a trage

Toate articolele etichetate a trage

Mica țigariadă

Publicat de boteugen74 pe 19 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a arde, a asculta, a începe, a întreba, a bate, a bate apa în piuă, a bate pasul pe loc, a contempla, a convinge, a dormi, a fi, a fi necesar, a fuma, a gândi, a glumi, a lua, a lăsa, a lăsa în pace, a pierde, a râde, a răspunde, a se alătura, a se întuneca, a se întuneca/țiganiza, a se țiganiza, a se lua în serios, a se lumina, a se lumina de iarnă, a se lumina de zi, a se preschimba, a spune, a striga, a termina, a trage, a tremura, a tăcea, a veni, a veni călare, a vorbi, a vrea, acel, acelea, acest, aer, afară, alb, apa, apa în piuă, apropouri, atât, atât de, aub acest frig, împreună, în interiorul meu, în serios, în timp ce, în tăcerea mea, băi, care, cauză, cauză pierdută, când, cenușă, chip, cineva, cineva nevăzut, concluzie, condiție, cu laptopu-n față, cu laptopul în față, cum, cum să nu, cuvinte, călare, dacă, de departe, de fumat, departe, din, drac, drac de poezie ce ești!, Era una din acele nopți, Era una din acele nopți albe de noiembrie, Era una din nopțile-acelea fără de somn, eu, facebook, faţă, Fcebook, frig, fumat, fără, fără de somn, gând, gânduri, glumă, gură, hai, Hai lasă-mă odată în pace, hârtie, iarnă, insomnie, interior, Join my cause : Românii nu sunt țigani, laptop, loc, logoree, mai lasă-mă-n pace!, mâini, mânecă, mână, mea, meu, Mica țigariadă, mine, măsură, necesar, necesară, nevăzut, nimic, ninsoare, ninsoare de scrum, noapte, noapte albă, noiembrie, nopți, nopți albe, nu, nu glumă, o gură de aer, pace, pas, pasul pe loc, până la, până la ultimul pumn de cenușă preschimbat în cuvinte, pe de-a-ntregul, pe hârtie, pe la spate, pe loc, pe măsură ce, pentru, pierdut, pierdută, piuă, poezie, POEZIILE MELE, prima, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn de cenușă, Românii nu sunt țigani, scrum, serios, somn, spate, strigăt, sub, tâmplă, timp, totuși, tăcere, ultim, ultimul, una, zi, ăsta. Scrie un comentariu

Era una din nopțile-acelea
fără de somn și ea îmi venea
de departe cu apropouri,
călare pe-un ton convingător,
venea să mă-ntrebe
dacă nu vreau să mă alătur
cauzei sale,
împreună să batem
pasul pe loc.
Cum sa nu, i-am răspuns,
cu o condiție, totuși,
să nu fie una
pe de-a-ntregul pierdută.
Și ea începuse să-și
râdă de mine,
vorbind despre toate,
fără să-mi spună nimic,
fără să-mi lase o gură
de aer, în tăcere
să-mi termin
gândurile de fumat
până la prima ninsoare de scrum.
Asta se ia in serios,nu glumă,
trăgeam în interiorul meu
de mânecă o concluzie,
în timp ce-i contemplam
logoreea cum se întuneca/
țiganiza la chip pe măsură
ce-afară de ziuă
se lumina și de iarnă.
Era una din acele nopți
albe de noiembrie
când eu – cu laptopu-n față
stăteam răstignit
pe un scaun și-o ascultam
cum mă vorbea
cu cineva nevăzut
pe la spate,
fără să-mi lase o gură
de aer,
atât de necesară
pentru un strigăt:
mai lasă-mă-n pace,
în tăcerea mea!! –
să-mi termin
gândurile de fumat,
sub acest frig
care mă arde la tâmplă
și-mi tremură mâinile
pe hârtia
cuprinsă de flăcări
până la ultimul pumn
de cenușă
preschimbându-se în cuvinte.
Hai lasă-mă odată în pace,
băi, drac de poezie ce ești!

de Bot Eugen

Singurătate

Publicat de boteugen74 pe 6 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 12, 12 fețe, a abandona, a arde, a asculta, a avea, a avea tragere de inimă, a încuia, a întoarce spatele, a învenina, a bate, a broda, a căra, a căra pumni, a dialoga, a fi prins, a merita, a prinde, a pune, a pune cruce, a răstigni, a trage, aceasta, acest, amurguri, aurore, în stânga și-n dreapta, în tăcere, între, între amurguri și aurore, între firele ei nevăzute, înveninat, carne, cruce, cruce de carne, cu cruce, cu douăsprezece fețe, cușcă, despicat, despicată, douăsprezece fețe, după, după aceea, electric, electrică, faţă, fire, hoți, indiferent, inimă, insectă, limbă, limbă despicată, lume, lumea de hoți și de târfe, mine, nevăzut, nevăzute, nevăzutl meu prieten, nevăzutul meu prieten cu douăsprezece fețe, o umbră străină de mine, oase, oraș, pânze, pânzele unui păianjen cu cruce, pânză, până la, până la sânge, pe urmă, POEZIILE MELE, prieten, publicat de Bot Eugen, pumni, păianjen, păianjen cu cruce, rețea, rețea electrică, rețeaua electrică a acestui oraș, rug, sânge, singurătate, străin, străină, tale, târfe, tragere, tragere de inimă, tăcere, umbră, Visătorul sugrumat în somn, vorbe. Scrie un comentariu

Visătorul sugrumat în somn

Cruce de carne mă pune
pe oasele tale și
bate-mă până la sânge,

să nu mai am după tragere
de inimă să-i car pumni
în stânga și-n dreapta
prietenului meu invizibil
cu douăsprezece fețe.

Mă dialoghează-nveninat cu lumea
de hoți și de târfe, apoi
mă-ncuie-n tăcere,ca într-o cușcă
și m-abandonează
între firele ei nevăzute,

îi voi asculta indiferent
limba despicată
cum îmi brodează din vorbe
o umbră străină de mine,

prinsă-n rețeaua electrică
a acestui oraș,
cum o insectă-n pânzele unui
păianjen cu cruce.

de Bot Eugen

Flegmatic

Publicat de boteugen74 pe 6 octombrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a despăr, a despărți, a deveni, a expira, a fuma, a mirosi, a scoate, a se despărți, a se termina, a termina, a trage, alt, atunci, în care, întreaga lume, întreagă, brichetă, brichetă-pistol, buzunar, bărbat, cafea, Cafea instant, cancer, decât, dimineață, din, dragoste, dragostea mea, dureros, e timpul, țigară, țigări, flegmatic, fum, Hai pa, instant, la o cafea instant, lume, mai mult, mai mult decât perfecte, mai puțin, mai puțin dureroase, mult, măi, noapte, nopți, pasăre, pasăre de fum, perfect, piept, pistol, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, puțin, timp, trezire, treziri. Scrie un comentariu

Nopțile au devenit
mai mult decât perfecte,
trezirile –
mai puțin dureroase
din dimineața în care,
la o cafea instant,
mi-am scos din buzunar
bricheta-pistol
și te-am fumat.
Miroseai a alt bărbat.
Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi
și-am expirat :
Dragostea mea,
pasăre de fum,
mi s-au terminat țigările,
e timpul să ne despărțim.
Hai pa!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II) – varianta a doua

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 09, 10, 104, 14, 14:41, 2, 2011, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a aduce din profil, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a apela, a apuca, a arunca, a azvârli, a începe, a închide, a închide ochii, a îndemna, a înștiința, a înfige, a înjura, a întârzia, a întreba, a bate, a bate către portocaliu, a bate pasul pe loc, a bea, a coborî, a derula, a deschide, a dezgoli, a durea, a efectua, a face, a face bine, a face pe mortul, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi plin, a fi plin de sine, a fi sigur, a fugi, a fumega, a gâfâi, a gândi, a grăbi, a lucidiza, a lucidiza nimicul, a naufragia, a o face, a o face pe mortul, a obosi, a petrece, a primi, a prinde, a prinde din urmă, a privi, a pulsa, a rata, a rugini, a răcni, a răspunde, a răsufla, a scana, a scârbi, a se afla, a se afla între semeni, a se alerga, a se apuca, a se arunca, a se îmbăta, a se deștepta, a se derula, a se deschide, a se face, a se grăbi, a se mișca, a se obosi, a se opri, a se opri din gâfâit, a se privi, a se privi față în față, a se rostogoli, a se scârbi, a se spânzura, a se târî, a se trezi, a se uita, a semăna, a spânzura, a sprijini, a spune, a sta, a sta între, a sta cheremul cuiva, a sta țeapăn, a suna, a suna a pagubă, a suna metalic, a suna metalic din inimă, a trage, a trebui, a trece, a turna, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a zice, a-și vedea de drum, a-l durea în paișpe, abia, abia trezit, abia trezit din hibernare, abur, aburi, aburii de cafea, așa că, așa că vezi, aflate, aflate mereu în întârziere, aidoma, alb, albastru, albastră, alene, Alexandr Matrosov, ambrazură, amestecat, apel, apeluri, apeluri ratate, Arbore, arcaș, arcașul albastru, artere, arteră, asemeni, asfalt, astfel, atent, atunci, atunci când, azvârlită, â, în continuare, în dreptul, în dreptul tâmplei mele stângi, în fața ochilor, în mine, în paișpe, în ploaia de raze X, în tăcere, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înștiințare prin sms, înfipte, înjurături, înjurătură, întârziere, într-o, într-o mână, între, între două stații-beton, între semeni, întreaga lume, întreg, bandă, bandă rulantă, bară, beat de lumină, beton, bună, ca, cafea, care, când, când și când, când negru pe alb când roșu pe negru, cândva, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceas, ceas deșteptător, ceasul deșteptării, cele, cele două stații-beton, cer, cer-clepsidră, cerul-clepsidră, cherem, ciment, clepsidră, continuare, cu ghearele înfipte, cu inima înainte, cu inima-nainte, cu o ochi de sticlă, cu ochi de sticlă, cu pieptul său larg deschis către lume, cu viteza celor 512 nuanțe de gri, cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă, cumva, cumva straniu, cățel, cățelul galben, către, da, de asfalt, de sine, de urgență, deșteptare, dejun, deschis, desfrunzit, despre, devreme, dezgolit, dimineața devreme, dimineață, din, din când în când, din față, din mine, din profil, din urma lui, din urmă, doar, doi, două, două stații, drept, drum, după, ecografie-fulger, el, șarpe, și fac bine, șofer, țeapăn, țigară, față în față, faţă, felină, galben, gâfâit, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, golul, golul din mine, gri, hibernare, imagini, inimă, intersecție, jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă, la cheremul pustiului, larg, larg deschis, linie, linie moartă, loc, lume, lumea întreagă, mașinal, mașini, mașini pline de oameni, mașinile lor: 14 și 104, mașină, mai multă, mare, mare de asfalt, margine, mână, mereu, metalic, mine, moartă, Moment, momente, mort, mortul turnat în ciment, mult, mă doare în paișpe, neagră, neagră felină, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, niște, nimic, nimicul, noapte, noapte albă, noapte bună!, nopți albe, noroi, nuanțe, nuanțe de gri, nuanță, o bară, o cană, o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o neagră felină, oameni, oameni plini de sinele lor mașinal, oameni-mașini, obosiți, ochi, ochi de sticlă, om, pagubă, pahar, paharul din plastic, paișpe, pas, până, pe jumătate, pe lângă, pe loc, pe nerăsuflate, pe secundă, pentru, peste, piept, pieton, pieton tras pe linie moartă, plastic, plin, pline, plini, ploaie, ploaie de raze, ploaie de razeX, ploaie de ultrasunete, poem, poezie, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, preț de încă vreo două nopți albe, prin, prin mine, printre, printre cele două stații-beton, privire, priviri, profil, publicat de Bot Eugen, pustiu, pământ, ratat, ratate, raze, razeX, rază, roată, roșu, roșu pe negru, roți, roți ruginite, rostogolire, ruginit, ruginite, rulant, rulantă, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seamăn, seara târziu, seară, secundă, semeni, siguranță, siguranță de sine, sine, sine mașinal, sinele lor mașinal, sms, spânzurat, spânzurat de o bară, stație, stații-beton, stalinskaya, stalinskaya vodka, stau la cheremul pustiului, stâng, sticlă, stradă, straniu, străzi, sub cerul-clepsidră, sub o ploaie cu ultrasunete ultimul răcnet, suflet, sunt doar în trecere, săgeata albastră, săgeată, taxi, tâmplă, târziu, telefon, timp, toate, tocmai, torent, torent de oameni-mașini, tot, tot așa cum, totul, totul din mine, transport, tras, trezit, trup, trup dezgolit, trup dezgolit pe jumătate, trupul dezgolit pe jumătate, tunel, tunel nesfârșit, tuneluri nesfârșite, turnat, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie(II)-varianta 2, Ultrasonografie(II)-varianta a doua, ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, un pieton tras pe linie moartă, unui, urgență, urmă, viteză, vodcă, vreo, X, zdravăn, zdravănă, ăla. Scrie un comentariu

Naufragiul din marea de asfalt

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă;
într-o mână-mi fumegă o țigară,
în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic;
adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene,
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau la cheremul pustiului,
pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră,
sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec
cu privirea torentul de oameni-mașini
care sună metalic din inimă
pe toate arterele ceasul deșteptării.
Din când în când se oprește din gâfâit
în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic,
doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc
despre el, după
își vede de drumul lui,
bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă.
Stau între două stații-beton ce se privesc față în față
cu ochi de sticlă și văd
totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere,
de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele
lor mașinal.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre;
eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele-nfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima-nainte-n
ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană zdravănă de ceai negru
amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate;
primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi,
trebuie să-i scanezi de urgență
trupul dezgolit pe jumătate,
jumătatea de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă-o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează-n mine imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă-
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu trec pe lângă-o răscruce,
printre cele două stații-beton ce se privesc
față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu-ntre semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 14 sau 104, 2, 3, 4, 5, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a azvârli, a începe, a începe să bată, a închide, a îndemna, a înștiința, a înfige, a întârzia, a întreba, a bate, a bea, a coborî, a derula, a durea, a efectua, a face, a face bine, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi beat, a fugi, a fumega, a grăbi, a improviza, a lucidiza, a mișca, a petrece, a petrece cu privirea, a primi, a prinde, a privi, a pulsa, a rata, a răspunde, a se afla, a se agăța, a se alerga, a se atinge, a se decide, a se deranja, a se derula, a se face, a se face roșu, a se grăbi, a se opri, a se privi, a se rostogoli, a se scârbi, a se târî, a se trezi, a se uita, a sosi, a spânzura, a spune, a sta, a sta țeapăn, a suna, a trage, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a-l durea în paișpe, abia, abur, aburi, aburi de cafea, aceea, agățat, alb, albastru, albastră, albe, Alexandr, Alexandr Matrosov, altele, ambrazură, amestecat, apel, apeluri ratate, arcaș, arcaș albastru, asemeni, astfel, atent, în continuare, în fața ochilor, în minte, în tăcere, în urmă, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înfipt, înfipte, întârziere, între, între cele două stații, între două stații, între timp, întreg, bară, beat, beat de lumină, bine, cafea, cană, care, când negru pe alb când roșu pe negru, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceilalți, cel, celor, copac, cu inima înainte, cățel, cățelul galben, către, da, decis, dejun, destinație, devreme, dezgolit, dezgolită, dimineața devreme, dimineață, din față, din mine, din profil, din urmă, doi, două, drum, după, după aceea, ecografie, ecografie-fulger, șarpe, șofer, țeapăn, țigară, față în față, față-n față, faţă, felină, fulger, galben, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, gol, golul, golul din mine, hibernare, imagine, imagini, inimă, intersecție, jumătate, la umbra unui copac, lucidizare, lume, lumea întreagă, lumină, mașini, mașină, margine, margine de trotuar, mână, mereu, mișcare, mine, minte, Moment, momente, mult, neagră, neagră felină, nebun, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, nimicul, noapte, noapte bună!, nopți, nopți albe, noroi, numere, număr, o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet, ochi, pahar, paharul din plastic, paișpe, până, pe când, pe jumătate, pe stomacul gol, peste, piept, plastic, ploaie, ploaie de raze X, ploaie de ultrasunete, poem, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, prima, primul, prin, prin mine, privire, profil, publicat de Bot Eugen, ratat, raze, raze X, roșu, roșu pe negru, rostogolire, rugină, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seara târziu, seară, sms, spânzurat, stație, stații, stalinskaya, stalinskaya vodka, stomac, stomacul gol, străzi, sub, sub ploaia de raze X, suflet, săgeata albastră, săgeată, taxi, târziu, timp, tocmai, tot, totul, tramvai, trei, trezit, trotuar, trup, tunel, tuneluri, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie, Ultrasonografie(II), ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, unele, unele pe altele, unui, unul, urmă, viteză, vodkă, vreo, X, zile. Scrie un comentariu

512

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie;
într-o mână îmi fumegă o țigară, în cealaltă – paharul din plastic;
adulmec aburii de cafea și gândurile-ncep să se miște
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau pe o margine de trotuar, la umbra unui copac
și-i petrec pe ceilalți cu privirea.
Ei se opresc, se uită cumva straniu la mine,
nu zic nimic, după aceea își văd de drumul lor.
Stau între două stații ce se privesc față în față și văd
totul din mine, prin mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre,
pe când eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți de metal care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele înfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima înainte
sub ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate, între timp, primesc
o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi:
trupulului său dezgolit pe jumătate,
jumătății sale de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează în minte imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri –
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri
unele pe altele,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu, trec pe lângă răscruce,
printre cele două stații ce se privesc
față în față și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu între semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Cântec de drum, zdrăngănit la o chitară dezacordată

Publicat de boteugen74 pe 21 august 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: a adormi, a ajunge, a avea, a avea motiv, a înjura, a dansa, a duce, a ști, a ține, a ține între dinți, a ține strâns între dinți, a mesteca, a muri, a plesni, a scoate, a scoate o vorbă, a se duce, a tace, a trage, a trage pe dreapta, a trage să moară, a tăcea, a tăcea chitic, a vrea, a zdrăngăni, acasă, adormit, ai noștri, aia, apoi, în ospeție, înjurături, înjurătură, într-un târziu, între, întredeschis, beție, beții, bătaie, bătaie zdravănă, cap, capete, cântec, cântec de drum, Cântec de drum zdrăngănit la o chitară dezacordată, chitară, chitară dezacordată, chitic, Cortizon Ion, corzi, corzi metalice, cuvinte alb-negre, Cuvinte alb-negre(II), călătoare, călători, de elită, deschiși, deschis, dezacordată, din stânga, dinți, dreapta, drum, după, după aia, Ei, elită, Șoferul era trăgător de elită, șofer, faţă, fețe, fermoar, fără, gata să plesnească, geam, gumă, gumă de mestecat, gumă mestecată, gură, Ion șoferul, lui pește, mâini, mânecă, mână, mereu, metalic, metalice, motiv, muzica lui pește, MUZICĂ, nerv, nervi, nervii noștri, nervos, nevătămați, niște, noștri, ochi, ochi deschiși, orișicine, ospeție, până, până la urmă, pe dreapta, pe urmă, pe viitor, PERSONALE, peste, piept, poem, POEZIILE MELE, prin, probleme, problemă, profund, publicat de Bot Eugen, pumn, pumni, ritm, sac, sac de adormit cu ochii deschiși, saci, stânga, strâns, sub, sub ritmul, timp, trăgător, urmă, viitor, volan, vorbă, zdravănă. Scrie un comentariu

Cuvinte alb-negre(II)

Șoferul era trăgător de elită:

trăgea nervos
cu pumnii în volan,
trăgea cu mâinile
de timp,ca de o gumă mestecată
și strâns ținută între dinți;
trăgea profund să moară,
trăgând dintr-o țigară,
în piept trăgea pe orișicine,
trăgea mereu pe dreapta,
înjurături trăgând prin
întredeschisul geam din stânga
(tăceam chitic, voiam s-ajungem
nevătămați acasă);
trăgea de nervii noștri,
trăgea de ei
ca de niște corzi metalice,
gata să plesnească,
de mânecă pe urmă ne trăgea,
sub ritmul muzicii lui pește
să dansăm
(și noi dansam
fără a scoate-o vorbă);
de limbă ne trăgea,
motiv să aibă
după aia
peste gură să ne tragă
fermoarul sacilor de adormit
cu ochii deschiși…

am ajuns într-un târziu acasă;
beții am tras cu-ai noștri,
apoi fețe peste capete
ne-am tras
și ne-am dus în ospeție
la Ion șoferul,
bătaie zdravănă să-i tragem,
pe viitor să știe…

de Bot Eugen

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Unui mare poetastru

Publicat de boteugen74 pe 18 martie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: 8, a acoperi, a afla, a ajunge, a aplauda, a avea păreri, a începe, a încerca, a înțelege, a întreba, a bâzâi, a deveni, a exista, a ști, a face imprresie, a maneliza, a muri, a nu avea ce face, a produce, a pute, a reuși, a scoate, a scrie, a se aduna, a se căca, a se ilumina, a se screme, a sosi, a spune, a trage, a trăi, aburind, adânc, adevăr, aer, alteori, astfel, atât de tare, în gând, în piept, închipuită, îndelung, într-un târziu, întrebări, Bach, Borges, cald, Ce frumos!, ce mișto!, ce tare!, cine știe?, complicat, compozitorul y, constipat, cu mult bun simț, cu tam-tam, cuvinte, de 8 martie, de ajuns, deasupra, deci exiști, deocamdată, desigur, despre, despre alții, despre tine însuți, din neavând ce face, din răsputeri, drac, după, dăunăzi, exemplu, extraordinar!, fantastic!, faţă, fără, gata, gâze, impresie, impresii, insecte, ipocrizie, Johann Sebastian Bach, la lumina zilei, laumină, lumea gâzelor, lumină, mai constipat ca niciodată, mai tare, manelizare, Manelizarea lui Bach, martie, mână, moarte, moarte închipuită, Moment, muște, nas, nemaipomenit, nici atâta, nici măcar, niciodată, orice, oricine, pe neînțelesul tuturor, PERSONALE, poate, poem, poem-porno, poetul x, porno, proaspăt, profund, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, părere, păreri, rahat, rahaturi, reușită, răspunsuri, scremut, simpatic, spre exemplu, strident, te scremi, un alt rahat de poem, un rahat de poem-porno, uneori, vai, viață, viață de rahat, Walt Whitman, zadarnic, ziua, Ăl de Sus. Scrie un comentariu

Te scremi, deci exiști

te scremi și scrii rahaturi
despre o moarte-nchipuită;
după ce vei crăpa,
stai liniștit,
nu se va screme nimeni
ca să scrie
despre scremutul tău
de tot rahatul.

continuă să citeşti

Despre un gigolo clandestin

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 4, a aduna, a ajunge, a asuda, a avea, a avea parte, a încerca, a înflori, a însuși, a învăța, a bate, a bate câmpii, a cotcodăci, a crăpa, a crăpa de foame, a da, a da din coadă, a da din limbă, a desfide, a despica, a ști, a face, a face sex, a fi, a grăbi, a imita, a linge, a lătra, a mușca, a muri, a nara, a ninge, a pierde, a pierde timp, a plictisi, a prepara, a preschimba, a păși, a păși marțial, a roi, a scârbi, a scuipa, a scuipa flegmatic, a se apropia, a se cicatriza, a se grăbi, a se lăsa, a se ramoli, a se revolta, a se ridica, a se simți, a se simți capabil, a se simți obosit, a se strecura, a se usca, a se vedea, a suferi, a supura, a săruta, a trage, a trece, a tuși, a tuși spasmodic, a vedea, a vorbi, a vorbi mult, abecedar, abecedarul seducției, acasă, adânc, aer, agil, agonie, aisberg, aisberguri, aisbergurile imperfecțiunii, alb, albe, alcool, alee, alții, alteori, ani, apoi, aripă, arme, arme de foc, arme reci, arme reci și de foc, armă, astre, astru, astăzi, atunci, aur, azi, azur, azurul venelor, „imaculații” sori ai lumii, în capul oaselor, în cinstea, în grabă, în jur, în patru, în plină agonie, în ritm de manea, înainte, închegat, înflăcărat, înflăcărată, însângerat, însângerată, înserare, întunecat, întunecate astre, banal, banale, banale istorii, banale povești, beție, beții, bere, bere blondă, blenoragie, blenoragie orală, blond, blondă, boală, bordel, bube, bubă, burtă, buze, buză, cancer, canceros, cap, capabil, carieră, când, câteva, câteva zeci, cer, cerul negru al gurii, chilug, chipurile, ciorbă, ciorbă de burtă, clandestin, coadă, constelații, constelații de bube, crud, crudă, cu dedicație pentru A.P., cu frica în sân, cu mult înainte, cumva, căci, cățea, cățele, de când, de ieri, deja, depravat, despre, Despre un gigolo clandestin, din când în când, din mers, din nou, Dracula, dulău, după, dur, ea, șancru, șancru dur, șubred, șubrede suflete, farse, farsă, femeie, flegmatic, foame, foarte multă, franzelă, frică, friptură, gât, gigolo, gigolo clandestin, gol, grabă, gri, gură, ieri, imaculați, imaculat, imperfecțiune, inima lui, inimă, inimă crudă, intrigi, intrigă, istoric, istoricul bolii, istorii, libertate, limba română, limbă, liră, liră însângerată, lume, Lună, lup, manea, mare de idoli, marțial, matern, materne, mângâieri, mers, moarte, moartea subită a sexului, multă, muniție, murdar, murdară, muza, muza mea, măsură, negru, nenoroc, nopți, nopți albe, o umbră, oase, oral, orală, ore, ore de română, oră, parazit, partide de amor, partidă, partidă de amor, patru, pe când, pe stomacul gol, pe sub, pe urmă, peste, peste măsură, piele, piept, pierdere, pierdere de timp, pix, plimbare, plumb, plumbul tristeților, poem, poem de aur, POEZIILE MELE, povești, poveste, Povestea ta e răsuflată, prea multele, prestidigitator, publicat de Bot Eugen, puișor, puișori, pustie, pustiu, rană, ritm, română, răsuflat, rău, sare, sân, sânge, sânge închegat, seară, seară de seară, seducție, sedus, seduse, sete, sex, sifilis, sifilitic, sifiliticul tată, simpatică, sori, spasmodic, sticla de alcool Dracula, sticlă, stomac, strălucit, strălucită, străzi, subit, subită, suflet, suflete, sărac, sărutat, tată, terminare, timp, totuși, trist, tristeţe, trotuar, trotuare, trădare, trădări, tuns, tuns chilug, umbre, umbră, umbră înflăcărată, uneori, uneori când, unul din ele, urlet, urletul trist, urletul trist al pierderii de timp, vene, venă, victimă, victimă simpatică, vocabula, vorbe, vreme, zadarnic, zeci, zeița libertății, zeiță, zile. Scrie un comentariu

Cu dedicație pentru A.P.

Depravatul de ieri
suferă azi de blenoragie orală.

asudă rău sub limbă săracul
de când cu moartea subită a sexului,
vorbeşte mult şi mă plictiseşte,
narează banale poveşti
despre beţiile şi partidele de amor
de care chipurile avusese el parte
pe vremea strălucitei sale cariere
de prestidigitator
al armelor reci şi de foc,
vocabula pixul şi multă,
foarte multă muniţie de la nenoroc.

însuşisem abecedarul seducţiei-
bătea câmpii inima lui-
cu mult înainte de-a învăţa să imit
urletul unui lup către Lună
pe o alee pustie.

dând din limbă uneori,
alteori-din coadă,
ştiam agil să mă strecor
pe sub pielea victimei simpatice,
de inimă cu vorbele-o muşcam,
ca să-i ling pe urmă sarea de pe rană,
făceam sex cu ea în cinstea zeiţei libertăţii.

după terminarea orelor de română,
seară de seară, cu frica în sân,
muza mea se grăbea să ajungă acasă
să prepare o ciorbă de burtă sau o friptură,
să nu crape cumva parazitul de foame,

pe când eu muşcam de gât cu sete
sticla de-alcool Dracula,
cum muşcă alţii din franzelă
din mers, în grabă, pe stomacul gol…

plumbul tristeţilor zadarnic
încercam într-un poem de aur
să-l preschimb, căci din nou,
din nou se revolta în mine
urletul trist al pierderii de timp

şi mă lăsam atunci pe buze sărutat
de berea blondă ca de o femeie,
în capul oaselor apoi mă ridicam
şi îmi scoteam dulăul la plimbare
să latre la căţele…

uneori când mă scârbeau peste măsură
prea multele trădări, intrigi şi farse,
trăgeam aerul adânc în piept
şi îmi scuipam flegmatic lira-nsângerată
în „imaculaţii” sori ai lumii,
tuşind spasmodic ca un canceros în plină agonie.

din când în când totuşi
mă simţeam capabil să desfid
marea de idoli
de pe aisbergurile imperfecţiunii.

erau nopţi albe în care ningea
cu-ntunecate astre
peste azurul venelor mele,

eram un gigolo clandestin,
o umbră-nflăcărată
care păşea marţial
peste trotuarele gri ale zilelor sale.

+ + +

au trecut ani.
şancrul dur se ramolise.
alte constelaţii de bube
înfloresc astăzi
pe cerul negru al gurii,
supurează banale istorii,
pe urmă
se cicatrizează şi se usucă.

cotcodăcind în ritm de manea,
înserarea-şi adună de pe străzi puişorii-
umbre seduse
de mângâierile aripii sale materne.
se văd deja roind
în jurul bordelului
câteva zeci de şubrede suflete
cu inima crudă şi tunse chilug.

se-apropie unul din ele de sifiliticul tată
şi despică istoricul bolii în patru
pe buza murdară de sânge-nchegat:
Povestea ta e răsuflată…

de Bot Eugen

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 12, 2007, a afla, a arunca, a asculta, a auzi, a avea, a încuia, a băga în seamă, a cânta, a da buzna, a fi, a fi nebun, a folosi, a găsi, a hotărî, a intra, a iubi, a lua, a nimeri, a nu avea nevoie, a nu iubi, a pleca, a preda, a privi, a respinge, a scoate, a se așeza, a se opri, a se opri din cântat, a se simți, a se simți ciudat, a sta, a striga, a trage, a trăi, a trăi ca un câine, a turna, a tăia, a urla, aceea, acțiune, adevăr, aer, amândouă, ani, apărare, arme, armă, în dreptul, în sfârșit, înecat, barbă, BIBLIOTECA PROPRIE, braț, brațe, broască, broască verde, București, bucătărie, băiețel, bătaie, bătrân, carte, cântat, cântec, CHARLES BUKOWSKI, ciob, cioburi, ciudat, credință, cărți, definiție, doar, doi, două, Dragostea e un câine venit din iad, după, Editura Polirom, țigară, faţă, feluri, feluri de iubire, femeie, fereastră, floare, flori, flori de liliac, friptane, frumoasă, gloanțe, glonte, grasă, grădină, ia-mă!, insigne, insignă, iubește-mă!, iubire, lacăt, lacăte, libertate, libertatea de a nu iubi, lucru, masă, mereu, mulțime, mulțimi, muzici, MUZICĂ, nimic, nor, nori, oameni, Oamenii ca florile, oamenii-s ca florile, om, oricare, ospicii, ospiciu, pahar, pistol, ploaie, poem, POEZIE STRĂINĂ, polițiști, prea, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, risipă, sânge, schimbător, scurt, sens, singur, singură, spart, spartă, străzi, suflet, superbă, sărăcie, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, uși, ușă, verde, viață, volum de poezie, whiskey, ziar, ziare, ăsta. Scrie un comentariu

ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile

poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi

o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!

e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau

dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi

trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac

mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge

“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”

“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”

intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey

hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping

aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină

mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă

nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă

stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;

*traducere, prefață și note de Dan Sociu

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a anunța, a avea grijă, a căuta, a fi, a fi bântuit, a fi ok, a găsi, a ieși, a interzice, a pleca, a ruga, a răstigni, a se întâlni, a se întoarce, a se spăla, a se spăla pe mâini, a se uita, a spune, a sta, a trage, a trage fermoarul, a uita, anumit, anumite, în legătură cu, bântuită, BIBLIOTECA PROPRIE, birou, București, bătaie, bătaie de inimă, CHARLES BUKOWSKI, chip, ciment, cruce, cu mult deasupra, doctor, doctorul meu, Dragostea e un câine venit din iad, Editura Polirom, etica profesională, etică, și toate celelalte rahaturi, fermoar, fizic, frate, gen, grijă, inimi, inimi de ciment, inimă, lucruri, mâini, mic, minte, numai atât, năucitoare, O treabă pentru stetoscop, operație, pisoar, poem, POEZIE STRĂINĂ, profesional, psihic, publicat de Bot Eugen, rahat, rahaturi, răstignit, răstignit pe mica mea cruce, specialitate, specialitatea mea, sănătate, terminat, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, trup, trupuri, unde, volum de poezie, vreo. Scrie un comentariu

doctorul meu a ieşit din operaţie
şi s-a întors la birou.
ne întâlnim la pisoar.
“unde-ai găsit-o, frate? e genul
la care să te tot uiţi, dar numai atât”

“e specialitatea mea: inimi de ciment
şi trupuri năucitoare. dacă-i găseşti
vreo bătaie de inimă, să-mi spui”
“o să am grijă de ea”
“da, şi te rog să nu uiţi că etica profesională
îţi interzice anumite lucruri!”

îşi trage fermoarul şi se spală pe mâini.
“tu cum stai cu sănătatea?”
“fizic, sunt ok. mintea mea însă e bântuită,
psihic sînt terminat, răstignit pe mica mea cruce
şi toate celelalte rahaturi!”

“o să am mare grijă de ea”

“da, doctore, şi să mă anunţi în legătură cu
bătaia de inimă”

pleacă.
îmi trag şi eu fermoarul.
doar că eu nu mă spăl pe mâini.

sînt cu mult deasupra chestiilor ăstora.

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom; Bucureşti; 2007

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

Geo Dumitrescu – Problema spinoasă a nopților

Publicat de boteugen74 pe 15 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GEO DUMITRESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: * stele, 1978, 365, 365 de nopți, a acoperi, a aduna, a afla, a ajunge, a alerga, a aparține, a aprinde, a apuca, a apărea, a arde, a asculta, a auzi, a avea, a avea dreptate, a avea nevoie, a avea onoarea, a azvârli, a îmbrăca, a înainta, a înflori, a îngropa, a îngrășa, a înlătura, a întoarce, a întreba, a binevoi, a bolborosi, a calcula, a cânta, a cântări, a cere, a cere cuvântul, a cere drepturi, a comunica, a confisca, a crede, a crește, a croi, a cufunda, a da, a da înapoi, a da drumul, a da voie, a descărca, a desfășura, a deveni, a dispune, a dormi, a dormi în post, a duce, a șterge, a face, a face economii, a face oțel, a face pâine, a fermenta, a fi, a fi nevoit, a fi vinovat, a flutura, a fugi, a fura, a gândi, a grăbi, a găsi, a irosi, a izbucni, a lega, a lepăda, a lua, a lucra, a lăsa, a lăsa naibii, a mâna, a merge, a mirosi, a moțăi, a măsura, a număra, a pierde, a pierde vremea, a plimba, a preamări, a prelucra, a prezenta, a primi, a produce, a prăpădi, a putea, a păli, a păli de groază, a restitui, a ridica, a ridica fățiș, a rosti, a ruga, a rămâne, a scoate, a scula, a scăpa, a se întâmpla, a se bate, a se cuveni, a se ști vinovat, a se face liniște, a se gospodări, a se legăna, a se liniști, a se lua măsuri, a se nimeri, a se pomeni, a se ruga, a se stinge, a se supăra, a se teme, a se tolăni, a se umfla, a se zbate, a semăna, a socoti, a specula, a spori, a spune, a spune drept, a striga, a stropi, a studia, a suferi, a sugruma, a sui, a suprima, a susține, a sări, a topi, a trage, a trage cu ochiul, a trebui, a trece în condică, a trece la fapte, a trosni, a trăi, a trăi dormind, a tăia, a umbla, a umbla cu stele prin întuneric, a vedea, a vinde, a vinde la negru, a visa, a vorbi, a zice, a zugrăvi, adânc, adânci, adâncul călimării, aduce la ureche, adunare, așa nu mai merge, afurisit, aghioase, aghioase melancolii, aghios, agricultori, Ajunge!, al doilea, alb, albastru, albe, aluat, amânare, Ambasada Lunii, ambasadă, amintire, amintiri, amurg, amănunțit, an, ani, ape, aprins, aproape, Are dreptate!, arteră, arteră de sânge, ateliere, atunci, aur, avar, Aventuri lirice, avuție, îmbelșugat, împleticit, împotrivă, împușcat, împușcături, împușcătură, în chip vădit, în curând, în fața hârtiei, în fel și chip, în zadar, înaintat, înalți, înalt, înapoi, încet, încleștat, încordare, încăpătoare, încăpător, încărcat cu vârf, îndeobște, îndrăzneț, îngropat, îngust, înguste vâlcele, însetat, înstelat, însuflețit, întins, între, întreg, întunecat, întuneric, bâtrânul car solid, beznă, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, birou, birouri, bogat, bolnav, bolnavi, bordei, bordeiul nopții, București, bătaia inimii, bătrân, cadavre, cadavre de gânduri, cadavru, cale, cap, car, caraghioasă, caraghios, casă, câmp, câmpuri, când aluatul devine pâine, cântec, cântecul probabil de mâine, câte două nopți pentru fiecare zi, ceafă, cei ce trăiesc dormind, Cele mai frumoase poezii(1978), cenușii, cerneală, cerneală fierbinte, cetățean, cine, cine naiba, cineva, cinste, cioară, cioc, ciori, ciudă, clipe, clipă, coala neagră a nopții, coală, cocoși, colț, colțuri, coloane, coloane albe, condei, condeie, condică, conștiință, copilărie, cota, crâncen, cu capul în palme, cu condeiul în mână, cu ochii larg deschiși, cucernic, culoare întunecată, culori, cupeu, cuptoare, cuvânt, căciulă, călimară, călimări, călugăr, călugări, dați-ne nopți, dantelă, dâre adânci, dâre aprinse, dâră, de altădată, de aur, de foc, de gardă, de la sine, de mâine, de noapte, de pe urmă, de satin, de tip nou, de vreme, de-a bușilea, decolorat, delegație, deodată, departe, descărcare, descărcări electrice, destule nopți, deznădejde, din întâmplare, din toate colțurile lumii, dincolo, dinți, dinte, discuție, dogoare, dorobanți, dosar, dosare, dosare pline de oameni vii, dosit, două, dovleac, drac, drastic, dreptate, drepturi, drepturi egale, drum, duble, dubli, dublu, dublă, Dumnezeu, Dumnezeule mare!, Dă-i drumul!, e timpul, economii, Editura Albatros, egal, electric, emoție, ședință, șenile, șoaptă, șorț, șoseaua Pantelimon 302, țuica tare a fiecărei zile, țuică, țărm, fapt, fapte, fecund, fecundă, femeie, fiecare, fierbinte, filamente, filon, firește, flacără, floare, floare de noapte, flux, foaie verde, foarfece, fosfor, frați, Fraților!, frate, frânt, frânte, frică, frunte, frățește, fulger, fulgere, furnal, furnale, furnică, furtună, fățiș, fără sfârșit, gardă, gând, gânduri, geamăt, gemete, GEO DUMITRESCU, gheretă, glasuri, greșeală, grele, grele păduri, greu, groază, grumaz, grăbit, grădini, gură, gărzi, harta sufletului, harta zilei, hartă, hârtie, holdă, ieșire, imitație, imitații, individ, indivizi, inimă, inovație, inovații, intern, interzis, iubiți, iubiți agricultori ai nopții, jumătate, just, la capătul, la dracu!, la naiba!, la negru, lacrima frunții, lacrimă, lapte, liniște, liniștit, locuitor, lucru, lucrătorii de noapte, lume, lumini, luminoase, lung, lungi ani de robie, Lună, lună și stele, mai cu seamă, mai luminos, Mai lăsați-le naibii de lună și stele!, mai mare, mai negru, mai puternic, maluri, margine, marginea orașului, material, materialul nopții, mâini, mâini în mișcare, mânecuțe, mânecă, mânie, melancolie, melancolii, metode, metodă, mici, mică, miez, miez albastru, mișcare, migălos, mii, miner, mineri, minister, Ministerul Nopților, minte, mintea românului de pe urmă, moarte, mormânt, mov, munți, munții înalți ai zilelor, munte, măsuri, măsuri drastice, neagră, necruțătoarea sinceritate a viselor, necruțător, negri, negru, nemilos, nepăsare, nervi, nesfârșit, nesuferit, nesuferite, netrăit, nevăzut, niște, nițel, noapte, nocturn, noi, noi nu ne temem de vise, noi visăm cu condeiul în mână, nopți, nopți adânci, nopți ca lumea, nopți de veghe, nopți duble, nopți false, nopți mari frumoase, nopți netrăite, nopți pierdute, nopți ucise, nopți-turn, nopțile cu dinții încleștați, nopțile ne-au rămas mici, nopțile sunt prea mici, nopțile zăbrelite ale pușcăriilor, noptatec, nostru, nu mai e chip, nu poate, o greșeală, o sută, oameni, oameni vii, obișnuit, obraz, obrazul oțelului fierbinte, ochi, ochiul, oțel, oțelari, oglinda liniștită a somnului, oglindă, ogoare, ogor, omenire, onoare, oraș, ordinea de zi, ore, oră, ostenit, ostenit-zâmbitoare, pachet, pachete, palme, pantofi, pantofi cu șenile, paşi, pâine, pe bună dreptate, pe cinstea mea, pe furiș, pe undeva, perdeluță, perpetuu, peste măsură, petic, petiție, pierdut, pinguin, pinguini, planificare, plin, poate, poeți, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, polen, pomi, pompe, pompe de sondă, pompă, pompă de sondă, portocale, portocale negre, portocală, post, postav, postavul scump al nopții, povară, poveri, pradă, prea bine, prea destule, prea mici, prea puține, prefață de Eugen Simion, primăvară, probabil, Problema spinoasă a nopților, problemă, prunc, prunci, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, putere, puternici, pădure, păduri, pământ, pământ rotund, pământul nopților noastre de azi, păr, raport, redingote, redingotele pinguinilor, redingotă, registre, registru, repartizare, resurse interne, resurse uitate, resursă, rezervat, risipit, risipă, roade, roată, roșii, roman, rotund, rouă, rumen, rădăcina pomilor, rădăcină, răniții, rănitul, războaie, război, satin, sânge, sânge alergând, scump, scurt, scăpare, secret, sectorul 2, semințe, sevă, sfânta pradă, sfântă, sfârșit, sfintele nopți de sânge și speranță, sfintele nopți de veghe, sigur, simple petice de beznă, simplu, sinceritate, sipică, solemn, solid, soluție, somn, somn adânc, somn perpetuu, somn ușor, somnul adânc al veacurilor, sonde, sondă, speranță, spinoasă, spinos, spirt, stindard, stindarde, stindarde ale întunericului, stoc, stocuri, stocuri supranormative, strâmt, strâmtă, strivit, strune, strunele zilei, străvezie, străvezii, străveziu, sub pământ, suflet, sugrumat, supranormativ, sutane, sutană, sute, să cerem drepturi egale pentru zile și nopți, să cerem o mai justă repartizare a nopților pe cap de locuitor!, Să lucrăm cu cerneală fierbinte!, Să se ia măsuri!, Să stropim pomul nopții cu cerneală fierbinte!, Să vedem ce facem cu nopțile!, sămânță, taină, talcioc, tare, tehnici, tehnică, tehnică nouă, tine, toate, torențial, torent, torent vertiginos, tot mai mici, tractoare, tractor, tremur, tremurul risipit al zilei, trup, turbine, turbină, turn, tăcut, ucis, ușor, uitat, ultrasunete, un fel de ultrasunete, un tânăr, unelte, unii, unul, unul câte unul, ureche, urechi, urgent, urme, urme de foc, urmă, val, valuri, vâlcea, vâlcele, vârf, vârtej, veac, vedere, veghe, vers, Versul e o floare de noapte, vertiginos, vie, viitor, vinovat, vis, vise, viteji, viu, vorbe, vorbă, vreme, vuiet, vuietul adunării, văzduh, zadarnic, zâmbete, zâmbitor, zemos, zile, zile trecute, ziua, zăbrelit. Scrie un comentariu

“Foaie verde şi-o sipică
A dracului noapte mică.”
(Cântec popular)

Mai daţi-o-ncolo de lună! zicea unul,
o s-ajungem şi la ea în curând,
o să ne plimbăm şi pe ea în pantofi cu şenile…
– Are dreptate! zicea al doilea,
mai lăsaţi-le naibii de lună şi stele! …

Să mai umblăm niţel şi pe pământ,
că şi la noi, zilele trecute,
pământul a devenit rotund…
– Să vedem ce facem cu nopţile! …
a mai strigat unul.
Şi aşa apăru deodată pe ordinea de zi,
ca un lucru urgent, ce nu mai poate suferi amânare,
problema spinoasă a nopţilor…
(Căci era acolo o adunare a poeţilor,
o şedinţă de lucru, cam aşa ceva –
sau poate mă nimerisem din întâmplare
în fluxul obişnuit – un fel de ultrasunete –
prin care comunică îndeobşte poeţii între ei.)
Fapt e că discuţia izbucnise
ca o furtună de primăvară şi, deodată,
prin valuri torenţiale şi descărcări electrice,
m-am pomenit însumi strigând:

– Cer cuvântul! – ziceam – daţi-mi voie,
am studiat problema, vă pot prezenta un raport
cam lung, dar, în schimb, foarte amănunţit…
– Dă-i drumul! săriră glasuri, iar un tânăr
căruia îi scăpăra părul la ceafă(pe unde
în chip vădit pierdea mult fosfor),
rosti solemn, acoperind vuietul adunării:
– Are cuvântul cetăţeanul de la marginea oraşului!

Se făcu linişte.
– Fraţilor! – strigai, sugrumat de emoţie –
trebuie să găsim o soluţie – aşa nu mai merge!
Nopţile sînt prea mici, tot mai mici –
înguste vâlcele între munţii înalţi ai zilelor,
între munţii înalţi, puternici,
plini de grele păduri, ai zilelor.
Trebuie să fie o cale, la naiba! –
nopţile sînt prea mici, prea puţine,
nu ne mai ajung –
scurte fulgere de beznă între două coloane albe,
între două coloane albe, înalte, fără sfârşit.
Trebuie să fie o ieşire – nu mai e chip!
Văzduhul fermentează,
ochii sînt plini, urechile, inima –
ziua lasă pe noi o rouă bogată, fecundă,
lumini şi vorbe, amintiri, grele dâre adânci.
Oamenii lasă în adâncul nostru
urme de foc, valuri, lacrima frunţii,
zâmbete şi mâini în mişcare, mâini,
sute de mii de mâini ce flutură pe strunele zilei…

Iată amurgul. Încet, nervii zilei se liniştesc,
unul câte unul, se sting ca nişte filamente,
devenind roşii, mov, cenuşii, negri…
Ca o femeie în putere, ştergându-şi mâinile,
lepădând şorţul, ziua
se lasă somnului, uşor, ostenit-zâmbitoare,
mirosind a lapte… Tu îţi mâi spre casă
bătrânul car solid, trosnind de povară,
bătrânul car al zilei, încărcat cu vârf,
îl mâi spre casă plin de roade, grăbit să-l descarci –
o, peste măsură de grăbit, însetat
să-l descarci, să-l cântăreşti, să-l numeri,
să-l treci în condică…
Ah, dar vă spun, la dracu!, noaptea
ne-a rămas mică, strâmtă, caraghioasă,
ca o căciulă din copilărie!
Nici n-apuci să-ţi descarci carul pe jumătate –
şi cântă cocoşii şi nu ştiu cine naiba azvârle
un afurisit de dovleac aprins deasupra casei,
sculând lumea din somn…
În zadar te zbaţi, furnică, târând poveri
de-o sută de ori cât tine, să le tragi de-a buşilea
pe gura îngustă a bordeiului – bordeiul nopţii
nu le mai încape… Şi-atunci, oh, ce ciudă,
ce deznădejde te-apucă atunci,
ce mânie crâncenă, soră cu moartea,
şi strigăte grele de neputinţă
se zbat bolborosind în coşul pieptului:
– Unde, unde sînt nopţile? Ce se-ntâmplă?
Poate sînt pe undeva stocuri supranormative?
Poate le-adună unii avar şi le-ngroapă
în grădini, la rădăcina pomilor, crezând
că le vor putea lua cu ei în mormânt,
ca să le trăiască pe îndelete dincolo, ca şi cum
n-ar fi acolo destule nopţi, prea destule…
Poate e pe undeva o scăpare din vedere,
o greşeală de planificare, de vreme ce am ajuns
să producem mii şi mii de tractoare pe an
şi, mai mare ruşinea!, abia 365 de nopţi! …
Trebuie să fie o soluţie, aşa nu mai merge!
Ne trebuie nopţi ca lumea, întregi,
duble, dacă se poate, da, duble,
câte două nopţi pentru fiecare zi,
ca să putem măsura şi socoti
toată avuţia şi toată puterea fiecărei zile,
ca să putem prelucra polenul îmbelşugat –
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

Ştiu, cineva o să-ntrebe, fireşte:
o, iubiţi agricultori ai nopţii, dar ziua ce faceţi?
Cum aşa, ziua? Ziua? – Dumnezeule mare! –
cum să pierzi vremea, ziua, cu capul în palme
în faţa hârtiei – ziua! – calculând
cântecul probabil de mâine?!…
Cine-ţi mai dă înapoi
ce-a scăpat ochiul, urechea, bătaia inimii?
Cine-ţi restituie tremurul risipit al zilei,
cine-ţi întoarce culorile ce fug
pe obrazul oţelului fierbinte, clipa
când aluatul devine pâine, când sămânţa devine holdă,
cine, o cine-ţi mai dă înapoi
glasurile, paşii, sângele alergând, încordarea:
ţuica tare a fiecărei zile?…
Şi-apoi, nu vă supăraţi, versul, fraţilor,
e o floare de noapte…
Îl semeni în zori, îl stropeşti
cu toate apele zilei, dar el
înfloreşte târziu, după miezul nopţii,
în bătaia lunii.
El creşte noaptea – noaptea e-a lui,
noaptea ard mai puternic, mai luminos,
şi cuptoarele oţelarilor şi condeiele.
Noaptea ard condeiele, ascultând
vârtejul înstelat al turbinelor din munţi,
şoapta câmpurilor întinse,
grumazul liniştit al pompelor de sondă,
ce se leagănă tăcut, egal, cufundând ciocul adânc
în călimările lor nevăzute, de sub pământ…
Da, noaptea ard mai puternic condeiele
lăsând dâre aprinse, luminoase,
pe coala neagră a nopţii.
Dar nopţile ne-au rămas mici
ca un cupeu de altădată, cu perdeluţe de dantelă,
un cupeu decolorat, strâmt, în care
nu mai e loc să desfăşuri, întreagă,
harta zilei, harta sufletului…
Avem nevoie de nopţi adânci, încăpătoare,
duble, dacă se poate, de nopţi mari, frumoase,
ca mintea românului de pe urmă.
Trebuie să se ia măsuri, aşa nu mai merge!
E timpul să trecem la fapte,
să-naintăm o petiţie(“avem onoarea de a vă ruga
să binevoiţi a dispune…”), să mergem în delegaţie
la Ministerul Nopţilor, la Ambasada Lunii,
să cerem nopţi mai mari, nopţi înalte, nopţi-turn,
să cerem drepturi egale pentru zile şi nopţi,
pentru lucrătorii de noapte, să cerem
o mai justă repartizare a nopţilor
pe cap de locuitor… Să se ia măsuri drastice
împotriva celor ce irosesc materialul nopţii
(au fost văzuţi indivizi, ce susţineau
că sînt călugări – şi poate că erau chiar călugări –
croind cu nemiloase foarfeci cucernice,
din postavul scump al nopţii,
sutane, tot felul de sutane
şi de stindarde ale întunericului!). Mai sînt unii
care le speculează la Talcioc, le vând la negru –
nopţi din pachete, nopţi false, imitaţii,
simple petice de beznă,
pe care, dacă le duci la ureche,
auzi împuşcături şi gemete, de departe,
din toate colţurile lumii…
Alţii prăpădesc materialul nopţii tăind din el
mânecuţe de satin(cu care-mbracă de altfel
şi nesuferitele ciori), şi-aşa le vine mai uşor
să moţăie prin birouri,
tolăniţi pe registre şi dosare pline de oameni vii…

Ajunge! Aşa nu mai merge! Să se ia măsuri!
Să se confişte nopţile de la cei ce dorm ziua
zugrăvind-o în culoarea întunecată a nepăsării
şi zicând că e noapte,
de la cei ce-şi plimbă aghioase melancolii
prin birouri şi ateliere, pe lângă unelte,
dormind în post, în ghereta de gardă a zilei,
de la cei ce trăiesc dormind, într-un somn perpetuu,
de la cei ce cufundă nopţile-n spirt,
scoţându-le albe, străvezii, împleticite,
de la cei ce se tem de noapte, fugind
de oglinda liniştită a somnului,
de la cei ce fug de somn ca de moarte,
de frica viselor,
de frica necruţătoarei sincerităţi a viselor,
(căci visele scot uneori ridicând deasupra,
precum apele din adânc,
azvârlind la ţărmul conştiinţei,
cadavre de gânduri, îngropate pe furiş, dosite,
la a căror vedere pălesc de groază acei
ce se ştiu vinovaţi…) Dar noi,
noi nu ne temem de vise, nu ne temem de nopţi,
noi visăm cu condeiul în mână,
cu ochii larg deschişi,
ridicând făţiş din adâncul călimării
trupul rumen, însufleţit al zilei,
seva puternică, vie,
ce leagă una de alta clipele spre viitor,
ca o arteră de sânge esenţială.
Dar daţi-ne nopţi, pentru Dumnezeu, nopţi
mai multe, mai mari – trebuie să fie o soluţie,
daţi-ne nopţi mai multe, înalte, de tip nou,
să ne putem sui
până la umărul înalt, luminos, al zilei,
să putem preamări, cum se cuvine,
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

********************************

O, zadarnic ne rugăm, ştiu prea bine,
zadarnic ne batem ca apa de maluri…
Voi, dragii mei arcaşi ai peniţei,
voi, viteji dorobanţi de gardă ai nopţii,
să vă spun drept: nopţile nu vor creşte de la sine,
să vă spun între noi: după câte-am aflat,
altele-n plus nu vom primi, e-aproape sigur.
Rămâne să ne gospodărim cum om putea,
să ne gândim bine: trebuie să fie o cale.
Să facem economii, să-nlăturăm risipa
(poate vom fi nevoiţi să suprimăm şi cota
rezervată pentru redingotele pinguinilor),
să vorbim cu minerii, să ne rugăm de ei frăţeşte
– doar şi ei umblă cu stele prin întuneric –
poate ne scot pentru noi un filon întreg,
un filon mai mare, mai negru,
să ne-ajungă mai multă vreme… Şi-apoi,
Unde sînt inovaţiile noastre, tehnica nouă,
metodele îndrăzneţe, înaintate?
Dar vastele noastre resurse interne, resurse uitate?:
nopţile pierdute în somnul adânc al veacurilor,
în drumul nesfârşit al istoriei,
nopţile ucise în lungii ani de robie,
în lungii ani pierduţi, ai războaielor,
sfintele nopţi de veghe
la căpătâiul răniţilor, bolnavilor, pruncilor,
sfintele nopţi de sânge şi speranţă,
nopţile zăbrelite ale puşcăriilor,
toate nopţile netrăite, strivite, interzise,
ale omenirii, nopţile cu dinţii încleştaţi,
frânte pe roată, împuşcate…
Toate ne aparţin, pe bună dreptate –
să le-adunăm cu grijă, migălos,
să le topim cu furnalele călimărilor
şi să-ngrăşăm cu amintirea lor fecundă
pământul nopţilor noastre de azi…

Aşa trebuie să facem, sporind,
în fel şi chip, puterea ogoarelor noastre,
dar mai cu seamă, ar trebui poate să lucrăm
cu cerneală fierbinte…
Asta v-o spun, nu de la mine – de fapt, e o taină.
Am furat-o trăgând cu ochiul
la oamenii care fac pâine, care fac oţel…
Vă spun pe cinstea mea,
era vorba de flacără, de dogoare –
de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,
de-asta fierbea scânteind oţelul…
Aşadar, vezi bine, aici e secretul:
să lucrăm cu cerneală fierbinte,
să stropim pomul nopţii cu cerneală fierbinte –
ca să crească-n el, mari, pline,
orele,
să se umfle-n el, grele, rotunde,
ca nişte portocale negre, zemoase,
cu miezul albastru, înstelat cu seminţe de aur…

Să lucrăm cu cerneală fierbinte!

* Aventuri lirice; Cele mai frumoase poezii; Editura Albatros; Bucureşti; 1978
* Prefaţă de Eugen Simion

Navetiști în cer

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 3, 33, 7, a asculta, a înarma, a înfige, a înhăma, a întreba, a învăța, a învăța să mori, a învăța să zbori, a bate, a călca, a deschide, a devora, a face naveta, a fulgera, a ignora, a muri, a răspunde, a se întoarce, a striga, a trage, a tăinui, a zbura, admiratori, aer, aripi, aripi negre, aripă, înapoi, înaripat, încălțat, înfipt, îngeri, îngeri păzitori, buchete de flori, București, cale, car, carul lui Mercur cu trei roate, când, celest, celeste căi de lapte, ceruri, chemare, chemări, cioc, concupiscent, concupiscente sirene, curios, curios să știu, căi, disperare, droaie, eu, șapte, șoseaua Pantelimon 302, știu, fapt de seară, feblețe, fulger, fulgere, furtună, furtună de îngeri, grele noroaie, greu, hei, herghelie, herghelii, iluzie, iluzii, lapte, lume, lume sublunară, luminat, lumini, lumini-o droaie, Mercur, naveta, Navetiști în cer, navetist, navetişti, Neptun, nimic, noapte, noaptea întreagă, noian, noiane de-admiratori, nori, noroi, nouri, nouri de ploaie, nu, oare, pereche de aripi vreo şapte, perechi, perechi de aripi vreo șapte, picioare, picoare, ploaie, poartă, poezie, POEZIILE MELE, porți, publicat de Bot Eugen, pământ, păstor, păzitor, roate, roată, roți, sechestrat, sectorul 2, sfoară, sfori, sfori după sfori, sine, singurătate, sirene, sublunar, sublunară, subsuori, sunt, sunt curios, sunt curios să aflu, să zbori, sălbatic, sălbatică, tam-tam, torenţiale ploi, trei, treizeci și trei, treizeci şi trei de herghelii în, tridente, tristeţe, tu, turmă, turmă sălbatică de iluzii şi no, umbră, umbră de febleţe, visător târziu, vultur, zeu, zeul Neptun, ţeastă. Scrie un comentariu

– Hei, tu,
visătorule târziu,
cu ţeasta înfiptă în nori,
sunt curios,
sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori?
mă-ntreabă vulturul,
cu disperare trăgând
sfori după sfori, sfori după sfori…

– Sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori
cu picioarele încălţate în grele noroaie?
mă-ntreabă vulturul,
devorând buchete de flori,
noiane de-admiratori…
– Tăinuiesc, îi răspund,
perechi de aripi vreo şapte
la subsuori
şi în fapt de seară,
când celeste căi de lapte
îşi deschid porţile în lumea sublunară,
eu înham la carul lui Mercur cu trei roate
treizeci şi trei de herghelii înaripate
şi fac naveta noaptea întreagă
printre nouri de ploaie
(luminat de fulgere,
fulgerând printre lumini – o droaie)
pân-la zeul Neptun, şi apoi,
cu tridente-narmându-mi furtuna de îngeri,
mă întorc , ignorând

chemările concupiscentei sirene,

tam-tamul torenţialelor ploi…

– Hei, păstor al turmei sălbatice de iluzii şi nori,
tu, cel sechestrat în ceruri de îngerii tăi păzitori,
sunt curios să aflu cum oare ai învăţat să mori?
mă-ntreabă vulturul,
trăgând după sine o umbră de febleţe
pentru singurătate şi pentru tristeţe.

– Nu mai sunt curios să aflu nimic, de când
navetiştii calcă în aer ca pe pământ,
îmi strigă vulturul, din aripi negre bătând,
sfori după sfori cu ciocul trăgând…

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

Partajează asta:

Visătorul sugrumat în somn

Partajează asta:

Partajează asta:

Naufragiul din marea de asfalt

Partajează asta:

512

Partajează asta:

Cuvinte alb-negre(II)

Partajează asta:

Partajează asta:

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Te scremi, deci exiști

Partajează asta:

Cu dedicație pentru A.P.

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS