tău

Toate articolele etichetate tău

Penumbra pumnului binevoitor(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a agoniza, a aprinde, a îmbrățișa, a începe, a încerca, a închide, a închide geamul, a îndolia, a înfige, a învinge, a bate, a bate pe umăr, a citi, a căuta, a deschide, a deschide ochii, a dormi, a dormi strâns, a implora, a istorisi, a liniști, a lăsa, a nu dormi, a pipăi, a reîntregi, a relata, a rămâne neînvins, a scrie, a se încleșta, a se grăbi, a se neliniști, a se ridica, a se ridica din pat, a se scrie, a se stinge, a se sufoca, a se trezi, a smulge, a spune, a stinge, a strânge, a sugruma, a urma, a visa, a zidi, aceea, acest, acum, alb, albul foilor de hârtie, alteori, amândouă, aproape, aproape mortală, atunci, îmbrățișare, îmbrățișare aproape mortală, în brațele acestui coșmar, în căutare, în grabă, în inima nopții, în ochii tăi, în somn, înfipte, într-o inimă neagră, întrerupător, întuneric, binevoitor, braț, brațe, brațele mele, ca de obicei, care, când, cei 2 frați, cei 2 frați siamezi, cei doi frați, cei doi frați siamezi se încleștează, celuilalt, celălalt, chiar, chiar acum, coșmar, cu gândul, cu mâinile amândouă, cu răsuflarea tăiată, cum, de neînvins, de obicei, de-o viață, deget, degete, din, din când în când, doi, după, după aceea, eu, și-atunci, febril, febră, fiecare, final, foaie, foi, foi de hârtie, frați, frați siamezi, frate, gând, geam, grumaz, hârtie, impact, infarct, inima nopţii, inimă, inimă neagră, instantaneu, istoria aceluiași coșmar de neînvins, istoria aceluiași coșmar neînvins, istorie, la tine în piept, mâini, mână, mele, mine, mortal, mortală, neagră, neînvins, negre, negru, neliniște, neliniștea ca o poveste, noapte, noiembrie, nopți, nopțile de noiembrie, o umbră, obicei, ochi, oricum, pact, palme, palme negre, palmele negre, palmă, pat, până, până în zori, pe nerăsuflate, pe sine, pe urmă, Penumbra pumnului binevoitor(II), penumbră, piept, poem, POEZIILE MELE, poveste, povestea neliniștii, prieten, prietenește, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn binevoitor, răsuflare, răsuflare răiată, răsărit, răsărit de soare, sau, sau (im)pactul cu palmele negre, se scrie singur pe sine, senzație, senzație de sufocare, senzație vagă de sufocare, sfârșit, siamez, siamezi, singur, singur pe sine, solar, somn, strâns, sub, sub fiecare răsărit de soare, sub mâna mea, sufocare, tăi, tăiat, tăiată, tău, umbră, umăr, uneori, unul, unul cu degetele înfipte, unul cu degetele înfipte în grumazul celuilalt, unul cu dehgetele înfipte între coastele celuilalt, vag, vagă, varianta finală(III), viață, visător, zori. 3 comentarii

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:

În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.

Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina
și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.

Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează fratele său îndoliat
să-și reîntregească
inima neagră cu gândul
pe albul foilor de hârtie.

Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…

Tu te trezești din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc
neliniștea ca pe o poveste cu un sfârșit care
se scrie sub mâna mea singur pe sine
de-o viață.

de Bot Eugen

Feodor Mihailovici Dostoievski – Aforisme

Publicat de boteugen74 pe 29 mai 2011

Publicat în: AFORISME, BORIS GREBENSHIKOV, CITATEPEDIA, FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI, MUZICĂ. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a apuca, a apărea, a avea, a avea habar, a încerca, a încăpea, a înțelege, a chinui, a concepe, a dezvălui, a dibui, a dori, a ști, a fi, a fi în stare, a fi la modă, a găsi, a ieși, a interesa, a iubi, a jigni, a juca, a jura, a lovi, a lua în brațe, a mișca, a măcelări, a obliga, a pieri, a plânge de duioșie, a pluti, a putea, a râde, a repeta, a respinge, a răsplăti, a scrie, a scurta, a se agita, a se îndoi, a se chinui, a se complace, a se considera, a se juca, a se preface, a se prăpădi, a se răzbuna, a simți, a socoti, a spune, a surprinde, a uita, a umili, a vedea, a vrea, a zace, abia, aceasta, așa, AFORISME, ajuns, alții, anume, aproapele, asemenea, atunci, azi, împreună, în vid, îndoială, întotdeauna, bine, bloc, bloc de gheață, blocuri de gheață, BORIS GREBENSHIKOV, brațe, brusc, ca pisica cu șoarecele, cale, caracter, care, când, ceea ce, cel mai sigur, cel puțin, chiar, cine, citate, CITATEPEDIA, clar, conștiință, cu adevărat, călău, dată, de aceea, de ajuns, decât, deget, deja, densitate, departe, deplin, despot, destul, din fire, dintotdeauna, dintre, disponibilitate, Dostoievski, dragoste, duioșie, după, durere, e de ajuns, exceptie, șoarece, FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI, fiecare, fire, fiu, fiul secolului, foarte, fără, fără urmă, gheață, greu, habar, hai, imbecil, infinitate, inimă, inimă profundă, inteligent, INTERNET, jignire, libertate, lumină, Lună, mare, martir, martiri, mine, moarte, modă, music, MUZICĂ, muzică folk, muzică rusească, măiestrie, mări, mărinimie, necredință, nemărginire, niciodată, o dată pe lună, o singură dată, oameni, obligatoriu, odată, om, omenesc, omenie, omenirea voastră, oricine, până, până la moarte, pentru, pisică, plăcere, plăcere tăioasă, prea bine, principalul, profeți, profet, profund, proprie, publicat de Bot Eugen, pământ, părere, râs, rău, răul prin bine, răzbunare, răzbunat, scriitor, scris, secol, sigur, sincer, singur, spus, suferință, suflet, sunt, sunt am fost și voi fi, superior, tale, toți, tristeţe, tăioasă, tăios, tău, uneori, unii, urmă, vid, viitoare, viitor, voie, zi, ăsta. Scrie un comentariu

În fiecare om zace un călău… Omul este un despot din fire, de aceea se complace în a chinui pe alţii.

continuă să citeşti

Gânduri pe negândite

Publicat de boteugen74 pe 16 ianuarie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a bate, anumit, anumită, împotrivă, București, șoseaua Pantelimon 302, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(I), inimă, pe negândite, PERSONALE, piept, publicat de Bot Eugen, sectorul 2, singurătate, ta, tău, vârstă. Scrie un comentariu

După o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta.

de Bot Eugen

Visătorul sugrumat în somn

Publicat de boteugen74 pe 12 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a adulmeca, a auzi, a întoarce, a întoarce spatele, a crucifica, a dialoga, a foșni, a lua, a lua naștere, a palpita, a pune, a pune cruce, a răstigni, a sângera, a se auzi, a silabisi, a sugruma, a trece, a zdrobi, a zvânta, abecedar, Abecedarul Melancoliei, aidoma, anemie, aripi, aripi aspre, aspre, aspri, aspru, aspră, înfometat, înfometată, între, între ciocan și nicovală, înveninat, București, bufnițe, bufniță, cauză, cavaler, cel sugrumat în somn, cetate, ciocan, cortegiu, criză, cruce, cruciade, deasupra, deodată, dialog, dialog înveninat, erezie, șoseaua Pantelimon 302, fața ta, faţă, fără, fără cauză, ghimpate, gimpat, globule, gravid, gravidă, hieroglife, hieroglifă, iluzie, iluzii, iluzii treze, inefabil, inefabilă, inefabilă paloare, jungla globulelor, junglă, luciditate, lumină, Luna palidă, Lună, lup, lupoaică, lupoaică gravidă, mâine, melancolie, miocard, muți, mut, mute, naștere, nicovală, nimeni, palid, paloare, patimi, patimă, pânza dialogului, pânză, piept, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustie, pustiu, păianjen, păianjen cu cruce, răstignit, sânge, sângele de mâine, sârme, sârme ghimpate, sârmele ghimpate ale veghei, sârmă, se-aud foșnind, sectorul 2, sfincși, sfincșii patimilor mute, sfinx, sinucigaș, sinucigașul din tine, somn, spate, speranțe, speranță, sugrumat, surâs, tale, taumaturg, tine, treaz, trează, trepte, treptele luminii, treze, tău, urme, urmele sângelui de mâine, urmă, vai, veghe, victimă, victimă crucificată, Visătorul sugrumat în somn, zilnic. Scrie un comentariu

Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză.

În cetatea pieptului pustie
îşi zvântă criza miocardul
pe treptele luminii,
între ciocanul şi nicovala
iluziilor treze palpită.

Iar în jungla globulelor se aud
foşnind din aripi aspre
sfincşii patimilor mute,
bufniţele silabisind
hieroglife din
Abecedarul Melancoliei…

Luciditatea sângerează, taumaturgul e zdrobit.
Aidoma unei lupoaice gravide şi-nfometate,
trece palida Lună pe deasupra anemiei tale,
adulmecând urmele sângelui de mâine,
şi ia naştere deodată în faţa ta
inefabila paloare a sinucigaşului din tine,
surâsul celui sugrumat în somn de speranţe.

Victimă crucificată
pe pânza dialogului său înveninat cu nimeni,
păianjenul cu cruce îţi întoarce spatele.

de Bot Eugen

Virgil Mihaiu – Crepuscul

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ, VIRGIL MIHAIU. Etichetat: 2010, a apune, a încerca, a crede, a renaște, a se face, a se sinucide, a trăda, BIBLIOTECA PROPRIE, București, câmpie, câmpie solară, cifru, Editura Brumar, șoseaua Pantelimon 302, fecioară, gură, Lisabona, Lusitania, Lusoromână punte de vânt, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, Portugalia, publicat de Bot Eugen, sectorul 2, sex, solar, spate, Timișoara, tine, tău, VIRGIL MIHAIU, volum de poezie. Scrie un comentariu

apuneam
în gura
și sexul
tău

apuneam
pe câmpia solară
a spatelui tău

nu-ți trădam cifrul

cred că încercam să mă sinucid
în tine

dar tu te făceai
fecioară
să mă renaști

* Lusoromână punte de vânt; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

Recluziune

Publicat de boteugen74 pe 7 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a auzi, a îmbrăca, a întâmpina, a înveli, a da, a da foc, a fâlfâi, a intra, a izbi, a locui, a lăsa, a murmura, a orbecăi, a reaprinde, a reînvia, a se întâmpla, a se izbi, a se muta, a străluci, a versifica, a zvârli, acest, acoperământ, acoperământul de beton armat, agonie, ah, aidoma, aidomaLunii, albastru, albastru fulgurant, anatomia tristeților tale, anatomie, anonim, arbori, arbori în flăcări, ardere, ardere internă, în fiecare noapte, în flăcări, în jos, în rafale, înfrigurare, înfățișare, înfățișare simplă, balsam, beton armat, bloc, bloc de garsoniere, braț, brațe, brațele Lunii, București, buze, buzele Gloriei, capcană, care, catacombă, ceață, cearcăn, cearcăne, chemări, cicatrice, cicatricea roz, colțuri, corb, corbi, crepuscul, cuvânt, cuvinte, căzut, căzut în capcană, de foc, decapitat, dens, depărtat, depărtatul Saturn, diafan, diafane cețuri, diafane cețuri de cuvinte, elegii, șoseaua Pantelimon 302, țigară, faţă, felinar, felinare, fiecare, flacără, foc, frunze, frunze galbene, frunze galbene de oboseală, fulgurant, fum, fum de țigară, galben, garsonieră, glorie, grai, grai tomnatic, huligan, huligan sentimental, impermeabil, impermeabilul solitudinii, inima nopţii, inimă, insomnie, interior, intern, lumină, Lună, lăuntric, Moment, momente, morţi, naiv, noapte, nour, nour dens, nume, nume decapitat, născuți, oboseală, ozon, pe când, pe urmă, piele, piele de foc, piept, ploaie, ploi, ploile de plumb, plumb, poem, poezie, POEZIILE MELE, prag, proprietar, Proprietar anonim al luminii, publicat de Bot Eugen, păsări, păsări cu cearcăne, rafale, Recluziune, Saturn, schimbat, schimbat la față, sectorul 2, sentimental, siberian, simplă, singurătate, solitar, solitarul, solitarul siberian, solitudine, strat, strat de ozon, sumplu, taâ, tine, tomnatic, tristeți, tristeţe, tăcut, tăcute, tău, vai, zdreanță, ziua, ziua morților născuți, ţeastă. Scrie un comentariu

În nourul dens de fum de ţigară,
în balsamul tăcutelor elegii
îţi înveleşti cicatricea roz
cu colţurile lăsate-n jos,
îmbraci impermeabilul solitudinii
şi intri-n catacomba acestui crepuscul,
aidoma Lunii, schimbat la faţă…

Auzi chemările depărtatului Saturn,
ploile de plumb izbindu-se-n rafale
de anatomia tristeţilor tale,
de acoperământul de beton armat
al blocului de garsoniere,
sub care locuieşti
ca proprietar anonim al luminii.

În prag păsări cu cearcăne te întâmpină,
versificând în grai tomnatic agonia,
arborii în flăcări,
din frunze galbene de oboseală murmurând:
În ziua morţilor născuţi,
corbii tăi reînvie în fiecare noapte…

Momente de un albastru fulgurant se întâmplă
sub stratul de ozon, sub înfăţişarea ta simplă,
în arderea internă a huliganului sentimental…
Îi dai foc naivului căzut în capcana insomniei,
să strălucească-n pielea de foc a solitarului siberian.

Pe când orbecăieşti cu-nfrigurare
prin diafane ceţuri de cuvinte
(şi numele-ţi decapitat pe buzele Gloriei
fâlfâie, vai, ca o zdreanţă),
inima nopţii se mută la tine în piept,
îşi reaprinde felinarele, pe urmă
îţi zvârle ţeasta-n braţele Lunii.

de Bot Eugen

Geo Dumitrescu – Daruri

Publicat de boteugen74 pe 7 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GEO DUMITRESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: a adumbri, a întinde, a întinde mâinile, a cere, a culege, a deschide ușa, a dărui, a fi, a fi de folos, a gândi, a ivi, a mângâia, a născoci, a primi, a putea, a păstra, a rămâne, a se cuveni, a semăna, a strânge, a sui, a urca, a zornăi, alandala, alb, amândoi, Arbore, averi, îndreptat în sus, înecat, înecat în apele lor, îngropat, întins, întors din drum, întristat, BIBLIOTECA PROPRIE, București, bucurie, bucurii, cald, catarg, Cele mai frumoase poezii(1978), chip, comorile lumii, corabie, cristalin, cu câte două inimi, cuprins, curați, curat, dar, Daruri, de mult, de preț, de rășină, deasupra lumii, din cale-afară, două, două inimi, drept, Editura Albatros, el, șoseaua Pantelimon 302, șovăitor, fir, fir de veșnicie, firește, flamuri, flori, fluturând, fluturi, flăcări negre, frunte plină de ceață, fără egal, GEO DUMITRESCU, inimă, iubire, lacom, lacrimă, lemne albe, lăuntric, mâini, mâna dreaptă, mâna stângă, mișcat, mijloc, milenii, miresme amare, mări, mările tale lăuntrice, neîncetat, neînțelese mâhniri, nemaipomenit, nestatornic, Nevoia de cercuri(1966), nevăzut, nimănui, nouă, nuc, nume, oameni albaștri, obraz, ochi, oricum, oră, oră de aur, parte, pânze, pietricele, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, prea plin, preafrumos, proaspăt, protoplasmă, publicat de Bot Eugen, puțin, puțină, pădure, păr, răvășit de chemări, sînt, sectorul 2, seminție, silabe, sprinten, stranii, straniu, sub lună, sărac, tale, trainic, treaptă, tu, tălpi, tău, ușă, umbletul vieții, umbră, un braț, uriaș, uscat, veștede frunze, viață, viteaz, volum de poezie. Scrie un comentariu

Înecat de iubire, prea plin, întinzând mâinile
după fluturii șovăitori ai bucuriei,
neîncetat mă gândeam la un dar nemaipomenit,
la un dar uriaș, fără egal, mai de preț chiar
decât inima mea, în care zornăie acum alandala,
ca două pietricele sprintene, proaspete, nestatornice,
cele două silabe ale numelui tău, oră de aur.

Să-ți fac un dar măreț, mă gândeam,
cum nu s-a mai văzut. Cere-mi,
aș fi vrut să-ți spun, cere-mi
ce e mai scump, mai rar,
ce e unic și fără asemănare, cere-mi orice –
toate ți se cuvin, și încă n-ar fi
decât prea puțin, din cale-afară de puțin.

Ai putea să-mi ceri viața, firește.
Nu mi-o cere –
dăruită de mult, treaptă e sub tălpile
celor ce urcă. Dar cere-mi
mâna dreaptă, cu care semăn și culeg
și cu care-ți mângâi părul
și-ntristatul, preafrumosul obraz,
și care, mișcată mult în umbletul vieții,
rămâne adesea îndreptată în sus.

Cere-mi stânga, cu care-ți deschid ușa,
când nu te țin cuprinsă de mijloc,
cere-mi stânga, cu care-mi port steagul albastru,
și pe-amândoi fluturând vă voi sui
deasupra lumii. Ori primește
aceste flăcări negre ale ochilor mei,
adumbriți de neînțelese mâhniri,
și care oricum nu mai sînt de folos nimănui
de când chipul tău
a rămas pe veci înecat în apele lor …

O, e puțin, știu, e atât de puțin,
ție ți se cuvine tot – răvășit
de chemări, cu fruntea plină de ceață,
pentru tine întind mâinile lacom
după toate comorile lumii …

Ah, sărac sînt, puțină mi-a fost partea,
averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere –
n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,
nevăzute miresme amare,
ca florile stranii, nevăzute, ale nucului.

Sărac sînt, ca arborele din pădure –
doar umbră dau și veștede frunze
și-un braț de lemne albe, uscate …

Dar ia acest lemn, e drept și e trainic,
și fă catarg corăbiei tale viteze.
Ia umbra mea, întinsă, sub lună,
și fă-ți pânze și flamuri …

O, sărac sînt, puțină mi-e partea:
îți dăruiesc un fir de protoplasmă,
îți dăruiesc un fir de veșnicie.
Primește-l, păstrează-l
în mările tale lăuntrice, calde,
și născocind, ivește din el
o seminție nouă de oameni albaștri, curați,
cu câte două inimi.

Oricum ar fi, îngropată
în lacrima mea de rășină
te voi păstra cristalin prin milenii.

* din volumul Nevoia de cercuri(1966);Cele mai frumoase poezii; Editura Albatros; București; 1978.

Deşertul indigo

Publicat de boteugen74 pe 5 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ascunde, a auzi, a înfia, a benchetui, a brava, a curma, a cădea, a devora, a dezlega, a escorta, a fremăta, a ghilotina, a preumbla, a priveghea, a privi, a pune, a pune lacăt la gură, a păli, a sângera, a scruta, a se prostitua, a se rostogoli, a simți, a străluci, a săruta, alb, albastru, alcoolici, anarhie, apus, arteră, în gol, înalt, înfrânt, înger, întuneric, înăuntru, bani, bard, beznă, bolnav, București, bun, cancanuri, carne, cei, cel, chei, chirurgical, clica de poltroni, clică, cocote, costeliv, costelivul sihastru, cu foc, cu sete, deasupra, delir, demon, deşert, deşert albastru, deşert indigo, Deşertul indigo sau regatul nopţilor albe, dialog, dialogări, Doamne, domn, dulce, eclipsă, eșafod, eşafodul lunii, șarpe, șarpe cu clopoței, șerpi, șoseaua Pantelimon 302, femei, foc, făclii, geamăt, gheare, gol, gură, iarnă, indigo, interior, intern, labirint, labirinturi de zăpadă, lacrimi, lacăt, lira bardului, liră, lucid, Lună, lupește, lăcată, lăuntric, mai palid, manele, mare, mare de făclii, marele înfrânt, mea, mecena, melancolie, meu, munte de lumină, muribund, muribunde, nesomn, nimfă, nimfă de pradă, noapte, noaptea celor bolnavi de nesomn, noaptea târziu, nopți albe, ochi, ochiul treziei, ochiul treziei chirurgical, palid, paloare, parter, patimi, patimi muribunde, patimă, paşi, pentru bani, pete, peşti, piedestal, poezie, POEZIILE MELE, poltron, poltroni, pradă, prădător, publicat de Bot Eugen, pustiu, rază, regat, regatul nopţilor albe, rugăciune, satrap, satrapi, scrâșnet, scrâşnete, sectorul 2, sete, sihastru, singuratic, sori, sori cu pete, stea, stea singuratică, strigăte, sub, ta, trepte, trepte înalte, trezie, tu, tăiș, tăişul alb al lunii, tău, umbră, verbe, zile, zăngănit, zăngănit de verbe şi de chei, zăpadă, şerpi cu clopoţei. 2 comentarii

Nopţile albe

Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde
dialogări dintre femei şi şerpi cu clopoţei,
dulcele delir al unor patimi muribunde.

Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti prin beznă preumblă…
Bravează clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează…
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, să strălucesc cu a ta umbră
pe un munte de lumină şi, lucid, să-mi curm zilele cu o rază.

E noapte şi sub tăişul alb al Lunii lira bardului păleşte.
E anarhie, cu alcoolici şi satrapi benchetuind pe-un piedestal.
E întuneric şi deasupra mea un înger priveghează lupeşte.
Îmi scrutează demonul lacrimile cu ochiul treziei chirurgical.

Mai palid pare iarna, pe o arteră sângerând,
prădătorul ce-a căzut în ghearele nimfei de pradă.
Melancolia-l escortează pe marele înfrânt
cu o mare de făclii prin labirintul de zăpadă…

Privind la eclipsă, costelivul sihastru
aude carnea fremătând sub sorii cu pete,
şi simte-năuntru cum deşertul albastru
îl sărută cu foc, îl devorează cu sete.

Ghilotinează-i, Doamne, strigătele în apus,
ca noaptea târziu, de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.

Dezleagă-i zilele, bunule Domn,
de noaptea celor bolnavi de nesomn.

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

tău

Toate articolele etichetate tău

Penumbra pumnului binevoitor(II)

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Feodor Mihailovici Dostoievski – Aforisme

Gânduri pe negândite

Visătorul sugrumat în somn

de Bot Eugen

Virgil Mihaiu – Crepuscul

Recluziune

Geo Dumitrescu – Daruri

Deşertul indigo

Nopţile albe

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

de Bot Eugen

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Nopţile albe

Partajează asta:

Apreciază:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS