Ada Milea – Secretara mică.

De la libertate la libertinism

e doar un pas.

 

de Bot Eugen

12.07.2013;

14:37

De la libertate la

De la libertate la libertinism;
personale;
diverse;
12.07.2013;
Chisinau;
publicat de Bot Eugen.
14:27

Publicitate

Din carne sau din păcate.

Dă-mi şi mie, te rog, câţiva polonezi de porc;
poeziile mele;
personale;
poem;
fotografiile mele;
Bucureşti;
09.10.2012;
17:45;
19:34;
publicat de Bot Eugen.

Ada Milea – O bucată de carne de porc

Poemul-blestem.

 

Pe sfârşite-i luna august,
temperaturile – în scădere;
pietrificată-i pâinea,
aştrii – contabilizaţi

 

şi umbra unui nor,
plouându-te pe dinăuntru,
te-ntunecă la chip
şi-ţi zguduie pereţii

 

acuma când,
în vecinătate,
vampele şi-analfabeţii
vorbesc despre concedii, despre
soarele din străinătate;

 

acuma când ceilalţi îşi scot
pe tarabe, la vânzare
sufletele ca pe nişte zdrenţe,

 

tu piteşte-ţi carnea grabnic
într-o
cameră frigorifică,
carnea asta înroşită de
prea multă visare,
căreia poeţii  îi spun
îndeobşte inimă.

 

Pe sfârşite-i luna august,
febra – în scădere
şi pâinea se pietrifică
sub aştrii contabilizaţi;

 

e timpul, însinguratule
locuit de oameni,
să faci cunoştinţă cu aceşti
ceauşişti postdouămiişti,
cu spondiloza lor de umbre gârbovite,

 

dar ignoră-le, te rog,
lirica de plastic,
megaarsenalul ăla de
microcipuri şi de microfoane,
camerele video miniaturale;

 

stoarce-i visului tău
hainele de gală-n fierbător,
bagă-i degetele-n priză
şi fă-ţi un ceai electric

 

pentru că morţii, între timp,
i se făcuse dor
de o nouă insomnie;

 

te înhăitează-apoi cu liliecii
şi curteaz-o până-n zori
pe frumoasa asta palidă şi-naltă,
căreia poeţii îi spun îndeobşte lună –

 

– în pizda mamei ei
de romantică prostituată;

 

calcă-ţi după umbra în picioare
şi te-aşează-n cur pe ea, ca să rescrii
cu sângele său negru un blestem:

 

poemul de-alungat din suflet
lumea
cu şuturi violente-n gură.

 

de Bot Eugen

 

06:55 02.09.2012

 

Ada Milea – Aoleu.

Ada Milea – Andreea.

 

 

 

Babeta de vis-a-vis

 

cu urechea lipită de zid, în spatele ușii întredeschise,
stă și ascultă, înnebunită de liniște,
vrea să audă ce gândește Raskolnikov,
atunci când tace-ndelung și nu face nimica …

 

Dar nu se aude decât zumzetul de neoane
și o tăcere asurzitoare ultimul răcnet

 

eu mă așez pe butelie,
aprind o țigară, închid ochii și văd
cum prin fereastra întredeschisă
își ia zborul un stol de garsoniere;
umbre de carne zidite-n blocuri de piatră,
blocuri de piatră zidite-n umbre de carne…

 

E oare posibil ca autorul să nu fi prevăzut
o asemenea răsturnare de situație

 

de Bot Eugen