gânduri

Micimea umblă pe tocuri înalte
și produce mult zgomot
din cauza lipsei de-ncredere-n sine
și pentru că, aproape întotdeauna,
vrea să pară ceea ce nu este.

de Bot Eugen

20:34 22.08.2012

Un fel de impostură.

Publicat de boteugen74 pe 22 august 2012

Publicat în: DIVERSE, FOTOGRAFIILE MELE, PERSONALE. Etichetat: 20:16, 21.08.2012, 22.08.2012, DIVERSE, FOTOGRAFIILE MELE, gânduri, PERSONALE, publicat de Bot Eugen. Un comentariu

Un fel de impostură;
personale;
diverse;
gânduri;
fotografiile mele;
21.08.2012;
22.08.2012;
20:18;
București;
publicat de Bot Eugen.

Visătorul

Publicat de boteugen74 pe 9 iunie 2012

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: gânduri, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, Visătorul. 2 comentarii

un căzut din lună care se ridică în fiecare dimineaţă din pat şi umblă cu capul în nori.

de Bot Eugen

Tăcuta strigă

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a așeza, a așterne, a afla, a amâna, a auzi, a avea, a avea loc, a continua, a ține, a ține de cald, a fi, a fi pe sfârșite, a fuma, a gândi, a gândi în secret despre, a găsi, a izbi, a lovi, a lovi cu picioarele, a meni, a ne fuma, a răsturna, a se așterne, a se auzi, a se întâlni, a se izbi, a se sfârși, a se termina, a sfârși, a sta, a sta confortabil, a stinge, a termina, a urma, a visa, a visa urât, a-și afla, amânat, amânată, în secret, întâlnire, cald, ceai, celălalt, ceremonia ceaiului, ceremonie, confortabil, cuvinte, decât, despre, dimineață, după ce, echilibru, eu și cu tavi, eu și cu tavi (II), fiecare, fiecare din noi, gânduri, gânduri otrăvite, liniște, liniște mormântală, lumini, lumină, menită, mereu, meu, mormântal, mormântală, MUZICĂ, noapte, noaptea dimineții, noi, orizontală, otrăvit, otrăvite, parcă, până, până la urmă, peste, peste toate, poem, POEZIILE MELE, propria orizontală, proprie, propriul echilibru, prpriu, publicat de Bot Eugen, rând, rând pe rând, reciproc, răsturnat, scaun, scaun răsturnat, secret, sine, strigă, tavan, toate, trup, trupul meu, tăcut, Tăcuta strigă, tăcută, umbră, urmă, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. Un comentariu

eu și cu tavi (II)

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
S-au terminat și muzică, și cuvinte.

Am stins rând pe rând
toate luminile.
Urma să aibă loc întâlnirea
mereu amânată cu sinele.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a aflat
propria orizontală.

Peste toate s-a așternut
o liniște mormântală,
menită parcă să ne țină de cald.

Nu se mai auzea decât
ce gândea în secret fiecare
despre celălalt.

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
Ne fumam reciproc gândurile otrăvite.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a găsit
propriul echilibru,
după ce și-a așezat
pe tavan umbra,
să stea confortabil
pe-un scaun răsturnat.

Doar aproapele meu
continua să viseze urât
și lovea prin somn
cu picioarele
seară de seară în zid.

Astăzi, însă,
în noaptea dimineții,
nu se mai auzea decât
o strigă izbindu-se–n mine
cu aripile de toți pereții.

de Bot Eugen

Mica țigariadă

Publicat de boteugen74 pe 19 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a arde, a asculta, a începe, a întreba, a bate, a bate apa în piuă, a bate pasul pe loc, a contempla, a convinge, a dormi, a fi, a fi necesar, a fuma, a gândi, a glumi, a lua, a lăsa, a lăsa în pace, a pierde, a râde, a răspunde, a se alătura, a se întuneca, a se întuneca/țiganiza, a se țiganiza, a se lua în serios, a se lumina, a se lumina de iarnă, a se lumina de zi, a se preschimba, a spune, a striga, a termina, a trage, a tremura, a tăcea, a veni, a veni călare, a vorbi, a vrea, acel, acelea, acest, aer, afară, alb, apa, apa în piuă, apropouri, atât, atât de, aub acest frig, împreună, în interiorul meu, în serios, în timp ce, în tăcerea mea, băi, care, cauză, cauză pierdută, când, cenușă, chip, cineva, cineva nevăzut, concluzie, condiție, cu laptopu-n față, cu laptopul în față, cum, cum să nu, cuvinte, călare, dacă, de departe, de fumat, departe, din, drac, drac de poezie ce ești!, Era una din acele nopți, Era una din acele nopți albe de noiembrie, Era una din nopțile-acelea fără de somn, eu, facebook, faţă, Fcebook, frig, fumat, fără, fără de somn, gând, gânduri, glumă, gură, hai, Hai lasă-mă odată în pace, hârtie, iarnă, insomnie, interior, Join my cause : Românii nu sunt țigani, laptop, loc, logoree, mai lasă-mă-n pace!, mâini, mânecă, mână, mea, meu, Mica țigariadă, mine, măsură, necesar, necesară, nevăzut, nimic, ninsoare, ninsoare de scrum, noapte, noapte albă, noiembrie, nopți, nopți albe, nu, nu glumă, o gură de aer, pace, pas, pasul pe loc, până la, până la ultimul pumn de cenușă preschimbat în cuvinte, pe de-a-ntregul, pe hârtie, pe la spate, pe loc, pe măsură ce, pentru, pierdut, pierdută, piuă, poezie, POEZIILE MELE, prima, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn de cenușă, Românii nu sunt țigani, scrum, serios, somn, spate, strigăt, sub, tâmplă, timp, totuși, tăcere, ultim, ultimul, una, zi, ăsta. Scrie un comentariu

Era una din nopțile-acelea
fără de somn și ea îmi venea
de departe cu apropouri,
călare pe-un ton convingător,
venea să mă-ntrebe
dacă nu vreau să mă alătur
cauzei sale,
împreună să batem
pasul pe loc.
Cum sa nu, i-am răspuns,
cu o condiție, totuși,
să nu fie una
pe de-a-ntregul pierdută.
Și ea începuse să-și
râdă de mine,
vorbind despre toate,
fără să-mi spună nimic,
fără să-mi lase o gură
de aer, în tăcere
să-mi termin
gândurile de fumat
până la prima ninsoare de scrum.
Asta se ia in serios,nu glumă,
trăgeam în interiorul meu
de mânecă o concluzie,
în timp ce-i contemplam
logoreea cum se întuneca/
țiganiza la chip pe măsură
ce-afară de ziuă
se lumina și de iarnă.
Era una din acele nopți
albe de noiembrie
când eu – cu laptopu-n față
stăteam răstignit
pe un scaun și-o ascultam
cum mă vorbea
cu cineva nevăzut
pe la spate,
fără să-mi lase o gură
de aer,
atât de necesară
pentru un strigăt:
mai lasă-mă-n pace,
în tăcerea mea!! –
să-mi termin
gândurile de fumat,
sub acest frig
care mă arde la tâmplă
și-mi tremură mâinile
pe hârtia
cuprinsă de flăcări
până la ultimul pumn
de cenușă
preschimbându-se în cuvinte.
Hai lasă-mă odată în pace,
băi, drac de poezie ce ești!

de Bot Eugen

Abecedar al melancoliei,

Publicat de boteugen74 pe 12 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a auzi, a dormi, a gândi, a răsfoi, a scoate, a scoate la lumină, a silabisi, a spinteca, a sugruma, a tace, a tăcea, a visa, a vorbi, abecedar, Abecedar al melancoliei, înalt, înalt cuvântătoare, înalt vorbitoare, între amurg și auroră, între moarte și viață, între vis și trezie, bufniță, cealaltă, cu doăsprezece fețe, cuvânt, cuvântătoare, cuvântător, de la o tâmplă la cealaltă, despre, fiară, gând, gânduri, inimă, istorie, istorii, la ore târzii, lumina lunii, lumină, Lună, mână, melancolie, moarte, neom, o mână de gânduri, oameni, om, ore târzii, oră, pasăre, piept, piepturi, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, sângeroase, sângeroase istorii, sângeros, singurătate, somn, sugrumat, tâmplă, târziu, trezie, umbră, umbră de pasăre, viață, vis, visător, Visătorul sugrumat în somn. Scrie un comentariu

Visătorul sugrumat în somn

la ore târzii, mă las răsfoit
de la o tâmplă la cealaltă
de o mână de gânduri.

Mă ascultă cum tac
și-mi vei auzi
inima silabisind între
amurguri și aurore:

sin-gu-ră-ta-te,

sângeroasa istorie
despre o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare.

de Bot Eugen

Îndemn cu masaj cardiac extern

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a atinge, a auzi, a bate, a da, a da din mâini, a da din picioare, a dormi, a dormi strâns, a face, a fi gata, a forța, a lipi, a o face pe deșteptul, a o face pe mortul, a pune, a pune la zid, a se culca, a se culca pe o ureche, a se lipi, a se trezi, a sforăi, a sparge, a sta lipit, a strânge, a trece, a trezi, a turna, a visa, aripa somnului, aripă, atinse, Îndemn cu masaj cardiac extern, în treacăt, îndemn, boală, brațele tale, băi, cardiac, când, ciment, colivie, colivii, cu mine, culcat, cum, deștept, deșteptător, devreme, dimineața devreme, dimineață, extern, fără, gata, gânduri, inimă, lipită, masaj, masaj cardiac extern, mâini, mine, mort, mort turnat în ciment, pentru, perete, picioare, piept, poezie, POEZIILE MELE, preți, publicat de Bot Eugen, Puls, pumni, păsări, somn, strâns, tare, tâmpla lipită de piept, tâmplă, timp, timpan, timpane, timpanele, trezește-te băi culcatule pe-o ureche, Trezește-te!, treziți-vă hei întârziaților, umbră, ureche, zid. Scrie un comentariu

Dimineața devreme timpul
o face cu mine
când pe mortul ațipit în ciment,
când pe deșteptul
gata să-mi spargă timpanele:
Trezește-te, hei,
culcatule pe-o ureche,
n-auzi cum îți sforăie
deșteptătorul
cu tâmpla lipită de piept?!
Doarme strâns
în brațele tale,
visează
cum gândurile-ți pun
inima la zid
și o forțează
să-și bată pulsu-n pereții
altor colivii pentru păsări
în treacăt atinse
de aripa somnului ca de o boală:
Treziți-vă, hei, întârziaților!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II) – varianta a doua

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 09, 10, 104, 14, 14:41, 2, 2011, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a aduce din profil, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a apela, a apuca, a arunca, a azvârli, a începe, a închide, a închide ochii, a îndemna, a înștiința, a înfige, a înjura, a întârzia, a întreba, a bate, a bate către portocaliu, a bate pasul pe loc, a bea, a coborî, a derula, a deschide, a dezgoli, a durea, a efectua, a face, a face bine, a face pe mortul, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi plin, a fi plin de sine, a fi sigur, a fugi, a fumega, a gâfâi, a gândi, a grăbi, a lucidiza, a lucidiza nimicul, a naufragia, a o face, a o face pe mortul, a obosi, a petrece, a primi, a prinde, a prinde din urmă, a privi, a pulsa, a rata, a rugini, a răcni, a răspunde, a răsufla, a scana, a scârbi, a se afla, a se afla între semeni, a se alerga, a se apuca, a se arunca, a se îmbăta, a se deștepta, a se derula, a se deschide, a se face, a se grăbi, a se mișca, a se obosi, a se opri, a se opri din gâfâit, a se privi, a se privi față în față, a se rostogoli, a se scârbi, a se spânzura, a se târî, a se trezi, a se uita, a semăna, a spânzura, a sprijini, a spune, a sta, a sta între, a sta cheremul cuiva, a sta țeapăn, a suna, a suna a pagubă, a suna metalic, a suna metalic din inimă, a trage, a trebui, a trece, a turna, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a zice, a-și vedea de drum, a-l durea în paișpe, abia, abia trezit, abia trezit din hibernare, abur, aburi, aburii de cafea, așa că, așa că vezi, aflate, aflate mereu în întârziere, aidoma, alb, albastru, albastră, alene, Alexandr Matrosov, ambrazură, amestecat, apel, apeluri, apeluri ratate, Arbore, arcaș, arcașul albastru, artere, arteră, asemeni, asfalt, astfel, atent, atunci, atunci când, azvârlită, â, în continuare, în dreptul, în dreptul tâmplei mele stângi, în fața ochilor, în mine, în paișpe, în ploaia de raze X, în tăcere, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înștiințare prin sms, înfipte, înjurături, înjurătură, întârziere, într-o, într-o mână, între, între două stații-beton, între semeni, întreaga lume, întreg, bandă, bandă rulantă, bară, beat de lumină, beton, bună, ca, cafea, care, când, când și când, când negru pe alb când roșu pe negru, cândva, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceas, ceas deșteptător, ceasul deșteptării, cele, cele două stații-beton, cer, cer-clepsidră, cerul-clepsidră, cherem, ciment, clepsidră, continuare, cu ghearele înfipte, cu inima înainte, cu inima-nainte, cu o ochi de sticlă, cu ochi de sticlă, cu pieptul său larg deschis către lume, cu viteza celor 512 nuanțe de gri, cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă, cumva, cumva straniu, cățel, cățelul galben, către, da, de asfalt, de sine, de urgență, deșteptare, dejun, deschis, desfrunzit, despre, devreme, dezgolit, dimineața devreme, dimineață, din, din când în când, din față, din mine, din profil, din urma lui, din urmă, doar, doi, două, două stații, drept, drum, după, ecografie-fulger, el, șarpe, și fac bine, șofer, țeapăn, țigară, față în față, faţă, felină, galben, gâfâit, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, golul, golul din mine, gri, hibernare, imagini, inimă, intersecție, jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă, la cheremul pustiului, larg, larg deschis, linie, linie moartă, loc, lume, lumea întreagă, mașinal, mașini, mașini pline de oameni, mașinile lor: 14 și 104, mașină, mai multă, mare, mare de asfalt, margine, mână, mereu, metalic, mine, moartă, Moment, momente, mort, mortul turnat în ciment, mult, mă doare în paișpe, neagră, neagră felină, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, niște, nimic, nimicul, noapte, noapte albă, noapte bună!, nopți albe, noroi, nuanțe, nuanțe de gri, nuanță, o bară, o cană, o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o neagră felină, oameni, oameni plini de sinele lor mașinal, oameni-mașini, obosiți, ochi, ochi de sticlă, om, pagubă, pahar, paharul din plastic, paișpe, pas, până, pe jumătate, pe lângă, pe loc, pe nerăsuflate, pe secundă, pentru, peste, piept, pieton, pieton tras pe linie moartă, plastic, plin, pline, plini, ploaie, ploaie de raze, ploaie de razeX, ploaie de ultrasunete, poem, poezie, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, preț de încă vreo două nopți albe, prin, prin mine, printre, printre cele două stații-beton, privire, priviri, profil, publicat de Bot Eugen, pustiu, pământ, ratat, ratate, raze, razeX, rază, roată, roșu, roșu pe negru, roți, roți ruginite, rostogolire, ruginit, ruginite, rulant, rulantă, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seamăn, seara târziu, seară, secundă, semeni, siguranță, siguranță de sine, sine, sine mașinal, sinele lor mașinal, sms, spânzurat, spânzurat de o bară, stație, stații-beton, stalinskaya, stalinskaya vodka, stau la cheremul pustiului, stâng, sticlă, stradă, straniu, străzi, sub cerul-clepsidră, sub o ploaie cu ultrasunete ultimul răcnet, suflet, sunt doar în trecere, săgeata albastră, săgeată, taxi, tâmplă, târziu, telefon, timp, toate, tocmai, torent, torent de oameni-mașini, tot, tot așa cum, totul, totul din mine, transport, tras, trezit, trup, trup dezgolit, trup dezgolit pe jumătate, trupul dezgolit pe jumătate, tunel, tunel nesfârșit, tuneluri nesfârșite, turnat, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie(II)-varianta 2, Ultrasonografie(II)-varianta a doua, ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, un pieton tras pe linie moartă, unui, urgență, urmă, viteză, vodcă, vreo, X, zdravăn, zdravănă, ăla. Scrie un comentariu

Naufragiul din marea de asfalt

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă;
într-o mână-mi fumegă o țigară,
în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic;
adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene,
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau la cheremul pustiului,
pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră,
sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec
cu privirea torentul de oameni-mașini
care sună metalic din inimă
pe toate arterele ceasul deșteptării.
Din când în când se oprește din gâfâit
în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic,
doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc
despre el, după
își vede de drumul lui,
bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă.
Stau între două stații-beton ce se privesc față în față
cu ochi de sticlă și văd
totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere,
de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele
lor mașinal.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre;
eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele-nfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima-nainte-n
ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană zdravănă de ceai negru
amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate;
primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi,
trebuie să-i scanezi de urgență
trupul dezgolit pe jumătate,
jumătatea de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă-o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează-n mine imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă-
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu trec pe lângă-o răscruce,
printre cele două stații-beton ce se privesc
față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu-ntre semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 14 sau 104, 2, 3, 4, 5, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a azvârli, a începe, a începe să bată, a închide, a îndemna, a înștiința, a înfige, a întârzia, a întreba, a bate, a bea, a coborî, a derula, a durea, a efectua, a face, a face bine, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi beat, a fugi, a fumega, a grăbi, a improviza, a lucidiza, a mișca, a petrece, a petrece cu privirea, a primi, a prinde, a privi, a pulsa, a rata, a răspunde, a se afla, a se agăța, a se alerga, a se atinge, a se decide, a se deranja, a se derula, a se face, a se face roșu, a se grăbi, a se opri, a se privi, a se rostogoli, a se scârbi, a se târî, a se trezi, a se uita, a sosi, a spânzura, a spune, a sta, a sta țeapăn, a suna, a trage, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a-l durea în paișpe, abia, abur, aburi, aburi de cafea, aceea, agățat, alb, albastru, albastră, albe, Alexandr, Alexandr Matrosov, altele, ambrazură, amestecat, apel, apeluri ratate, arcaș, arcaș albastru, asemeni, astfel, atent, în continuare, în fața ochilor, în minte, în tăcere, în urmă, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înfipt, înfipte, întârziere, între, între cele două stații, între două stații, între timp, întreg, bară, beat, beat de lumină, bine, cafea, cană, care, când negru pe alb când roșu pe negru, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceilalți, cel, celor, copac, cu inima înainte, cățel, cățelul galben, către, da, decis, dejun, destinație, devreme, dezgolit, dezgolită, dimineața devreme, dimineață, din față, din mine, din profil, din urmă, doi, două, drum, după, după aceea, ecografie, ecografie-fulger, șarpe, șofer, țeapăn, țigară, față în față, față-n față, faţă, felină, fulger, galben, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, gol, golul, golul din mine, hibernare, imagine, imagini, inimă, intersecție, jumătate, la umbra unui copac, lucidizare, lume, lumea întreagă, lumină, mașini, mașină, margine, margine de trotuar, mână, mereu, mișcare, mine, minte, Moment, momente, mult, neagră, neagră felină, nebun, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, nimicul, noapte, noapte bună!, nopți, nopți albe, noroi, numere, număr, o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet, ochi, pahar, paharul din plastic, paișpe, până, pe când, pe jumătate, pe stomacul gol, peste, piept, plastic, ploaie, ploaie de raze X, ploaie de ultrasunete, poem, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, prima, primul, prin, prin mine, privire, profil, publicat de Bot Eugen, ratat, raze, raze X, roșu, roșu pe negru, rostogolire, rugină, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seara târziu, seară, sms, spânzurat, stație, stații, stalinskaya, stalinskaya vodka, stomac, stomacul gol, străzi, sub, sub ploaia de raze X, suflet, săgeata albastră, săgeată, taxi, târziu, timp, tocmai, tot, totul, tramvai, trei, trezit, trotuar, trup, tunel, tuneluri, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie, Ultrasonografie(II), ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, unele, unele pe altele, unui, unul, urmă, viteză, vodkă, vreo, X, zile. Scrie un comentariu

512

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie;
într-o mână îmi fumegă o țigară, în cealaltă – paharul din plastic;
adulmec aburii de cafea și gândurile-ncep să se miște
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau pe o margine de trotuar, la umbra unui copac
și-i petrec pe ceilalți cu privirea.
Ei se opresc, se uită cumva straniu la mine,
nu zic nimic, după aceea își văd de drumul lor.
Stau între două stații ce se privesc față în față și văd
totul din mine, prin mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre,
pe când eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți de metal care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele înfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima înainte
sub ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate, între timp, primesc
o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi:
trupulului său dezgolit pe jumătate,
jumătății sale de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează în minte imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri –
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri
unele pe altele,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu, trec pe lângă răscruce,
printre cele două stații ce se privesc
față în față și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu între semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Neo(I)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a întreba, a citi, a efectua, a face sex, a face un salt, a fuma, a juca, a orbi, a privi, a putea, a răspunde, a se detașa, a se obișnui, a se trezi, a se uita, a se zgâi, a termina, a trăi, a vedea, acest, alb, ALB-NEGRE, în acest timp, în ăst timp, întrebare, beție, beții, bine, București, București-Chișinău, cap, cât, cât despre moarte numai de bine, câteva, câteva beții, celălalt, Chișinău, cineva, cu nepăsare, cu noaptea în cap, cuvinte, cuvinte alb-negre, Cuvinte alb-negre(IV), cădere, cădere liberă, căderea liberă în lume, de bine, de după, despre, detașare, din asta, după, după mine, și totuși, țigara de după, țigară, faţă, fețe, fără, gând, gânduri, insomnie, jucător, jucător de ruletă rusească, la ce bun?, liber, liberă, lume, mei, mine, moarte, monitor, mortal, negru, NEO, Neo(I), nepăsare, nesomn, noapte, numai, obișnuit, ochi, ochii mei, orbire, orbiri, orbiri pasagere, palid, palide, palide de nesomn, partide, partide de sex, partide de sex fără preludiu, partidă, pasager, pasagere, poem, Poem neterminat pe care-l trăiesc, poezie, POEZIILE MELE, preludiu, publicat de Bot Eugen, ruletă, ruletă rusească, rusească, rusesc, răspuns, salt, salt mortal, sex, timp, totuși, trezit, trezitul cu noaptea în cap, unui, unul, unul în ochii celuilalt, zi de zi, zilnic, ăst, ăsta. Un comentariu

Cuvinte alb-negre(IV)

Cineva se uita la monitor
și monitorul se uita negru la mine.

* * *

Ne priveam unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedeam
orbirile pasagere:
câteva beții
și partide de sex
fără preludiu,
țigara de după,
trezitul cu noaptea în cap și
căderea liberă-n lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,
obișnuit numai din asta să trăiască

și totuși,
la ce bun să ne mai vedem?
mă întrebam fără ca tu
să poți citi
în ochii mei vreun răspuns.

* * *

În acest timp, cineva
se zgâia la noi cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și îmi fuma gândurile cu nepăsare.
Cât despre moarte, numai de bine .

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(XII)

Publicat de boteugen74 pe 16 august 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a exila, ceruri, exilat, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XII), Gânduri(XII), nimănui, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul tuturor și-al nimănui, selenaria, tuturor. Scrie un comentariu

Selenaria – pământul exilat în ceruri, pământul tuturor și-al nimănui…

de Bot Eugen

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(XI)

Publicat de boteugen74 pe 14 august 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a audia, alt, alt fel, atonal, atonală, în șoaptă, șoaptă, fel, gândit, gânditul în șoaptă, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XI), Gânduri(XI), MUZICĂ, muzică atonală, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen. Scrie un comentariu

Gânditul în șoaptă – un alt fel de-a audia muzica atonală

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(X)

Publicat de boteugen74 pe 9 august 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: boală, cancer, cancerul inimii, decât, despre, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(X), inimă, mai rea, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, rea, rău, singur, singurătate. Scrie un comentariu

Despre singurătate, ca despre o boală, mai rea decât cancerul; despre cancerul inimii …

de Bot Eugen

Solilocvii aride

Publicat de boteugen74 pe 7 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a înflori, a înfrânge, a înjura, a înnopta, a cununa, a decapita, a desluși, a dumnezei, a șlefui, a fi, a fi guraliv, a fuma, a locui, a mirosi, a pierde, a porni, a pribegi, a rătăci, a scârbi, a scutura, a se mișca, a se oglindi, a se pietrifica, a se scârbi, a sticli, a străbate, a tace, a tatua, a trece, a tăcea, a ura, adresa, agonic, albastru, albastră, ambulant, amurg, amurguri, ani, animal, animal nocturn, Arbore, arbori, aripi, aripi arse, aripă, arome, arome grele de cenușă, aromă, ars, arsă, asemeni, astăzi, aurore, auroră, în mișcare, în neștire, în pustiu, înfrânt, însângerată, înserări, între, între pereții tăi de carne, balcanic, balcanici, bine, brichete, bătrân, bătrâne, cactuși, cactus, care, carnivor, carnivore, carnivorele nisipuri în mișcare, cândva, cézar, ceață, cenușă, cetate, chiștoc, chip, chipul femeii, cimitir, cimitir ambulant de hârtii și brichete, comercial, comercială, convoi, convoiul anilor, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare, cristal, cuget, cărare, de onoare, de sticlă, decât, depravare, desculț, dragon, dragoni, dragonii uraganului, dumnezeind în neștire, efemeride, extrem, Șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată, șarpe, șarpe cu ochelari, fața unui cezar înfrânt de faraonii balcanici, faraon, faraoni, faraonii balcanici, faţă, febre, febre fără patrie, febră, femeie, flacără, flacără albastră, gând, gânduri, gândurile tale, glas, glasul tău, glasul tău înjurând în pustiu, grele, greu, grăitoare, grăitor, guraliv, guralivi, hârtii, insomnie, la adresa, la tine, liră, literar, locuit, locuită, mână, mișcare, Mulți ani să-nflorească!, muribund, Muribundule cu porniri literare, nocturn, nour, nouri, numai, nume, o ploaie de urări de bine, obraz, obrazul palid, ochelari, ochi, ochii de sticlă ai șarpelui cu ochelari, onoare, palid, parada tâmplelor de-onoare-ale prostiei, paradă, patrie, până la, până la ultimul chiștoc de insomnie, pereți de carne, peste, pietrificat, piramide, ploaie, poem, poezie, POEZIILE MELE, pornire, pribeag, pribeagă, pribeagă ceată de sinistrați, prin, printre, printre piramide și efemeride, priviri, prostie, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul depravării, roze, rozele speranței, ruină, ruină viitoare, scietăți comerciale, serpentine, singurătate, singurătate locuită de amurguri și aurore, sinistrați, societate, societate comercială, Solilocvii aride, speranță, spin, spini, sticlă, stilet, stiletul lirei, strâmt, strâmtă cărare, tâmple, tâmplă, tăcere, tăcerea tabătrâne este extrem de grăitoare, tăcute febre fără patrie, ultim, umbră, umbră care te fumează, uragan, urări, urări de bine, varianta 5, viitoare, viitor, viruși, viruși guralivi, virus. Scrie un comentariu

Varianta 5

Febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

Convoiul anilor străbate
desculț
pustiul depravării,
carnivorele nisipuri în mişcare
cu numele de societăți comerciale.
Pribeagă ceată de sinistrați,
printre piramide şi efemeride rătăceşte,
prin serpentine mirosind a ruină viitoare,
convoiul anilor tăi cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare.

Decapitând la tine-n cuget rozele speranţei,
dragonii uraganului îţi tatuează
pe obrazul palid cu spini
fața unui cézar înfrânt
de faraonii balcanici
şi desluşeşti
o ploaie de urări de bine la adresa cactuşilor:
Mulţi ani să-nflorească!

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii peste parada
tâmplelor de-onoare-ale prostiei …

Scârbit
de viruşii guralivi ai cetăţii,
nu asculţi
decât de glasul tău înjurând în pustiu,
dumnezeind în neştire:
Tăcerea ta, bătrâne, este extrem de grăitoare…

Chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o –
se oglindeşte astăzi – pietrificat –
în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari,
în cristalul ce sticleşte printre arbori
în privirile-animalului nocturn.

Muribundule cu porniri literare,
cimitir ambulant de hârtii și brichete,
între pereții tăi de carne înnoptează
numai flacăra albastră,
numai umbra care te fumează
până la ultimul chiștoc
de insomnie.

Singurătatea-ți locuită
de-amurguri şi-aurore,
agonic scutură din aripi arse,
şlefuind
stiletul lirei cu mâna-nsângerată.

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(VIII)

Publicat de boteugen74 pe 6 august 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a se domni, a se hotărî, a se trimite, a se tutui, a trimite, altul, basta, doamnă, dragă, și cu asta basta, fără, fără nici un fel de menajamente, gânduri, Gânduri pe negândite(VIII), Gânduri(VIII), la mama dracului, menajament, menajamente, odată, odată și odată, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, unul, unul pe altul. Scrie un comentariu

Hotărâți-vă odată și odată, doamnă dragă: ori ne domnim, ori ne tutuim …
ori ne trimitem unul pe celălalt la mama dracului fără menajamente și cu asta basta.

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(VII)

Publicat de boteugen74 pe 28 iulie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: (dez)avantajele integrității, a avea, a avea de partea ta, a subestima, acoperire, avantaje, chiar, dacă, dezavantaje, gânduri, Gânduri pe negândite(VII), Gânduri(VII), integritate, niciodată, parte, pe negândite, PERSONALE, prieteni, Prieteni sub acoperire, publicat de Bot Eugen, sub, toate, tot, ură. Scrie un comentariu

Prieteni sub acoperire.

Niciodată să nu le subestimezi ura,
chiar dacă ai de partea ta
toate (dez)avantajele integrității.

de Bot Eugen

Sub azurul marilor pustietăți,

Publicat de boteugen74 pe 15 mai 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 4, 7, a asalta, a împleti, a închide, a însângera, a dialoga, a șaptea zi a săptămânii, a fi beat, a trece, alb, albe, amiază, asaltat, azur, în timp ce, în tăcere, închis, între, între patru pereți, întrebare, întrebări, beat, când, către, de Sabat, demiurg, șapte, febră, fierbinte, gând, gânduri, inimă, lumină, lumină selenară, mare, mări, negru, noapte, nopți, nopți albe, oră, pat, patru, pereți, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustietate, pustietăți, rază, Sabat, selenar, selenară, soare, sub, Sub azurul marilor pustietăți, suflet, săptămână, timpul, trează, tăcere, umbra inimii, umbră, un suflet închis între patru pereți, vifor, zi. Scrie un comentariu

un suflet închis între patru pereți,

în cea de-a şaptea zi a săptămânii, de Sabat,

de-un vifor negru de-ntrebări şi gânduri asaltat,
la ora când soarele trecea către amiază,
îşi împletea din febra nopţilor lui albe pat,
în timp ce umbra inimii, fierbinte şi trează,
cu demiurgul de lumină selenară beat,
dialoga-n tăcere, însângerând o rază.

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(VI)

Publicat de boteugen74 pe 27 aprilie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a se prostitua, băștinaș, băștinași, domn, domnule, domnule profesor, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(VI), Gânduri(VI), limbă, no comment, pe negândite, PERSONALE, profesor, publicat de Bot Eugen, străin, străinii, toți. 3 comentarii

No comment, domnule profesor, no comment, limba se prostituează cu toți străinii … băștinași.

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(V)

Publicat de boteugen74 pe 13 aprilie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a risipi, gând, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(V), Gânduri(V), oameni, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, risipiți, risipitor, risipă, timp. Scrie un comentariu

Timp risipitor de oameni risipitori de timp.

de Bot Eugen

Box(II)

Publicat de boteugen74 pe 20 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * stele, a aștepta, a ajunge, a aprinde, a asculta, a avea, a avea rezolvare, a începe, a închide, a bate, a bate la cap, a bate-n bătaie de joc, a binecuvânta, a coborî, a cuprinde, a căuta, a deschide, a țipa, a fi, a fi bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea, a fi pregătit, a fierbe, a fuma, a invita, a număra, a pune, a rezolva, a răstigni, a răsturna, a schița, a sclipi, a se abate, a se agita, a se întâmpla, a se bate, a se bate cu pumnii în piept, a se bucura, a se hotîrî, a se ridica, a se trezi, a sorbi, a stinge, a trece, a trezi, a tuna, a turna, a turna în beton, a veni, a zvâcni, acestea, acut, acută, aidoma, amenințător, apa, apă de ploaie, aripi, aripile umbrei tale, aur, în bătaie de joc, în cădere, în căutare, în loc de, în tăcere, în vizită, înainte, îndelung, înghițitură, însângerat, însângerate, într-un târziu, întruna, întuneric, înăuntru, beton, beznă, blea, bolnav, bolnave, bolnavă, Box(II), brațe, brațe însângerate, bărbat, bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea, bătaie, bătaie de joc, bătută, bătută de vânt, cafea, cafea tare, cap, carne, câte un, câteva, câteva zeci, câteva zeci de inimi bolnave, ceruri, cineva, ciocănele, ciocănele metalice, coaste, craniu, creier, cruce, cruce de carne, cu puțin înainte, cădere, de aur, de gheață, deasupra, din când în când, din nou, dintr-o înghițitură, dintre, după ce, durere, durere acută de suflet, și toate acestea, țigară, fereastra de ieșire, fereastră, foc, fonic, fonică, frate, fratele unei cruci răsturnate în ceruri, gânduri, gheață, grabnic, gură, ibric, ieșire, infern, infernul unei zile de muncă, inima nopţii, inimi bolnave, inimă, intrare, joc, la tine în creier, larg, lume, lumină, maxim, maximă, metalice, migrene, migrenă, minți, minte, muncă, muribundă, nefast, nefastă, nenorocita de ploaie, nenorocită, nervos, nespus, neuro, neurotoxic, noapte, o ploaie de păsări, o ploaie de păsări țipând în cădere, oarbă, ochi, orb, ori, palmă, pat, până la urmă, pe întuneric, pe urmă, peste, piept, piroane, piron, ploaie, poate, poem, POEZIILE MELE, poluare, poluare fonică maximă, prag, pregătit, prelung, prezența nefastă, prezență, publicat de Bot Eugen, puțin, Puls, pumn, pumni, punct, punct de reper, reper, răstignit, răsturnat, răsturnate, sau, secunde, secundă, senzație, singur, somn, subit, subteran, suflet, sugaci, tare, tâmple, tâmplă, toamne, toate, toxic, tu, turnat, turnată, tăcere, ușa de la intrare, ușă, ultim, ultime secunde, ultimele secunde, umbră, uriaș, uriașă, Vadim, vânt, vie, vizită, vorbe, vorbele lui Vadim fratele, zâmbet, zi. 2 comentarii

… şi veni-va din nou inima nopţii şi va bate prelung
din aripile umbrei tale pulsul unei lumi muribunde
care de câteva toamne-şi numără ultimele secunde…

Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi îţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.
Te trezeşti din somn răstignit pe o cruce de carne, cu o durere acută de suflet
şi cu senzaţia vie că-n loc de gânduri, la tine în creier,
zvâcnesc câteva zeci de inimi bolnave, –
o ploaie de păsări ţipând în cădere
vorbele lui Vadim(fratele
unei cruci răsturnate în ceruri):
Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci… blea…

Te ridici grabnic din pat şi cu ochii sclipind aidoma stelelor începi să te-agiţi
prin bezna oarbă dintre tâmplele tale,
în căutarea unui punct de reper …

Te hotărăşti, într-un târziu, să-nchizi uşa de la intrare şi fereastra de ieşire,
pui apa de ploaie-n ibric şi ibricul pe foc, fierbi o cafea tare, o sorbi dintr-o înghiţitură,
stingi pe urmă lumina, ţi-aprinzi nervos o ţigară,
fumezi pe întuneric şi-aştepţi îndelung să-ţi vină minţile toate la cap
şi-ţi vine inima nopţii în vizită, şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate
şi ea ajunge, până la urmă, să te bată cu pumnii tăi proprii în piept,
tu-ncepi s-o baţi întruna la cap cu migrenele tale ce n-au rezolvare.
Ea te ascultă-n tăcere, din când în când , mai schiţează câte un zâmbet,
aşteptând pe cineva să coboare şi să te binecuvânteze
cu o palmă uriaşă de aur peste gură,
ori poate cu vorbele lui Vadim fratele,
tunând ameninţător deasupra umbrei tale de carne turnate peste suflet.

Și toate acestea se vor întâmpla cu puţin înainte de infernul unei zile de muncă
într-un subteran (neuro)toxic de poluare fonică maximă.

de Bot Eugen

Box(I)

Publicat de boteugen74 pe 18 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 11, 77, a asista, a însoți, a burduși, a coborî, a cădea, a da, a da peste gât, a deschide, a dormi, a dormi dus, a fi, a gândi, a locui, a merge, a merge în cercuri, a număra, a pune, a reflecta, a saluta, a se adânci, a se afla, a se afla în vizită, a se întinde, a se întuneca, a se întuneca la chip, a se descălța, a se dezbrăca, a se opri, a străbate, a trece, a urca, a visa, acupunctură, alb, albe, alături, apoi, atunci, în cercuri, în cinstea, în cinstea celui care ai fost, în fața, în fața inimii, în timp ce, în vizită, îngeri, îngeri lunatici, însuți, Box(I), burdușiți, burdușit, canapea, cap, casă, câțiva, cel care ai fost, cerc, ceruri, chip, crâncen, de fapt, dintre, după aceea, durere, durere de cap, dus, șarpe, șarpele-vânt, ședință, faţă, fereastră, gânduri, gât, gol, greață, incurabil, inimă, labirint, labirintul de oglinzi, limbă, lunatici, noapte, noapte albă, nopți albe, noroaie, noroi, număr, oameni, oameni burdușiți, oglindă, oglinzi, palid, palidă, pastilă, până, pe urmă, pentru, peste, poem, POEZIILE MELE, prag, proprie, publicat de Bot Eugen, pustiit, pământ, râsete, sentiment, sentiment incurabil de greață, singurătate, solemn, stacan, sus, tâmple, tine, tine însuți, trepte, treptele singurătății, tăcere, tărie, ușă, umbre, una mai palidă decât alta, vânt, vecin, vecinul de sus, vizită, vorbe. 4 comentarii

Cobori pustiit dintre oamenii burduşiţi cu vorbe şi râsete,
te-adânceşti în gânduri până la tâmple
și mergi prin tine însuţi în cercuri până te-ntuneci la chip.
Te opreşti în faţa inimii, saluţi solemn golul care o locuieşte,
te dezbraci pe urmă de umbre, te descalţi de noroaie
şi, însoțit de șarpele-vânt,
urci treptele singurătăţii, numărând până la infinit.
Treci apoi pragul casei cu numărul 1,
deschizi o uşă-n pământ şi o fereastră în ceruri,
străbaţi labirintul de-oglinzi reflectându-ţi nopţile albe
(una mai palidă decât alta),
îţi pui după aceea pe limbă pastila pentru tăcere
şi dai peste gât un stacan de tărie în cinstea celui care ai fost.
Te-ntinzi apoi pe canapea şi-n timp ce dormi dus,
visezi că te afli în vizită la vecinul de sus,
că asişti, de fapt, alături de câţiva îngeri lunatici
la şedinţa ta proprie de acupunctură
pentru crâncena durere de cap
şi sentimentul incurabil de greaţă.

de Bot Eugen

Copile blond,

Publicat de boteugen74 pe 25 ianuarie 2011

Publicat în: ALB-NEGRU, FOTOGRAFIILE MELE, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: * stele, 1978-1979... Me, a abandona, a încerca, a înconjura, a bolborosi, a căsca, a face, a face schimb, a lua cu asalt, a mirosi, a mușca, a perpetua, a petici, a păli, a redescoperi, a rătăci, a schimba, a se adânci, a se afla, a se strecura, a se trezi, a sorbi, a spinteca, a strecura, a susura, a tatua, a tăcea, a vedea, a visa, abandonat, ac de gămălie, aeroport, alb, alb și negru, ALB-NEGRU, albastre, albastru, albul zăpezilor, alunecos, ani, apropiați, apropiații noștri, arătător, august 2010, în timp, îngeri, înnebuniți, între, întuneric, blestem, blesteme, blond, bocanci, Botanica, brațe, buze, buză, cap, cap dureros de mare, captiv, care, carne, cartier mărginaş, celălalt, centru, cerneală, cerul gurii, chiar, Chișinău, chip, coaste, continuu, copil, Copile blond, Copilărie grea, Copilărie grea jucării de lemn, cămin, către, dacă, de ani și ani, de piatră, decât, dimineață, din patru în patru ani, dintre, dureros, emisfere, emisfere târâtoare, țărână, fațete, fațetă, foaie, foc, FOTOGRAFIILE MELE, futing, garsonieră, garsonieră-sicriu, gânduri, gust, hău, igrasie, inima cât un purece, inimă, insomnie, interschimbabil, interschimbabile, interschimbabile fațete, jucării de lemn, jur, limbă, limbă de viperă, lume, mahmur, mahmură, mare, margine, margine de oraş, masă, mâine, mână, metalic, mișcare, mine, Moldova, măști, neant, negru, negrul și albul, neutru, nimic, nimicuri, noapte, noaptea dintre ani, noi, nopți, nopți de insomnie, nostru, nări, ochi, orbite, ostentativ, pahar, palid, paloare, palori, până, pe tăcute, pereți, periferie, perpetuat, piatră, picioare, pictat, pictate, plictiseală, plin, plini, poem, POEZIILE MELE, priviri, publicat de Bot Eugen, purece, pădure, sac, sac de nedormit, sânge, sicriu, simbol, simbol taoist, sine, soare, soartă, strigăt, strigăte, străin, străini, susurat, Tao, tatuat, târâtoare, teren, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tăcere, tăceri, tăceri susurate de viperă, uitare, umbre, unul, unul și același, ureche, urechi, urme, viață, vin, vin negru, vinovat, violent, vipere, viperă, Văzut în alb și negru, Yang, Yin, Yin-Yang, ziua, zăpezi. 4 comentarii

văzut în alb și negru

Copilărie grea jucării de lemn

de un ochi străin în noaptea dintre ani,
pe tăcute ne-adâncim, până la uitare,
unul în sinele celuilalt, tot așa cum o fac
negrul și albul din simbolul Yin-Yang.
Ne aflăm în continuă mișcare
pe un teren dur și alunecos.

În jurul nostru nu se va schimba nimic;
nimicurile care ne înconjoară nu sunt decât
interschimbabile fațete
ale unuia și aceluiași sindrom de futing în masă,
neantul perpetuat din patru în patru ani,
pe marginea căruia facem schimb de umbre cu lumea;
urmele ei de bocanci ne iau cu asalt periferia,
pașii noștri rătăcesc nestingeriți prin centrul său, pe buza de piatră
a hăului care ne tace ostentativ strigătele
cu tăceri sâsâite de viperă ; între noi și stele,
întunericul cască de plictiseală și din când în când
ne soarbe din priviri,
ca pe un pahar cu vin negru,
focul ochilor înnebuniți după viață,
după chipul său palid în fața căruia pălesc
toate măștile sorții,
palorile apropiaților noștri stinși de curând,
albul zăpezilor pictate cu gânduri albastre
de mâna mea prin care, de ani și ani,
cerneala nopților de insomnie visează
la soarele zilei de mâine …

Mâine dimineața te vei trezi
abandonat de îngeri
în carnea mea mahmură,
ca într-o garsonieră-sicriu confort7
cu pereții plini de igrasie;
captiv între coastele mele, te vei trezi,
încercând să-ți strecori capul dureros de mare
prin urechea unui ac cu gămălie,
să peticești sacul de nedormit al unui străin;
te vei trezi bolborosind blesteme către mine
și cerul gurii îți va mirosi a țărână,
în timp ce marele vinovat cu inima cât un purice
își va mușca limba violent, redescoperind
strigătul sângelui tatuat cu arătătorul pe foaie,
precum și gustul său metalic spintecând
tăcerea unei limbi de viperă în două :

picioare
brațe
nări
urechi
orbite
buze
emisfere târâtoare

de Bot Eugen

Trecut de 35,

Publicat de boteugen74 pe 23 ianuarie 2011

Publicat în: EUGEN DOGA, MUZICĂ, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: 35, a ajunge, a ajuta, a arde, a ausculta, a avea, a îmbolnăvi, a încerca, a înceta, a îndepărta, a îngriji, a bate, a cere, a conchide, a consulta, a contamina, a cunoaște, a da, a deveni, a dispune, a duce, a eutanasia, a ști, a ține, a ține pasul, a face, a fi, a fi bun, a fi rău, a gândi, a intra, a lătra, a mârâi, a netezi, a obosi, a pipăi, a pofti, a primi, a recomanda, a resuscita, a saluta, a schimba, a scoate, a scăpa, a se arde, a se arunca, a se duce, a simți, a spera, a te apropia, a te îndepărta, a trece, a urî, a urma, a urmări, a visa, a vrea, a zice, acum, aerian, afară, altădată, ani, ani de zile, animal, animale bipede, Animalul meu gingaș și tandru, antibiotic, anumită, apă oxigenată, astăzi, atât, „animalul tău gingaș și tandru”, îți resuscitezi inima cu gândul, în devenire, în dreptul, încât, îndobitocit, îngrijire, între timp, înăuntru, bine, bipede, bun, cale, canini, câine, câine rău, câini, ceilalți, ceva, chiar, colți, conștient, cordial, creștet, curaj, căi, căi aeriene, dată, de fiecare dată, deget, degete, demult, deschis, devenire, dintotdeauna, domiciliu, drept, drum, dumneavoastră, după, Мой ласковый и нежный зверь, echidistant, EUGEN DOGA, eutanasiat, faţă, fereastră, fiară, fidel, fiecare, gând, gânduri, gest, gingaș, glume, imprevizibil, imprevizibilă, inimă, insomnie, insomnii, kamikaze, lașitate, local, lumea, lătrat, mâncare, mârâit, metafore, mișcare, minți, minte, moi lascoviy i nejniy zveri, MUZICĂ, neîndobitocit, nevăzut, nevăzută, nimic, noapte, numai, oameni, obosit, oriunde, pas, paşi, până, pe dinafară, pe dinăuntru, piept, poem, poem în proză, POEZIILE MELE, prelung, prelungi, printre, priviri, prozopoem, publicat de Bot Eugen, pulsatil, pulsatilă, rabie, rană, răni, rău, sânge, sec, secret, secrete, sigur, sigur pe sine, sine, singur, singurătate, spate, stâlp, stâlpi, stranie, straniu, stăpâni, subterfugii, suflet, tandru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tic, toate, totul, trecut, Trecut de 35, turbare, ușă, umbră, vârstă, vârstă anumită, veterinar, virus, virusul rabiei, zile, ziua. 2 comentarii

îți resuscitezi inima cu gândul,

(poem în proză)

până ajungi să-i pipăi pe dinăuntru
umbra pulsatilă
cu degetele prelungi ale minții.
De curând, ai devenit și tu conștient :

după o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta;
de cum încerci să te apropii de ea,
s-o netezești pe creștet ori să-i dai ceva de mâncare,
începe să mârâie și să-și arate colții.
I-ai cerut atât de multe până acum,
încât astăzi nu mai vrea să primească nimic de la tine.
De lătrat nu te mai latră, c-a obosit demult să o facă,
dar simți că te urăște cu tot sângele de care dispune mârâitul său.
Te urmează fidel ca o umbră oriunde te duci,
îți urmărește fiecare gest sau mișcare
pe care-ai avut la un moment dat tupeul să le comiți
sub privirile ei ,
ți-a învățat pe dinafară toate subterfugiile minții.
Nimic nu îi scapă,
nici măcar gândurile pe care încă
nu ai avut curajul sau lașitatea să le gândești.

Este intrusul care îți intră ziua în casă
pe ușa din spate și
te scoate noaptea din minți
pe fereastra deschisă din față.

Ori de câte ori grăbești pasul pe trotuar
sau la trecerea de pietoni,
simte nevoia să te trădeze și să te lase în urma sa,
numai pentru ca să ajungă ea prima
în dreptul ultimului stâlp – echidistant
față de tine și față de ceilalți.

Chiar și în momentul de față,
când înșiri aceste rânduri, o simți
cum îți scapă printre degete nevăzută.

A încetat demult să mai viseze,
iar între timp,
te-a-mbolnăvit și pe tine cu insomniile ei.

„Animalul tău gingaș și tandru”
de altădată, acum,
este o fiară în devenire, –

din ce în ce mai singură și mai sigură de sine.
Ai fi zis că așa a fost dintotdeauna:
imprevizibilă, stranie și de ne-
îndobitocit,
un fel de kamikaze contaminat
pe căi aeriene de oameni
cu virusul rabiei.

De ani de zile-i schimbi lesa roșie
o dată la două săptămâni,
o duci trimestrial
la veterinarul bipedelor care,
de fiecare dată,
după ce te consultă,
auscultându-i mârâitul,
conchide sec: nu am cum să vă ajut,
este un câine rău,
numai bun de eutanasiat.

Poftiți antibioticul local și apa oxigenată
pentru îngrijirea rănilor la domiciliu.
Sper ca de acum încolo
să nu vă mai ardă de metafore și glume.

Vă salut cordial și vă recomand
din tot sufletul:
încercați să țineți pasul,
spre binele dumneavoastră,
cu lumea de afară,
cu stăpânii mai răi decât câinii.

de Bot Eugen.

Gânduri pe negândite(IV)

Publicat de boteugen74 pe 16 ianuarie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a aștepta, automatism, întrebări, ce mai faci?, Ești bine?, Ești fericit?, Fac bine!, fictiv, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(IV), Gânduri(IV), imediat, interlocutor, lege, legi, parte, pe negândite, PERSONALE, poate, publicat de Bot Eugen, răspuns, răspunsuri, sau, Sunt bine!, Sunt fericit!, supus. Scrie un comentariu

Ce mai faci? Ești bine? Ești fericit? –
întrebări care nu așteaptă din partea interlocutorului său
un răspuns imediat, sau poate doar unul fictiv,
supus legilor automatismului :
Fac bine! Sunt bine! Sunt fericit!

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(III)

Publicat de boteugen74 pe 16 ianuarie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a atinge, a poseda, a surpa, a trece, București, cale, cuvinte, degrabă, șoseaua Pantelimon 302, GÂNDURI(III), gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(III), MUZICĂ, nenumărate, obstacol, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, putere, sectorul 2, ziduri. Scrie un comentariu

Muzica, mai degrabă decât cuvintele,
posedă puterea de a trece prin nenumăratele ziduri ce-i stau în cale,
și asta fără să le surpe, nici măcar nu se atinge de ele …

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(II)

Publicat de boteugen74 pe 16 ianuarie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a înșela, a veni, acest, așteptări, ba, București, contra, dezamăgiri, ele, șoseaua Pantelimon 302, frică, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(II), Gânduri(II), mare, mări, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, sectorul 2, sentimente, unde. Scrie un comentariu

Marile sentimente nu ne înșeală niciodată așteptările. Ba din contra, ne vin mereu însoțite
de și mai marile dezamăgiri. De unde și frica noastră de ele, de aceste sentimente.

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite

Publicat de boteugen74 pe 16 ianuarie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a bate, anumit, anumită, împotrivă, București, șoseaua Pantelimon 302, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(I), inimă, pe negândite, PERSONALE, piept, publicat de Bot Eugen, sectorul 2, singurătate, ta, tău, vârstă. Scrie un comentariu

După o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta.

de Bot Eugen

Geo Dumitrescu – Problema spinoasă a nopților

Publicat de boteugen74 pe 15 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GEO DUMITRESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: * stele, 1978, 365, 365 de nopți, a acoperi, a aduna, a afla, a ajunge, a alerga, a aparține, a aprinde, a apuca, a apărea, a arde, a asculta, a auzi, a avea, a avea dreptate, a avea nevoie, a avea onoarea, a azvârli, a îmbrăca, a înainta, a înflori, a îngropa, a îngrășa, a înlătura, a întoarce, a întreba, a binevoi, a bolborosi, a calcula, a cânta, a cântări, a cere, a cere cuvântul, a cere drepturi, a comunica, a confisca, a crede, a crește, a croi, a cufunda, a da, a da înapoi, a da drumul, a da voie, a descărca, a desfășura, a deveni, a dispune, a dormi, a dormi în post, a duce, a șterge, a face, a face economii, a face oțel, a face pâine, a fermenta, a fi, a fi nevoit, a fi vinovat, a flutura, a fugi, a fura, a gândi, a grăbi, a găsi, a irosi, a izbucni, a lega, a lepăda, a lua, a lucra, a lăsa, a lăsa naibii, a mâna, a merge, a mirosi, a moțăi, a măsura, a număra, a pierde, a pierde vremea, a plimba, a preamări, a prelucra, a prezenta, a primi, a produce, a prăpădi, a putea, a păli, a păli de groază, a restitui, a ridica, a ridica fățiș, a rosti, a ruga, a rămâne, a scoate, a scula, a scăpa, a se întâmpla, a se bate, a se cuveni, a se ști vinovat, a se face liniște, a se gospodări, a se legăna, a se liniști, a se lua măsuri, a se nimeri, a se pomeni, a se ruga, a se stinge, a se supăra, a se teme, a se tolăni, a se umfla, a se zbate, a semăna, a socoti, a specula, a spori, a spune, a spune drept, a striga, a stropi, a studia, a suferi, a sugruma, a sui, a suprima, a susține, a sări, a topi, a trage, a trage cu ochiul, a trebui, a trece în condică, a trece la fapte, a trosni, a trăi, a trăi dormind, a tăia, a umbla, a umbla cu stele prin întuneric, a vedea, a vinde, a vinde la negru, a visa, a vorbi, a zice, a zugrăvi, adânc, adânci, adâncul călimării, aduce la ureche, adunare, așa nu mai merge, afurisit, aghioase, aghioase melancolii, aghios, agricultori, Ajunge!, al doilea, alb, albastru, albe, aluat, amânare, Ambasada Lunii, ambasadă, amintire, amintiri, amurg, amănunțit, an, ani, ape, aprins, aproape, Are dreptate!, arteră, arteră de sânge, ateliere, atunci, aur, avar, Aventuri lirice, avuție, îmbelșugat, împleticit, împotrivă, împușcat, împușcături, împușcătură, în chip vădit, în curând, în fața hârtiei, în fel și chip, în zadar, înaintat, înalți, înalt, înapoi, încet, încleștat, încordare, încăpătoare, încăpător, încărcat cu vârf, îndeobște, îndrăzneț, îngropat, îngust, înguste vâlcele, însetat, înstelat, însuflețit, întins, între, întreg, întunecat, întuneric, bâtrânul car solid, beznă, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, birou, birouri, bogat, bolnav, bolnavi, bordei, bordeiul nopții, București, bătaia inimii, bătrân, cadavre, cadavre de gânduri, cadavru, cale, cap, car, caraghioasă, caraghios, casă, câmp, câmpuri, când aluatul devine pâine, cântec, cântecul probabil de mâine, câte două nopți pentru fiecare zi, ceafă, cei ce trăiesc dormind, Cele mai frumoase poezii(1978), cenușii, cerneală, cerneală fierbinte, cetățean, cine, cine naiba, cineva, cinste, cioară, cioc, ciori, ciudă, clipe, clipă, coala neagră a nopții, coală, cocoși, colț, colțuri, coloane, coloane albe, condei, condeie, condică, conștiință, copilărie, cota, crâncen, cu capul în palme, cu condeiul în mână, cu ochii larg deschiși, cucernic, culoare întunecată, culori, cupeu, cuptoare, cuvânt, căciulă, călimară, călimări, călugăr, călugări, dați-ne nopți, dantelă, dâre adânci, dâre aprinse, dâră, de altădată, de aur, de foc, de gardă, de la sine, de mâine, de noapte, de pe urmă, de satin, de tip nou, de vreme, de-a bușilea, decolorat, delegație, deodată, departe, descărcare, descărcări electrice, destule nopți, deznădejde, din întâmplare, din toate colțurile lumii, dincolo, dinți, dinte, discuție, dogoare, dorobanți, dosar, dosare, dosare pline de oameni vii, dosit, două, dovleac, drac, drastic, dreptate, drepturi, drepturi egale, drum, duble, dubli, dublu, dublă, Dumnezeu, Dumnezeule mare!, Dă-i drumul!, e timpul, economii, Editura Albatros, egal, electric, emoție, ședință, șenile, șoaptă, șorț, șoseaua Pantelimon 302, țuica tare a fiecărei zile, țuică, țărm, fapt, fapte, fecund, fecundă, femeie, fiecare, fierbinte, filamente, filon, firește, flacără, floare, floare de noapte, flux, foaie verde, foarfece, fosfor, frați, Fraților!, frate, frânt, frânte, frică, frunte, frățește, fulger, fulgere, furnal, furnale, furnică, furtună, fățiș, fără sfârșit, gardă, gând, gânduri, geamăt, gemete, GEO DUMITRESCU, gheretă, glasuri, greșeală, grele, grele păduri, greu, groază, grumaz, grăbit, grădini, gură, gărzi, harta sufletului, harta zilei, hartă, hârtie, holdă, ieșire, imitație, imitații, individ, indivizi, inimă, inovație, inovații, intern, interzis, iubiți, iubiți agricultori ai nopții, jumătate, just, la capătul, la dracu!, la naiba!, la negru, lacrima frunții, lacrimă, lapte, liniște, liniștit, locuitor, lucru, lucrătorii de noapte, lume, lumini, luminoase, lung, lungi ani de robie, Lună, lună și stele, mai cu seamă, mai luminos, Mai lăsați-le naibii de lună și stele!, mai mare, mai negru, mai puternic, maluri, margine, marginea orașului, material, materialul nopții, mâini, mâini în mișcare, mânecuțe, mânecă, mânie, melancolie, melancolii, metode, metodă, mici, mică, miez, miez albastru, mișcare, migălos, mii, miner, mineri, minister, Ministerul Nopților, minte, mintea românului de pe urmă, moarte, mormânt, mov, munți, munții înalți ai zilelor, munte, măsuri, măsuri drastice, neagră, necruțătoarea sinceritate a viselor, necruțător, negri, negru, nemilos, nepăsare, nervi, nesfârșit, nesuferit, nesuferite, netrăit, nevăzut, niște, nițel, noapte, nocturn, noi, noi nu ne temem de vise, noi visăm cu condeiul în mână, nopți, nopți adânci, nopți ca lumea, nopți de veghe, nopți duble, nopți false, nopți mari frumoase, nopți netrăite, nopți pierdute, nopți ucise, nopți-turn, nopțile cu dinții încleștați, nopțile ne-au rămas mici, nopțile sunt prea mici, nopțile zăbrelite ale pușcăriilor, noptatec, nostru, nu mai e chip, nu poate, o greșeală, o sută, oameni, oameni vii, obișnuit, obraz, obrazul oțelului fierbinte, ochi, ochiul, oțel, oțelari, oglinda liniștită a somnului, oglindă, ogoare, ogor, omenire, onoare, oraș, ordinea de zi, ore, oră, ostenit, ostenit-zâmbitoare, pachet, pachete, palme, pantofi, pantofi cu șenile, paşi, pâine, pe bună dreptate, pe cinstea mea, pe furiș, pe undeva, perdeluță, perpetuu, peste măsură, petic, petiție, pierdut, pinguin, pinguini, planificare, plin, poate, poeți, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, polen, pomi, pompe, pompe de sondă, pompă, pompă de sondă, portocale, portocale negre, portocală, post, postav, postavul scump al nopții, povară, poveri, pradă, prea bine, prea destule, prea mici, prea puține, prefață de Eugen Simion, primăvară, probabil, Problema spinoasă a nopților, problemă, prunc, prunci, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, putere, puternici, pădure, păduri, pământ, pământ rotund, pământul nopților noastre de azi, păr, raport, redingote, redingotele pinguinilor, redingotă, registre, registru, repartizare, resurse interne, resurse uitate, resursă, rezervat, risipit, risipă, roade, roată, roșii, roman, rotund, rouă, rumen, rădăcina pomilor, rădăcină, răniții, rănitul, războaie, război, satin, sânge, sânge alergând, scump, scurt, scăpare, secret, sectorul 2, semințe, sevă, sfânta pradă, sfântă, sfârșit, sfintele nopți de sânge și speranță, sfintele nopți de veghe, sigur, simple petice de beznă, simplu, sinceritate, sipică, solemn, solid, soluție, somn, somn adânc, somn perpetuu, somn ușor, somnul adânc al veacurilor, sonde, sondă, speranță, spinoasă, spinos, spirt, stindard, stindarde, stindarde ale întunericului, stoc, stocuri, stocuri supranormative, strâmt, strâmtă, strivit, strune, strunele zilei, străvezie, străvezii, străveziu, sub pământ, suflet, sugrumat, supranormativ, sutane, sutană, sute, să cerem drepturi egale pentru zile și nopți, să cerem o mai justă repartizare a nopților pe cap de locuitor!, Să lucrăm cu cerneală fierbinte!, Să se ia măsuri!, Să stropim pomul nopții cu cerneală fierbinte!, Să vedem ce facem cu nopțile!, sămânță, taină, talcioc, tare, tehnici, tehnică, tehnică nouă, tine, toate, torențial, torent, torent vertiginos, tot mai mici, tractoare, tractor, tremur, tremurul risipit al zilei, trup, turbine, turbină, turn, tăcut, ucis, ușor, uitat, ultrasunete, un fel de ultrasunete, un tânăr, unelte, unii, unul, unul câte unul, ureche, urechi, urgent, urme, urme de foc, urmă, val, valuri, vâlcea, vâlcele, vârf, vârtej, veac, vedere, veghe, vers, Versul e o floare de noapte, vertiginos, vie, viitor, vinovat, vis, vise, viteji, viu, vorbe, vorbă, vreme, vuiet, vuietul adunării, văzduh, zadarnic, zâmbete, zâmbitor, zemos, zile, zile trecute, ziua, zăbrelit. Scrie un comentariu

“Foaie verde şi-o sipică
A dracului noapte mică.”
(Cântec popular)

Mai daţi-o-ncolo de lună! zicea unul,
o s-ajungem şi la ea în curând,
o să ne plimbăm şi pe ea în pantofi cu şenile…
– Are dreptate! zicea al doilea,
mai lăsaţi-le naibii de lună şi stele! …

Să mai umblăm niţel şi pe pământ,
că şi la noi, zilele trecute,
pământul a devenit rotund…
– Să vedem ce facem cu nopţile! …
a mai strigat unul.
Şi aşa apăru deodată pe ordinea de zi,
ca un lucru urgent, ce nu mai poate suferi amânare,
problema spinoasă a nopţilor…
(Căci era acolo o adunare a poeţilor,
o şedinţă de lucru, cam aşa ceva –
sau poate mă nimerisem din întâmplare
în fluxul obişnuit – un fel de ultrasunete –
prin care comunică îndeobşte poeţii între ei.)
Fapt e că discuţia izbucnise
ca o furtună de primăvară şi, deodată,
prin valuri torenţiale şi descărcări electrice,
m-am pomenit însumi strigând:

– Cer cuvântul! – ziceam – daţi-mi voie,
am studiat problema, vă pot prezenta un raport
cam lung, dar, în schimb, foarte amănunţit…
– Dă-i drumul! săriră glasuri, iar un tânăr
căruia îi scăpăra părul la ceafă(pe unde
în chip vădit pierdea mult fosfor),
rosti solemn, acoperind vuietul adunării:
– Are cuvântul cetăţeanul de la marginea oraşului!

Se făcu linişte.
– Fraţilor! – strigai, sugrumat de emoţie –
trebuie să găsim o soluţie – aşa nu mai merge!
Nopţile sînt prea mici, tot mai mici –
înguste vâlcele între munţii înalţi ai zilelor,
între munţii înalţi, puternici,
plini de grele păduri, ai zilelor.
Trebuie să fie o cale, la naiba! –
nopţile sînt prea mici, prea puţine,
nu ne mai ajung –
scurte fulgere de beznă între două coloane albe,
între două coloane albe, înalte, fără sfârşit.
Trebuie să fie o ieşire – nu mai e chip!
Văzduhul fermentează,
ochii sînt plini, urechile, inima –
ziua lasă pe noi o rouă bogată, fecundă,
lumini şi vorbe, amintiri, grele dâre adânci.
Oamenii lasă în adâncul nostru
urme de foc, valuri, lacrima frunţii,
zâmbete şi mâini în mişcare, mâini,
sute de mii de mâini ce flutură pe strunele zilei…

Iată amurgul. Încet, nervii zilei se liniştesc,
unul câte unul, se sting ca nişte filamente,
devenind roşii, mov, cenuşii, negri…
Ca o femeie în putere, ştergându-şi mâinile,
lepădând şorţul, ziua
se lasă somnului, uşor, ostenit-zâmbitoare,
mirosind a lapte… Tu îţi mâi spre casă
bătrânul car solid, trosnind de povară,
bătrânul car al zilei, încărcat cu vârf,
îl mâi spre casă plin de roade, grăbit să-l descarci –
o, peste măsură de grăbit, însetat
să-l descarci, să-l cântăreşti, să-l numeri,
să-l treci în condică…
Ah, dar vă spun, la dracu!, noaptea
ne-a rămas mică, strâmtă, caraghioasă,
ca o căciulă din copilărie!
Nici n-apuci să-ţi descarci carul pe jumătate –
şi cântă cocoşii şi nu ştiu cine naiba azvârle
un afurisit de dovleac aprins deasupra casei,
sculând lumea din somn…
În zadar te zbaţi, furnică, târând poveri
de-o sută de ori cât tine, să le tragi de-a buşilea
pe gura îngustă a bordeiului – bordeiul nopţii
nu le mai încape… Şi-atunci, oh, ce ciudă,
ce deznădejde te-apucă atunci,
ce mânie crâncenă, soră cu moartea,
şi strigăte grele de neputinţă
se zbat bolborosind în coşul pieptului:
– Unde, unde sînt nopţile? Ce se-ntâmplă?
Poate sînt pe undeva stocuri supranormative?
Poate le-adună unii avar şi le-ngroapă
în grădini, la rădăcina pomilor, crezând
că le vor putea lua cu ei în mormânt,
ca să le trăiască pe îndelete dincolo, ca şi cum
n-ar fi acolo destule nopţi, prea destule…
Poate e pe undeva o scăpare din vedere,
o greşeală de planificare, de vreme ce am ajuns
să producem mii şi mii de tractoare pe an
şi, mai mare ruşinea!, abia 365 de nopţi! …
Trebuie să fie o soluţie, aşa nu mai merge!
Ne trebuie nopţi ca lumea, întregi,
duble, dacă se poate, da, duble,
câte două nopţi pentru fiecare zi,
ca să putem măsura şi socoti
toată avuţia şi toată puterea fiecărei zile,
ca să putem prelucra polenul îmbelşugat –
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

Ştiu, cineva o să-ntrebe, fireşte:
o, iubiţi agricultori ai nopţii, dar ziua ce faceţi?
Cum aşa, ziua? Ziua? – Dumnezeule mare! –
cum să pierzi vremea, ziua, cu capul în palme
în faţa hârtiei – ziua! – calculând
cântecul probabil de mâine?!…
Cine-ţi mai dă înapoi
ce-a scăpat ochiul, urechea, bătaia inimii?
Cine-ţi restituie tremurul risipit al zilei,
cine-ţi întoarce culorile ce fug
pe obrazul oţelului fierbinte, clipa
când aluatul devine pâine, când sămânţa devine holdă,
cine, o cine-ţi mai dă înapoi
glasurile, paşii, sângele alergând, încordarea:
ţuica tare a fiecărei zile?…
Şi-apoi, nu vă supăraţi, versul, fraţilor,
e o floare de noapte…
Îl semeni în zori, îl stropeşti
cu toate apele zilei, dar el
înfloreşte târziu, după miezul nopţii,
în bătaia lunii.
El creşte noaptea – noaptea e-a lui,
noaptea ard mai puternic, mai luminos,
şi cuptoarele oţelarilor şi condeiele.
Noaptea ard condeiele, ascultând
vârtejul înstelat al turbinelor din munţi,
şoapta câmpurilor întinse,
grumazul liniştit al pompelor de sondă,
ce se leagănă tăcut, egal, cufundând ciocul adânc
în călimările lor nevăzute, de sub pământ…
Da, noaptea ard mai puternic condeiele
lăsând dâre aprinse, luminoase,
pe coala neagră a nopţii.
Dar nopţile ne-au rămas mici
ca un cupeu de altădată, cu perdeluţe de dantelă,
un cupeu decolorat, strâmt, în care
nu mai e loc să desfăşuri, întreagă,
harta zilei, harta sufletului…
Avem nevoie de nopţi adânci, încăpătoare,
duble, dacă se poate, de nopţi mari, frumoase,
ca mintea românului de pe urmă.
Trebuie să se ia măsuri, aşa nu mai merge!
E timpul să trecem la fapte,
să-naintăm o petiţie(“avem onoarea de a vă ruga
să binevoiţi a dispune…”), să mergem în delegaţie
la Ministerul Nopţilor, la Ambasada Lunii,
să cerem nopţi mai mari, nopţi înalte, nopţi-turn,
să cerem drepturi egale pentru zile şi nopţi,
pentru lucrătorii de noapte, să cerem
o mai justă repartizare a nopţilor
pe cap de locuitor… Să se ia măsuri drastice
împotriva celor ce irosesc materialul nopţii
(au fost văzuţi indivizi, ce susţineau
că sînt călugări – şi poate că erau chiar călugări –
croind cu nemiloase foarfeci cucernice,
din postavul scump al nopţii,
sutane, tot felul de sutane
şi de stindarde ale întunericului!). Mai sînt unii
care le speculează la Talcioc, le vând la negru –
nopţi din pachete, nopţi false, imitaţii,
simple petice de beznă,
pe care, dacă le duci la ureche,
auzi împuşcături şi gemete, de departe,
din toate colţurile lumii…
Alţii prăpădesc materialul nopţii tăind din el
mânecuţe de satin(cu care-mbracă de altfel
şi nesuferitele ciori), şi-aşa le vine mai uşor
să moţăie prin birouri,
tolăniţi pe registre şi dosare pline de oameni vii…

Ajunge! Aşa nu mai merge! Să se ia măsuri!
Să se confişte nopţile de la cei ce dorm ziua
zugrăvind-o în culoarea întunecată a nepăsării
şi zicând că e noapte,
de la cei ce-şi plimbă aghioase melancolii
prin birouri şi ateliere, pe lângă unelte,
dormind în post, în ghereta de gardă a zilei,
de la cei ce trăiesc dormind, într-un somn perpetuu,
de la cei ce cufundă nopţile-n spirt,
scoţându-le albe, străvezii, împleticite,
de la cei ce se tem de noapte, fugind
de oglinda liniştită a somnului,
de la cei ce fug de somn ca de moarte,
de frica viselor,
de frica necruţătoarei sincerităţi a viselor,
(căci visele scot uneori ridicând deasupra,
precum apele din adânc,
azvârlind la ţărmul conştiinţei,
cadavre de gânduri, îngropate pe furiş, dosite,
la a căror vedere pălesc de groază acei
ce se ştiu vinovaţi…) Dar noi,
noi nu ne temem de vise, nu ne temem de nopţi,
noi visăm cu condeiul în mână,
cu ochii larg deschişi,
ridicând făţiş din adâncul călimării
trupul rumen, însufleţit al zilei,
seva puternică, vie,
ce leagă una de alta clipele spre viitor,
ca o arteră de sânge esenţială.
Dar daţi-ne nopţi, pentru Dumnezeu, nopţi
mai multe, mai mari – trebuie să fie o soluţie,
daţi-ne nopţi mai multe, înalte, de tip nou,
să ne putem sui
până la umărul înalt, luminos, al zilei,
să putem preamări, cum se cuvine,
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

********************************

O, zadarnic ne rugăm, ştiu prea bine,
zadarnic ne batem ca apa de maluri…
Voi, dragii mei arcaşi ai peniţei,
voi, viteji dorobanţi de gardă ai nopţii,
să vă spun drept: nopţile nu vor creşte de la sine,
să vă spun între noi: după câte-am aflat,
altele-n plus nu vom primi, e-aproape sigur.
Rămâne să ne gospodărim cum om putea,
să ne gândim bine: trebuie să fie o cale.
Să facem economii, să-nlăturăm risipa
(poate vom fi nevoiţi să suprimăm şi cota
rezervată pentru redingotele pinguinilor),
să vorbim cu minerii, să ne rugăm de ei frăţeşte
– doar şi ei umblă cu stele prin întuneric –
poate ne scot pentru noi un filon întreg,
un filon mai mare, mai negru,
să ne-ajungă mai multă vreme… Şi-apoi,
Unde sînt inovaţiile noastre, tehnica nouă,
metodele îndrăzneţe, înaintate?
Dar vastele noastre resurse interne, resurse uitate?:
nopţile pierdute în somnul adânc al veacurilor,
în drumul nesfârşit al istoriei,
nopţile ucise în lungii ani de robie,
în lungii ani pierduţi, ai războaielor,
sfintele nopţi de veghe
la căpătâiul răniţilor, bolnavilor, pruncilor,
sfintele nopţi de sânge şi speranţă,
nopţile zăbrelite ale puşcăriilor,
toate nopţile netrăite, strivite, interzise,
ale omenirii, nopţile cu dinţii încleştaţi,
frânte pe roată, împuşcate…
Toate ne aparţin, pe bună dreptate –
să le-adunăm cu grijă, migălos,
să le topim cu furnalele călimărilor
şi să-ngrăşăm cu amintirea lor fecundă
pământul nopţilor noastre de azi…

Aşa trebuie să facem, sporind,
în fel şi chip, puterea ogoarelor noastre,
dar mai cu seamă, ar trebui poate să lucrăm
cu cerneală fierbinte…
Asta v-o spun, nu de la mine – de fapt, e o taină.
Am furat-o trăgând cu ochiul
la oamenii care fac pâine, care fac oţel…
Vă spun pe cinstea mea,
era vorba de flacără, de dogoare –
de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,
de-asta fierbea scânteind oţelul…
Aşadar, vezi bine, aici e secretul:
să lucrăm cu cerneală fierbinte,
să stropim pomul nopţii cu cerneală fierbinte –
ca să crească-n el, mari, pline,
orele,
să se umfle-n el, grele, rotunde,
ca nişte portocale negre, zemoase,
cu miezul albastru, înstelat cu seminţe de aur…

Să lucrăm cu cerneală fierbinte!

* Aventuri lirice; Cele mai frumoase poezii; Editura Albatros; Bucureşti; 1978
* Prefaţă de Eugen Simion

Puls(I)

Publicat de boteugen74 pe 25 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ataca, a îngheța, a cădea, a cădea pe gânduri, a duhni, a fâlfâi, a fi gata, a friza, a izgoni, a linșa, a lăsa, a lăsa rece, a naviga, a număra, a pâlpâi, a pieri, a pipăi, a ploua, a păli, a rugini, a se așterne, a semăna, a sticli, a străpunge, a trece, a vedea, abia, amar, aripi, aripi hoinare, aripă, aripă opacă, asfinţit, astru, astăzi, înviere, beat, beție, beznă, București, bucătărie, carne, cearcăn, cearcăne, cer, chip, chipul lumii, crescând, cronic, cronica mea febră, cuțit, cuvinte, cuţite, cuţite de bucătărie, daimonul mut, de rând, deasupra, deasupra mea, delir, demon, Doamne, domn, drum, exil, exilat, exilat pe insula selenară, șoseaua Pantelimon 302, febră, fiinţe, fiu, fiul beat de mort, gânduri, gheare, hoinar, hoinare, inima nopţii, inima străpunsă de o rază, inimă, insomnie, insulă, insulă selenară, linşaj, lume, lumină, lumină moartă, Lună, Lună plină, mai palid, martir, minut, minut cu minut, minute, moartă, mort, muritor, muritori, muritori de rând, mut, noapte, noapte de noapte, o pereche de gheare, oarbă, oarbă lumină, odată, opac, opacă, oraș, oraşul mut, orb, pace, palid, paloare, palori, pas, patria mea, patria mea selenaria, patrie, patrie săracă, paşi, până, pentru, pereche, peste, plouă, plouă cu umbre, poezie, POEZIILE MELE, prelung, primăvară, privire, privire amară, privire prelungă, publicat de Bot Eugen, Puls, Puls exilat pe insula selenară, raze, rază, rând, rânduri, rânduri-rânduri, rece, sânge, sectorul 2, selenar, selenaria, selenară, soare, soarele primăverii, somn, sticle, sticlă, sticlă de votcă, strigător, strigător la cer, sărac, tăcut, umbre, umbre crescânde, umbră, urbe, votcă, vultur, vultur al păcii, zi, ziua învierii, ziua-nvierii, zori. Un comentariu

exilat pe insula selenară

Vultur al păcii din aripi hoinare
fâlfâie deasupra oraşului mut.
Deasupra mea – o pereche de gheare
(o pereche de gheare ascuţite,
sticlind în beznă ca nişte cuţite)
îmi numără paşii minut cu minut.

Pe chipul lumii răsare Luna plină
cu lumea ei de cearcăne şi de palori.
Privirea-mi prelungă pe oarba-i lumină
din asfinţit navighează până în zori.

Vezi umbre crescânde cum trec pe drum rânduri-rânduri,
cum cad fiinţe, din somn izgonite, pe gânduri.
Cu una din ele, mai palidă, te asemeni,
cu sângele în inima nopţii abia pâlpâind…
Păleşte lumina ta, Doamne, – n muritorii de rând.

Mă-ngheaţă un astru cu o privire amară
şi rece mă lasă Soarele primăverii.
Plouă cu umbre peste carnea – gata să piară
pentru o sticlă de votcă-n ziua-nvierii.

O, patria mea,
selenaria,

îmi duhnesc cuvintele
strigătoare la cer a insomnie,-
linşează-ţi fiul mort de beat
cum ţi-ai linşat odată martirul –
cu raze care ruginesc pe un cuţit de bucătărie…
Se-aşterne peste urbe o aripă opacă
şi peste cronica mea febră
ce astăzi frizează delirul…

O, patrie săracă,
un vultur mă atacă…

Pe lumina moartă navighează
inima-mi străpunsă de o rază
şi-mi pipăie pulsul demonul mut
noapte de noapte, minut cu minut.

de Bot Eugen

Nu vom şti niciodată
Dacă e bine sau nu
Să stăm cu braţele încrucişate
Şi cu gândurile înfipte
Ca nişte pumnale
În amorţirea din suflet-
În fond
Noi sântem anonimii
Fantomele care umblă aiurea pe străzi
Gălăgioşii fără identitate
Ideile vânturate ca pleava
Dintr-o parte în alta-
Noi sântem balta
Cu broaşte ce orăcăie seara
Noi sântem fanfara provincială
Care cântă până la plictiseală
Aceeaşi melodie cunoscută
Noi sântem o şansă pierdută
De-a avea o clipă de glorie
În sufocanta noastră istorie.

* În labirint (1992); Editura Dacia; Cluj-Napoca.

Victor Felea – Nu mă întrebaţi

Publicat de boteugen74 pe 5 noiembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ, VICTOR FELEA. Etichetat: a întreba, a dicta, a ști, a face, a făuri, a răspunde, a scrie, a se ascunde, a se surpa, a te ocupa, a vedea, acțiuni, afară, în general, înțelepciune, Basel, BIBLIOTECA PROPRIE, București, ce faci?, Cluj, Cluj-Napoca, complicată viață, cărămizi, dificil, din clipă în clipă, din zi în zi, dorințe, Editura Dacia, emoții, șoseaua Pantelimon 302, ființă, fizionomii, gânduri, gesturi, greu, grinzi, iluzii, legile de taină, lucruri, meseria, monotonia timpului, mortar, nimic, nu fac nimic, nu mă întrebați, perspective, planuri de viitor, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, primejdii, priveliști, publicat de Bot Eugen, Romania, răbdare, sectorul 2, sentimentul zilei, simplu, slăbiciuni, speranțe, stări, Switzerland, veșnic, VICTOR FELEA, vise, vorbe cunoscute. Scrie un comentariu

Nu mă întrebaţi ce fac
Aş putea să vă răspund că nu fac nimic
Dar precum ştiţi e mult mai complicată viaţa
Decât pare şi în tot acest „nimic” se ascund

Numeroase lucruri adică acţiuni şi stări
Şi gânduri şi emoţii şi perspective şi primejdii
Privelişti fizionomii dorinţe slăbiciuni de-o clipă
Gesturi şi vise şi sentimentul zilei
Planuri de viitor speranţe monotonia timpului
Trăit cu înţelepciune şi răbdare trăit aşa cum ţi se dă
Şi cum ţi-l faci cum ţi-l dictează legile de taină
Care există în fiinţa ta şi în afara ei
Acuma de exemplu scriu aceste vorbe cunoscute şi uzate
Prin care-ncerc să vă destăinui că într-adevăr
E dificil să dai răspuns la întrebarea asta simplă
Ce faci? pe care mereu ne-o punem unii altora
Sau nouă înşine adesea
Ce fac? – vedeţi mi-e greu să vă explic în amănunt
Iar aşa în general la ce v-ar folosi să ştiţi
Că ma ocup cu meseria de a-mi făuri iluzii
Cât mai consistente – din clipă-n clipă şi din zi in zi –
Grinzi cărămizi mortar pentru ceva ce veşnic tinde
Să se surpe

* Reminiscențe naive; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1977.

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

eu și cu tavi (II)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Visătorul sugrumat în somn

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Naufragiul din marea de asfalt

Partajează asta:

Apreciază:

512

Partajează asta:

Apreciază:

Cuvinte alb-negre(IV)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Varianta 5

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Prieteni sub acoperire.

Partajează asta:

Apreciază:

un suflet închis între patru pereți,

în cea de-a şaptea zi a săptămânii, de Sabat,

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

îți resuscitezi inima cu gândul,

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază: