voce

Toate articolele etichetate voce

Astrul sonor

Publicat de boteugen74 pe 20 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a anima, a îmbărbăta, a încerca, a înnegri, a însufleți, a da, a da glas, a face, a face un pas, a face un pas înainte, a imortaliza, a pendula, a purta, a ridica, a rămâne, a rămâne la înălțime, a se ridica, a se ridica în picioare, a sorbi, a sta, a sta la masă, a termina, a tăcea, aburind, aburinde, alături, amară, astru, astru sonor, Astrul sonor, în dosul coastelor, în mână cu o chitară, în picioare, în ritm de rock-and-roll, îndelung, înnegrit, înălțime, bass, cameră, cană, cap, casetofon, casetofon electronika, ceai, chei, cheie, chiștoace, chitară, cinci, coaste, corzi, corzi de bass, costume, căni, căni aburinde, dimineață, dos, drumuri, ea, efecte secundare, efemer, el, electronika, eu, eu ;i cu tavi, eu și cu tavi, foi, glas, ieri, inimă, inimă roșie, intrare, ipostaze, ipostaze efemere, ipostază, la înălțime, lumini, lumină, masă, mâine, mână, meloman, melomani, mijloc, muzică rock, neagră, neterminat, neterminate, nume, ora 5, ora 5 dimineața, Ora cinci dimineața, oria cinci, oră, pas, perete, picioare, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pălărie, raze, ritm, rock, roșie, roșu, răgușit, răgușită, schelet, scrum, soare, soarele zilei de ieri, sonor, stea, steaua cu nume soare, Steaua pe nume Soare, sticle, sus, tavi, tăcere, tăcere neagră și amară, umbre, umbre de melomani, umbră, vânt, vers, versuri, versuri neterminate, voce, voce răgușită, zbor, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. 3 comentarii

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

de Bot Eugen

Pasărea-șarpe

Publicat de boteugen74 pe 3 septembrie 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 97, a auzi, a avea veleități, a împărți, a începe, a încerca, a înțepeni, a înmulți, a convinge, a dedica, a despica, a face, a face schimb, a fi, a intra, a izbi, a o tăia, a ruga, a schimba, a scrie, a se împărți, a se încăpățâna, a se îndepărta, a se înmulți, a se ruga, a se răsti, a se trezi, a semăna, a spinteca, a străluci, a trezi, a trăsni, a tăia, a veni, a visa, a vrea, a zbura, adevăr, aici, aidoma, anume, aripă, atâta, aur, în scris, în timp ce, încă, înțepenite, boantă, bont, bună, bună ziua, burdihan, ca prin vis, cap, cât încă, ceilalți, cenușiu, ceva, cum te va tăia capul, de tot, deasupra, deasupra lumii, despicată, despre, din, domestic, domestice, domestică, dreptate, ea, eu, eu ție, șarpe, ție, felie, felie cu felie, foarte, foarte mare, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XIV), ghilotină, ghilotină de aur, haide, Haide să facem schimb, idee, idee trăsnită, indivizibil, indivizibilă, inimă, irefutabil, jumătate, lamă, lamă boantă de topor, lamă de topor, lemn, lemne, limbă, limbă despicată, lume, mare, mână, mie, milenar, milenară, mine, mobil, monedă, monedă de schimb, mă rog, măcănit, măi, mări, nebună, nimeni, nimic, Nokia N97, nu, Nu te mai încăpățâna atâta!, Nu vrei să facem schimb?, nămol, omnivor, omnivoră, paiață, pasăre, pasăre domestică, pasăre-șarpe, Pasărea-șarpe, pâine, pe jumătate zburătoare, pentru, PERSONALE, peste, proprietar, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, păsări domestice, rață, rață omnivoră, rață-paiață, sânge, sângele unui adevăr irefutabil, schimb, simplu, simplu ca bună ziua, singurătate, somn, sălbăticiune, sălbăticiuni, târâtoare, târâtoare pe jumătate, telefon, telefon mobil, timp, topor, tot, trăsnit, trăsnită, tu, tu mie, tăcere, tăcere milenară, tăiș, tăișul unui adevăr, umbră, unei, unitate, unitate indivizibilă, unui, vârtos, veleitate, veleități, vis, visare, visări, voce, zburătoare, zburător, zeu, zi, zilnic, ziua. Scrie un comentariu

– Nu vrei să facem schimb? –
mă trezi deodată din somn
măcănitul unei păsări
domestice cu visări
de mare
sălbăticiune zburătoare.

– Haide, să-l facem ,
încerca să mă convingă,
tu mie – aripa,
eu ție – ghilotina de aur;
vei străluci deasupra ei
aidoma unui semizeu deasupra celorlalți;
indiscutabil,
cuvântul tău o să atârne greu
pe cântarele lor
înțepenite-n nămolul
unei tăceri milenare;
le vei împărți
pedepsele și dreptatea
ca pe o pâine,
felie cu felie
și-n stânga, și-n dreapta
sau cum te va tăia capul…

– Haide,
nu te mai încăpățâna atâta,
începu să se roage de mine
pentru proprietarul său
ca o paiață
până și telefonul mobil Nokia N97
cu o voce de rață omnivoră.

– Eu zic s-o tai de-aici,
mă răstisem deodată la ea,
cât încă mai poți să te târăști
pe burdihanul tău de gravidă cenușie
și să-ți intre-n inimă vârtos
(da` vârtos de tot, nu așa)
tăișul unui adevăr
irefutabil,
simplu ca bună ziua, și-anume:
singurătatea nu e o
monedă de schimb;
nu se-nmulțește cu nimeni
și nici nu se împarte la nimic.
Ea este
pur și simplu
o unitate indivizibilă,
tu – nu.
Așa că tai-o de-aici!

Și-a-nceput să se
îndepărteze umbra de mine,
pe jumătate zburătoare,
târâtoare pe jumătate,

în timp ce eu,
ca prin vis,
încă mai auzeam
cum spintecă lemne
o lamă boantă de topor
pe limba ei despicată:

Nu vrei să facem schimb?
Haide să-l facem!
Nu te mai încăpățâna atâta!

Tu – cu aripa,
eu – cu ghilotina de aur …

de Bot Eugen

Neo(II)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a aprinde, a apropia, a arde, a asculta, a auzi, a înșuruba, a înfige, a întreba, a căuta, a face, a fi, a fi gata, a filozofa, a găsi, a intra, a intra în pământ de rușine, a locui, a lua, a medita, a nu avea somn, a nu dormi, a plăcea, a reuși, a răspunde, a scârțâi, a se apropia, a se auzi, a se distra, a se face, a se face dimineață, a se holba, a se uita, a se zgâi, a sforăi, a sta, a sta gata, a trepida, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, afară, alb, ALB-NEGRE, ALB-NEGRU, aprins, aprinsă, asemeni, asupra, autocar, autocarul nostru, autocarul nostru pe jumătate gol, în timp ce, în tot acest timp, înșurubați, înșurubat, într-un, într-un târziu, între, înăuntru, bine, boltă, boltă metalică, bricheta aprinsă, brichetă, București, București-Chișinău, camere, camere de luat vederi, camerele pieptului meu, cameră, capitala Chișinău, capitală, câteva, ceilalți, chiar, Chișinău, cineva, cu niște ochi bine-nșurubați în monitor, cu ochii înșurubați, cu ochii bine-nșurubați în monitor, Cu reflexii și reflecții, cu scârț, cuvânt, cuvinte, Cuvinte alb-negre(V), Cuvinte alb-negre(V) cu reflexii și reflecții, despre, despre toate și despre nimic, dimineață, din piele, dintre, doar, după, după câteva frâne, existențial, existențiale, existență, frâne, frână, gata, gata să intre-n pământ de rușine, gol, ics, idioată, idiot, igrec, intens, intrare, intrarea în capitală, jumătate, lanternă, lumânare, mai multe, metalic, metalică, mie, mine, Moment, monitor, mult, multe, măcar, negri, negru, Neo(II), nici, niște ochi, niște ochi înșurubați în monitor, nimic, noi, nostru, nu, Nu vrei să?, oamenii-camere, oamenii-camere de luat vederi, ocatvă, ochi, octave, ori, pantof, pantofi, pantofi negri, pantofii mei din piele, pantofii mei negri, pantofii mei negri din piele, pantofii mei negri din piele cu scârț, pe când, pe jumătate gol, pe jumătate roșu, pe seama, piele, piept, pieptul meu, poem, poezie, POEZIILE MELE, prin, printre, probleme, probleme existențiale, problemă, pshologic, publicat de Bot Eugen, păi, pământ, reflecție, reflecții, reflecții le tale, reflecțiile tale idioate, reflexie, reflexii, rușine, rău, rău de tot, război, război psihologic, război psihologic între mine și restul, războiul psihologic dintre mine și ceilalți, salon, salon de sforăit, salon de sforăit pe mai multe octave, scârț, seamă, sforăit, târziu, timp, toate, totul, V, vedere, vederi, voce, X, Y, Ygrec, ygrek, zeta. 2 comentarii

Cuvinte alb-negre(V)

cu reflexii și reflecții

Îi plăcea să se audă meditând
cu glas tare
asupra problemelor existențiale,
mie – doar să-i ascult vocea
cum trepidează între
bolta metalică
și pantofii mei negri din piele
cu scârț;
ardea intens printre cuvinte,
vorbea despre toate și
despre nimc.
Într-un târziu, mă întrebase:
-Nu vrei să…?
-Păi, nu ,
i-am răspuns,
chiar nu e momentul
s-o cauți cu lumânarea
prin camerele pieptului meu
pe umbra aceea
de spațiu nelocuit
de oamenii-camere de luat vederi;
nici cu lanterna măcar
ori cu bricheta aprinsă
nu vei reuși s-o găsești –
nu vezi c-afară
se face dimineață,
iar înăuntru – salon
de sforăit
pe mai multe octave,
în timp ce
intrarea în capitală
se-apropie de noi, asemeni
războiului psihologic
(dintre mine și ceilalți)
și-autocarul
pe jumătate gol,
roșu pe jumătate
stă gata să intre-n pământ
de rușine
după câteva frâne,
tot ascultându-te cum
vorbești despre toate
și despre nimic,
cu gândul la ce va spune
igrec ori ics
despre reflecțiile tale idioate ;
în acest timp
zeta se va holba la noi
cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și se va distra rău de tot
pe seama reflexiilor noastre
palide de nesomn.

de Bot Eugen

Răstignit pe un scaun, la masa de scris,

Publicat de boteugen74 pe 16 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aduce, a agoniza, a avorta, a îngropa, a șopti, a grăbi, a găzdui, a iubi, a privi, a risipi, a sta, a sta înfipt, a sta față-n față, a săgeta, a urî, ani de zile, aripă, auroră, înalt, înaltă, înfipt, însângerat, înălțime, beton, braț, care, cartier, celălalt, cruce, cuvinte, de pradă, doi metri și ceva, etaj, șapte, șapte ani, față în față, gravidă, gravă, grăbită, inimă, la rând, lent, lumină, masă, masă de scris, morman, noapte, noapte de noapte, noaptea cuvintelor, oase, ochi, palid, palidă, parcă, pasăre, pasăre de pradă, picaj, piele, poem, POEZIILE MELE, privit, publicat de Bot Eugen, raze, Răstignit pe un scaun la masa de scris, sânge, scaun, scris, semne, suflet, săgetat, teluric, timp, timp de șapte ani de zile la rând, treaz, tăceri, umbră, umbră înaltă, umbră gravidă, uneori, vis, visător, viu, voce. Scrie un comentariu

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Privit de la-nălţimea etajului şapte,
cartierul ce mă găzduieşte
sub aripa lui de beton,
aduce uneori în ochiul meu săgetat
de razele aurorei
cu umbra gravidă a unei păsări de pradă,
umbră grăbită să mă avorteze
din picajul său lent în poemul teluric,
în tăcerile lui care agonizează
sub braţul însângerat al visătorului treaz.
Răstignit pe un scaun, la masa de scris,
stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase,
stau faţă-n faţă cu celălalt,
şoptindu-i cu-o voce gravă
parcă dintr-un alt vis:
Te urăsc din suflet cu inima care,
iubindu-te, a tot risipit
lumină şi sânge
pe umbra ta-naltă
de doi metri şi ceva,
noapte de noapte,
timp de şapte ani de zile la rând.

de Bot Eugen

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a avea, a începe, a închide, a cădea, a da, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a gândi, a recita, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, alb, ALB-NEGRU, altcineva, altcineva îl recită ..., altfel, aripi, împietrit, împietrite, în apropiere, în timp ce, încetinitorul, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, de la stânga la dreapta, depărtat, developat, din fașă, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, față de, faţă, fereastră, film, fragil, fragilitatea, glas, greu, imagini, imagini alb-negru, metalic, metalică, măsură, negru, nemărturisit, niciodată, noapte, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pe măsură ce, pe măsură ce îl gândești, pereți, pereți-stetoscoape, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, poemul meu, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, stetoscoape, stetoscop, străin, suspendată, tâmplă, tencuială, tot mai, tărie, undeva, unui, vertical, voce, voce străină, vocea-cuțit, zbor, zid, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc noaptea asemeni
unor aripi împietrite în zbor vertical …

Echidistant față de pietre și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

Pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui alt fel de perete.

Devin conștient de existența lui
și el – tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește-ncet ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat;
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

Pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că nu am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a avea, a împietri, a închide, a cădea, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, ALB-NEGRU, altfel, apropiere, aripi, împietrit, împietrite, în timp ce, în tăcere, încetinitor, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, care, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, depărtat, developat, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, fașă, faţă, fereastră, fierbinte, film, fragil, fragilitate, glas, greu, imagini, metalic, metalică, necunoscut, nemărturisit, niciodată, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pereți, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, rece, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, străină, suspendată, tâmplă, tencuială, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tot mai, tărie, undeva, vertical, voce, vocea-cuțit, zbor, zbor vertical, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit din inima nopții

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc
seară de seară din aripi
împietrite în zbor vertical …

echidistant față de pietre
și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

îmi închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui altfel de perete.

devin conștient de existența lui
și el de a sa –
tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat…
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că n-am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Penumbra pumnului binevoitor(I)

Publicat de boteugen74 pe 7 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a aduce, a albi, a încheia, a încăleca, a înmănușa, a întârzia, a cuprinde, a da, a devora, a gâdila, a gândi, a jongla, a mângâia, a obține, a pluti, a putea, a părea, a ruga, a se încolăci, a se înțelege, a se întrepătrunde, a se cunoaște, a se desfășura, a se ști, a se preschimba, a se ridica, a se spăla, a se urca, a visa, a zidi, abia, aidoma, alb, albit, albit la tâmple, alta, amânat, aproape, arme reci, astfel, azi-noapte, îmbrățișare, îmbrățișări, îmbrățișări cordiale, în jur, în secret, înmănușat, înmănușat în negru, înmănușată, înnaripate, înstrăinare, întâlnire, într-un târziu, binevoitor, blajină, buruieni, cal, cal alb, cap, carnivore, carnvior, cer, cordial, cordiale, creștet, călare, deasupra, deși, deschidere, drept, după aceea, fraier, gesturi, himere-kamikaze, hotare, impact, inimă, kamikaze, la un moment dat, lasciv, lesne, lume, lumină, mâini, Moment, negre, negru, neguri, niște, o pereche de palme înmănușată în negru, obișnuită, ochi, pace, pact, pactul păcii, palme, palme negre, palmă, pat, pe șoptite, Penumbra pumnului binevoitor(I), penumbră, pereche, piatră, piept, ploaie, POEZIILE MELE, politicos, prin, printre, priviri, publicat de Bot Eugen, pumn, pururea, pustiu, sare, sau, sau (im)pactul cu palmele negre, sânge, scară, siameze, strâmt, strâmte, subsol, suflet, surori, surori siameze, tâmple, târziu, totuși, umbre, umeri, una, vampiric, vampirice, vampirice buruieni, vamă, viață, visător, voce, vămi, zbor. Scrie un comentariu

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…

Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.

La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.

Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.

Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.

Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…

de Bot Eugen

Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie,

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a ajunge, a apune, a asculta, a ateriza, a auzi, a înflori, a coborî, a contempla, a conversa, a crește, a croi, a cutreiera, a dezlega, a dialoga, a face chemare, a face să crească, a fi, a fi însetat, a foșni, a lua, a lăsa, a migra, a murmura, a naviga, a ninge, a palpita, a pluti, a pribegi, a ridica, a rătăci, a scoate, a se adânci, a se arunca, a se închide, a se dezlega, a se duce, a se muta, a se stinge, a se usca, a striga, a surghiuni, a suspina, a veni, a-și croi drum, a-și lua zborul, acum, așteptare, amintire, ape, aripi, aripi migratoare, aripi pribege, astăzi, aur, împreună, în lung și-n lat, în timp ce, înalt, încotro, însetat, între, Bucovina, Buiucani, bunici, buze, buzunar, carne, când, cel apus, celest, cer, Cernăuți, chemare, chip, corabie, corăbii de hârtie, cuget, cuget însetat, culoare, călător, căutare, demult, departe, depărtat, dezrădăcinat, dezrădăcinate, dialog, dialoguri, dialoguri visătoare, dincolo, drum, după, ecou, el, șoseaua Alba-Iulia 206, faţă, flacără, flori, fluid, foc, foșnitor, gardian, hârtie, iarbă, ieremiade, igrasie, inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare, inimi, inimă, iris, irisuri, jugulare, jugulară, lacrimi, limbi de foc, limbă, loc, marele zid ucrainean, mâine, migratoare, migrator, mine, Moldova, morţi, muribund, Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie, necunoscut, nescris, nescrisă poveste, nimeni, nisip, nisipurile de aur, noapte, noapte de noapte, nouri, nouri de ploaie, numai, numai al tău, nume, oază, ochi, oraș, pașaport, palme, pală, pală de vânt, pasăre, pasăre călătoare, patrie, paşi, până, până acum, piept, plâns, ploaie, ploaie de sudoare, plumb, plumbul fluid, poate, POEZIILE MELE, poveste, pribege aripi, printre, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul marilor orașe, pădure, pământ, reverie, roua amintirii, rouă, rude, rudă, rătăcitor, sală, sală de așteptare, sânge, sectorul Buiucani, siberie, siberii celeste, singurătate, soare, solitar, speranțe, străin, străin printre străini, străini, sub pământ, sudoare, suflet, surghiun, surghiuniți, surghiunit, sus, tare, tei, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, trai, triunghi, triunghiul unor aripi migratoare, turn, turn de veghe, tăcere, Ucraina, umbra păsării călătoare, umbră, umeri, unde, valută, vânt, veghe, vene jugulare, venă, verde, verde-închis, visătoare, visător, viză, voce, voceaq cărnii, zbor, zid, ziduri, ziduri cu igrasie. Scrie un comentariu

inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste,
îmi contemplă de sus umbra care se trece,
ca o nescrisă poveste,
undeva, între cer şi pământ,
printre teii din Cernăuţi care-și ning florile peste
buzele sângelui meu visător murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să-mi aterizeze pe umeri,
pribegele aripi la mine în suflet
să-şi ridice o patrie…

* * *

Pe o pală de vânt coboară
din turnul său de veghe
gardianul nimeni
în chip de ploaie de sudoare
să converseze cu limbile de foc
ale flăcării care palpită
în venele tale jugulare…

De unde vii şi încotro te duci,
nu ai nici viză, nici valută,
rudele nu ţi-au făcut chemare…
Scoţi din buzunarul de la piept
paşaportul,
să se usuce de cerneală la soare.
Ţi-ai croit solitar drumul
până acum
prin pustiul marilor oraşe
(în căutarea unui loc care să fie
numai și numai al tău),
şi iată unde-ai ajuns –
în faţa marelui zid al tăcerii –
un străin printre străini,
mai necunoscut decât toţi necunoscuţii
luaţi la un loc.
Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume…
Mâine – poate nici el…

Te arunci în apele reveriei,
plutind împreună cu nourii –
cuget însetat
de roua amintirii,
în căutarea unui loc
numai și numai al tău,
te adânceşti tot mai tare
în dialoguri visătoare
cu cel apus în iarba-naltă,
cu verdele foşnitor al pădurii,
asculți paşii sângelui rătăcind,
ecoul lor în inimile celor ce s-au mutat
cu traiul demult sub pământ,
depărtatele ieremiade
ale bunicilor surghiuniţi
dintr-o Bucovină în care
doar plânsul morţilor săi dragi
mai fac încă să înflorească
noapte de noapte
cuvintele pe foaia palidă, la umbra
ochilor tăi de culoarea verde-închis,

în timp ce nisipurile de aur
ale singurătăţii suspină
după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate,
după corăbiile de hârtie
ale inimii navigând
pe plumbul fluid al nourilor de ploaie…

când numai ea aude cum se stinge
între zidurile cu igrasie
ale sălii de aşteptare
vocea cărnii tale visătoare murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să mi se dezlege de umeri
pribegele aripi din palmele mele
să-şi ia zborul departe…departe…

până dincolo de marele zid ucrainean.

de Bot Eugen

Victor Felea – Eu vin de demult

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ, VICTOR FELEA. Etichetat: 1977, a aștepta, a anunța, a învinge, a căuta, a desena, a estompa, a exista, a ști, a fi, a merge, a pierde, a plânge, a rămâne, a se îndrepta, a se stinge, a sta închis, a trece, a veni, amintiri, amurg, aripi, aripi înnegrite, asemenea, înalt, înalte, încet, încotro, înnegrit, înnegrite, BIBLIOTECA PROPRIE, București, casă, Cluj-Napoca, clădire, clădiri, demult, departe, Editura Dacia, este, eu, Eu vin de demult, șoseaua Pantelimon 302, furtună, ireversibil, ireversibil pierdut, mașini, mare, mâini, mea, mormânt, morminte, mări, nimeni, oarbe, orbi, paloare, pe lângă, pierdut, poate, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, poveste, printre, publicat de Bot Eugen, Reminiscențe naive, sectorul 2, trompetă, uși, umbre, VICTOR FELEA, voastre, voce, volum de poezie, vostru, ziduri, ziduri înalte. Scrie un comentariu

Vocea ta se stinge sub paloarea zidurilor înalte
Şi va rămâne doar o poveste
Pe care nimeni n-o va mai şti
Şi iată amurgul desenează umbre
Şi o trompetă plânge
Cu o nostalgie supremă
După ceva ireversibil pierdut
Mâinile tale mă caută oarbe
Şi maşinile trec estompând amintirile
Eu încotro mă îndrept
Casa mea e departe sau poate nici nu există
Eu vin de demult şi nu mă aşteaptă nimeni
Vin fără să fi fost anunţat
Şi uşile voastre stau închise
Asemenea unor aripi înnegrite
Pe care le-a învins furtuna
Şi merg încet pe lângă marile clădiri
Şi parcă merg printre morminte.

* Reminiscenţe naive; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1977.

Autumnal

Publicat de boteugen74 pe 4 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a alerga, a apune, a împunge, a înmormânta, a bate, a coborî, a cravașa, a căuta, a descpica, a fâlfâi, a flana, a flutura, a geme, a hrăni, a locui, a oțeli, a persifla, a pieptăna, a plimba, a pălmui, a rânji, a sângera, a scrie, a se bate, a se duce naibii, a se ruina, a spulbera, a străluci, a sufla, a tăcea mâlc, a ucide, a umbla, a vui, abrupte căi, adânc, agonie, albine, albul foii, aripi, aripi negre, aripile verbului sunt, artere, aspirine băute, aspirină, astăzi, Autumnal, în timp ce, îndoieli, bântuită, București, carne, Carul-Mare, ceai, ceai negru, cei morți, cel dus pe gânduri, cel dus pe gânduri șchiopătând, cele şapte minuni ale lumii, ceruri, cetate, cineva, corb, corăbiile cărnii, crunt, cuget, cuvinte, durere, extras, șchipătând, șoseaua Pantelimon 302, flamură, flamură neagră, fluide, frenetic, gând, gâtlejuri, gust amar, impermeabil, inimă, insomniac, leac, luminos, lumină, Lună, mantia de himere, mantie, miere, mii de raze, mine, mişel, mort, muritor, nebună, neuroni, nouri, născut, ochi căprui, orizont, orizonturi de purpură, otrava luminii, otravă, palid, palmă, patimă, pe când, perciuni, peste, piele, plebe, plete, plete negre, ploaia de stele, poezie, POEZIILE MELE, precum, publicat de Bot Eugen, purpură, pustietăţi mişcătoare, pământ, părintește, rebel, roi de albine nocturne, ruginit, rănit, sabie, sânge, Scorpioană, scorpion, scorpionul celest, sectorul 2, sfera, sfera lunii, sfincşii cetăţii, sine, sirene, spate, spirit, stea, Steauă Scorpioană, strigare, strigare smulsă, subterană, sunt, săracii, tâmplă, toamnă, trecere, trecătoare, trepte, tăcere, tărie, umbre, umăr, un domn, unii, Ursa Mică, vânt, vârfurile tăcerii, vene, verb, visători, voce, voce ruginită, vorbe, zdrenţe, zei, zodia agoniei, zodie. Un comentariu

Steauă Scorpioană

Vântul îmi spulberă pletele negre şi impermeabilul suflând,
impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt.
Sunt doar în trecere pe pământ.
Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când
sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului „sunt”.

Muritorule, născut în toamnă, sub zodia agoniei,
leac îţi cauţi în strigarea smulsă din gâtlejurile celor morţi,
în mierea extrasă din cuvinte, -n gustul amar al tăriei,
în aspirinele băute cu ceaiul negru, în albele nopţi…

Scorpionul celest mă împunge cu mii de raze din umbră,
îmi aleargă otrava luminii prin neuroni şi prin vene.
Corăbiile cărnii după sirene cu ochi căprui umblă,
bântuită de-un roi de albine nocturne, tâmpla mea geme.

Vuiesc astăzi pustietăţi mişcătoare sub ploaia de stele,
se ruinează în mine cele şapte minuni ale lumii…
Carul-Mare-şi plimbă visătorii ре-abrupte căi şi rebele,
se duce naibii şi Ursa Mică, – şi iese nebuna din piele…
Plină este sfera Lunii de sine, pieptănându-i perciunii
insomniacului palid care îi locuieşte pe unii.

Vântul îmi spulberă mantia de himere suflând,
mă cravaşează cu patimă, mă pălmuieşte.
Un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
bătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind…

Coboară treptele-n adâncul subteranei săracii
şi tac mâlc sfincşii cetăţii, cu vorbe plebea-i hrăneşte…
Pe vârfurile tăcerii flanează zeii,despicând
zdrenţele de nouri luminoase,
îşi oţeleşte sabia spiritul şi străluceşte…

Pe când se bate cu îndoielile cugetul, care, vai, sângerează crunt,
inima-şi scrie pe albul foii durerea cu fluidele verbului „sunt”.
Ca un corb rănit, cel dus pe gânduri şchiopătând,
din aripi negre-mi flutură
peste o trecătoare care apune în orizonturi de purpură.

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

eu și cu tavi (I)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Cuvinte alb-negre(V)

cu reflexii și reflecții

Partajează asta:

Apreciază:

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Partajează asta:

Apreciază:

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Partajează asta:

Apreciază:

vocea-cuțit din inima nopții

Partajează asta:

Apreciază:

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Partajează asta:

Apreciază:

inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Steauă Scorpioană

Partajează asta:

Apreciază:

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS