zilnic

Toate articolele etichetate zilnic

Pasărea-șarpe

Publicat de boteugen74 pe 3 septembrie 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 97, a auzi, a avea veleități, a împărți, a începe, a încerca, a înțepeni, a înmulți, a convinge, a dedica, a despica, a face, a face schimb, a fi, a intra, a izbi, a o tăia, a ruga, a schimba, a scrie, a se împărți, a se încăpățâna, a se îndepărta, a se înmulți, a se ruga, a se răsti, a se trezi, a semăna, a spinteca, a străluci, a trezi, a trăsni, a tăia, a veni, a visa, a vrea, a zbura, adevăr, aici, aidoma, anume, aripă, atâta, aur, în scris, în timp ce, încă, înțepenite, boantă, bont, bună, bună ziua, burdihan, ca prin vis, cap, cât încă, ceilalți, cenușiu, ceva, cum te va tăia capul, de tot, deasupra, deasupra lumii, despicată, despre, din, domestic, domestice, domestică, dreptate, ea, eu, eu ție, șarpe, ție, felie, felie cu felie, foarte, foarte mare, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XIV), ghilotină, ghilotină de aur, haide, Haide să facem schimb, idee, idee trăsnită, indivizibil, indivizibilă, inimă, irefutabil, jumătate, lamă, lamă boantă de topor, lamă de topor, lemn, lemne, limbă, limbă despicată, lume, mare, mână, mie, milenar, milenară, mine, mobil, monedă, monedă de schimb, mă rog, măcănit, măi, mări, nebună, nimeni, nimic, Nokia N97, nu, Nu te mai încăpățâna atâta!, Nu vrei să facem schimb?, nămol, omnivor, omnivoră, paiață, pasăre, pasăre domestică, pasăre-șarpe, Pasărea-șarpe, pâine, pe jumătate zburătoare, pentru, PERSONALE, peste, proprietar, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, păsări domestice, rață, rață omnivoră, rață-paiață, sânge, sângele unui adevăr irefutabil, schimb, simplu, simplu ca bună ziua, singurătate, somn, sălbăticiune, sălbăticiuni, târâtoare, târâtoare pe jumătate, telefon, telefon mobil, timp, topor, tot, trăsnit, trăsnită, tu, tu mie, tăcere, tăcere milenară, tăiș, tăișul unui adevăr, umbră, unei, unitate, unitate indivizibilă, unui, vârtos, veleitate, veleități, vis, visare, visări, voce, zburătoare, zburător, zeu, zi, zilnic, ziua. Scrie un comentariu

– Nu vrei să facem schimb? –
mă trezi deodată din somn
măcănitul unei păsări
domestice cu visări
de mare
sălbăticiune zburătoare.

– Haide, să-l facem ,
încerca să mă convingă,
tu mie – aripa,
eu ție – ghilotina de aur;
vei străluci deasupra ei
aidoma unui semizeu deasupra celorlalți;
indiscutabil,
cuvântul tău o să atârne greu
pe cântarele lor
înțepenite-n nămolul
unei tăceri milenare;
le vei împărți
pedepsele și dreptatea
ca pe o pâine,
felie cu felie
și-n stânga, și-n dreapta
sau cum te va tăia capul…

– Haide,
nu te mai încăpățâna atâta,
începu să se roage de mine
pentru proprietarul său
ca o paiață
până și telefonul mobil Nokia N97
cu o voce de rață omnivoră.

– Eu zic s-o tai de-aici,
mă răstisem deodată la ea,
cât încă mai poți să te târăști
pe burdihanul tău de gravidă cenușie
și să-ți intre-n inimă vârtos
(da` vârtos de tot, nu așa)
tăișul unui adevăr
irefutabil,
simplu ca bună ziua, și-anume:
singurătatea nu e o
monedă de schimb;
nu se-nmulțește cu nimeni
și nici nu se împarte la nimic.
Ea este
pur și simplu
o unitate indivizibilă,
tu – nu.
Așa că tai-o de-aici!

Și-a-nceput să se
îndepărteze umbra de mine,
pe jumătate zburătoare,
târâtoare pe jumătate,

în timp ce eu,
ca prin vis,
încă mai auzeam
cum spintecă lemne
o lamă boantă de topor
pe limba ei despicată:

Nu vrei să facem schimb?
Haide să-l facem!
Nu te mai încăpățâna atâta!

Tu – cu aripa,
eu – cu ghilotina de aur …

de Bot Eugen

Neo(I)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a întreba, a citi, a efectua, a face sex, a face un salt, a fuma, a juca, a orbi, a privi, a putea, a răspunde, a se detașa, a se obișnui, a se trezi, a se uita, a se zgâi, a termina, a trăi, a vedea, acest, alb, ALB-NEGRE, în acest timp, în ăst timp, întrebare, beție, beții, bine, București, București-Chișinău, cap, cât, cât despre moarte numai de bine, câteva, câteva beții, celălalt, Chișinău, cineva, cu nepăsare, cu noaptea în cap, cuvinte, cuvinte alb-negre, Cuvinte alb-negre(IV), cădere, cădere liberă, căderea liberă în lume, de bine, de după, despre, detașare, din asta, după, după mine, și totuși, țigara de după, țigară, faţă, fețe, fără, gând, gânduri, insomnie, jucător, jucător de ruletă rusească, la ce bun?, liber, liberă, lume, mei, mine, moarte, monitor, mortal, negru, NEO, Neo(I), nepăsare, nesomn, noapte, numai, obișnuit, ochi, ochii mei, orbire, orbiri, orbiri pasagere, palid, palide, palide de nesomn, partide, partide de sex, partide de sex fără preludiu, partidă, pasager, pasagere, poem, Poem neterminat pe care-l trăiesc, poezie, POEZIILE MELE, preludiu, publicat de Bot Eugen, ruletă, ruletă rusească, rusească, rusesc, răspuns, salt, salt mortal, sex, timp, totuși, trezit, trezitul cu noaptea în cap, unui, unul, unul în ochii celuilalt, zi de zi, zilnic, ăst, ăsta. Un comentariu

Cuvinte alb-negre(IV)

Cineva se uita la monitor
și monitorul se uita negru la mine.

* * *

Ne priveam unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedeam
orbirile pasagere:
câteva beții
și partide de sex
fără preludiu,
țigara de după,
trezitul cu noaptea în cap și
căderea liberă-n lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,
obișnuit numai din asta să trăiască

și totuși,
la ce bun să ne mai vedem?
mă întrebam fără ca tu
să poți citi
în ochii mei vreun răspuns.

* * *

În acest timp, cineva
se zgâia la noi cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și îmi fuma gândurile cu nepăsare.
Cât despre moarte, numai de bine .

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Visătorul sugrumat în somn

Publicat de boteugen74 pe 12 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a adulmeca, a auzi, a întoarce, a întoarce spatele, a crucifica, a dialoga, a foșni, a lua, a lua naștere, a palpita, a pune, a pune cruce, a răstigni, a sângera, a se auzi, a silabisi, a sugruma, a trece, a zdrobi, a zvânta, abecedar, Abecedarul Melancoliei, aidoma, anemie, aripi, aripi aspre, aspre, aspri, aspru, aspră, înfometat, înfometată, între, între ciocan și nicovală, înveninat, București, bufnițe, bufniță, cauză, cavaler, cel sugrumat în somn, cetate, ciocan, cortegiu, criză, cruce, cruciade, deasupra, deodată, dialog, dialog înveninat, erezie, șoseaua Pantelimon 302, fața ta, faţă, fără, fără cauză, ghimpate, gimpat, globule, gravid, gravidă, hieroglife, hieroglifă, iluzie, iluzii, iluzii treze, inefabil, inefabilă, inefabilă paloare, jungla globulelor, junglă, luciditate, lumină, Luna palidă, Lună, lup, lupoaică, lupoaică gravidă, mâine, melancolie, miocard, muți, mut, mute, naștere, nicovală, nimeni, palid, paloare, patimi, patimă, pânza dialogului, pânză, piept, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustie, pustiu, păianjen, păianjen cu cruce, răstignit, sânge, sângele de mâine, sârme, sârme ghimpate, sârmele ghimpate ale veghei, sârmă, se-aud foșnind, sectorul 2, sfincși, sfincșii patimilor mute, sfinx, sinucigaș, sinucigașul din tine, somn, spate, speranțe, speranță, sugrumat, surâs, tale, taumaturg, tine, treaz, trează, trepte, treptele luminii, treze, tău, urme, urmele sângelui de mâine, urmă, vai, veghe, victimă, victimă crucificată, Visătorul sugrumat în somn, zilnic. Scrie un comentariu

Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză.

În cetatea pieptului pustie
îşi zvântă criza miocardul
pe treptele luminii,
între ciocanul şi nicovala
iluziilor treze palpită.

Iar în jungla globulelor se aud
foşnind din aripi aspre
sfincşii patimilor mute,
bufniţele silabisind
hieroglife din
Abecedarul Melancoliei…

Luciditatea sângerează, taumaturgul e zdrobit.
Aidoma unei lupoaice gravide şi-nfometate,
trece palida Lună pe deasupra anemiei tale,
adulmecând urmele sângelui de mâine,
şi ia naştere deodată în faţa ta
inefabila paloare a sinucigaşului din tine,
surâsul celui sugrumat în somn de speranţe.

Victimă crucificată
pe pânza dialogului său înveninat cu nimeni,
păianjenul cu cruce îţi întoarce spatele.

de Bot Eugen

Ovidiu Genaru – Dialog cu Anton Pavlovici într-o frizerie

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, OVIDIU GENARU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: a avea, a avea insomnii, a bea, a cânta, a face, a fi, a fi bolnav, a fi palid, a mânca, a purta, a purta pălărie, a rămâne, a scrie, a se simți obosit, a slăbi, a spune, a vedea, ai fost, altădată, Anton Pavlovici, Anton Pavlovici Cehov, apropo, în schimb, BIBLIOTECA PROPRIE, bodegi, bodegă, bolnav, București, butoni, butoni de cămașă, ce faci?, ce mai faci?, Cehov, cămașă, dialog, Dialog cu Anton Pavlovici într-o frizerie, din ce în ce mai rar, din ce în ce mai zilnic, doctor, șoseaua Pantelimon 302, frizerie, insomnie, insomnii, medic, omnivor, OVIDIU GENARU, palid, Paris, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, publicat de Bot Eugen, pălărie, rar, sectorul 2, slab, tot, tot glumeț, tot umoristic, umoristic, vegetarian, Viena, zilnic. Scrie un comentariu

Ce mai faci ce mai faci
Ce să fac ce să fac

Văd că nu mai porţi pălărie
Văd şi eu că nu mai port pălărie

Apropo mai scrii mai scrii
Din ce în ce mai rar din ce în ce mai zilnic

Altădată beai şi cântai prin bodegi
Da altădată beam şi cântam prin bodegi

Nu mai porţi nici butoni la cămaşă
Nu mai port nici butoni la cămaşă

Tot glumeţ ai rămas tot umoristic
Da tot glumeţ tot umoristic

Mai mănânci mai mănânci
Mai mănânc mai mănânc

Ai mai fost la Paris ai mai fost la Viena
La Paris nu în schimb n-am mai fost la Viena

Te simţi obosit te simţi obosit
Mă simt obosit mă simt obosit

Vegetarian vegetarian
Omnivor omnivor

Ai slăbit eşti palid ai insomnii
Am slăbit sunt palid am insomnii

Ai fost la medic ai fost la medic
Am fost şi la doctor am fost şi la medic

Şi ce ţi-a spus şi ce ţi-a spus
Că şi el e bolnav că şi el e bolnav

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

zilnic

Toate articolele etichetate zilnic

Pasărea-șarpe