44.441798
26.175776
Publicitate
cu inima mea și cu palpitațiile ei
cu ceaiul meu negru și cu nopțile lui albe
cu umbra mea și cu visele ei nebunatice
cu umbra umbrei mele și cu
vezica ei neurogenă …
Gata!
Despăturesc salteaua și o întind pe podea.
Îmi dezbrac femeia și o întind pe saltea.
Trecem la timpul de vară așadar
promit să nu te mai bat la cap
canapeaua mea cu văi și cu dealuri.
de Bot Eugen
Dumnezeu să ne ajute! –
se încurajează reciproc
lașii dumnezeu
tace conspirativ
și îi ajută
să demonizeze
și să dumnezeiască
pe cine vor ei
iar lumea se răstoarnă
acționată
ca o manivelă
de niște curve penale.
Pe dumnezeu să îl ajute
leii de doi bani
și puterea lor
de două parale.
de Bot Eugen
Sunt seri când acele spițe și cercuri
încă mai lucesc rece în întuneric
deasupra tibiei tale
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria.
Seri când rătăcești culcat pe targă
pe coridoarele ei lungi însoțit
de cele două asistente care
au asistat la a doua ta naștere.
Una se uita plină de compasiune
în ochii tăi cealaltă – cu groază
la piciorul tău stâng.
Seri când îl auzi pe Pal Palîci
traumatologul cum intră în salon
și aprinde lumina
vocea lui caldă încearcă
să îți distragă atenția de la cheia
pe care o scoate din buzunar
și o potrivește pe un șurub
gata să strângă de el și
să-ți răsucească spița prin carne
până la os
până la țipătul tău scurt de durere
care stingea stelele de pe cer
noapte de noapte.
Seri când acele spițe și cercuri
încă te mai apasă pe tibie cu
umbra lor grea de metal
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria
și să-ți aducă aminte de faptul că
memoria unei dureri este memoria
de cea mai lungă durată.
Seri când încă mai auzi peste ani
cum țipătul tău scurt de durere
stinge stelele de pe cer.
de Bot Eugen
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:17.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:19
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:19.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:20.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:21.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:25.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII); organizatori: Florin și Diana Caragiu; moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany; Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone; poezie românească; diverse; fotografie de Diana Caragiu; braseria Alouette; str. Bibescu Vodă 19; 15.04.2015; 18-21; publicat de Bot Eugen. 26.04.2015; 08:25. șoseaua Pantelimon 302; sectorul 2; București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:21.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:22.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:22.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Serile Sinapsa (ediția XVII);
organizatori: Florin și Diana Caragiu;
moderatori: Florin Caragiu și Octavian Soviany;
Invitați: Mihail Gălățanu, Ioana Nicolaie și Nicolae Tzone;
poezie românească;
diverse;
fotografiile mele;
braseria Alouette;
str. Bibescu Vodă 19;
15.04.2015;
18-21;
publicat de Bot Eugen.
26.04.2015;
08:22.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
Înlănțuiți unul
de umbra celuilalt
ne elberăm reciproc păsările
din celula aceluiași sânge
la doi metri de asfalt.
Echidistanți unul
față de celălalt
tot așa cum este
umbra de om
față de pasăre
ne trezim condamnați
la existența de
aripate migratoare.
Cu cerul și pământul
intersectându-ni-se în piept
ne uităm peste umăr la mașinile care
ne acoperă urmele cu asfalt.
Înlănțuiți și echidistanți
unul față de celălalt …
de Bot Eugen
După ce dumnezeu s-a lăsat pe mâna unui copil
iar copilul – pe mâna unei traume
trauma – pe mâna unui traumatolog
traumatologul – pe mâna unui taumaturg
taumaturgul – pe mâna unei mâini de metal
mâna de metal – pe mâna unei mâini de ghips
după ce edecarul lui Ilizarov
și-a dat mâna cu burlacul de pe Prut
iar fragmentele s-au sudat între ele
constituindu-se într-un singur os
abia din acel moment umbra ta
a început să prindă carne
și să crească din umbră –
singurătate de cursă lungă.
de Bot Eugen
Noi vrem ce nu putem
noi nu putem decât să vrem
noi nu putem să vrem decât
ceea ce nu se poate
Pentru că ne permitem
pentru că suntem mulți
și nesătuli
pentru că nu știe
pentru că tăcere
pentru că dimineață
pentru că program de lucru
pentru că nimicnicie
pentru că ticăloșie
și cârdășie
între noi și dvs.
și alte insecte
care își îmbrăcă în
costume elegante
interioarele abjecte.
Noi vrem ce nu putem
noi nu putem decât să vrem
noi nu putem să vrem decât
ceea ce nu se poate
vrem să cumpărăm
ce nu se vinde
vrem să vindem
ce nu se cumpără
noi vrem
ne dați
sau nu ne dați …
de Bot Eugen
despre adevăr bărbăție și moralitate …
După ce s-au identificat cu niște hoți de identitate.
După ce și-au întors pe toate fețele minciuna.
După ce-au spurcat cu ea și soarele și luna.
Leii de doi bani și miorlăiala lor de două parale
cu tot cu rahații și rahaturile sale
de dragoste de împrumut
de –
sărută-mă să te strănut
ca pe un virus necunoscut:
my girl my girl
miorl miorl miorl
Leii de doi bani și vorbele lor goale
de două parale
ce-și flutură ca pe o coadă de câine
steagurile deasupra viciilor naționale
cât casa poporului de mari.
Leii de doi bani și a lor vorbăraie
ca o apă de ploaie …
de Bot Eugen
Se rostogoleau oameni
și mașini prin orașul
ce se răsturna
acționat ca o manivelă
de niște curve penale
care-i cereau ajutor
unei lumi ce tăcea
conspirativ
în timp ce eu
îi dădeam pumni
între ochi
și mă asiguram de faptul
că nu o să mă mai vadă
dublu vreodată.
de Bot Eugen
„Anii mei – bogăția mea” –
își fredona celebrul refren un artist
în timp ce tu te gândeai
la singurele lucruri reale din toți acești ani
din toți acești ani de zile în care
ai fost mințit și înșelat
la nopțile tale albe te gândeai
la nopțile albe și la vocea lor neagră
care îți fredona la ureche același refren:
anii tăi – bogăția hoților
paranoicule
hai du-te și te culcă
oricum nu vei afla adevărul
crimele se comit în mare secret
poezia se comite într-o și mai mare
singurătate …
de Bot Eugen
fac slalom printre câini
cu gândul la faptul că
primarii și jandarmii
nu și-au făcut datoria
până la capăt.
Merg zi de zi pe o muchie
de cuțit merg până la capătul
nopții făcând slalom
printre oamenii de rahat
și rahații de om.
Merg înainte
și pe măsură ce înaintez
pașii îmi devin tot mai siguri
iar muchia se subțiază
din ce în ce mai tare.
de Bot Eugen
Nu mai poți fi sigur de nimic.
Nici măcar de îndoielile care
ți-au pus la fiert creierul în ibric.
Nu știi dacă sunt băutor de vodcă
sau de lapte
tot așa cum nici eu nu știu
ce fel de umbre îți masează inima
noapte de noapte.
Nu ne cunoaștem.
Nu ne cunoaștem decât strămoșii.
Nu ne cunoaștem strămoșii decât
pe dinafară.
Pe dinăuntru nu ne cunosc decât
monștrii
de pe vremea când
ultimul amant divorțase de
realitate
iar primul cosmonaut
i-a făcut un copil.
Spune-mi câți euro te costă
un pachet de țigări
ca să-ți spun câți lei
de doi bani îți vor vinde
inima capetelor luminate …
de Bot Eugen
pe pașii mei
fac slalom printre
câini zi de zi
mergând pe o muchie
de cuțit
cu gândul la faptul că
primarii și jandarmii
nu și-au făcut datoria
până la capăt.
Tot mai singur și sigur
pe pașii mei
merg zi de zi până la
capătul nopții merg
pe o muchie de cuțit
făcând slalom
printre
oamenii de rahat și
rahații de om.
Tot mai singur și
sigur pa pașii mei …
de Bot Eugen
Ce trist miorlăia leul acela de doi bani
despre toate și despre nimic
ce trist miorlăia leul acela dar vai
jumătatea lui cu numele de bețivanca dughea
și lacrimi pișa
și-n jurul umbrei lor siameze se tot întețea
ploaia lătrătoare de stele
iar haita de maidanezi tot aplauda și-aplauda …
Ce trist miorlăia leul acela de doi bani
cu burtă
și cu memorie scurtă
ce trist miorlăia despre înălbitorii folosiți pentru
dragostea pătată de violuri și de curvăsăreală
Ce trist miorlăia parazitul acela care stătea
cu burta la soare pe orizontală
Ce trist miorlăia leul acela de doi bani
Ce trist miorlăia fără să știe
care e diferența dintre
eroismul unei singurătăți asumate
și singurătatea celui dependent de heroină
Ce trist miorlăia leul acela de doi bani
Ce trist miorlăia și cât de criminal
făcând paradă de succesele și extazele sale
ce trist miorlăia leul acela dar vai
jumătatea lui cu numele de bețivanca dughea
și lacrimi pișa
și-n jurul umbrei lor siameze se tot întețea
ploaia lătrătoare de stele
iar haita de maidanezi tot aplauda și-aplauda …
Ce trist miorlăia leul acela de doi bani
Ce trist miorlăia leul acela
Ce trist miorlăia leul
Ce trist miorlăia
Ce trist …
de Bot Eugen
Zile și nopți în care cineva
intră pe o ușă nevăzută
și schimbă regulile
la mijloc de joc
iar iubita și lumea
își schimbă reciproc
culoarea și locul
își unesc forțele și te atacă
fac schimb de figuri cu tine
te țin necontenit în șah …
Nopți și zile în care cineva
se strecoară pe nevăzute
în corpul tău
și schimbă regulile
la mijloc de joc
iar inima și creierul
își schimbă reciproc
culoarea și locul
își unesc forțele și te atacă
fac schimb de figuri cu tine
te țin necontenit în șah …
Zile și nopți în care cineva
intră pe o ușă nevăzută
și schimbă regulile
iar tu ieși învins din jocul
care nici n-a început …
de Bot Eugen
mă adâncesc în ea
plutesc împreună cu ea
dezrădăcinat pe sub
ninsoarea de flori
lăsându-mă visat de
morții mei dragi
ascultând cum
își plâng unii
celorlalți
fără lacrimi
surghiunul
cei de dincolo
și cei de dincoace
într-o tăcere atât de amară
după atâta amar de tăcere.
de Bot Eugen
Cobor din microbuz, pregătit să urc marele deal.
Trec de răspântia cu lumini și intru în noapte,
acolo unde un contracurent îmi spulberă ninsoarea
din plete, ninsoarea iernilor care încă n-au venit.
Pășesc prin întuneric, pășesc printre case pustii
de parcă-aș păși printre suflete părăsite de oameni.
Pășesc prin întuneric, însoțit de umbră,
ca de un personaj dintr-un film postapocaliptic.
Pășesc nepăsător prin întuneric, pășesc, spunându-mi că
acolo unde există lumină, există și lătrat de câine.
Pășesc în tăcere și pe măsură ce înaintez, întunericul
devine tot mai dens și mai umed. Pășesc în tăcere,
însoțit de vântul care îmi urăște „Bine-ai venit!” și
„Drum bun!”. Merg prin întuneric și pe măsură ce înaintez,
pașii mei încalță tot mai multe perechi de bocanci,
pașii mei devin tot mai grei, pașii mei lasă pe obrazul tău,
noapte, urme din ce în ce mai adânci. Merg prin întuneric,
însoțit de contracurentul ce-mi spulberă ninsoarea din plete,
ninsoarea iernilor prin care-am trecut. Merg prin întuneric
până nu vine cineva să aprindă lumina. Merg prin întuneric
până nu deschide cineva ușa, pregătit de plecare.
Merg prin întuneric …
de Bot Eugen
care nu le poate
avea pe toate
indiferent de
înălțime sau de
greutate.
Și dacă are
datorii,
n-are apă.
Și dacă
are apă,
n-are cărucior,
și dacă
are cărucior,
are de făcut
un drum până
la izvor,
și dacă
n-are un izvor,
are de cărat
în spate
o umbră
cu o greutate
de câteva morți
îmbuteliate,
și dacă n-are
de înălțat
o lună plină
până la cea goală,
are să cadă
într-o groapă
secată de viața
foarte nasoală.
Apa nova,
lumea e veche,
iar omul
e un animal
adaptabil
și adăpabil
care nu le poate
avea pe toate,
indiferent de
înălțime
sau de greutate …
de Bot Eugen
realitatea e un moanstră
ce-ți trimite zi de zi
ultimatumuri: trebuie
să achiți la apa nova
datoriile altora trebuie
să plătești la termocom
pentru căldura de care
ai tăi n-au beneficiat
niciodată trebuie
să le mulțumești celor
de la revistă pentru
faptul că ți-au publicat
un text fără acordul tău
trebuie să închizi ochii
și să mă accepți așa cum
sunt: o hoață.
În Leviathania de dincoace
și de dincolo de Prut
ceea ce ți-a aparținut
vreodată, de fapt,
nicicând cu adevărat
nu ți-a aparținut,
iar realitatea e o
moanstră care pute
a curve nebătute.
de Bot Eugen