Leonid Tișkov – Urechea.

Lecturi poetice ruso-române

Leonid Tișkov – poet, doctor și ilustrator rus – câștigătorul concursului literar „Apă vie”;

 

Leonid Tișkov – Urechea;
Leonid Tișkov – poet doctor și ilustrator rus,
câștigătorul concursului literar „Apă vie”;
poezie străină;
Biblioteca proprie;
fotografiile mele;
traducerile mele;
22.11.2014;
str. Covaci nr.19;
restaurantul city grill;
23.11.2014;
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
traducere de Bot Eugen;
publicat de Bot Eugen.

 

Simți noaptea cum cineva se târăște
pe supra(fața) chipului tău
e urechea ce s-a trezit
și-și caută geamănul.

 

 

traducere de Bot Eugen

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicitate

Amurg.

 

E o altă seară în care

 
dincoace răsare un vers
dincolo apune un soare

 
între
perdeaua
însuflețită de vânt
se zbate

 
pe ziuă și pe noapte.

 

 

de Bot Eugen

 

 

 

Amurg.

Amurg;
micropoem;
poeziile mele;
fotografiile mele;
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sector 2;
publicat de Bot Eugen.
17.08.2014;
16:32.

 

 

Dragostea –

o noapte lungă de insomnie
din care n-ai vrea să te trezeşti vreodată.

de Bot Eugen

 

Dragostea

Dragostea;
poeziile mele;
micropoem;
personale;
fotografiille mele;
Chişinău;
12.07.2013;
20:00;
publicat de Bot Eugen;
20:52.

S-au dus şi ultimele zile de vară

 

cu soarele lor fantomatic
sub care îmi plimbam,
ca pe o umbră, noianul
de nopţi albe pe umeri.

 

de Bot Eugen

 

00:26 23.09.2012

Inima –

 

carnea asta înroşită de prea multă visare.

 

de Bot Eugen

 

07:44 02.09.2012

Luna –

 

această romantică prostituată ce s-a culcat cu toţi poeţii.

 

de Bot Eugen

 

08:57 02.09.2012

Gânduri pe negândite (XV)

Cu bani îți  poți cumpăra
un avocat
sau o carte,
emoție, însă, –  niciodată.

de Bot Eugen

Fostei mele șótii

 

Eram prea diferiți,
iar lumea – aceeași

 

cățea  zeflemistă:

 

scheuna
pe la colțuri de stradă
după șuturi în gură.

 

Suntem prea diferiți
eu și cu lumea,

 

tu, în schimb,  – draga altuia –
dar aceeași ….. materialistă …

 

de Bot Eugen

 

 

 

Aurel Rău – Sarcofag

 

Au dat de el, cum săpau.
Cum implantau rădăcinile de beton
în locul casei medievale.
Și-acum se-așteaptă să vină de la muzeu,
să deschidă,
să preia.
Un sarcofag de copil.
Lucrătorii se miră cât de mult a
urcat pământul
în numai două mii de ani.

* din volumul Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975

Aurel Rău – Raporturi

 

Credeam că de umilință ne-am separat.
Dar umilința ca și iubirea e străveche.
Un om înghite flăcările și flăcările
ating nivele profunde până când iarăși
sînt rîs și aer și lacrimă. Nimeni
nu-i alarmat. Trenuri pleacă și vin.
Ziua moțăie cu zăpadă.

* din volumul Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975.