Cărnuri canonice (2001)
Avortând anusian (păcatul)
cumva am penetrat un cer nou, plutesc căpșuni și lapte
și e soare.
simt dragoste când bate vântul dinspre tine cu miros
umflat
și simt dragoste
când ți se redimensionează buzele și limba și acoperă
metroul și tnb-ul și universitatea.
am ajuns să-mi curgă avortoni din vârful degetelor
copiii mei făcuți cu oscar wilde,
cum să vă făt în eprubetă, în mame purtătoare
vreau să vă sugeți sânii și fesele din uterul meu
până vi se vor umfla anii
până la prima erecție –
atunci vreau să știu că
pe mine
mă veți sparge dinăuntru spre ei cu prima ejaculare
drepturi greu de injectat
ne fac tot mai grabnică exfolierea de Dumnezeu
ca și acum
alunecările pe muchii tocite ar fi de ajuns
– o dedublare absolut necesară pentru cei cu pielea rigidă.
ținerea de minte absolut incomodă
orbește
absurdul acceptării unei inhalări oarbe: necondiționate
necontrolate nedirecționate se apropie cumva
– în ciuda aparentei elasticități –
de o nouă erecție.
să ne temem.
mcdonalds-ul fericirii medii și-a intrat în drepturi.
a pătruns pe piață.
m-au apucat durerile. am să te rod
milimetru cu milimetru așa cum te făt.
majoritarul măreț ideal va trebui să ucidă
fiindcă.
stelele poartă dorințe de futere de moarte de droguri
de bani
nu se va mai naște anticristul.
(m-am târât sinucigașă în vaginul mamei)
în jurul planetei într-o cutie de conservă printre senzații
materiale pe care nu le văd dar le simt ca pe niște
intestine vii
nobil vorbind – o lună de miere doar cu formele mele
de carne
fără ceilalți și parizer fără prez și pastă de ghete
mă fut că n-avem rezervare. acolo era anunț că e pe moca
– se intră dacă te-ai născut
dacă face figuri rămânem afară dar nu plecăm nicăieri –
eu de întors nu mă mai întorc
până la urmă tot ce-i scris rămâne și dacă le-ntindem și
ochii să-i vadă
ce de câine bătut sunt
se-nmoaie.
stă scris că va urma și o continuare.
* din volumul Literatură de consum, publicat la Editura Vinea din București în 2005.
boteugen74
BotEugen's Blog 