a termina

Toate articolele etichetate a termina

Tăcuta strigă

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a așeza, a așterne, a afla, a amâna, a auzi, a avea, a avea loc, a continua, a ține, a ține de cald, a fi, a fi pe sfârșite, a fuma, a gândi, a gândi în secret despre, a găsi, a izbi, a lovi, a lovi cu picioarele, a meni, a ne fuma, a răsturna, a se așterne, a se auzi, a se întâlni, a se izbi, a se sfârși, a se termina, a sfârși, a sta, a sta confortabil, a stinge, a termina, a urma, a visa, a visa urât, a-și afla, amânat, amânată, în secret, întâlnire, cald, ceai, celălalt, ceremonia ceaiului, ceremonie, confortabil, cuvinte, decât, despre, dimineață, după ce, echilibru, eu și cu tavi, eu și cu tavi (II), fiecare, fiecare din noi, gânduri, gânduri otrăvite, liniște, liniște mormântală, lumini, lumină, menită, mereu, meu, mormântal, mormântală, MUZICĂ, noapte, noaptea dimineții, noi, orizontală, otrăvit, otrăvite, parcă, până, până la urmă, peste, peste toate, poem, POEZIILE MELE, propria orizontală, proprie, propriul echilibru, prpriu, publicat de Bot Eugen, rând, rând pe rând, reciproc, răsturnat, scaun, scaun răsturnat, secret, sine, strigă, tavan, toate, trup, trupul meu, tăcut, Tăcuta strigă, tăcută, umbră, urmă, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. Un comentariu

eu și cu tavi (II)

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
S-au terminat și muzică, și cuvinte.

Am stins rând pe rând
toate luminile.
Urma să aibă loc întâlnirea
mereu amânată cu sinele.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a aflat
propria orizontală.

Peste toate s-a așternut
o liniște mormântală,
menită parcă să ne țină de cald.

Nu se mai auzea decât
ce gândea în secret fiecare
despre celălalt.

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
Ne fumam reciproc gândurile otrăvite.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a găsit
propriul echilibru,
după ce și-a așezat
pe tavan umbra,
să stea confortabil
pe-un scaun răsturnat.

Doar aproapele meu
continua să viseze urât
și lovea prin somn
cu picioarele
seară de seară în zid.

Astăzi, însă,
în noaptea dimineții,
nu se mai auzea decât
o strigă izbindu-se–n mine
cu aripile de toți pereții.

de Bot Eugen

Astrul sonor

Publicat de boteugen74 pe 20 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a anima, a îmbărbăta, a încerca, a înnegri, a însufleți, a da, a da glas, a face, a face un pas, a face un pas înainte, a imortaliza, a pendula, a purta, a ridica, a rămâne, a rămâne la înălțime, a se ridica, a se ridica în picioare, a sorbi, a sta, a sta la masă, a termina, a tăcea, aburind, aburinde, alături, amară, astru, astru sonor, Astrul sonor, în dosul coastelor, în mână cu o chitară, în picioare, în ritm de rock-and-roll, îndelung, înnegrit, înălțime, bass, cameră, cană, cap, casetofon, casetofon electronika, ceai, chei, cheie, chiștoace, chitară, cinci, coaste, corzi, corzi de bass, costume, căni, căni aburinde, dimineață, dos, drumuri, ea, efecte secundare, efemer, el, electronika, eu, eu ;i cu tavi, eu și cu tavi, foi, glas, ieri, inimă, inimă roșie, intrare, ipostaze, ipostaze efemere, ipostază, la înălțime, lumini, lumină, masă, mâine, mână, meloman, melomani, mijloc, muzică rock, neagră, neterminat, neterminate, nume, ora 5, ora 5 dimineața, Ora cinci dimineața, oria cinci, oră, pas, perete, picioare, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pălărie, raze, ritm, rock, roșie, roșu, răgușit, răgușită, schelet, scrum, soare, soarele zilei de ieri, sonor, stea, steaua cu nume soare, Steaua pe nume Soare, sticle, sus, tavi, tăcere, tăcere neagră și amară, umbre, umbre de melomani, umbră, vânt, vers, versuri, versuri neterminate, voce, voce răgușită, zbor, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. 3 comentarii

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

de Bot Eugen

Mica țigariadă

Publicat de boteugen74 pe 19 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a arde, a asculta, a începe, a întreba, a bate, a bate apa în piuă, a bate pasul pe loc, a contempla, a convinge, a dormi, a fi, a fi necesar, a fuma, a gândi, a glumi, a lua, a lăsa, a lăsa în pace, a pierde, a râde, a răspunde, a se alătura, a se întuneca, a se întuneca/țiganiza, a se țiganiza, a se lua în serios, a se lumina, a se lumina de iarnă, a se lumina de zi, a se preschimba, a spune, a striga, a termina, a trage, a tremura, a tăcea, a veni, a veni călare, a vorbi, a vrea, acel, acelea, acest, aer, afară, alb, apa, apa în piuă, apropouri, atât, atât de, aub acest frig, împreună, în interiorul meu, în serios, în timp ce, în tăcerea mea, băi, care, cauză, cauză pierdută, când, cenușă, chip, cineva, cineva nevăzut, concluzie, condiție, cu laptopu-n față, cu laptopul în față, cum, cum să nu, cuvinte, călare, dacă, de departe, de fumat, departe, din, drac, drac de poezie ce ești!, Era una din acele nopți, Era una din acele nopți albe de noiembrie, Era una din nopțile-acelea fără de somn, eu, facebook, faţă, Fcebook, frig, fumat, fără, fără de somn, gând, gânduri, glumă, gură, hai, Hai lasă-mă odată în pace, hârtie, iarnă, insomnie, interior, Join my cause : Românii nu sunt țigani, laptop, loc, logoree, mai lasă-mă-n pace!, mâini, mânecă, mână, mea, meu, Mica țigariadă, mine, măsură, necesar, necesară, nevăzut, nimic, ninsoare, ninsoare de scrum, noapte, noapte albă, noiembrie, nopți, nopți albe, nu, nu glumă, o gură de aer, pace, pas, pasul pe loc, până la, până la ultimul pumn de cenușă preschimbat în cuvinte, pe de-a-ntregul, pe hârtie, pe la spate, pe loc, pe măsură ce, pentru, pierdut, pierdută, piuă, poezie, POEZIILE MELE, prima, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn de cenușă, Românii nu sunt țigani, scrum, serios, somn, spate, strigăt, sub, tâmplă, timp, totuși, tăcere, ultim, ultimul, una, zi, ăsta. Scrie un comentariu

Era una din nopțile-acelea
fără de somn și ea îmi venea
de departe cu apropouri,
călare pe-un ton convingător,
venea să mă-ntrebe
dacă nu vreau să mă alătur
cauzei sale,
împreună să batem
pasul pe loc.
Cum sa nu, i-am răspuns,
cu o condiție, totuși,
să nu fie una
pe de-a-ntregul pierdută.
Și ea începuse să-și
râdă de mine,
vorbind despre toate,
fără să-mi spună nimic,
fără să-mi lase o gură
de aer, în tăcere
să-mi termin
gândurile de fumat
până la prima ninsoare de scrum.
Asta se ia in serios,nu glumă,
trăgeam în interiorul meu
de mânecă o concluzie,
în timp ce-i contemplam
logoreea cum se întuneca/
țiganiza la chip pe măsură
ce-afară de ziuă
se lumina și de iarnă.
Era una din acele nopți
albe de noiembrie
când eu – cu laptopu-n față
stăteam răstignit
pe un scaun și-o ascultam
cum mă vorbea
cu cineva nevăzut
pe la spate,
fără să-mi lase o gură
de aer,
atât de necesară
pentru un strigăt:
mai lasă-mă-n pace,
în tăcerea mea!! –
să-mi termin
gândurile de fumat,
sub acest frig
care mă arde la tâmplă
și-mi tremură mâinile
pe hârtia
cuprinsă de flăcări
până la ultimul pumn
de cenușă
preschimbându-se în cuvinte.
Hai lasă-mă odată în pace,
băi, drac de poezie ce ești!

de Bot Eugen

Flegmatic

Publicat de boteugen74 pe 6 octombrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a despăr, a despărți, a deveni, a expira, a fuma, a mirosi, a scoate, a se despărți, a se termina, a termina, a trage, alt, atunci, în care, întreaga lume, întreagă, brichetă, brichetă-pistol, buzunar, bărbat, cafea, Cafea instant, cancer, decât, dimineață, din, dragoste, dragostea mea, dureros, e timpul, țigară, țigări, flegmatic, fum, Hai pa, instant, la o cafea instant, lume, mai mult, mai mult decât perfecte, mai puțin, mai puțin dureroase, mult, măi, noapte, nopți, pasăre, pasăre de fum, perfect, piept, pistol, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, puțin, timp, trezire, treziri. Scrie un comentariu

Nopțile au devenit
mai mult decât perfecte,
trezirile –
mai puțin dureroase
din dimineața în care,
la o cafea instant,
mi-am scos din buzunar
bricheta-pistol
și te-am fumat.
Miroseai a alt bărbat.
Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi
și-am expirat :
Dragostea mea,
pasăre de fum,
mi s-au terminat țigările,
e timpul să ne despărțim.
Hai pa!

de Bot Eugen

Neo(I)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a întreba, a citi, a efectua, a face sex, a face un salt, a fuma, a juca, a orbi, a privi, a putea, a răspunde, a se detașa, a se obișnui, a se trezi, a se uita, a se zgâi, a termina, a trăi, a vedea, acest, alb, ALB-NEGRE, în acest timp, în ăst timp, întrebare, beție, beții, bine, București, București-Chișinău, cap, cât, cât despre moarte numai de bine, câteva, câteva beții, celălalt, Chișinău, cineva, cu nepăsare, cu noaptea în cap, cuvinte, cuvinte alb-negre, Cuvinte alb-negre(IV), cădere, cădere liberă, căderea liberă în lume, de bine, de după, despre, detașare, din asta, după, după mine, și totuși, țigara de după, țigară, faţă, fețe, fără, gând, gânduri, insomnie, jucător, jucător de ruletă rusească, la ce bun?, liber, liberă, lume, mei, mine, moarte, monitor, mortal, negru, NEO, Neo(I), nepăsare, nesomn, noapte, numai, obișnuit, ochi, ochii mei, orbire, orbiri, orbiri pasagere, palid, palide, palide de nesomn, partide, partide de sex, partide de sex fără preludiu, partidă, pasager, pasagere, poem, Poem neterminat pe care-l trăiesc, poezie, POEZIILE MELE, preludiu, publicat de Bot Eugen, ruletă, ruletă rusească, rusească, rusesc, răspuns, salt, salt mortal, sex, timp, totuși, trezit, trezitul cu noaptea în cap, unui, unul, unul în ochii celuilalt, zi de zi, zilnic, ăst, ăsta. Un comentariu

Cuvinte alb-negre(IV)

Cineva se uita la monitor
și monitorul se uita negru la mine.

* * *

Ne priveam unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedeam
orbirile pasagere:
câteva beții
și partide de sex
fără preludiu,
țigara de după,
trezitul cu noaptea în cap și
căderea liberă-n lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,
obișnuit numai din asta să trăiască

și totuși,
la ce bun să ne mai vedem?
mă întrebam fără ca tu
să poți citi
în ochii mei vreun răspuns.

* * *

În acest timp, cineva
se zgâia la noi cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și îmi fuma gândurile cu nepăsare.
Cât despre moarte, numai de bine .

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

a termina

Toate articolele etichetate a termina

Tăcuta strigă

eu și cu tavi (II)

Astrul sonor

eu și cu tavi (I)

Mica țigariadă

Flegmatic

Neo(I)

Cuvinte alb-negre(IV)

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

să acționezi din nou manivela

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

eu și cu tavi (II)

Partajează asta:

Apreciază:

eu și cu tavi (I)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Cuvinte alb-negre(IV)

Partajează asta:

Apreciază:

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Apreciază:

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS