Astrul sonor

 

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

 

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

 

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

 

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

 

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

 

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

 

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

 

de Bot Eugen

 

 

Publicitate

Takashi Arima – Falsificatorul

 

Sunt tipograf
Şi fac bancnote false.
Cu hârtiile astea falsificate îmi asigur pâinea
Comand costume şi îmi plătesc locuinţa.
Nimeni nu bănuieşte c-aş fi falsificator Până şi trezorierul de la Banca Japoniei Primeşte
imitaţiile mele ca mărunţiş pentru ţigări Şi oferă cu ele cadouri pentru soţie şi pentru şefii săi.
Sunt tipograf
Şi fac bancnote false.
într-o zi mi-am plătit impozitele cu hârtiile astea falsificate
Apoi am fost vizitat de-un inspector.
M-am trezit deodată în faţa unui judecător Şi-ameninţat cu articolul 148 al Codului Penal. La
urma urmei, banii mei erau cei buni Iar frumoasele, oficialele lor bancnote – nişte zdrenţe.

 

* din volumul Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997;

* Prefață, traducere și note de Ion Cristofor;