44.441798
26.175776
youtube
Toate articolele etichetate youtube
Cernăuți
poezie [ ]
Noua Suliță
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-08 | |
Când eram mic
îmi plăcea să merg
cu tătuca pe deal.
Uneori mă visez
copil adormind
în brațele lui,
legănat de o căruță
pe un drum de țară.
Alteori simt cum
se dezleagă
de umerii mei
umbra
și mi se așează
în palme
gata să își ia zborul
departe departe
până dincolo de
marele zid ucrainean.
Cernăuți (III)
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-12 | |
Îmi amintesc de
povestea nescrisă
cu teii care au
prins rădăcini în
cimitir
cu teii hrăniți de
lacrimile celor
care s-au mutat cu
traiul sub pământ
îmi amintesc și de
ziua în care l-am
înmormântat pe
tătuca
de ziua în care
am tăcut o elegie
înconjurat de bocete
în timp ce teii
mă ningeau cu flori
albe și negre
Astăzi doar
plânsul
celor de-atunci
mă face să
înfloresc noaptea
și să ning
pe hârtie aceste
cuvinte.
Cernăuți (VII).
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-14 | |
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid
a existat cândva
o gară și o sală
de-așteptare cu
pereți cu igrasie
locuită de un râu
de un râu de oameni murmurând
râu aflat în continuă
mișcare râu pregătit
mereu de plecare.
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid
va exista mereu
o gară și o sală
de-așteptare
cu pereți cu igrasie
locuită de un râu
de un râu de oameni
murmurând românește
râu care nu va fi trecut
pe hartă niciodată
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid…
Navighez
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-11 | |
prin pustiul tău cu
nisipuri de aur
pe sub norii tăi
de ploaie
pe sub umbrele lor
fluide de plumb
printre oaze de
tăcere și guralivi
printre cei care
au naufragiat în
lacrimi și cei care
s-au dezrădăcinat
de ele printre
neoameni pe care
îi știu și
cunoscuți care
nu mă cunosc
printre cei care
mor de foame și
sete cerșind
navighez prin
pustiul tău cu
nisipuri mișcătoare
și mă hrănesc cu
propriul meu sânge
navighez pe sub
umbrele tale
fluide de plumb și
beau din propria
mea sudoare
navighez
pe o corabie de
hârtie și gânduri
navighez pe tăcute
navighez
vorbit pe la spate
de unii și sunt
cel mai periculos
dintre fiii tăi
singurătate.
Mănăștur
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-06 | |
Ultima oară
când ne-am văzut
erai de nerecunoscut
m-ai întâmpinat
cu multă rezervă
și cu puțini trecători
fără să mă claxonezi la
intersecții
iar câinii ce-și plimbau
în lesă umbrele de
neoameni
nu îndrăzneau să mă latre.
De ce-am venit?
doream să văd
dacă mai găsesc
în librării
povestea cu tine
scrisă de doboș.
Stai liniștit
că nu stau mult
nu vreau să te rețin
din treburi
sunt doar în trecere
prin locurile
în care
am locuit odinioară
și de care între timp
m-am lăsat locuit.
Reușesc să mă regăsesc în tine
doar în măsura în care
încerci să te cauți în mine.
Printre biserici și bisericuțe
devoratoare de suflete
Mănăștur (II).
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-07 | |
Aflat cum eram
în căutarea unei adrese
n-am regăsit piața
agro-alimentară
cea de odinioară
iar în locul
cinematografului vechi
pe umerii tăi s-a lățit
ca o treabă mare
făcută de o pasăre mică
Mc Donalds.
Nici arborii nu mai sunt
ceea ce au fost cândva;
siluetele lor evanescente
de pe marginea trotuarelor
se decolorează pe zi ce trece
tot mai tare
iar tramvaiele
nu mai suspină reumatic de sub
umbrele unor pași care
urcă și coboară
ci se apropie și se
îndepărtează de stații
silențios
asemeni unor asasini.
N-am regăsit
nici sala de bingo
în care mă căutam
prin buzunare de bani
în timp ce
labirintul de stradele
cu oameni și cafenele
mă buzunărea toată seara
de versuri
astfel încât
ajungeam să mă întorc
noaptea acasă
cu pieptul gol și
caietul plin.
Piezișă
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-08-14 | |
se numește strada pe care
plecam sau veneam
coborând sau urcând
cu sacoșele goale
sau cu buzunarele
pline
înspre cămine
ori către fabricile
de bere și de pâine
singur cu mine
ori alături de
ceilalți tineri
studioși
dimineața devreme
ori noaptea târziu
lustruindu-i
pietrele de pavaj
cu talpa
pantofilor mei
proiectându-mi
pe luciul lor
umbra încă fragilă.
Piezișă e
strada piezișă
pe care umblam
asemeni
unui nebun negru
pe o tablă de șah;
în dreapta mea
se înălțau facultățile
iar în stanga – umbra și
tinerețile.
Recluziune.
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-15 | |
După ce am tăcut
o elegie preț de
câteva țigări
deasupra se
se formase o
constelație de
nori dedesubt
au început
morții să mă
bârfească
în șoaptă
iar lumea a
sfârșit prin
a mă ploua cu
vorbe și atunci
mi-am îmbrăcat
impermeabilul
și am ieșit din
ea pregătit să
intru în noapte
aidoma lunii –
schimbat la față.
Recluziune (II).
poezie [ ]
depărtatul saturn apropiindu-se.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-18 | |
E ora târzie
oră la care
asculți ploaia
izbindu-se de
beton și pretinzi
că-l auzi pe
depărtatul saturn
apropiindu-se.
E ora care vine
pe nepusă masă
și-ți pune pe umăr
brațul de plumb
te-așează în bancă
și te-nvață asemeni
unui tratat de
anatomie că
ai fost zidit
în carne și oase
(de un mic
dumnezeu sau
de marele cronos)
dintr-un material
pe cât de complex
pe atât de fragil
și că în curând
te vei duce la
dracu` în praznic
cu tot cu blocul
tău de garsoniere
și cu datornicii săi.
E ora târzie
oră la care
te lași locuit de
nesomn ca de un
proprietar anonim
al luminii
în timp ce stai și
asculți cum te strigă
vântul pe nume
pretinzând că-l auzi
pe depărtatul saturn
apropiindu-se.
Ceas timpuriu ceasul tigrului (II)
poezie [ ]
Recluziune (IX)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-27 | |
ora când mă trezesc din
visul în care coboram
pe liziera dintre
chișinău și durlești
după ce trecusem de
labirintul stradal dintre
uzina de televizoare alfa
și căminul omega
coboram împreună cu
adolescentul rebel fără
să ne spunem nimic
un fel de a fi între
un huligan cu veleități
de sentimental și un
sentimental cu veleități
de huligan
din timp în timp
ne treceam unul
celuilalt umbra
de pe o parte a drumului
pe cealaltă și în
momentele în care
cele două se intersectau
se întâmpla fulgurantul
iar noi ne îngustam ochii
și ne priveam prin pata
întunecată din mijloc
ca printr-o plasă cu
ochiuri
ne priveam și
nu reușeam să ne
recunoaștem
un fel de a fi
între
un sentimental cu veleități
de huligan și un
huligan cu veleități
de sentimental
un fel de ardere internă
însoțind medicina
interioară.
Cu o insomnie mai mult cu un vis mai puțin
poezie [ ]
Recluziune (X)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-28 | |
Singurătate arzând
pe dinăuntru
singurătate aflată
pe cale dispariție
azi-noapte strălucise
până dimineața
strălucise în
pielea ta de
solitar siberian
strălucise naivul
căzut din vis
naivul căzut
în nesomn
ca-ntr-o capcană
naivul căruia
îi dădusem foc
după ce
aprinsesem o
țigară
și în felul acesta
se stinse încă un vis .
Singurătate arzând
pe dinăuntru
singurătate aflată
pe cale de dispariție …
Îmi tai solitar drum
poezie [ ]
Recluziune (XII)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-01 | |
prin nesomn
ca printr-o răscruce.
Îmi trec umbra
de pe o parte
a nopții pe
cealaltă
o trimit
când înainte
când înapoi și
pe măsură ce
înaintez ea
se-mpuținează
se alungește
devine tot mai
subțire și
mai ascuțită –
o sabie despicând
lumina în două.
Îmi tai solitar
drum prin nesomn
ca printr-o răscruce
și lumina cu
frații săi siamezi
îmi ghidează pașii
către răspântia
celor opt străzi
acolo unde
opțiunile sunt
limitate:
sau visezi
sub o cruce
sau te crucifici
pe-un vis.
Dedublări și detriplări.
poezie [ ]
Both/Bot/Bott
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-05-25 | |
Fă-ți un pseudonim
îmi replică poetul efim
după ce îi spusesem
că am ajuns
să mă înțeleg
într-atât de bine cu
vecinii mei
sași și maghiari
de la scară încât
administratorul
îmi scrisese numele
pe lista de locatari
de la intrarea
în bloc cu
litera „h”
la sfârșit.
Fă-ți un pseudonim
repetă poetul efim
râzând și
amuzându-se de
pățania pe care
i-am relatat-o.
Dar unul românesc
adăugă el unul
care să se pronunțe
la fel dar
să fie scris diferit.
Trebuie să-ți faci
un pseudonim
îmi spunea
poetul efim
într-o seară pe când
tramvaiul ne hurduca
pe un drum
ce ducea spre cenaclu.
Еu(geniu) de la Ев(гений).
poezie [ ]
Dedublări și detriplări (III).
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-08-30 | |
Pe vremea când
podul de flori încă
nu era rupt
iar în pieptul meu
se băteau românul
cu rusul
un tip cam subțire
ce aducea din profil
cu grosu
semion kuzmici
ieși din umbră
se strecură printre
spectatori
intră în ring
în chip de
liber arbitru
și opri lupta
spunând că meciul
s-a încheiat cu o
remiză.
Se descheie
apoi la sacou
scoase din
buzunarul de la piept
un stilou și
scrise pe foaia
anexată la buletin
sub numele meu
un prenume străin
iar în dreptul
inimii –
cetățenie
moldovenească
pe vremea când
podul de flori încă
nu era rupt
iar în pieptul meu
se băteau românul
cu rusul
Shotokan (V) Textul conţine cuvinte sau expresii vulgare!
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-14 | |
Ultimul an de liceu
într-o zi de toamnă
dupa marea adunare
națională într-o
curte mică
în timpul recreației
după ora de rusă
înainte de cea de română
eu și rusnacul
care îmi făcea semne
cu mâna să mergem în
spatele școlii și
asta după ce
încercase din mers
să-mi smulgă
insigna cu tricolor
de la rever
du-te după el
bruce lee
îmi spuse
colegul de la
cercul de karate
du-te și
fute-i un
pumn
între ochi
ca să vadă
stelele verzi
în trei culori
albastru
galben
și roșu.
Du-te
după el…
Aură întunecată.
poezie [ ]
Nu privi înapoi
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-04 | |
Cerul
stă să-mi cadă
în cap și
să-mi umple
pieptul
ca pe un coș
cu pietre.
Norii se opresc
din zbor
să-mi țină de urât
și mă apasă pe
tâmple.
O pasăre desenează
deasupra mea
cercuri aripa ei
o eclipsă de soare
îmi inundă creierul
cu negre gânduri și
gândurile negre
mă plouă pe inimă
și-mi umplu
pieptul
ca pe un coș
cu pietre.
Blond-negru
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2012-12-25 | |
îmi împart lumii
singurătatea
felie cu felie
ca pe un tort
din acela cu
vişină mamă
de care-mi făceai
de ziua mea
în copilărie
când
eu te rugam
să-mi faci
un frate
să am
cu cine vorbi
şi cui să-i port
de grijă
că de mine
va avea grijă
lumea
să nu rămân
singur
atunci când
tu mamă
nu vei mai fi.
Doar atunci când nu reușesc să adorm, vântule insomniac,
poezie [ ]
Nu privi înapoi (XIII)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-14 | |
când rătăcesc printr-un gând
ca printr-un labirint
purtând pe umeri două
privighetori obosite
privighetori care
îmi ciugulesc de pe limbă
cuvintele încă nerostite
ca pe niște biluțe negre
de sânge închegat
doar atunci când tac
și nu mă aud gândind
când fumez fără să suflu
în cafeaua mea cu caimac
doar atunci
reușesc să te ascult și
să mă pătrund de
melancolia ta
vântule insomniac
până la ultima mea picătură
de singurătate
doar atunci când
sufli în fluiere
ca într-un nai
cu tonalități
joase cu
tonalități adânci
doar atunci
reușesc să mă pătrund
de melancolia mea
vântule insomniac
până la ultimul tău
suflu de singurătate.
Doar atunci când
nu reușesc să adorm …
Selenaria și cele paisprezece degete.
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-23 | |
Suntem prea mulți
și prea mărunți.
Ne călcăm
în picioare
pe gură
și pe bătătură
cu degetele
de la tastatură.
Sunt gata mereu
de plecare
sunt gata să plec
oricând
spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri
pământul tuturor
și-al nimănui
pământul-călăuză
pământul care
îmi servește
drept patrie
pământul care
îmi ține loc
de dumnezeu
pământul
de pe care
n-am plecat
niciodată.
Sub soarele lui cuptor,
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-07-26 | |
el pune cafeaua pe foc
mă trezește
eu fac ochi
el face ochiuri
mă ridic
se așează
aprind o țigară
stinge lumina
mă așez
se ridică
închid laptopul
deschide fereastra
mă apropii
se îndepărtează
se apropie
mă îndepărtez
el bea
eu fumez
tăcem și
tacem
cu subînțeles
pe când lumea
ne vorbește
în exces
mă ridic
se înalță
vine
mă duc
se spală pe mâini
mă spăl pe față
șterge putina
mă șterg pe mâini
se îmbracă
mă încalț
îmi pune ceasul
pe antebraț
îi pun
în palmă
legătura de chei
descuie
deschid
închide
încui
el intră
eu ies
și ne vorbim
unul pe
celălalt
în exces
pe când
lumea tace cu
subînțeles:
nu își dă seama
care dintre noi
este
mercurianul
și care-i
saturnian.
În piața romană
poezie [ ]
varianta finală
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-06-10 | |
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
și ne uităm la lună
stăm și așteptăm
să vină autocarul
și să ne despartă
stăm și ne uităm
și tăcem îndelung
cu gândul la ziua
în care
ne vom revedea
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
fețele încercănate:
tu – de prea multe lacrimi
eu – de prea puțin somn.
Din timp în timp
ne înfigem unul
în urechea celuilalt
câte o cască
și ne ascultăm reciproc
gândurile
ca pe niște sentințe
sângele
ca pe o melodie
ritmată de inimă
cu tobe și bas.
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună –
doi gură-cască
trași de umbre pe sfoară
de către astrul nocturn
stăm spate în spate
și ne uităm
prin fața noastră
cum trec
mașini cu două etaje
mașini cu turiști
oameni-mașini
mașini umanizate
mașini care
pe măsură ce se apropie
ne îndepărtează
pe unul de celălalt
tot mai tare
și noi stăm
și ne uităm
și tăcem îndelung
ascultându-ne reciproc
pulsul
ca pe ultimele știri
cu gândul la ziua
în care ne vom revedea
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
cearcănele purtătoare
de prea multe lacrimi
sau
de prea puțin somn.
Ea nu poate fi decât ceea ce este.
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-07-10 | |
Suflet mare într-o zi de toamnă
îi făcusem loc în pieptul meu unde
e întuneric și cald tot timpul
indiferent de anotimp.
De atunci o aud noapte de noapte
cum ronțăie din visele mele
ca dintr-o pungă cu chipsuri.
Din când în când se oprește
s-asculte ce gânduri
îmi trec prin minte apoi
își reia netulburată festinul.
Singurătatea mi-e martor:
zadarnic încerc să o smulg
din pieptul meu dureros
ca pe un dinte de minte.
Ea nu poate fi scoasă din
interior la lumină
nici cu cleștele nici cu
degetele însângerate.
Ea nu se vinde celor cu greutate
de câteva mii de karate
nici cumpărată nu poate fi
cu jumătăți de adevăruri
de inimi arse pe jumătate.
Iar dacă încerci să o furi
îți devorează pe dinăuntru
mâna de vie pentru că ea
nu se lasă îmblânzită
dresată ori adormită.
Ea nu poate fi decât ceea ce este.
Altfel ea nu este deloc.
Suflet mare într-o zi de toamnă
îi făcusem poeziei în pieptul meu loc.
Astăzi nu mă mai duc la lucru.
O cafea și o țigară,
și rece ploaia cade afară.
Să mă-ntristez sau să mă bucur,
dar astăzi nu mă mai duc la lucru.
O cafea și o țigară,
și rece ploaia cade afară.
Să mă-ntristez sau să mă bucur,
dar astăzi nu mă mai duc la lucru.
Bilet pentru troleu nu am
și-n buzunar – un leu măcar.
Să mă-ntristez sau să mă bucur –
nu am cu ce să merg la lucru.
Umbrela s-a stricat acum un an,
iar ploaia neîncetat bate în geam.
Să mă-ntristez sau să mă bucur –
un alt motiv să nu merg la lucru.
Să mă-ntristez sau să mă bucur,
dar astăzi nu mă mai duc la lucru.
Și din senin să plec odată
ca ploaia cerului curată
și de un soare să mă bucur,
când am să ies și eu la lucru.
Dar astăzi nu mă mai duc la lucru
și nepăsarea mi-este lege
în zile negre, -n nopți de veghe,
cine oare să mă dezlege?
Nu știu –
să mă-ntristez sau să mă bucur,
dar astăzi nu mă mai duc la lucru.
Să mă-ntristez sau să mă bucur,
dar astăzi nu mă mai duc la lucru.
2000
muzică și text
de Bot Eugen
Te-adânceşti în tine însuţi, până ajungi
să-ţi pipăi pulsul pe dinăuntru
cu degetele prelungi ale tăcerii.
Faţă-n faţă cu umbra,
stai şi asculţi trecerea clipelor,
pregătit s-o înfrunţi cu braţele goale.
Deasupra capului tău,
în chip de liber arbitru,
albul orbitor al lunii, muşcat
pe jumătate de întuneric.
…şi vântul şlefuind, ca pe un rubin,
feţele sângelui îngheţat în aşteptare…
Între tine şi semeni s-au risipit
într-o singură zi
rezervele de cuvinte
pentru câţiva ani de acum înainte.
Te-adânceşti tot mai tare până ajungi
să-ţi asculţi pulsul ca pe o poveste,
ca pe-o rostire şoptită-a cuvintelor
izvorând din adâncul inimii.
Acum, însă, cineva îşi zboară creierii
ca pe o pasăre ţipând în deşert,
şi devii deodată contemporan
în inima acestei nopţi pustii de noiembrie
cu toţi morţii tineri ai zilei de mâine.
Stai spate-n spate
cu albul orbitor al lunii,
pregătit să înfrunţi umbrele aurorei.
Pentru că tu ştii
şi ai ştiut-o dintotdeauna:
Sub fiecare răsărit de soare
în tine se mai stinge câte o constelaţie
de celule gânditoare.
de Bot Eugen
boteugen74
BotEugen's Blog 