lucruri

Toate articolele etichetate lucruri

Umbre căzute din lună

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a afla, a ajunge, a ameți, a avea, a avea rost, a înnobila, a coborî, a contamina, a controla, a crește, a croi, a cădea, a decapita, a ține, a ține sub control, a fi, a fi în căutare, a fi contaminat, a fi exterior, a fi gata, a fi neliniștit, a fi obosit, a gândi, a lichida, a lăsa, a lăsa rece, a mobiliza, a nu se lăsa, a obosi, a participa, a profita, a reuși, a reveni, a se afla, a se afla în căutare, a se încolăci, a se întoarce, a se gândi, a se mobiliza, a se zbengui, a simți, a smulge, a sta, a stoarce, a-și croi drum, acest, acestea, acestor, activ, aidoma, albastru, alte, alte capete, alteori, amețit, amețite de fum, amiază, apoi, astenia noastră, astenie, astru, astru nocturn, atunci, în căutare, în jur, în plină amiază, întoarcere, între scaunul de pe tavan, întrun cap, cap, capete, capul meu, capul meu și al lui tavi, care, când, cât e noaptea de lungă, concluzie, contaminat, contaminat de filozofie, control, călare, călări, călări pe triciclete, către, căutare, căzut, căzute, căzute din lună, dar, de fapt, de pe, din plin, dincolo, drum, drum de întoarcere, după aceea, ele, eu și cu tavi(III), exterioară, exterioară nouă, exterior, și masa de scris, și-atunci, țigară, fapt, filozofie, foi, foi de hârtie, fum, gata, gând, hârtie, himerele, himeră, ipochimen, ipochimeni, la loc, lent, loc, lucru, lucruri, lungă, Lună, mai mereu, masă, mereu, măsură, neavând de gând, necunoscut, neliniște, neliniștea lor, noapte, noastre, noastră, nocturn, normal, nostru, nouă, numai, obosiți, obosiți peste măsură, odaie, paloarea, paloarea foilor de hârtie, pauze, pauzele de țigară, până, până dincolo de ziduri, pe sub, peste, picătură, piept, piepturi, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, potrivit, prin, publicat de Bot Eugen, puze, rațiune, rost, scaun, scaunul de pe tavan, scris, spirit, stilet, stilete, sub control, tavan, tavi, tâmple, tâmplă, toate, tot, triciclete, tricicletă, ultimile, ultimul, Umbre căzute din lună, una, una câte una, uneori, ungher, ungherul potrivit din odaie, unor, virus, virus necunoscut, zid, ziduri, Zilele noastre ca arginții numărate sînt, ziua, ăsta. 2 comentarii

eu și cu tavi(III)

Eram prea obosiți
și nu mai reușeam
să le ținem sub control,
iar ele simțeau asta
și profitau de astenia
noastră din plin:
se zbenguiau călări
pe biciclete,
cât e noaptea de lungă,
între scaunul de pe
tavan și masa de scris.
Alteori, în plină amiază,
când erau nevoite activ
să participe
la pauzele de țigară,
coborau, amețite de fum,
și se încolăceau încet
ca niște pitoni
în jurul tâmplelor noastre,
neavând de gând să se lase
de capul meu și al lui tavi
până nu storceau din ele
ultimele picături
de rațiune.
Și-atunci, eram gata
să ne smulgem din piepturi
stiletele
și să le decapităm
una câte una
pe toate,
înnobilând după aceea
paloarea
foilor de hârtie
cu-albastrul acestor
umbre căzute din lună.
Lucrurile reveneau
apoi la normal,
dar asta numai
până în ziua în care
le creșteau la loc
alte capete. Aidoma unor
ipochimeni contaminați
de filozofie, ca de un
virus necunoscut,
am stat și ne-am gândit
întrun cap și
am ajuns la concluzia
că nu are rost
să le tot lichidăm,
că neliniștea lor e
de fapt una
exterioară nouă,
aflate cum sunt
mai mereu
în căutarea
ungherului potrivit din odaie
prin care să își croiască,
până dincolo de ziduri,
drumul de-ntoarcere
către astrul nocturn.

de Bot Eugen

Lamă cu două tăișuri

Publicat de boteugen74 pe 23 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a avea, a avea rost, a cafeli, a căuta, a fi, a fi suspicios, a fuma, a găsi, a izbuti, a reuși, a se tăia, a spune, a strecura, a suna, a suspecta, a tăia, alb, ALB-NEGRE, ALB-NEGRU, ascuns, ascunse, atunci, atunci când, în ruptul capului, în timp ce, București, București-Chișinău, buzunar, ca, cafea, cap, carte, carte de identitate, carte de vizită, când, chiar, chiar dacă, Chișinău, Crasna, cumva, cuvânt, cuvinte, Cuvinte alb-negre(III), dacă, țigară, țigări, identitate, lamă, Lamă cu două tăișuri, lucru, lucruri, lucruri ascunse, meu, negru, nici, nici în ruptul capului, piept, poem, poezie, POEZIILE MELE, popas, popasul Crasna, printre, publicat de Bot Eugen, rost, rupt, suspicios, timp, tăiș, tăișuri, vameș, vamă, vizită. Un comentariu

Cuvinte alb-negre(III)

Îmi spuneam
că nu are rost să o sun,
chiar dacă la Crasna,
în timp ce ne
fumam cafeaua,
reușise cumva, pe nesimțite
să își strecoare
în buzunarul meu de la piept
cartea de vizită,
de care
întâmplător mă tăiasem
la unul din degete,
atunci când mă căutam
suspicios ca un vameș
de lucruri ascunse
și nu izbuteam,
nici în ruptul capului,
să îmi găsesc
cartea de identitate.

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a anunța, a avea grijă, a căuta, a fi, a fi bântuit, a fi ok, a găsi, a ieși, a interzice, a pleca, a ruga, a răstigni, a se întâlni, a se întoarce, a se spăla, a se spăla pe mâini, a se uita, a spune, a sta, a trage, a trage fermoarul, a uita, anumit, anumite, în legătură cu, bântuită, BIBLIOTECA PROPRIE, birou, București, bătaie, bătaie de inimă, CHARLES BUKOWSKI, chip, ciment, cruce, cu mult deasupra, doctor, doctorul meu, Dragostea e un câine venit din iad, Editura Polirom, etica profesională, etică, și toate celelalte rahaturi, fermoar, fizic, frate, gen, grijă, inimi, inimi de ciment, inimă, lucruri, mâini, mic, minte, numai atât, năucitoare, O treabă pentru stetoscop, operație, pisoar, poem, POEZIE STRĂINĂ, profesional, psihic, publicat de Bot Eugen, rahat, rahaturi, răstignit, răstignit pe mica mea cruce, specialitate, specialitatea mea, sănătate, terminat, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, trup, trupuri, unde, volum de poezie, vreo. Scrie un comentariu

doctorul meu a ieşit din operaţie
şi s-a întors la birou.
ne întâlnim la pisoar.
“unde-ai găsit-o, frate? e genul
la care să te tot uiţi, dar numai atât”

“e specialitatea mea: inimi de ciment
şi trupuri năucitoare. dacă-i găseşti
vreo bătaie de inimă, să-mi spui”
“o să am grijă de ea”
“da, şi te rog să nu uiţi că etica profesională
îţi interzice anumite lucruri!”

îşi trage fermoarul şi se spală pe mâini.
“tu cum stai cu sănătatea?”
“fizic, sunt ok. mintea mea însă e bântuită,
psihic sînt terminat, răstignit pe mica mea cruce
şi toate celelalte rahaturi!”

“o să am mare grijă de ea”

“da, doctore, şi să mă anunţi în legătură cu
bătaia de inimă”

pleacă.
îmi trag şi eu fermoarul.
doar că eu nu mă spăl pe mâini.

sînt cu mult deasupra chestiilor ăstora.

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom; Bucureşti; 2007

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

Victor Felea – Nu mă întrebaţi

Publicat de boteugen74 pe 5 noiembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ, VICTOR FELEA. Etichetat: a întreba, a dicta, a ști, a face, a făuri, a răspunde, a scrie, a se ascunde, a se surpa, a te ocupa, a vedea, acțiuni, afară, în general, înțelepciune, Basel, BIBLIOTECA PROPRIE, București, ce faci?, Cluj, Cluj-Napoca, complicată viață, cărămizi, dificil, din clipă în clipă, din zi în zi, dorințe, Editura Dacia, emoții, șoseaua Pantelimon 302, ființă, fizionomii, gânduri, gesturi, greu, grinzi, iluzii, legile de taină, lucruri, meseria, monotonia timpului, mortar, nimic, nu fac nimic, nu mă întrebați, perspective, planuri de viitor, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, primejdii, priveliști, publicat de Bot Eugen, Romania, răbdare, sectorul 2, sentimentul zilei, simplu, slăbiciuni, speranțe, stări, Switzerland, veșnic, VICTOR FELEA, vise, vorbe cunoscute. Scrie un comentariu

Nu mă întrebaţi ce fac
Aş putea să vă răspund că nu fac nimic
Dar precum ştiţi e mult mai complicată viaţa
Decât pare şi în tot acest „nimic” se ascund

Numeroase lucruri adică acţiuni şi stări
Şi gânduri şi emoţii şi perspective şi primejdii
Privelişti fizionomii dorinţe slăbiciuni de-o clipă
Gesturi şi vise şi sentimentul zilei
Planuri de viitor speranţe monotonia timpului
Trăit cu înţelepciune şi răbdare trăit aşa cum ţi se dă
Şi cum ţi-l faci cum ţi-l dictează legile de taină
Care există în fiinţa ta şi în afara ei
Acuma de exemplu scriu aceste vorbe cunoscute şi uzate
Prin care-ncerc să vă destăinui că într-adevăr
E dificil să dai răspuns la întrebarea asta simplă
Ce faci? pe care mereu ne-o punem unii altora
Sau nouă înşine adesea
Ce fac? – vedeţi mi-e greu să vă explic în amănunt
Iar aşa în general la ce v-ar folosi să ştiţi
Că ma ocup cu meseria de a-mi făuri iluzii
Cât mai consistente – din clipă-n clipă şi din zi in zi –
Grinzi cărămizi mortar pentru ceva ce veşnic tinde
Să se surpe

* Reminiscențe naive; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1977.

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

lucruri

Toate articolele etichetate lucruri

Umbre căzute din lună

eu și cu tavi(III)

Lamă cu două tăișuri

Cuvinte alb-negre(III)

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

să acționezi din nou manivela

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

Victor Felea – Nu mă întrebaţi

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

Umbre căzute din lună

eu și cu tavi(III)

Partajează asta:

Lamă cu două tăișuri

Cuvinte alb-negre(III)

Partajează asta:

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

Partajează asta:

Victor Felea – Nu mă întrebaţi

Partajează asta:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS