a pleca

Toate articolele etichetate a pleca

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Când am să plec de printre voi
Cu-o pâine neagră-n loc de cântec,
Veţi rage toţi ca nişte boi
cu sovestea-necată-n pântec.

Moscova, feb. 1983

* din volumul „Celălalt obraz”;

* Editura Princeps; Chișinău; 2007;

La mulți ani, bătrâne,

Publicat de boteugen74 pe 2 august 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 05, 05.07.2011, 07, 2, 2 august, 2 ștampile, 2011, 3, 5 iulie, a avea înțelepciunea, a întreba, a conține, a cădea, a deschide, a fenta, a fi, a gusta, a muri, a nu rata, a pleca, a pleca din țară, a practica, a putea, a rata, a ridica, a se întâmpla, a se întoarce, a se ivi, a semna, a trece, a uita, a urî, a urma, a vea, a zice, același, acolo, adresa mea, adresa mea din Pantelimon, ai tăi, aici, alb, amar, amară, ani, apreciabil, apreciabilă, astăzi, în deplină uitare, în șir, înțelepciune, întrebare, bloc, bloc de garsoniere, Bot Eugen, București, bătrân, bătrâne, casă, cât mai repede posibil, cu bine!, cutie, cutie poștală, dată, de ani în șir, de-ocară, dedesubt, deplin, Destinatar, Destinatar Bot Eugen, distanță, două, după, Ei, și să ne urâm cu bine, șir, șoseaua Pantelimon, ștampile, ștampilă, țară, fază, felicitare, hohot, hohot de râs, inscripție, inscripție roșie, iulie, ivit, județ, județe, La mulți ani bătrâne, La mulți ani!, mici, micile otrăvuri ale vieții, negru, negru pe alb, noapte, nopți, nopți albe, ocazie, ocazii, ocazii ivite, otrăvuri, Pantelimon, pâine, pâinea, pe el, PERSONALE, plic, poem, POEZIILE MELE, poștă, posibil, Posta Romana, prag, președinte, președintele județelor unite, publicat de Bot Eugen, putere, râs, repede, roșie, roșu, scris negru pe alb, semnătură, serviciu, Sub ele, să ne urâm cu bine, tine, uitare, umbră, următoarele, viață, viciu, vinul negru, ăsta. Scrie un comentariu

și să ne urâm cu bine!

Mă întorc astăzi de la serviciu
(de ani în șir practic același viciu),
trec pragul blocului, deschid cutia poștală,
de-acolo cade un plic. Îl ridic , pe el –
două ștampile cu inscripție roșie:
București și Posta Romana.
Sub ele – scris negru pe alb:
Destinatar Bot Eugen,
adresa mea din Pantelimon și
o felicitare,
conținând următoarele :

Să ai înțelepciunea de-a nu rata
nici una dintre ocaziile ivite
da a pleca din țară,
puterea de-a uita
cât mai repede posibil
tot ce ți s-a putut
întâmpla aici,
precum și cea de a te stinge-n apus,
gustând
din micile otrăvuri ale
vieții,
la o distanță apreciabilă
de ai tăi și de casă
în deplină uitare

fie-ți vinul negru, iar nopțile – albe,
pâinea – amară, umbra – de-ocară

La mulți ani
și să ne urâm cu bine

Urmează rânjetul, apoi –
un hohot de râs,
după – întrebarea:

Ei, ia zi, bătrâne,
cum te-am fentat
eu la faza asta pe tine?!

Dedesubt data de 05.07.2011 și
semnătura președintelui județelor unite…

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Charles Bukowski – O noapte umedă

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a așeza, a anunța, a aparține, a aprinde, a arunca, a asculta, a auzi, a avea, a începe, a încerca, a închide, a înnebuni, a da jos, a deschide, a duce, a ști, a face, a face un salt, a gândi, a lua, a mânca, a pleca, a ploua, a plăcea, a pune, a putea, a se așeza, a se întinde în pat, a se băga, a se descurca, a se gândi, a se pișa, a se ridica, a spune, a sta, a sta nemișcat, a stinge, a străluci, a suna, a sări, a toarce, a vedea, a zace, aceeași, aceeași poveste, acolo, afară, amar, amară, animal, apoi, atunci, împreună, întins, BIBLIOTECA PROPRIE, București, bucătărie, bărbat, băut, băutură, ce dracu-i cu tine?, cearșaf, cearșafuri, cel mai bine, ceva de băut, CHARLES BUKOWSKI, ciocănit, ciudat, cumva, dacă, drac, draci, Dragostea e un câine venit din iad, ea, Editura Polirom, șuncă, țigară, țigară nemțească, felie, felie de șuncă, femeie, fereastră, frumos, hei, jos, la fel, lângă mine, lumini, lumină, neagră, negru, nemțească, nemțesc, nemișcat, nimic, O noapte umedă, o parte, pat, pe urmă, pisică, pisică neagră, pitic, ploaie, poală, poem, POEZIE STRĂINĂ, porumbel, poveste, publicat de Bot Eugen, radiou, rece, salt, toate, totuși, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, ușă, uneori, verandă, volum de poezie, zdreanță, zgardă. Scrie un comentariu

zdreanţa.
zăcea acolo, strălucind.
nu mai puteam face cu ea nimic.
ploua.

s-a ridicat şi-a plecat.
ei, draci, m-am gândit, i-aceeaşi poveste.
mi-am pus ceva de băut, am deschis radioul,
am stins o parte din lumini
şi mi-am aprins o ţigară nemţească,
neagră şi amară.
am auzit un ciocănit
şi-am deschis uşa.
un pitic stătea în ploaie:
ai văzut cumva un porumbel pe veranda ta?
i-am spus că n-am văzut un porumbel pe veranda mea
şi el mi-a spus că dacă văd un porumbel pe veranda
mea
să-l anunţ.
am închis uşa
m-am aşezat şi-o
pisică neagră a făcut un salt
prin fereastră, mi-a sărit în poală
şi-a început să toarcă, era un animal frumos,
am dus-o în bucătărie şi-am mâncat împreună
o felie de şuncă.
am stins toate luminile,
m-am băgat în pat şi pisica s-a băgat lângă mine
şi torcea, mi-am spus, cineva, totuşi, mă place,
pe urmă pisica s-a pişat pe mine,
pe cearşafuri, hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine?
am luat-o şi-am aruncat-o afară
în ploaie,
mă gândeam, e ciudat, pisica aia
pişându-se pe mine
şi pişatul ei la fel de rece ca ploaia.
apoi am sunat-o pe ea,
hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine,
ai înnebunit sau ce?
am închis, am dat jos cearşafurile
şi m-am întins în pat, ascultând ploaia.
uneori un bărbat nu se descurcă
şi-atunci e cel mai bine să stea întins, nemişcat,
şi să-ncerce să nu se gândească la
nimic.
pisica aia avea o zgardă,
aparţinea cuiva.
cât despre femeie
nu ştiu.
* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”;Editura Polirom; București; 2007;
* traducere, prefață și note de Dan Sociu

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 12, 2007, a afla, a arunca, a asculta, a auzi, a avea, a încuia, a băga în seamă, a cânta, a da buzna, a fi, a fi nebun, a folosi, a găsi, a hotărî, a intra, a iubi, a lua, a nimeri, a nu avea nevoie, a nu iubi, a pleca, a preda, a privi, a respinge, a scoate, a se așeza, a se opri, a se opri din cântat, a se simți, a se simți ciudat, a sta, a striga, a trage, a trăi, a trăi ca un câine, a turna, a tăia, a urla, aceea, acțiune, adevăr, aer, amândouă, ani, apărare, arme, armă, în dreptul, în sfârșit, înecat, barbă, BIBLIOTECA PROPRIE, braț, brațe, broască, broască verde, București, bucătărie, băiețel, bătaie, bătrân, carte, cântat, cântec, CHARLES BUKOWSKI, ciob, cioburi, ciudat, credință, cărți, definiție, doar, doi, două, Dragostea e un câine venit din iad, după, Editura Polirom, țigară, faţă, feluri, feluri de iubire, femeie, fereastră, floare, flori, flori de liliac, friptane, frumoasă, gloanțe, glonte, grasă, grădină, ia-mă!, insigne, insignă, iubește-mă!, iubire, lacăt, lacăte, libertate, libertatea de a nu iubi, lucru, masă, mereu, mulțime, mulțimi, muzici, MUZICĂ, nimic, nor, nori, oameni, Oamenii ca florile, oamenii-s ca florile, om, oricare, ospicii, ospiciu, pahar, pistol, ploaie, poem, POEZIE STRĂINĂ, polițiști, prea, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, risipă, sânge, schimbător, scurt, sens, singur, singură, spart, spartă, străzi, suflet, superbă, sărăcie, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, uși, ușă, verde, viață, volum de poezie, whiskey, ziar, ziare, ăsta. Scrie un comentariu

ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile

poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi

o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!

e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau

dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi

trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac

mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge

“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”

“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”

intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey

hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping

aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină

mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă

nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă

stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;

*traducere, prefață și note de Dan Sociu

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a anunța, a avea grijă, a căuta, a fi, a fi bântuit, a fi ok, a găsi, a ieși, a interzice, a pleca, a ruga, a răstigni, a se întâlni, a se întoarce, a se spăla, a se spăla pe mâini, a se uita, a spune, a sta, a trage, a trage fermoarul, a uita, anumit, anumite, în legătură cu, bântuită, BIBLIOTECA PROPRIE, birou, București, bătaie, bătaie de inimă, CHARLES BUKOWSKI, chip, ciment, cruce, cu mult deasupra, doctor, doctorul meu, Dragostea e un câine venit din iad, Editura Polirom, etica profesională, etică, și toate celelalte rahaturi, fermoar, fizic, frate, gen, grijă, inimi, inimi de ciment, inimă, lucruri, mâini, mic, minte, numai atât, năucitoare, O treabă pentru stetoscop, operație, pisoar, poem, POEZIE STRĂINĂ, profesional, psihic, publicat de Bot Eugen, rahat, rahaturi, răstignit, răstignit pe mica mea cruce, specialitate, specialitatea mea, sănătate, terminat, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, trup, trupuri, unde, volum de poezie, vreo. Scrie un comentariu

doctorul meu a ieşit din operaţie
şi s-a întors la birou.
ne întâlnim la pisoar.
“unde-ai găsit-o, frate? e genul
la care să te tot uiţi, dar numai atât”

“e specialitatea mea: inimi de ciment
şi trupuri năucitoare. dacă-i găseşti
vreo bătaie de inimă, să-mi spui”
“o să am grijă de ea”
“da, şi te rog să nu uiţi că etica profesională
îţi interzice anumite lucruri!”

îşi trage fermoarul şi se spală pe mâini.
“tu cum stai cu sănătatea?”
“fizic, sunt ok. mintea mea însă e bântuită,
psihic sînt terminat, răstignit pe mica mea cruce
şi toate celelalte rahaturi!”

“o să am mare grijă de ea”

“da, doctore, şi să mă anunţi în legătură cu
bătaia de inimă”

pleacă.
îmi trag şi eu fermoarul.
doar că eu nu mă spăl pe mâini.

sînt cu mult deasupra chestiilor ăstora.

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom; Bucureşti; 2007

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

intram în casa lui gellu naum
giulgiul dictaturii
fusese aruncat peste bucurești

plecam spre casă de la gellu naum

răspunsese lapidar
plângerilor mele:

„ răul e`n lume! ”

* Lusoromână punte de vânt; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

Aurel Rău – Raporturi

Publicat de boteugen74 pe 7 decembrie 2010

Publicat în: AUREL RĂU, BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 1975, a atinge, a crede, a inghiți, a moțăi, a pleca, a separa, a veni, aer, alarmat, AUREL RĂU, BIBLIOTECA PROPRIE, București, Cluj-Napoca, Editura Dacia, șoseaua Pantelimon 302, flacără, flăcări, iarăși, iubire, lacrimă, micropoem, Micropoeme și alte poezii, nimeni, nivele, nivele profunde, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, profund, publicat de Bot Eugen, rîs, sînt, sectorul 2, străvechi, tren, trenuri, umulință, un om, volum de poezie, ziua, zăpadă. Scrie un comentariu

Credeam că de umilință ne-am separat.
Dar umilința ca și iubirea e străveche.
Un om înghite flăcările și flăcările
ating nivele profunde până când iarăși
sînt rîs și aer și lacrimă. Nimeni
nu-i alarmat. Trenuri pleacă și vin.
Ziua moțăie cu zăpadă.

* din volumul Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975.

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

a pleca

Toate articolele etichetate a pleca

Dus-întors

Vlad Pâslaru – poem

La mulți ani, bătrâne,

și să ne urâm cu bine!

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

să acționezi din nou manivela

Charles Bukowski – O noapte umedă

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

Virgil Mihaiu – Citat

Aurel Rău – Raporturi

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

Partajează asta:

Partajează asta:

și să ne urâm cu bine!

Partajează asta:

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS