fără titlu, gând, iar, lacrimi, lacrimi de nisip, mascat, mascate, mascate cu dreptate, mânie, mine, Moscova, nisip, piatră, poem, poem fără titlu, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, privire, publicat de Bot Eugen, pustiu, revoltă, rușine, slovă, speriat, speriate, teamă, tăcere, umilință, ură, VLAD PÂSLARU, volum de poezie, vopsit, vopsite, vopsite cu rușine, vărsată, zbuciumat, zbuciumată, zi. Scrie un comentariu

Iar latră câinii
gândului în mine
Ş-icoane triste
storc lacrimi de nisip…
Cum s-ar dori tăcerea
vărsată în revoltă:
să fulgere privirea,
să cadă piatră slova,
mânia zbuciumată,
crescută-n umilinţă,
să-şi scuture privirea
pe feţe speriate,
vopsite cu ruşine,
mascate cu dreptate…
Deşert de mine şi de dânşii,
a doua zi pustiu să trec,
fără să-mi pese că învinşii
cu ură şi cu teamă mă petrec.

Moscova, februarie 1983

*din volumul „Celălalt obraz”;

* Editura Princeps, Chișinău,2007 ;

Solilocvii aride

Publicat de boteugen74 pe 7 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a înflori, a înfrânge, a înjura, a înnopta, a cununa, a decapita, a desluși, a dumnezei, a șlefui, a fi, a fi guraliv, a fuma, a locui, a mirosi, a pierde, a porni, a pribegi, a rătăci, a scârbi, a scutura, a se mișca, a se oglindi, a se pietrifica, a se scârbi, a sticli, a străbate, a tace, a tatua, a trece, a tăcea, a ura, adresa, agonic, albastru, albastră, ambulant, amurg, amurguri, ani, animal, animal nocturn, Arbore, arbori, aripi, aripi arse, aripă, arome, arome grele de cenușă, aromă, ars, arsă, asemeni, astăzi, aurore, auroră, în mișcare, în neștire, în pustiu, înfrânt, însângerată, înserări, între, între pereții tăi de carne, balcanic, balcanici, bine, brichete, bătrân, bătrâne, cactuși, cactus, care, carnivor, carnivore, carnivorele nisipuri în mișcare, cândva, cézar, ceață, cenușă, cetate, chiștoc, chip, chipul femeii, cimitir, cimitir ambulant de hârtii și brichete, comercial, comercială, convoi, convoiul anilor, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare, cristal, cuget, cărare, de onoare, de sticlă, decât, depravare, desculț, dragon, dragoni, dragonii uraganului, dumnezeind în neștire, efemeride, extrem, Șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată, șarpe, șarpe cu ochelari, fața unui cezar înfrânt de faraonii balcanici, faraon, faraoni, faraonii balcanici, faţă, febre, febre fără patrie, febră, femeie, flacără, flacără albastră, gând, gânduri, gândurile tale, glas, glasul tău, glasul tău înjurând în pustiu, grele, greu, grăitoare, grăitor, guraliv, guralivi, hârtii, insomnie, la adresa, la tine, liră, literar, locuit, locuită, mână, mișcare, Mulți ani să-nflorească!, muribund, Muribundule cu porniri literare, nocturn, nour, nouri, numai, nume, o ploaie de urări de bine, obraz, obrazul palid, ochelari, ochi, ochii de sticlă ai șarpelui cu ochelari, onoare, palid, parada tâmplelor de-onoare-ale prostiei, paradă, patrie, până la, până la ultimul chiștoc de insomnie, pereți de carne, peste, pietrificat, piramide, ploaie, poem, poezie, POEZIILE MELE, pornire, pribeag, pribeagă, pribeagă ceată de sinistrați, prin, printre, printre piramide și efemeride, priviri, prostie, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul depravării, roze, rozele speranței, ruină, ruină viitoare, scietăți comerciale, serpentine, singurătate, singurătate locuită de amurguri și aurore, sinistrați, societate, societate comercială, Solilocvii aride, speranță, spin, spini, sticlă, stilet, stiletul lirei, strâmt, strâmtă cărare, tâmple, tâmplă, tăcere, tăcerea tabătrâne este extrem de grăitoare, tăcute febre fără patrie, ultim, umbră, umbră care te fumează, uragan, urări, urări de bine, varianta 5, viitoare, viitor, viruși, viruși guralivi, virus. Scrie un comentariu

Varianta 5

Febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

Convoiul anilor străbate
desculț
pustiul depravării,
carnivorele nisipuri în mişcare
cu numele de societăți comerciale.
Pribeagă ceată de sinistrați,
printre piramide şi efemeride rătăceşte,
prin serpentine mirosind a ruină viitoare,
convoiul anilor tăi cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare.

Decapitând la tine-n cuget rozele speranţei,
dragonii uraganului îţi tatuează
pe obrazul palid cu spini
fața unui cézar înfrânt
de faraonii balcanici
şi desluşeşti
o ploaie de urări de bine la adresa cactuşilor:
Mulţi ani să-nflorească!

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii peste parada
tâmplelor de-onoare-ale prostiei …

Scârbit
de viruşii guralivi ai cetăţii,
nu asculţi
decât de glasul tău înjurând în pustiu,
dumnezeind în neştire:
Tăcerea ta, bătrâne, este extrem de grăitoare…

Chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o –
se oglindeşte astăzi – pietrificat –
în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari,
în cristalul ce sticleşte printre arbori
în privirile-animalului nocturn.

Muribundule cu porniri literare,
cimitir ambulant de hârtii și brichete,
între pereții tăi de carne înnoptează
numai flacăra albastră,
numai umbra care te fumează
până la ultimul chiștoc
de insomnie.

Singurătatea-ți locuită
de-amurguri şi-aurore,
agonic scutură din aripi arse,
şlefuind
stiletul lirei cu mâna-nsângerată.

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Sub azurul marilor pustietăți,

Publicat de boteugen74 pe 15 mai 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 4, 7, a asalta, a împleti, a închide, a însângera, a dialoga, a șaptea zi a săptămânii, a fi beat, a trece, alb, albe, amiază, asaltat, azur, în timp ce, în tăcere, închis, între, între patru pereți, întrebare, întrebări, beat, când, către, de Sabat, demiurg, șapte, febră, fierbinte, gând, gânduri, inimă, lumină, lumină selenară, mare, mări, negru, noapte, nopți, nopți albe, oră, pat, patru, pereți, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustietate, pustietăți, rază, Sabat, selenar, selenară, soare, sub, Sub azurul marilor pustietăți, suflet, săptămână, timpul, trează, tăcere, umbra inimii, umbră, un suflet închis între patru pereți, vifor, zi. Scrie un comentariu

un suflet închis între patru pereți,

în cea de-a şaptea zi a săptămânii, de Sabat,

de-un vifor negru de-ntrebări şi gânduri asaltat,
la ora când soarele trecea către amiază,
îşi împletea din febra nopţilor lui albe pat,
în timp ce umbra inimii, fierbinte şi trează,
cu demiurgul de lumină selenară beat,
dialoga-n tăcere, însângerând o rază.

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(V)

Publicat de boteugen74 pe 13 aprilie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a risipi, gând, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(V), Gânduri(V), oameni, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, risipiți, risipitor, risipă, timp. Scrie un comentariu

Timp risipitor de oameni risipitori de timp.

de Bot Eugen

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Nevăzutule ochi, atoatevăzător,

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a apune, a asfinți, a îmbogăți, a îmbrăca, a durea, a șopti, a ține ochii pururi deschiși, a fi, a fi sărac cu duhul, a fi uitat, a gândi, a orbi, a pierde, a risipi, a rugini, a sângera, a se adânci, a se îmbrăca, a se îngălbeni, a se goli, a se pierde, a se pietrifica, a se stinge, a trebui, a trece, a tăcea, a uita, a vedea, a visa, aceasta, anonime, asfinţit, atoatevăzător, atotvăzător, azi, în tăcere, înfrângeri, înserare, însă, cei săraci cu duhul, celebre, cuvinte, deja, din urmă, duh, frunze, gând, gândul meu, gândul tău din urmă, grădină, ipochimen, ipochimeni, iris, irisul meu verde, lumină, magnific, magnifică, nevăzut, Nevăzutule ochi atoatevăzător, nevăzutule ochi atotvăzător, nimeni, noapte, noaptea orbilor ipochimeni, oameni, ochi, odată, odată și odată, orb, orbi, orbire, orbiri, pe sub, pentru, poem, POEZIILE MELE, prețioase, prețios, publicat de Bot Eugen, rece, risipă, spirit, stejar, săraci, tăcere, uitare, uitat și uitând, umbră, urmă, verde, victorii, visătoare, visător, vorbe, vorbe de spirit, zău. Scrie un comentariu

– Va trebui odată şi odată să te adânceşti în uitare,-
uitat şi uitând, – pururi deschis –
de-anonime victorii/celebre înfrângeri,
şi pentru gândul meu care
va apune cu frunzele visătoare
în rugina asfinţitului rece,
trebui-va în tăcere să sângeri.

Nu, nevăzutule ochi, atotvăzător,
orbirile tale deja nu mă mai dor,

şi se îngălbeneşte irisul meu verde,
trecând pe sub stejarul ce umbra şi-o pierde,
şi se goleşte de oameni, şi se pietrifică,
stingându-se-n lumina-nserării magnifică.

– Însă, risipa aceasta de prețioase cuvinte,
îmi şopteşte ochiul,
zău, că nu-mbogăţeşte pe nimeni.
Se-mbracă-n vorbe de spirit
cei săraci cu duhul şi-asfinte
gândul tău din urmă
în noaptea orbilor ipochimeni.

de Bot Eugen

Trecut de 35,

Publicat de boteugen74 pe 23 ianuarie 2011

Publicat în: EUGEN DOGA, MUZICĂ, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: 35, a ajunge, a ajuta, a arde, a ausculta, a avea, a îmbolnăvi, a încerca, a înceta, a îndepărta, a îngriji, a bate, a cere, a conchide, a consulta, a contamina, a cunoaște, a da, a deveni, a dispune, a duce, a eutanasia, a ști, a ține, a ține pasul, a face, a fi, a fi bun, a fi rău, a gândi, a intra, a lătra, a mârâi, a netezi, a obosi, a pipăi, a pofti, a primi, a recomanda, a resuscita, a saluta, a schimba, a scoate, a scăpa, a se arde, a se arunca, a se duce, a simți, a spera, a te apropia, a te îndepărta, a trece, a urî, a urma, a urmări, a visa, a vrea, a zice, acum, aerian, afară, altădată, ani, ani de zile, animal, animale bipede, Animalul meu gingaș și tandru, antibiotic, anumită, apă oxigenată, astăzi, atât, „animalul tău gingaș și tandru”, îți resuscitezi inima cu gândul, în devenire, în dreptul, încât, îndobitocit, îngrijire, între timp, înăuntru, bine, bipede, bun, cale, canini, câine, câine rău, câini, ceilalți, ceva, chiar, colți, conștient, cordial, creștet, curaj, căi, căi aeriene, dată, de fiecare dată, deget, degete, demult, deschis, devenire, dintotdeauna, domiciliu, drept, drum, dumneavoastră, după, Мой ласковый и нежный зверь, echidistant, EUGEN DOGA, eutanasiat, faţă, fereastră, fiară, fidel, fiecare, gând, gânduri, gest, gingaș, glume, imprevizibil, imprevizibilă, inimă, insomnie, insomnii, kamikaze, lașitate, local, lumea, lătrat, mâncare, mârâit, metafore, mișcare, minți, minte, moi lascoviy i nejniy zveri, MUZICĂ, neîndobitocit, nevăzut, nevăzută, nimic, noapte, numai, oameni, obosit, oriunde, pas, paşi, până, pe dinafară, pe dinăuntru, piept, poem, poem în proză, POEZIILE MELE, prelung, prelungi, printre, priviri, prozopoem, publicat de Bot Eugen, pulsatil, pulsatilă, rabie, rană, răni, rău, sânge, sec, secret, secrete, sigur, sigur pe sine, sine, singur, singurătate, spate, stâlp, stâlpi, stranie, straniu, stăpâni, subterfugii, suflet, tandru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tic, toate, totul, trecut, Trecut de 35, turbare, ușă, umbră, vârstă, vârstă anumită, veterinar, virus, virusul rabiei, zile, ziua. 2 comentarii

îți resuscitezi inima cu gândul,

(poem în proză)

până ajungi să-i pipăi pe dinăuntru
umbra pulsatilă
cu degetele prelungi ale minții.
De curând, ai devenit și tu conștient :

după o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta;
de cum încerci să te apropii de ea,
s-o netezești pe creștet ori să-i dai ceva de mâncare,
începe să mârâie și să-și arate colții.
I-ai cerut atât de multe până acum,
încât astăzi nu mai vrea să primească nimic de la tine.
De lătrat nu te mai latră, c-a obosit demult să o facă,
dar simți că te urăște cu tot sângele de care dispune mârâitul său.
Te urmează fidel ca o umbră oriunde te duci,
îți urmărește fiecare gest sau mișcare
pe care-ai avut la un moment dat tupeul să le comiți
sub privirile ei ,
ți-a învățat pe dinafară toate subterfugiile minții.
Nimic nu îi scapă,
nici măcar gândurile pe care încă
nu ai avut curajul sau lașitatea să le gândești.

Este intrusul care îți intră ziua în casă
pe ușa din spate și
te scoate noaptea din minți
pe fereastra deschisă din față.

Ori de câte ori grăbești pasul pe trotuar
sau la trecerea de pietoni,
simte nevoia să te trădeze și să te lase în urma sa,
numai pentru ca să ajungă ea prima
în dreptul ultimului stâlp – echidistant
față de tine și față de ceilalți.

Chiar și în momentul de față,
când înșiri aceste rânduri, o simți
cum îți scapă printre degete nevăzută.

A încetat demult să mai viseze,
iar între timp,
te-a-mbolnăvit și pe tine cu insomniile ei.

„Animalul tău gingaș și tandru”
de altădată, acum,
este o fiară în devenire, –

din ce în ce mai singură și mai sigură de sine.
Ai fi zis că așa a fost dintotdeauna:
imprevizibilă, stranie și de ne-
îndobitocit,
un fel de kamikaze contaminat
pe căi aeriene de oameni
cu virusul rabiei.

De ani de zile-i schimbi lesa roșie
o dată la două săptămâni,
o duci trimestrial
la veterinarul bipedelor care,
de fiecare dată,
după ce te consultă,
auscultându-i mârâitul,
conchide sec: nu am cum să vă ajut,
este un câine rău,
numai bun de eutanasiat.

Poftiți antibioticul local și apa oxigenată
pentru îngrijirea rănilor la domiciliu.
Sper ca de acum încolo
să nu vă mai ardă de metafore și glume.

Vă salut cordial și vă recomand
din tot sufletul:
încercați să țineți pasul,
spre binele dumneavoastră,
cu lumea de afară,
cu stăpânii mai răi decât câinii.

de Bot Eugen.

Geo Dumitrescu – Problema spinoasă a nopților

Publicat de boteugen74 pe 15 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GEO DUMITRESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: * stele, 1978, 365, 365 de nopți, a acoperi, a aduna, a afla, a ajunge, a alerga, a aparține, a aprinde, a apuca, a apărea, a arde, a asculta, a auzi, a avea, a avea dreptate, a avea nevoie, a avea onoarea, a azvârli, a îmbrăca, a înainta, a înflori, a îngropa, a îngrășa, a înlătura, a întoarce, a întreba, a binevoi, a bolborosi, a calcula, a cânta, a cântări, a cere, a cere cuvântul, a cere drepturi, a comunica, a confisca, a crede, a crește, a croi, a cufunda, a da, a da înapoi, a da drumul, a da voie, a descărca, a desfășura, a deveni, a dispune, a dormi, a dormi în post, a duce, a șterge, a face, a face economii, a face oțel, a face pâine, a fermenta, a fi, a fi nevoit, a fi vinovat, a flutura, a fugi, a fura, a gândi, a grăbi, a găsi, a irosi, a izbucni, a lega, a lepăda, a lua, a lucra, a lăsa, a lăsa naibii, a mâna, a merge, a mirosi, a moțăi, a măsura, a număra, a pierde, a pierde vremea, a plimba, a preamări, a prelucra, a prezenta, a primi, a produce, a prăpădi, a putea, a păli, a păli de groază, a restitui, a ridica, a ridica fățiș, a rosti, a ruga, a rămâne, a scoate, a scula, a scăpa, a se întâmpla, a se bate, a se cuveni, a se ști vinovat, a se face liniște, a se gospodări, a se legăna, a se liniști, a se lua măsuri, a se nimeri, a se pomeni, a se ruga, a se stinge, a se supăra, a se teme, a se tolăni, a se umfla, a se zbate, a semăna, a socoti, a specula, a spori, a spune, a spune drept, a striga, a stropi, a studia, a suferi, a sugruma, a sui, a suprima, a susține, a sări, a topi, a trage, a trage cu ochiul, a trebui, a trece în condică, a trece la fapte, a trosni, a trăi, a trăi dormind, a tăia, a umbla, a umbla cu stele prin întuneric, a vedea, a vinde, a vinde la negru, a visa, a vorbi, a zice, a zugrăvi, adânc, adânci, adâncul călimării, aduce la ureche, adunare, așa nu mai merge, afurisit, aghioase, aghioase melancolii, aghios, agricultori, Ajunge!, al doilea, alb, albastru, albe, aluat, amânare, Ambasada Lunii, ambasadă, amintire, amintiri, amurg, amănunțit, an, ani, ape, aprins, aproape, Are dreptate!, arteră, arteră de sânge, ateliere, atunci, aur, avar, Aventuri lirice, avuție, îmbelșugat, împleticit, împotrivă, împușcat, împușcături, împușcătură, în chip vădit, în curând, în fața hârtiei, în fel și chip, în zadar, înaintat, înalți, înalt, înapoi, încet, încleștat, încordare, încăpătoare, încăpător, încărcat cu vârf, îndeobște, îndrăzneț, îngropat, îngust, înguste vâlcele, însetat, înstelat, însuflețit, întins, între, întreg, întunecat, întuneric, bâtrânul car solid, beznă, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, birou, birouri, bogat, bolnav, bolnavi, bordei, bordeiul nopții, București, bătaia inimii, bătrân, cadavre, cadavre de gânduri, cadavru, cale, cap, car, caraghioasă, caraghios, casă, câmp, câmpuri, când aluatul devine pâine, cântec, cântecul probabil de mâine, câte două nopți pentru fiecare zi, ceafă, cei ce trăiesc dormind, Cele mai frumoase poezii(1978), cenușii, cerneală, cerneală fierbinte, cetățean, cine, cine naiba, cineva, cinste, cioară, cioc, ciori, ciudă, clipe, clipă, coala neagră a nopții, coală, cocoși, colț, colțuri, coloane, coloane albe, condei, condeie, condică, conștiință, copilărie, cota, crâncen, cu capul în palme, cu condeiul în mână, cu ochii larg deschiși, cucernic, culoare întunecată, culori, cupeu, cuptoare, cuvânt, căciulă, călimară, călimări, călugăr, călugări, dați-ne nopți, dantelă, dâre adânci, dâre aprinse, dâră, de altădată, de aur, de foc, de gardă, de la sine, de mâine, de noapte, de pe urmă, de satin, de tip nou, de vreme, de-a bușilea, decolorat, delegație, deodată, departe, descărcare, descărcări electrice, destule nopți, deznădejde, din întâmplare, din toate colțurile lumii, dincolo, dinți, dinte, discuție, dogoare, dorobanți, dosar, dosare, dosare pline de oameni vii, dosit, două, dovleac, drac, drastic, dreptate, drepturi, drepturi egale, drum, duble, dubli, dublu, dublă, Dumnezeu, Dumnezeule mare!, Dă-i drumul!, e timpul, economii, Editura Albatros, egal, electric, emoție, ședință, șenile, șoaptă, șorț, șoseaua Pantelimon 302, țuica tare a fiecărei zile, țuică, țărm, fapt, fapte, fecund, fecundă, femeie, fiecare, fierbinte, filamente, filon, firește, flacără, floare, floare de noapte, flux, foaie verde, foarfece, fosfor, frați, Fraților!, frate, frânt, frânte, frică, frunte, frățește, fulger, fulgere, furnal, furnale, furnică, furtună, fățiș, fără sfârșit, gardă, gând, gânduri, geamăt, gemete, GEO DUMITRESCU, gheretă, glasuri, greșeală, grele, grele păduri, greu, groază, grumaz, grăbit, grădini, gură, gărzi, harta sufletului, harta zilei, hartă, hârtie, holdă, ieșire, imitație, imitații, individ, indivizi, inimă, inovație, inovații, intern, interzis, iubiți, iubiți agricultori ai nopții, jumătate, just, la capătul, la dracu!, la naiba!, la negru, lacrima frunții, lacrimă, lapte, liniște, liniștit, locuitor, lucru, lucrătorii de noapte, lume, lumini, luminoase, lung, lungi ani de robie, Lună, lună și stele, mai cu seamă, mai luminos, Mai lăsați-le naibii de lună și stele!, mai mare, mai negru, mai puternic, maluri, margine, marginea orașului, material, materialul nopții, mâini, mâini în mișcare, mânecuțe, mânecă, mânie, melancolie, melancolii, metode, metodă, mici, mică, miez, miez albastru, mișcare, migălos, mii, miner, mineri, minister, Ministerul Nopților, minte, mintea românului de pe urmă, moarte, mormânt, mov, munți, munții înalți ai zilelor, munte, măsuri, măsuri drastice, neagră, necruțătoarea sinceritate a viselor, necruțător, negri, negru, nemilos, nepăsare, nervi, nesfârșit, nesuferit, nesuferite, netrăit, nevăzut, niște, nițel, noapte, nocturn, noi, noi nu ne temem de vise, noi visăm cu condeiul în mână, nopți, nopți adânci, nopți ca lumea, nopți de veghe, nopți duble, nopți false, nopți mari frumoase, nopți netrăite, nopți pierdute, nopți ucise, nopți-turn, nopțile cu dinții încleștați, nopțile ne-au rămas mici, nopțile sunt prea mici, nopțile zăbrelite ale pușcăriilor, noptatec, nostru, nu mai e chip, nu poate, o greșeală, o sută, oameni, oameni vii, obișnuit, obraz, obrazul oțelului fierbinte, ochi, ochiul, oțel, oțelari, oglinda liniștită a somnului, oglindă, ogoare, ogor, omenire, onoare, oraș, ordinea de zi, ore, oră, ostenit, ostenit-zâmbitoare, pachet, pachete, palme, pantofi, pantofi cu șenile, paşi, pâine, pe bună dreptate, pe cinstea mea, pe furiș, pe undeva, perdeluță, perpetuu, peste măsură, petic, petiție, pierdut, pinguin, pinguini, planificare, plin, poate, poeți, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, polen, pomi, pompe, pompe de sondă, pompă, pompă de sondă, portocale, portocale negre, portocală, post, postav, postavul scump al nopții, povară, poveri, pradă, prea bine, prea destule, prea mici, prea puține, prefață de Eugen Simion, primăvară, probabil, Problema spinoasă a nopților, problemă, prunc, prunci, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, putere, puternici, pădure, păduri, pământ, pământ rotund, pământul nopților noastre de azi, păr, raport, redingote, redingotele pinguinilor, redingotă, registre, registru, repartizare, resurse interne, resurse uitate, resursă, rezervat, risipit, risipă, roade, roată, roșii, roman, rotund, rouă, rumen, rădăcina pomilor, rădăcină, răniții, rănitul, războaie, război, satin, sânge, sânge alergând, scump, scurt, scăpare, secret, sectorul 2, semințe, sevă, sfânta pradă, sfântă, sfârșit, sfintele nopți de sânge și speranță, sfintele nopți de veghe, sigur, simple petice de beznă, simplu, sinceritate, sipică, solemn, solid, soluție, somn, somn adânc, somn perpetuu, somn ușor, somnul adânc al veacurilor, sonde, sondă, speranță, spinoasă, spinos, spirt, stindard, stindarde, stindarde ale întunericului, stoc, stocuri, stocuri supranormative, strâmt, strâmtă, strivit, strune, strunele zilei, străvezie, străvezii, străveziu, sub pământ, suflet, sugrumat, supranormativ, sutane, sutană, sute, să cerem drepturi egale pentru zile și nopți, să cerem o mai justă repartizare a nopților pe cap de locuitor!, Să lucrăm cu cerneală fierbinte!, Să se ia măsuri!, Să stropim pomul nopții cu cerneală fierbinte!, Să vedem ce facem cu nopțile!, sămânță, taină, talcioc, tare, tehnici, tehnică, tehnică nouă, tine, toate, torențial, torent, torent vertiginos, tot mai mici, tractoare, tractor, tremur, tremurul risipit al zilei, trup, turbine, turbină, turn, tăcut, ucis, ușor, uitat, ultrasunete, un fel de ultrasunete, un tânăr, unelte, unii, unul, unul câte unul, ureche, urechi, urgent, urme, urme de foc, urmă, val, valuri, vâlcea, vâlcele, vârf, vârtej, veac, vedere, veghe, vers, Versul e o floare de noapte, vertiginos, vie, viitor, vinovat, vis, vise, viteji, viu, vorbe, vorbă, vreme, vuiet, vuietul adunării, văzduh, zadarnic, zâmbete, zâmbitor, zemos, zile, zile trecute, ziua, zăbrelit. Scrie un comentariu

“Foaie verde şi-o sipică
A dracului noapte mică.”
(Cântec popular)

Mai daţi-o-ncolo de lună! zicea unul,
o s-ajungem şi la ea în curând,
o să ne plimbăm şi pe ea în pantofi cu şenile…
– Are dreptate! zicea al doilea,
mai lăsaţi-le naibii de lună şi stele! …

Să mai umblăm niţel şi pe pământ,
că şi la noi, zilele trecute,
pământul a devenit rotund…
– Să vedem ce facem cu nopţile! …
a mai strigat unul.
Şi aşa apăru deodată pe ordinea de zi,
ca un lucru urgent, ce nu mai poate suferi amânare,
problema spinoasă a nopţilor…
(Căci era acolo o adunare a poeţilor,
o şedinţă de lucru, cam aşa ceva –
sau poate mă nimerisem din întâmplare
în fluxul obişnuit – un fel de ultrasunete –
prin care comunică îndeobşte poeţii între ei.)
Fapt e că discuţia izbucnise
ca o furtună de primăvară şi, deodată,
prin valuri torenţiale şi descărcări electrice,
m-am pomenit însumi strigând:

– Cer cuvântul! – ziceam – daţi-mi voie,
am studiat problema, vă pot prezenta un raport
cam lung, dar, în schimb, foarte amănunţit…
– Dă-i drumul! săriră glasuri, iar un tânăr
căruia îi scăpăra părul la ceafă(pe unde
în chip vădit pierdea mult fosfor),
rosti solemn, acoperind vuietul adunării:
– Are cuvântul cetăţeanul de la marginea oraşului!

Se făcu linişte.
– Fraţilor! – strigai, sugrumat de emoţie –
trebuie să găsim o soluţie – aşa nu mai merge!
Nopţile sînt prea mici, tot mai mici –
înguste vâlcele între munţii înalţi ai zilelor,
între munţii înalţi, puternici,
plini de grele păduri, ai zilelor.
Trebuie să fie o cale, la naiba! –
nopţile sînt prea mici, prea puţine,
nu ne mai ajung –
scurte fulgere de beznă între două coloane albe,
între două coloane albe, înalte, fără sfârşit.
Trebuie să fie o ieşire – nu mai e chip!
Văzduhul fermentează,
ochii sînt plini, urechile, inima –
ziua lasă pe noi o rouă bogată, fecundă,
lumini şi vorbe, amintiri, grele dâre adânci.
Oamenii lasă în adâncul nostru
urme de foc, valuri, lacrima frunţii,
zâmbete şi mâini în mişcare, mâini,
sute de mii de mâini ce flutură pe strunele zilei…

Iată amurgul. Încet, nervii zilei se liniştesc,
unul câte unul, se sting ca nişte filamente,
devenind roşii, mov, cenuşii, negri…
Ca o femeie în putere, ştergându-şi mâinile,
lepădând şorţul, ziua
se lasă somnului, uşor, ostenit-zâmbitoare,
mirosind a lapte… Tu îţi mâi spre casă
bătrânul car solid, trosnind de povară,
bătrânul car al zilei, încărcat cu vârf,
îl mâi spre casă plin de roade, grăbit să-l descarci –
o, peste măsură de grăbit, însetat
să-l descarci, să-l cântăreşti, să-l numeri,
să-l treci în condică…
Ah, dar vă spun, la dracu!, noaptea
ne-a rămas mică, strâmtă, caraghioasă,
ca o căciulă din copilărie!
Nici n-apuci să-ţi descarci carul pe jumătate –
şi cântă cocoşii şi nu ştiu cine naiba azvârle
un afurisit de dovleac aprins deasupra casei,
sculând lumea din somn…
În zadar te zbaţi, furnică, târând poveri
de-o sută de ori cât tine, să le tragi de-a buşilea
pe gura îngustă a bordeiului – bordeiul nopţii
nu le mai încape… Şi-atunci, oh, ce ciudă,
ce deznădejde te-apucă atunci,
ce mânie crâncenă, soră cu moartea,
şi strigăte grele de neputinţă
se zbat bolborosind în coşul pieptului:
– Unde, unde sînt nopţile? Ce se-ntâmplă?
Poate sînt pe undeva stocuri supranormative?
Poate le-adună unii avar şi le-ngroapă
în grădini, la rădăcina pomilor, crezând
că le vor putea lua cu ei în mormânt,
ca să le trăiască pe îndelete dincolo, ca şi cum
n-ar fi acolo destule nopţi, prea destule…
Poate e pe undeva o scăpare din vedere,
o greşeală de planificare, de vreme ce am ajuns
să producem mii şi mii de tractoare pe an
şi, mai mare ruşinea!, abia 365 de nopţi! …
Trebuie să fie o soluţie, aşa nu mai merge!
Ne trebuie nopţi ca lumea, întregi,
duble, dacă se poate, da, duble,
câte două nopţi pentru fiecare zi,
ca să putem măsura şi socoti
toată avuţia şi toată puterea fiecărei zile,
ca să putem prelucra polenul îmbelşugat –
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

Ştiu, cineva o să-ntrebe, fireşte:
o, iubiţi agricultori ai nopţii, dar ziua ce faceţi?
Cum aşa, ziua? Ziua? – Dumnezeule mare! –
cum să pierzi vremea, ziua, cu capul în palme
în faţa hârtiei – ziua! – calculând
cântecul probabil de mâine?!…
Cine-ţi mai dă înapoi
ce-a scăpat ochiul, urechea, bătaia inimii?
Cine-ţi restituie tremurul risipit al zilei,
cine-ţi întoarce culorile ce fug
pe obrazul oţelului fierbinte, clipa
când aluatul devine pâine, când sămânţa devine holdă,
cine, o cine-ţi mai dă înapoi
glasurile, paşii, sângele alergând, încordarea:
ţuica tare a fiecărei zile?…
Şi-apoi, nu vă supăraţi, versul, fraţilor,
e o floare de noapte…
Îl semeni în zori, îl stropeşti
cu toate apele zilei, dar el
înfloreşte târziu, după miezul nopţii,
în bătaia lunii.
El creşte noaptea – noaptea e-a lui,
noaptea ard mai puternic, mai luminos,
şi cuptoarele oţelarilor şi condeiele.
Noaptea ard condeiele, ascultând
vârtejul înstelat al turbinelor din munţi,
şoapta câmpurilor întinse,
grumazul liniştit al pompelor de sondă,
ce se leagănă tăcut, egal, cufundând ciocul adânc
în călimările lor nevăzute, de sub pământ…
Da, noaptea ard mai puternic condeiele
lăsând dâre aprinse, luminoase,
pe coala neagră a nopţii.
Dar nopţile ne-au rămas mici
ca un cupeu de altădată, cu perdeluţe de dantelă,
un cupeu decolorat, strâmt, în care
nu mai e loc să desfăşuri, întreagă,
harta zilei, harta sufletului…
Avem nevoie de nopţi adânci, încăpătoare,
duble, dacă se poate, de nopţi mari, frumoase,
ca mintea românului de pe urmă.
Trebuie să se ia măsuri, aşa nu mai merge!
E timpul să trecem la fapte,
să-naintăm o petiţie(“avem onoarea de a vă ruga
să binevoiţi a dispune…”), să mergem în delegaţie
la Ministerul Nopţilor, la Ambasada Lunii,
să cerem nopţi mai mari, nopţi înalte, nopţi-turn,
să cerem drepturi egale pentru zile şi nopţi,
pentru lucrătorii de noapte, să cerem
o mai justă repartizare a nopţilor
pe cap de locuitor… Să se ia măsuri drastice
împotriva celor ce irosesc materialul nopţii
(au fost văzuţi indivizi, ce susţineau
că sînt călugări – şi poate că erau chiar călugări –
croind cu nemiloase foarfeci cucernice,
din postavul scump al nopţii,
sutane, tot felul de sutane
şi de stindarde ale întunericului!). Mai sînt unii
care le speculează la Talcioc, le vând la negru –
nopţi din pachete, nopţi false, imitaţii,
simple petice de beznă,
pe care, dacă le duci la ureche,
auzi împuşcături şi gemete, de departe,
din toate colţurile lumii…
Alţii prăpădesc materialul nopţii tăind din el
mânecuţe de satin(cu care-mbracă de altfel
şi nesuferitele ciori), şi-aşa le vine mai uşor
să moţăie prin birouri,
tolăniţi pe registre şi dosare pline de oameni vii…

Ajunge! Aşa nu mai merge! Să se ia măsuri!
Să se confişte nopţile de la cei ce dorm ziua
zugrăvind-o în culoarea întunecată a nepăsării
şi zicând că e noapte,
de la cei ce-şi plimbă aghioase melancolii
prin birouri şi ateliere, pe lângă unelte,
dormind în post, în ghereta de gardă a zilei,
de la cei ce trăiesc dormind, într-un somn perpetuu,
de la cei ce cufundă nopţile-n spirt,
scoţându-le albe, străvezii, împleticite,
de la cei ce se tem de noapte, fugind
de oglinda liniştită a somnului,
de la cei ce fug de somn ca de moarte,
de frica viselor,
de frica necruţătoarei sincerităţi a viselor,
(căci visele scot uneori ridicând deasupra,
precum apele din adânc,
azvârlind la ţărmul conştiinţei,
cadavre de gânduri, îngropate pe furiş, dosite,
la a căror vedere pălesc de groază acei
ce se ştiu vinovaţi…) Dar noi,
noi nu ne temem de vise, nu ne temem de nopţi,
noi visăm cu condeiul în mână,
cu ochii larg deschişi,
ridicând făţiş din adâncul călimării
trupul rumen, însufleţit al zilei,
seva puternică, vie,
ce leagă una de alta clipele spre viitor,
ca o arteră de sânge esenţială.
Dar daţi-ne nopţi, pentru Dumnezeu, nopţi
mai multe, mai mari – trebuie să fie o soluţie,
daţi-ne nopţi mai multe, înalte, de tip nou,
să ne putem sui
până la umărul înalt, luminos, al zilei,
să putem preamări, cum se cuvine,
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

********************************

O, zadarnic ne rugăm, ştiu prea bine,
zadarnic ne batem ca apa de maluri…
Voi, dragii mei arcaşi ai peniţei,
voi, viteji dorobanţi de gardă ai nopţii,
să vă spun drept: nopţile nu vor creşte de la sine,
să vă spun între noi: după câte-am aflat,
altele-n plus nu vom primi, e-aproape sigur.
Rămâne să ne gospodărim cum om putea,
să ne gândim bine: trebuie să fie o cale.
Să facem economii, să-nlăturăm risipa
(poate vom fi nevoiţi să suprimăm şi cota
rezervată pentru redingotele pinguinilor),
să vorbim cu minerii, să ne rugăm de ei frăţeşte
– doar şi ei umblă cu stele prin întuneric –
poate ne scot pentru noi un filon întreg,
un filon mai mare, mai negru,
să ne-ajungă mai multă vreme… Şi-apoi,
Unde sînt inovaţiile noastre, tehnica nouă,
metodele îndrăzneţe, înaintate?
Dar vastele noastre resurse interne, resurse uitate?:
nopţile pierdute în somnul adânc al veacurilor,
în drumul nesfârşit al istoriei,
nopţile ucise în lungii ani de robie,
în lungii ani pierduţi, ai războaielor,
sfintele nopţi de veghe
la căpătâiul răniţilor, bolnavilor, pruncilor,
sfintele nopţi de sânge şi speranţă,
nopţile zăbrelite ale puşcăriilor,
toate nopţile netrăite, strivite, interzise,
ale omenirii, nopţile cu dinţii încleştaţi,
frânte pe roată, împuşcate…
Toate ne aparţin, pe bună dreptate –
să le-adunăm cu grijă, migălos,
să le topim cu furnalele călimărilor
şi să-ngrăşăm cu amintirea lor fecundă
pământul nopţilor noastre de azi…

Aşa trebuie să facem, sporind,
în fel şi chip, puterea ogoarelor noastre,
dar mai cu seamă, ar trebui poate să lucrăm
cu cerneală fierbinte…
Asta v-o spun, nu de la mine – de fapt, e o taină.
Am furat-o trăgând cu ochiul
la oamenii care fac pâine, care fac oţel…
Vă spun pe cinstea mea,
era vorba de flacără, de dogoare –
de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,
de-asta fierbea scânteind oţelul…
Aşadar, vezi bine, aici e secretul:
să lucrăm cu cerneală fierbinte,
să stropim pomul nopţii cu cerneală fierbinte –
ca să crească-n el, mari, pline,
orele,
să se umfle-n el, grele, rotunde,
ca nişte portocale negre, zemoase,
cu miezul albastru, înstelat cu seminţe de aur…

Să lucrăm cu cerneală fierbinte!

* Aventuri lirice; Cele mai frumoase poezii; Editura Albatros; Bucureşti; 1978
* Prefaţă de Eugen Simion

Virgil Mihaiu – 11 februarie 2008

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ, VIRGIL MIHAIU. Etichetat: 11 februarie 2008, 2010, a ști, a putea, a salva, BIBLIOTECA PROPRIE, București, ceva, dacă, Editura Brumar, șoseaua Pantelimon 302, gând, Lusoromână punte de vânt, poate, poem, poesie, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, publicat de Bot Eugen, sectorul 2, Timișoara, VIRGIL MIHAIU, volum de poezie. Scrie un comentariu

nu știu dacă poesia
mai poate salva ceva
dar mă salvează
gândul că poesia
m`ar putea salva

* Lusoromână punte de vânt; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

Dinu Flămând – Poem

Publicat de boteugen74 pe 6 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, DINU FLĂMÂND, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 2010, a aduce, a atinge, a îmbrăca, a bănui, a continua, a da, a ieși, a infecta, a pricepe, a pune, a rămâne, a scărpina, a se revărsa, a spune, a surâde, înțelegere, BIBLIOTECA PROPRIE, București, cel înecat, Descartes, devreme, DINU FLĂMÂND, disperare, două, Dumnezeu, Editura Brumar, șoseaua Pantelimon 302, țărm, Faleze, furia mării, furie, gând, gândirea, grav, Infinit, lumină, mal, mare, margini, moarte, măncărime, neconținut, noi, nu, piele, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, preaplinuri, propriu, publicat de Bot Eugen, puțin, reverberația, scandal, scandalul morții, sectorul 2, somn, somnolent, Timișoara, timp, trezire, Umbre și faleze, vis, zbucium, zdrențele visului, zdrenţe, zorii zilei. Scrie un comentariu

Faleze

iar din zdrenţele visului aduse la ţărm
de furia mării în timpul somnului
puţine mai rămân până la trezire
să-l îmbrăcăm pe cel înecat

bănuit rămâne zbuciumul altei mări
pusă în noi ca Infinitul şi Dumnezeu
(cele două preaplinuri neconţinute
ce se revarsă dând peste margini)

şi continuă să ne infecteze scandalul morţii
sub pielea pe care devreme în zorii zilei
ne-o scărpinăm în reverberaţia somnolentei lumini
de mâncărimile aceleiaşi disperări

însă Descartes spune că nu e grav
căci gândirea nu-şi pricepe propria înţelegere

nici infinitul nici pielea nu le atingi cu gândul
iar înecatul iese la mal şi chiar ne surâde

* Umbre şi faleze; Editura Brumar; Timişoara; 2010

Autumnal

Publicat de boteugen74 pe 4 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a alerga, a apune, a împunge, a înmormânta, a bate, a coborî, a cravașa, a căuta, a descpica, a fâlfâi, a flana, a flutura, a geme, a hrăni, a locui, a oțeli, a persifla, a pieptăna, a plimba, a pălmui, a rânji, a sângera, a scrie, a se bate, a se duce naibii, a se ruina, a spulbera, a străluci, a sufla, a tăcea mâlc, a ucide, a umbla, a vui, abrupte căi, adânc, agonie, albine, albul foii, aripi, aripi negre, aripile verbului sunt, artere, aspirine băute, aspirină, astăzi, Autumnal, în timp ce, îndoieli, bântuită, București, carne, Carul-Mare, ceai, ceai negru, cei morți, cel dus pe gânduri, cel dus pe gânduri șchiopătând, cele şapte minuni ale lumii, ceruri, cetate, cineva, corb, corăbiile cărnii, crunt, cuget, cuvinte, durere, extras, șchipătând, șoseaua Pantelimon 302, flamură, flamură neagră, fluide, frenetic, gând, gâtlejuri, gust amar, impermeabil, inimă, insomniac, leac, luminos, lumină, Lună, mantia de himere, mantie, miere, mii de raze, mine, mişel, mort, muritor, nebună, neuroni, nouri, născut, ochi căprui, orizont, orizonturi de purpură, otrava luminii, otravă, palid, palmă, patimă, pe când, perciuni, peste, piele, plebe, plete, plete negre, ploaia de stele, poezie, POEZIILE MELE, precum, publicat de Bot Eugen, purpură, pustietăţi mişcătoare, pământ, părintește, rebel, roi de albine nocturne, ruginit, rănit, sabie, sânge, Scorpioană, scorpion, scorpionul celest, sectorul 2, sfera, sfera lunii, sfincşii cetăţii, sine, sirene, spate, spirit, stea, Steauă Scorpioană, strigare, strigare smulsă, subterană, sunt, săracii, tâmplă, toamnă, trecere, trecătoare, trepte, tăcere, tărie, umbre, umăr, un domn, unii, Ursa Mică, vânt, vârfurile tăcerii, vene, verb, visători, voce, voce ruginită, vorbe, zdrenţe, zei, zodia agoniei, zodie. Un comentariu

Steauă Scorpioană

Vântul îmi spulberă pletele negre şi impermeabilul suflând,
impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt.
Sunt doar în trecere pe pământ.
Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când
sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului „sunt”.

Muritorule, născut în toamnă, sub zodia agoniei,
leac îţi cauţi în strigarea smulsă din gâtlejurile celor morţi,
în mierea extrasă din cuvinte, -n gustul amar al tăriei,
în aspirinele băute cu ceaiul negru, în albele nopţi…

Scorpionul celest mă împunge cu mii de raze din umbră,
îmi aleargă otrava luminii prin neuroni şi prin vene.
Corăbiile cărnii după sirene cu ochi căprui umblă,
bântuită de-un roi de albine nocturne, tâmpla mea geme.

Vuiesc astăzi pustietăţi mişcătoare sub ploaia de stele,
se ruinează în mine cele şapte minuni ale lumii…
Carul-Mare-şi plimbă visătorii ре-abrupte căi şi rebele,
se duce naibii şi Ursa Mică, – şi iese nebuna din piele…
Plină este sfera Lunii de sine, pieptănându-i perciunii
insomniacului palid care îi locuieşte pe unii.

Vântul îmi spulberă mantia de himere suflând,
mă cravaşează cu patimă, mă pălmuieşte.
Un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
bătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind…

Coboară treptele-n adâncul subteranei săracii
şi tac mâlc sfincşii cetăţii, cu vorbe plebea-i hrăneşte…
Pe vârfurile tăcerii flanează zeii,despicând
zdrenţele de nouri luminoase,
îşi oţeleşte sabia spiritul şi străluceşte…

Pe când se bate cu îndoielile cugetul, care, vai, sângerează crunt,
inima-şi scrie pe albul foii durerea cu fluidele verbului „sunt”.
Ca un corb rănit, cel dus pe gânduri şchiopătând,
din aripi negre-mi flutură
peste o trecătoare care apune în orizonturi de purpură.

de Bot Eugen

Partajează asta:

Apreciază:

eu și cu tavi(III)

Partajează asta:

Apreciază:

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Visătorul sugrumat în somn

Partajează asta:

Apreciază:

Frici animalice; Fiara

Partajează asta:

Apreciază:

Naufragiul din marea de asfalt

Partajează asta:

Apreciază:

512

Partajează asta:

Apreciază:

Cuvinte alb-negre(IV)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Varianta 5

Partajează asta:

Apreciază:

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Apreciază:

un suflet închis între patru pereți,

în cea de-a şaptea zi a săptămânii, de Sabat,

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

îți resuscitezi inima cu gândul,

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Faleze

Partajează asta:

Apreciază:

Steauă Scorpioană

Partajează asta:

Apreciază:

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS