Himera.

anticariat cu obiecte din altă epocă.

 

Himera;
anticariat cu obiecte din altă epocă;
fotografiile mele;
diverse;
Chișinău;
23.03.2014;
18:59;
publicat de Bot Eugen.

 

Himera;
anticariat cu obiecte din altă epocă;
fotografiile mele;
diverse;
Chișinău;
23.03.2014;
19:00;
publicat de Bot Eugen.

 

Himera;
anticariat cu obiecte din altă epocă;
fotografiile mele;
diverse;
Chișinău;
23.03.2014;
19:01;
publicat de Bot Eugen.

 

Himera;
anticariat cu obiecte din altă epocă;
fotografiile mele;
diverse;
Chișinău;
23.03.2014;
19:02;
publicat de Bot Eugen.

 

Himera;
anticariat cu obiecte din altă epocă;
fotografiile mele;
diverse;
Chișinău;
23.03.2014;
19:02;
publicat de Bot Eugen.

 

Himera;
anticariat cu obiecte din altă epocă;
fotografiile mele;
diverse;
Chișinău;
23.03.2014;
19:03;
publicat de Bot Eugen.

 

 

 

 

 

Publicitate

Umbre căzute din lună

eu și cu tavi(III)

 

Eram prea obosiți
și nu mai reușeam
să le ținem sub control,
iar ele simțeau asta
și profitau de astenia
noastră din plin:
se zbenguiau călări
pe biciclete,
cât e noaptea de lungă,
între scaunul de pe
tavan și masa de scris.
Alteori, în plină amiază,
când erau nevoite activ
să participe
la pauzele de țigară,
coborau, amețite de fum,
și se încolăceau încet
ca niște pitoni
în jurul tâmplelor noastre,
neavând de gând să se lase
de capul meu și al lui tavi
până nu storceau din ele
ultimele picături
de rațiune.
Și-atunci, eram gata
să ne smulgem din piepturi
stiletele
și să le decapităm
una câte una
pe toate,
înnobilând după aceea
paloarea
foilor de hârtie
cu-albastrul acestor
umbre căzute din lună.
Lucrurile reveneau
apoi la normal,
dar asta numai
până în ziua în care
le creșteau la loc
alte capete. Aidoma unor
ipochimeni contaminați
de filozofie, ca de un
virus necunoscut,
am stat și ne-am gândit
întrun cap și
am ajuns la concluzia
că nu are rost
să le tot lichidăm,
că neliniștea lor e
de fapt una
exterioară nouă,
aflate cum sunt
mai mereu
în căutarea
ungherului potrivit din odaie
prin care să își croiască,
până dincolo de ziduri,
drumul de-ntoarcere
către astrul nocturn.

de Bot Eugen

 

 

Între indigo și negru

 

 

Duhul ploilor în trup noptatic

 

 

Săgetat crepusculul de-o rază,
sângerând, pe faţă-mi desenează
umbrele celor naufragiaţi în întuneric.

 

Alăptată de-o stea părinteşte,
văd cum dindărăt umbra mea creşte,
alcătuind cu ceilalţi trecători un stol himeric.

 

***

Lacrima de sânge-n toamnă,
între indigo şi negru,
cu inima se îndeamnă
să ardă-n cântec integru.

 

Prin ploaie trec în pas cu toţi
surdo-muţii tristeţii
şi-n ochii lor văd cum beat
mă lovesc de toţi pereţii,

 

şi ploaia ascult
în mine cum îşi ascute
glasul ocult
sub constelaţiile mute.

de Bot Eugen