sânge

Toate articolele etichetate sânge

Simbioză

Publicat de boteugen74 pe 31 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a încerca, a înfige, a bronza, a cunoaște, a decolora, a lipi, a părea, a reuși, a rupe, a scrie, a se înstrăina, a smulge, a vinde, în mijlocul încăperii, încăpere, înstrăinare, braț, brațe, brațele tale, carne, carnea de porc, când, decât, decolorat, decolorate, decolorate pe la margini, inimă, la, lipit, lipite, lipite cu scotch, Lună, margine, margini, masă, mijloc, măcelar, noapte, noapte de noapte, pat, până, pe la margini, perete, pix, poem, POEZIILE MELE, porc, preț, preț rezonabil, publicat de Bot Eugen, rană, rezonabil, rupt, rupte, răni, răni rupte, sânge, sângele meu, scotch, Simbioză, trist, umbre, umbră, unul. 3 comentarii

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

Decolorate pe la margini, păreau
lipite cu scotch în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de un perete.

Încercam să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu,

bronzându-mi apoi rănile rupte la lună –
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

de Bot Eugen

Zeta – femeie-copil de bani gata,

Publicat de boteugen74 pe 30 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a ciordi, a cresta, a da, a duce, a șterpeli, a țâșni, a face, a fi, a fura, a intra, a plăti, a publica, a publica pe hârtie, a scrie, a se fura, a târâi, a târî, a tăia, a tăia lemne, a tăia versuri, a veni, adevăr, în întreaga Românie, însă, întreagă, bani, braț, brațul tău de lemn, care, câine, câini, câinii de la securitate, când, ciordit, copil, cărare, cărări, cărări șobolane, de bani gata, de la o zi la alta, șobolan, șobolane, faţă, femeie, femeie-copil, femeie-copil de bani gata, gata, hackeri, hârtie, hoț, INTERNET, la fața locului, lemn, lemne, loc, miros, miros de hârtie, miros de sânge, negru, net, noapte, nopți, nopți de uitare, nopți negre, nopțile de uitare, pentru, peste, plată, poem, poeme, poeme ciordite, poezie, POEZIILE MELE, poză, publicat de Bot Eugen, Romania, sânge, securitate, soare, spate, sub soare, tâlhar, toate, ușa din spate, ușă, uitare, umbră, vers, versuri, volum, volum de poezie, vreme, zeta. Scrie un comentariu

așteaptă hackerii să le dai plata.
Intrând pe ușa din spate,
au ajuns la fața locului
și câinii de la securitate.
Toate cărările șobolane
duc către umbra ta
care-și târâie
de la o zi la alta
nopțile negre
sub soare.
Adevărul e că se fură,
se fură lemne
în întreaga Românie
pentru poemele ciordite
de pe net
și publicate pe hârtie.
Va veni însă o vreme
când,
mâna care scrie,
versuri va cresta
pe brațul tău de lemn,
făcând astfel
să țâșnească la lumină
un volum de poezie
cu miros de sânge,
nu de hârtie.

de Bot Eugen

Singurătate

Publicat de boteugen74 pe 6 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 12, 12 fețe, a abandona, a arde, a asculta, a avea, a avea tragere de inimă, a încuia, a întoarce spatele, a învenina, a bate, a broda, a căra, a căra pumni, a dialoga, a fi prins, a merita, a prinde, a pune, a pune cruce, a răstigni, a trage, aceasta, acest, amurguri, aurore, în stânga și-n dreapta, în tăcere, între, între amurguri și aurore, între firele ei nevăzute, înveninat, carne, cruce, cruce de carne, cu cruce, cu douăsprezece fețe, cușcă, despicat, despicată, douăsprezece fețe, după, după aceea, electric, electrică, faţă, fire, hoți, indiferent, inimă, insectă, limbă, limbă despicată, lume, lumea de hoți și de târfe, mine, nevăzut, nevăzute, nevăzutl meu prieten, nevăzutul meu prieten cu douăsprezece fețe, o umbră străină de mine, oase, oraș, pânze, pânzele unui păianjen cu cruce, pânză, până la, până la sânge, pe urmă, POEZIILE MELE, prieten, publicat de Bot Eugen, pumni, păianjen, păianjen cu cruce, rețea, rețea electrică, rețeaua electrică a acestui oraș, rug, sânge, singurătate, străin, străină, tale, târfe, tragere, tragere de inimă, tăcere, umbră, Visătorul sugrumat în somn, vorbe. Scrie un comentariu

Visătorul sugrumat în somn

Cruce de carne mă pune
pe oasele tale și
bate-mă până la sânge,

să nu mai am după tragere
de inimă să-i car pumni
în stânga și-n dreapta
prietenului meu invizibil
cu douăsprezece fețe.

Mă dialoghează-nveninat cu lumea
de hoți și de târfe, apoi
mă-ncuie-n tăcere,ca într-o cușcă
și m-abandonează
între firele ei nevăzute,

îi voi asculta indiferent
limba despicată
cum îmi brodează din vorbe
o umbră străină de mine,

prinsă-n rețeaua electrică
a acestui oraș,
cum o insectă-n pânzele unui
păianjen cu cruce.

de Bot Eugen

Cazual

Publicat de boteugen74 pe 18 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 1leu 50, 1leu 50 bucata, a așterne, a ajunge, a ajunge din urmă, a ascuți, a asculta, a avea, a îmbătrâni, a înghiți cu ochii, a îngiți, a însoți, a întârzia, a întinde, a întinde mâna, a cerceta, a cerși, a coborî, a coti, a croi, a cădea, a da, a da din coadă, a depăși, a doborî, a șopti, a face, a fi, a fi însoțit, a fi gata, a fi indiferent, a gândi, a grăbi, a grăbi pașii, a implora, a inghiți, a lua, a lăsa, a mârâi, a nu avea, a o coti, a o coti la dreapta, a o rupe, a o rupe la fugă, a o rupe la goană, a plăti, a privi, a privi înapoi, a purta, a repeta, a ruga, a rupe, a sclipi, a scrâșni, a se așterne, a se agita, a se apropia, a se face, a se face verde, a se grăbi, a se lăsa purtat, a se uita, a se zbate, a smulge, a spune, a sta gata, a strânge, a surâde, a traversa, a trece, a urca, a vedea, a vui, a zâmbi, a zbura, a zări, a-și croi cale, a-și lua rămas bun, aceasta, aceea, acest, adiere, adiere de vânt, aici, ajuns, alături, amintire, animal, animalic, animalice, ape, ape tulburi, apoi, arbori, asemeni, atenție, atunci, atunci când, în dreptul, în gând, în inima, în inima acestei nopți de ianuarie, în mine, în numele umanității, în spinare, în timp ce, în tăcere, în ăst timp, înainte, înapoi, încoace, încolo, încolo și încoace, încolo și-ncoace, întârziați, întârziat, întins, întinsă, între noi, întuneric, baltă, baltă de sânge, bilet, bube, bubă, bucată, bun, bătaie, bătrânii părinți, ca, cale, capăt, carne, Cazual, câțiva, când, cât lumea de veche, cealaltă, celălalt, celălalt capăt de noapte, centru, ceruri, coadă, colți, copil, cost, crengi, cu geanta pe umăr, cu strângere de inimă, cu ușurință, cu umbra-n spinare, cățea, călătorie sprâncenată, călătorii, către, de elită, de mână, de sub, decât, deșertul din mine, demon, deşert, din când în când, din urmă, dincolo, dinți, dreapta, dreptul, drum, după, după aceea, ecou, elită, eu și orașul pustiu, țipete de carne sfâșiată, țipăt, fața nevăzută, fard, farduri, faţă, femeie, fiară, fiecare, frici, Frici animalice, frică, frunze, fugă, fulgi de nea, gară, gata, gata de bătaie, gând, geantă, ghearele, haită, ianuarie, iarnă, indiferent, inimă, intersecție, la dreapta, lume, luminițe, luminițele lui Moș Crăciun, lup bătrân, mașini, masca de farduri, mască, mână, mână întinsă, mine, moarte, Moș Crăciun, măi, nerăbdătoare, netulburat, nevăzută, noapte, noapte de ianuarie, noastră, noi, Nu privi înapoi, nume, o femeie cu bube, ochi, odinioară, oraș, pași repezi, parte, pasaj, paşi, până la saturație, pe, pe măsură ce, pe partea celaltă, pentru, picioare, piept, pleoape, pleoape cu dinți, poem, POEZIILE MELE, preț, prietene, printre, propria umbră, propriu, propriul său trup, publicat de Bot Eugen, pui, pui de cățea, Puls, pustiu, pământ, reciproc, rădăcini, rămas, rămas bun, rătăciți, rătăciții și-ntârziații săi de elită, saturație, sânge, scară, semafor, semaforul se făcuse verde, sfâșiată, spate, spatele meu, spinare, sprâncenată, spre, strângere, strângere de inimă, subteran, sărbătoare, sărbători de iarnă, tare, tată, tenebre, timpan, timpane, tot, tot așa cum, tot mai tare, treaptă, trepte, troleibuz, trup, tulbure, tulburi, tăcere, ușor, ușurință, umanitate, umbră, umeri, umăr, unei, ureche, urechi, urmă, vânt, vântoasă, veche, verde, vine o vreme, vine o vreme prietene. Scrie un comentariu

Frici animalice; Fiara

Nu privi înapoi, îmi spuneam
în timp ce-mi luam rămas bun
de la ai mei.
M-așterneam la drum după aceea
înspre celălalt capăt de noapte,
străbăteam orașul pustiu,
el își croia cale prin deșertul din mine,
fiecare din noi fiind însoțit de
rătăciții și-ntârziații săi de elită.
Din când în când,
ne cercetam reciproc
fața nevăzută până-ajungeam
să ne repetăm
unul celuilalt până la saturație:
Nu privi înapoi,
vine o vreme când
nu mai avem ochi să ne vedem,
nici urechi să ne-ascultăm,
vine o vreme, prietene, când
nu mai avem
nimic să ne spunem.
În ăst timp troleibuzul vuia,
tăcerea își ascuțea colții în mine
și o femeie cu bube-mi surâdea
de sub masca de farduri,
cu mâna întinsă implorându-mă
să-i plătesc,
în numele umanității,
prețul unui bilet pentru
călătoria mea sprâncenată.

* * *

Coboram treptele unui pasaj,
urcam după o scară din subteran către ceruri,
treceam de mână cu amintirea
pe sub luminițele lui Moș Crăciun;
mă lăsam pe sub ele purtat de propria umbră-n spinare,
tot așa cum odinioară un copil printre vise purtat se lăsa
de propriul său tată pe umeri;
mă uitam înainte și vedeam cum sclipesc
printre fulgii de nea, în întuneric,
ochii unui demon – cât lumea de vechi.
M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit.
Se zbătea pe trotuar într-o baltă de sânge.
Nu era decât un pui de cățea. Pe cealaltă parte
se agita, nerăbdătoare să traverseze strada, o haită.
Între mine și ea zburau mașini încolo și-ncoace, vuiau
ape tulburi, în timp ce tăcerea – un lup bătrân –
își ascuțea în pieptul meu ghearele, gata de bătaie.

Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr
printre țipete de carne sfâșiată,
printre ecouri de sărbătoare,
pe sub luminițele lui Moș Crăciun,
pe sub felinare;
umbra se-apropia cu pași repezi de mine,
gata să mă ajungă din urmă, să mă depășească
și să mă doboare
cu ușurința vântoasei care smulge
frunzele din crengi, crengile din arbori,
arborii din rădăcini, rădăcinile din pământ,
pământul de sub picioare…
Nu privi înapoi, îmi spuneam, s-o vezi pe moarte
cum te înghite cu ochii, pleoape cu dinți
scrâșnesc de foame și frig
în inima acestei nopți de ianuarie…
de Bot Eugen

Ultrasonografie(II) – varianta a doua

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 09, 10, 104, 14, 14:41, 2, 2011, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a aduce din profil, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a apela, a apuca, a arunca, a azvârli, a începe, a închide, a închide ochii, a îndemna, a înștiința, a înfige, a înjura, a întârzia, a întreba, a bate, a bate către portocaliu, a bate pasul pe loc, a bea, a coborî, a derula, a deschide, a dezgoli, a durea, a efectua, a face, a face bine, a face pe mortul, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi plin, a fi plin de sine, a fi sigur, a fugi, a fumega, a gâfâi, a gândi, a grăbi, a lucidiza, a lucidiza nimicul, a naufragia, a o face, a o face pe mortul, a obosi, a petrece, a primi, a prinde, a prinde din urmă, a privi, a pulsa, a rata, a rugini, a răcni, a răspunde, a răsufla, a scana, a scârbi, a se afla, a se afla între semeni, a se alerga, a se apuca, a se arunca, a se îmbăta, a se deștepta, a se derula, a se deschide, a se face, a se grăbi, a se mișca, a se obosi, a se opri, a se opri din gâfâit, a se privi, a se privi față în față, a se rostogoli, a se scârbi, a se spânzura, a se târî, a se trezi, a se uita, a semăna, a spânzura, a sprijini, a spune, a sta, a sta între, a sta cheremul cuiva, a sta țeapăn, a suna, a suna a pagubă, a suna metalic, a suna metalic din inimă, a trage, a trebui, a trece, a turna, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a zice, a-și vedea de drum, a-l durea în paișpe, abia, abia trezit, abia trezit din hibernare, abur, aburi, aburii de cafea, așa că, așa că vezi, aflate, aflate mereu în întârziere, aidoma, alb, albastru, albastră, alene, Alexandr Matrosov, ambrazură, amestecat, apel, apeluri, apeluri ratate, Arbore, arcaș, arcașul albastru, artere, arteră, asemeni, asfalt, astfel, atent, atunci, atunci când, azvârlită, â, în continuare, în dreptul, în dreptul tâmplei mele stângi, în fața ochilor, în mine, în paișpe, în ploaia de raze X, în tăcere, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înștiințare prin sms, înfipte, înjurături, înjurătură, întârziere, într-o, într-o mână, între, între două stații-beton, între semeni, întreaga lume, întreg, bandă, bandă rulantă, bară, beat de lumină, beton, bună, ca, cafea, care, când, când și când, când negru pe alb când roșu pe negru, cândva, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceas, ceas deșteptător, ceasul deșteptării, cele, cele două stații-beton, cer, cer-clepsidră, cerul-clepsidră, cherem, ciment, clepsidră, continuare, cu ghearele înfipte, cu inima înainte, cu inima-nainte, cu o ochi de sticlă, cu ochi de sticlă, cu pieptul său larg deschis către lume, cu viteza celor 512 nuanțe de gri, cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă, cumva, cumva straniu, cățel, cățelul galben, către, da, de asfalt, de sine, de urgență, deșteptare, dejun, deschis, desfrunzit, despre, devreme, dezgolit, dimineața devreme, dimineață, din, din când în când, din față, din mine, din profil, din urma lui, din urmă, doar, doi, două, două stații, drept, drum, după, ecografie-fulger, el, șarpe, și fac bine, șofer, țeapăn, țigară, față în față, faţă, felină, galben, gâfâit, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, golul, golul din mine, gri, hibernare, imagini, inimă, intersecție, jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă, la cheremul pustiului, larg, larg deschis, linie, linie moartă, loc, lume, lumea întreagă, mașinal, mașini, mașini pline de oameni, mașinile lor: 14 și 104, mașină, mai multă, mare, mare de asfalt, margine, mână, mereu, metalic, mine, moartă, Moment, momente, mort, mortul turnat în ciment, mult, mă doare în paișpe, neagră, neagră felină, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, niște, nimic, nimicul, noapte, noapte albă, noapte bună!, nopți albe, noroi, nuanțe, nuanțe de gri, nuanță, o bară, o cană, o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o neagră felină, oameni, oameni plini de sinele lor mașinal, oameni-mașini, obosiți, ochi, ochi de sticlă, om, pagubă, pahar, paharul din plastic, paișpe, pas, până, pe jumătate, pe lângă, pe loc, pe nerăsuflate, pe secundă, pentru, peste, piept, pieton, pieton tras pe linie moartă, plastic, plin, pline, plini, ploaie, ploaie de raze, ploaie de razeX, ploaie de ultrasunete, poem, poezie, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, preț de încă vreo două nopți albe, prin, prin mine, printre, printre cele două stații-beton, privire, priviri, profil, publicat de Bot Eugen, pustiu, pământ, ratat, ratate, raze, razeX, rază, roată, roșu, roșu pe negru, roți, roți ruginite, rostogolire, ruginit, ruginite, rulant, rulantă, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seamăn, seara târziu, seară, secundă, semeni, siguranță, siguranță de sine, sine, sine mașinal, sinele lor mașinal, sms, spânzurat, spânzurat de o bară, stație, stații-beton, stalinskaya, stalinskaya vodka, stau la cheremul pustiului, stâng, sticlă, stradă, straniu, străzi, sub cerul-clepsidră, sub o ploaie cu ultrasunete ultimul răcnet, suflet, sunt doar în trecere, săgeata albastră, săgeată, taxi, tâmplă, târziu, telefon, timp, toate, tocmai, torent, torent de oameni-mașini, tot, tot așa cum, totul, totul din mine, transport, tras, trezit, trup, trup dezgolit, trup dezgolit pe jumătate, trupul dezgolit pe jumătate, tunel, tunel nesfârșit, tuneluri nesfârșite, turnat, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie(II)-varianta 2, Ultrasonografie(II)-varianta a doua, ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, un pieton tras pe linie moartă, unui, urgență, urmă, viteză, vodcă, vreo, X, zdravăn, zdravănă, ăla. Scrie un comentariu

Naufragiul din marea de asfalt

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă;
într-o mână-mi fumegă o țigară,
în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic;
adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene,
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau la cheremul pustiului,
pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră,
sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec
cu privirea torentul de oameni-mașini
care sună metalic din inimă
pe toate arterele ceasul deșteptării.
Din când în când se oprește din gâfâit
în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic,
doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc
despre el, după
își vede de drumul lui,
bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă.
Stau între două stații-beton ce se privesc față în față
cu ochi de sticlă și văd
totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere,
de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele
lor mașinal.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre;
eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele-nfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima-nainte-n
ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană zdravănă de ceai negru
amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate;
primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi,
trebuie să-i scanezi de urgență
trupul dezgolit pe jumătate,
jumătatea de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă-o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează-n mine imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă-
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu trec pe lângă-o răscruce,
printre cele două stații-beton ce se privesc
față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu-ntre semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 14 sau 104, 2, 3, 4, 5, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a azvârli, a începe, a începe să bată, a închide, a îndemna, a înștiința, a înfige, a întârzia, a întreba, a bate, a bea, a coborî, a derula, a durea, a efectua, a face, a face bine, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi beat, a fugi, a fumega, a grăbi, a improviza, a lucidiza, a mișca, a petrece, a petrece cu privirea, a primi, a prinde, a privi, a pulsa, a rata, a răspunde, a se afla, a se agăța, a se alerga, a se atinge, a se decide, a se deranja, a se derula, a se face, a se face roșu, a se grăbi, a se opri, a se privi, a se rostogoli, a se scârbi, a se târî, a se trezi, a se uita, a sosi, a spânzura, a spune, a sta, a sta țeapăn, a suna, a trage, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a-l durea în paișpe, abia, abur, aburi, aburi de cafea, aceea, agățat, alb, albastru, albastră, albe, Alexandr, Alexandr Matrosov, altele, ambrazură, amestecat, apel, apeluri ratate, arcaș, arcaș albastru, asemeni, astfel, atent, în continuare, în fața ochilor, în minte, în tăcere, în urmă, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înfipt, înfipte, întârziere, între, între cele două stații, între două stații, între timp, întreg, bară, beat, beat de lumină, bine, cafea, cană, care, când negru pe alb când roșu pe negru, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceilalți, cel, celor, copac, cu inima înainte, cățel, cățelul galben, către, da, decis, dejun, destinație, devreme, dezgolit, dezgolită, dimineața devreme, dimineață, din față, din mine, din profil, din urmă, doi, două, drum, după, după aceea, ecografie, ecografie-fulger, șarpe, șofer, țeapăn, țigară, față în față, față-n față, faţă, felină, fulger, galben, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, gol, golul, golul din mine, hibernare, imagine, imagini, inimă, intersecție, jumătate, la umbra unui copac, lucidizare, lume, lumea întreagă, lumină, mașini, mașină, margine, margine de trotuar, mână, mereu, mișcare, mine, minte, Moment, momente, mult, neagră, neagră felină, nebun, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, nimicul, noapte, noapte bună!, nopți, nopți albe, noroi, numere, număr, o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet, ochi, pahar, paharul din plastic, paișpe, până, pe când, pe jumătate, pe stomacul gol, peste, piept, plastic, ploaie, ploaie de raze X, ploaie de ultrasunete, poem, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, prima, primul, prin, prin mine, privire, profil, publicat de Bot Eugen, ratat, raze, raze X, roșu, roșu pe negru, rostogolire, rugină, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seara târziu, seară, sms, spânzurat, stație, stații, stalinskaya, stalinskaya vodka, stomac, stomacul gol, străzi, sub, sub ploaia de raze X, suflet, săgeata albastră, săgeată, taxi, târziu, timp, tocmai, tot, totul, tramvai, trei, trezit, trotuar, trup, tunel, tuneluri, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie, Ultrasonografie(II), ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, unele, unele pe altele, unui, unul, urmă, viteză, vodkă, vreo, X, zile. Scrie un comentariu

512

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie;
într-o mână îmi fumegă o țigară, în cealaltă – paharul din plastic;
adulmec aburii de cafea și gândurile-ncep să se miște
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau pe o margine de trotuar, la umbra unui copac
și-i petrec pe ceilalți cu privirea.
Ei se opresc, se uită cumva straniu la mine,
nu zic nimic, după aceea își văd de drumul lor.
Stau între două stații ce se privesc față în față și văd
totul din mine, prin mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre,
pe când eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți de metal care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele înfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima înainte
sub ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate, între timp, primesc
o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi:
trupulului său dezgolit pe jumătate,
jumătății sale de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează în minte imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri –
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri
unele pe altele,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu, trec pe lângă răscruce,
printre cele două stații ce se privesc
față în față și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu între semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Pasărea-șarpe

Publicat de boteugen74 pe 3 septembrie 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 97, a auzi, a avea veleități, a împărți, a începe, a încerca, a înțepeni, a înmulți, a convinge, a dedica, a despica, a face, a face schimb, a fi, a intra, a izbi, a o tăia, a ruga, a schimba, a scrie, a se împărți, a se încăpățâna, a se îndepărta, a se înmulți, a se ruga, a se răsti, a se trezi, a semăna, a spinteca, a străluci, a trezi, a trăsni, a tăia, a veni, a visa, a vrea, a zbura, adevăr, aici, aidoma, anume, aripă, atâta, aur, în scris, în timp ce, încă, înțepenite, boantă, bont, bună, bună ziua, burdihan, ca prin vis, cap, cât încă, ceilalți, cenușiu, ceva, cum te va tăia capul, de tot, deasupra, deasupra lumii, despicată, despre, din, domestic, domestice, domestică, dreptate, ea, eu, eu ție, șarpe, ție, felie, felie cu felie, foarte, foarte mare, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XIV), ghilotină, ghilotină de aur, haide, Haide să facem schimb, idee, idee trăsnită, indivizibil, indivizibilă, inimă, irefutabil, jumătate, lamă, lamă boantă de topor, lamă de topor, lemn, lemne, limbă, limbă despicată, lume, mare, mână, mie, milenar, milenară, mine, mobil, monedă, monedă de schimb, mă rog, măcănit, măi, mări, nebună, nimeni, nimic, Nokia N97, nu, Nu te mai încăpățâna atâta!, Nu vrei să facem schimb?, nămol, omnivor, omnivoră, paiață, pasăre, pasăre domestică, pasăre-șarpe, Pasărea-șarpe, pâine, pe jumătate zburătoare, pentru, PERSONALE, peste, proprietar, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, păsări domestice, rață, rață omnivoră, rață-paiață, sânge, sângele unui adevăr irefutabil, schimb, simplu, simplu ca bună ziua, singurătate, somn, sălbăticiune, sălbăticiuni, târâtoare, târâtoare pe jumătate, telefon, telefon mobil, timp, topor, tot, trăsnit, trăsnită, tu, tu mie, tăcere, tăcere milenară, tăiș, tăișul unui adevăr, umbră, unei, unitate, unitate indivizibilă, unui, vârtos, veleitate, veleități, vis, visare, visări, voce, zburătoare, zburător, zeu, zi, zilnic, ziua. Scrie un comentariu

– Nu vrei să facem schimb? –
mă trezi deodată din somn
măcănitul unei păsări
domestice cu visări
de mare
sălbăticiune zburătoare.

– Haide, să-l facem ,
încerca să mă convingă,
tu mie – aripa,
eu ție – ghilotina de aur;
vei străluci deasupra ei
aidoma unui semizeu deasupra celorlalți;
indiscutabil,
cuvântul tău o să atârne greu
pe cântarele lor
înțepenite-n nămolul
unei tăceri milenare;
le vei împărți
pedepsele și dreptatea
ca pe o pâine,
felie cu felie
și-n stânga, și-n dreapta
sau cum te va tăia capul…

– Haide,
nu te mai încăpățâna atâta,
începu să se roage de mine
pentru proprietarul său
ca o paiață
până și telefonul mobil Nokia N97
cu o voce de rață omnivoră.

– Eu zic s-o tai de-aici,
mă răstisem deodată la ea,
cât încă mai poți să te târăști
pe burdihanul tău de gravidă cenușie
și să-ți intre-n inimă vârtos
(da` vârtos de tot, nu așa)
tăișul unui adevăr
irefutabil,
simplu ca bună ziua, și-anume:
singurătatea nu e o
monedă de schimb;
nu se-nmulțește cu nimeni
și nici nu se împarte la nimic.
Ea este
pur și simplu
o unitate indivizibilă,
tu – nu.
Așa că tai-o de-aici!

Și-a-nceput să se
îndepărteze umbra de mine,
pe jumătate zburătoare,
târâtoare pe jumătate,

în timp ce eu,
ca prin vis,
încă mai auzeam
cum spintecă lemne
o lamă boantă de topor
pe limba ei despicată:

Nu vrei să facem schimb?
Haide să-l facem!
Nu te mai încăpățâna atâta!

Tu – cu aripa,
eu – cu ghilotina de aur …

de Bot Eugen

Monologul lui tata pe skype

Publicat de boteugen74 pe 28 iulie 2011

Publicat în: ION ALDEA TEODOROVICI, MUZICĂ, POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a alcătui, a avea, a avea liniște, a împreuna, a împăca, a călca, a călca în picioare, a căuta, a duce, a ține, a ține pieptul hărbujel, a face, a face mâinile roată, a face piatră la inimă, a face rac la plămâni, a fi, a găsi, a lăsa, a lăsa fumatul, a merge, a muri, a privi, a pune, a rostogoli, a rămâne, a se prăpădi, a se prăpădi de tânăr, a se uita, a săpa, a tace, a trebui, a tăcea, a vedea, alții, alături, amin, împreunat, împreunate, împreună, împăcată, în lături, în pustiu, în vecii vecilor, înainte, boală, băiat, băiete, cancer, cancerul inimii, capăt, care, cârtițe, cârtițele de prieteni, cârtiță, cineva, călcat, călcat în picioare, de tânăr, despre ce, două umbre-mpreunate, dragul tatei, drum, dusă, eu, ține pieptul hărbujel, fumat, fă mâinile roată băiete, gura lumii, gură, inimă, inimă împăcată, ION ALDEA TEODOROVICI, laturi, liniște, lume, luptă, mai bine, mai rea decât cancerul, mâine, mâine-poimâine, mâini, Monologul lui tata pe skipe, mormânt, MUZICĂ, muzică românească, niciodată, noapte, ochi, pân-la capăt de noapte, pân-la ultima picătură de singurătate, piatră, picioare, picătură, piept, plămâni, Poeme cu tata, poezie, POEZIILE MELE, poimâine, prieteni, prin lături, publicat de Bot Eugen, pururi, pururi și-n vecii vecilor amin, pustiu, pământ, rac, rea, rău, sânge, sângele tău, singurătate, singurătatea e-o boală, sub pământ, tânăr, tine, trup, trupul unui drum, tu, ultima, umbre, umbră, unui, Viața e o luptă, viață, zi de zi. 4 comentarii

Eu mâine-poimâine
voi pune mâinile pe piept
și voi muri
cu inima împăcată,
iar tu nu vei avea liniște
nici în mormânt,
te vor săpa cârtițele
de prieteni și sub pământ.
Viața-i o luptă
ce trebuie dusă zi de zi
pân-la capăt de noapte,
pân-la ultima picătură
de singurătate,
fă mâinile roată, băiete,
și ține pieptul hărbujel,
mergi înainte,
fără să-ți rostogolești
ochii prin lături,
nu te uita-n gura lumii,
privește-n tine mai bine,
să vezi
despre ce tace sângele tău
în pustiu;
lasă poezia
și caută-ți pe cineva
alături de care
s-alcătuiești
din două umbre-mpreunate
trupul unui drum
nicodată de alții
în picioare călcat;
lasă fumatul,dragul tatei,
și găsește-ți pe cineva,
c-ai să faci rac la plămâni
ori piatră la inimă
și-ai să te prăpădești de tânăr;
singurătatea e-o boală,
mai rea decât cancerul,
e cancerul inimii
și așa va rămâne
pururi și-n vecii vecilor amin.

de Bot Eugen

Ion Aldea Teodorovici – Imensitate

Ultrasonografie

Publicat de boteugen74 pe 25 iulie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 37, 37 de grade, a abrutiza, a ajunge, a alcătui, a închina, a înconjura, a încropi, a întreba, a ciocni, a ieși, a locui, a pava, a permite, a răci, a rătăci, a se îmbiba, a se încălzi, a se întâmpla, a se întuneca, a se pișa, a se uda, a străluci, a transpira, a trece, a trăi, a urca, abrutizat, afară, aidoma, alte, asemeni, atunci, atunci când, îmbibat în grăsimi, în ultimul hal, înăuntru, bezmetic, când, câteva, câteva sute, cele câteva sute de nuanțe de gri, ceruri, chip, cu zgomot, dacă, șezătoare, șezători, ficat, ficat îmbibat în grăsimi, ficat mut de beat, greață, gri, grăsime, hal, halbe, halbă, insomniac, insomnie, iulie, la un moment dat, libații, Lună, lux, matinal, mijloc, mijlocul lunii iulie, mijlocul verii, mijlocul vieții, mut de beat, neagră, negreață, negru, nelocuit, nelocuită, neomogen, noapte, nuanțe, nuanțe de gri, pavat, pe când, pentru că, perechi, perechi vesele de rinichi, POEZIILE MELE, profund, publicat de Bot Eugen, raze, rinichi, sânge, scară, sită, soare, splendoare, spre ceruri, străzi, străzi pavate, stăpân, sute, sută, temperaturi foarte joase, temperatură, terase, terasă, tot, treaptă, treaptă cu treaptă, trecut, trăiri, trăiri matinale, trăit, ultim, ultimul răcnet, Ultrasonografie, umbră, vesele, vezicula biliară, viață, vise, zgomot. Scrie un comentariu

Și dacă vezicula biliară e nelocuită,
de ce stăpânul ei, ca un bezmetic,
rătăcește noaptea pe străzi,
pe străzi pavate cu vise ce urcă,
treaptă cu treaptă, spre ceruri
o scară de câteva sute de nuanțe de gri? –

se-ntrebă la un moment dat
insomniacul trecut prin sita unor trăiri
matinale profund neomogene.

Așa se-ntâmplă atunci când îți permiți
luxul de a răci în mijlocul verii:

ajungi să trăiești la temperaturi foarte joase,
aidoma celor care te înconjoară;

37 de grade-năuntru,
37 de grade afară …

Abrutizat în ultimul hal,
ieși să-ți încălzești sângele la soare.
Umbra ta sub razele lui
strălucește
în toată splendoarea ei neagră,
asemeni ficatului mut de beat
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Pentru că
așa se-ntâmplă atunci când îți permiți
luxul de a răci în mijlocul vieții,
în mijlocul verii, în mijlocul lunii iulie …

Te-ntuneci la chip, ți-e greață, transpiri
și-asemeni ficatului îmbibat în grăsimi,
strălucești în negreață,
pe când tot alte și alte perechi vesele de rinichi
încropesc șezători pe la terase,
ciocnesc halbe cu zgomot, închină libații
și se pișă pe cele câteva sute de nuanțe de gri
care alcătuiesc o viață.

de Bot Eugen

Umbra.

Publicat de boteugen74 pe 14 iulie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a învăța, a descrie, a deveni, a ezita, a fi, a fura, a goli, a imita, a rupe, a scrie, a se îndepărta, a se descrie, a se prelinge, a se zbate, a sili, a tăia, apoi, aripi, în locul, în locul meu, în zbor, început, însă, blestem, blesteme, braț, brațe, brațele curvei, Bukowski, care, CHARLES BUKOWSKI, clipă, Curvei care mi-a furat poemele, curvă, cuvânt, cuvântul curvă, degete, jedete, la început, loc, mâna mea, meu, mine, nici, noapte, noapte de noapte, o pereche, o pereche de aripi în zbor, pe măsură ce, pe urmă, picioare, picioare rupte, picior, picături, picături de sânge, picăturile de sânge prelinse, POEZIILE MELE, Prieteni sub acoperire, printre, publicat de Bot Eugen, sânge, străin, târfă, târfă de cruce, târfă de cruce cu picioarele rupte, tot mai străină, umbră, zadarnic, zbor, ăsta. Scrie un comentariu

Prieteni sub acoperire.

În locul lui Bukowski, n-aș fi ezitat nici o clipă.
I-aș fi tăiat brațele „curvei care mi-a furat poemele”,
aș fi silit-o pe urmă să-nvețe a scrie cuvântul „curvă”
cu picăturile de sânge prelinse printre jedetele de la picioare…

În locul meu, însă, noapte de noapte,
târfa asta de cruce cu picioarele rupte
se zbate sub mâna mea să imite o pereche de aripi în zbor
și mâna mea se-ndepărtează de mine – tot mai grea,
îmi devine din ce în ce mai străină pe măsură ce mă descrie…

de Bot Eugen

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Despre un gigolo clandestin

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 4, a aduna, a ajunge, a asuda, a avea, a avea parte, a încerca, a înflori, a însuși, a învăța, a bate, a bate câmpii, a cotcodăci, a crăpa, a crăpa de foame, a da, a da din coadă, a da din limbă, a desfide, a despica, a ști, a face, a face sex, a fi, a grăbi, a imita, a linge, a lătra, a mușca, a muri, a nara, a ninge, a pierde, a pierde timp, a plictisi, a prepara, a preschimba, a păși, a păși marțial, a roi, a scârbi, a scuipa, a scuipa flegmatic, a se apropia, a se cicatriza, a se grăbi, a se lăsa, a se ramoli, a se revolta, a se ridica, a se simți, a se simți capabil, a se simți obosit, a se strecura, a se usca, a se vedea, a suferi, a supura, a săruta, a trage, a trece, a tuși, a tuși spasmodic, a vedea, a vorbi, a vorbi mult, abecedar, abecedarul seducției, acasă, adânc, aer, agil, agonie, aisberg, aisberguri, aisbergurile imperfecțiunii, alb, albe, alcool, alee, alții, alteori, ani, apoi, aripă, arme, arme de foc, arme reci, arme reci și de foc, armă, astre, astru, astăzi, atunci, aur, azi, azur, azurul venelor, „imaculații” sori ai lumii, în capul oaselor, în cinstea, în grabă, în jur, în patru, în plină agonie, în ritm de manea, înainte, închegat, înflăcărat, înflăcărată, însângerat, însângerată, înserare, întunecat, întunecate astre, banal, banale, banale istorii, banale povești, beție, beții, bere, bere blondă, blenoragie, blenoragie orală, blond, blondă, boală, bordel, bube, bubă, burtă, buze, buză, cancer, canceros, cap, capabil, carieră, când, câteva, câteva zeci, cer, cerul negru al gurii, chilug, chipurile, ciorbă, ciorbă de burtă, clandestin, coadă, constelații, constelații de bube, crud, crudă, cu dedicație pentru A.P., cu frica în sân, cu mult înainte, cumva, căci, cățea, cățele, de când, de ieri, deja, depravat, despre, Despre un gigolo clandestin, din când în când, din mers, din nou, Dracula, dulău, după, dur, ea, șancru, șancru dur, șubred, șubrede suflete, farse, farsă, femeie, flegmatic, foame, foarte multă, franzelă, frică, friptură, gât, gigolo, gigolo clandestin, gol, grabă, gri, gură, ieri, imaculați, imaculat, imperfecțiune, inima lui, inimă, inimă crudă, intrigi, intrigă, istoric, istoricul bolii, istorii, libertate, limba română, limbă, liră, liră însângerată, lume, Lună, lup, manea, mare de idoli, marțial, matern, materne, mângâieri, mers, moarte, moartea subită a sexului, multă, muniție, murdar, murdară, muza, muza mea, măsură, negru, nenoroc, nopți, nopți albe, o umbră, oase, oral, orală, ore, ore de română, oră, parazit, partide de amor, partidă, partidă de amor, patru, pe când, pe stomacul gol, pe sub, pe urmă, peste, peste măsură, piele, piept, pierdere, pierdere de timp, pix, plimbare, plumb, plumbul tristeților, poem, poem de aur, POEZIILE MELE, povești, poveste, Povestea ta e răsuflată, prea multele, prestidigitator, publicat de Bot Eugen, puișor, puișori, pustie, pustiu, rană, ritm, română, răsuflat, rău, sare, sân, sânge, sânge închegat, seară, seară de seară, seducție, sedus, seduse, sete, sex, sifilis, sifilitic, sifiliticul tată, simpatică, sori, spasmodic, sticla de alcool Dracula, sticlă, stomac, strălucit, strălucită, străzi, subit, subită, suflet, suflete, sărac, sărutat, tată, terminare, timp, totuși, trist, tristeţe, trotuar, trotuare, trădare, trădări, tuns, tuns chilug, umbre, umbră, umbră înflăcărată, uneori, uneori când, unul din ele, urlet, urletul trist, urletul trist al pierderii de timp, vene, venă, victimă, victimă simpatică, vocabula, vorbe, vreme, zadarnic, zeci, zeița libertății, zeiță, zile. Scrie un comentariu

Cu dedicație pentru A.P.

Depravatul de ieri
suferă azi de blenoragie orală.

asudă rău sub limbă săracul
de când cu moartea subită a sexului,
vorbeşte mult şi mă plictiseşte,
narează banale poveşti
despre beţiile şi partidele de amor
de care chipurile avusese el parte
pe vremea strălucitei sale cariere
de prestidigitator
al armelor reci şi de foc,
vocabula pixul şi multă,
foarte multă muniţie de la nenoroc.

însuşisem abecedarul seducţiei-
bătea câmpii inima lui-
cu mult înainte de-a învăţa să imit
urletul unui lup către Lună
pe o alee pustie.

dând din limbă uneori,
alteori-din coadă,
ştiam agil să mă strecor
pe sub pielea victimei simpatice,
de inimă cu vorbele-o muşcam,
ca să-i ling pe urmă sarea de pe rană,
făceam sex cu ea în cinstea zeiţei libertăţii.

după terminarea orelor de română,
seară de seară, cu frica în sân,
muza mea se grăbea să ajungă acasă
să prepare o ciorbă de burtă sau o friptură,
să nu crape cumva parazitul de foame,

pe când eu muşcam de gât cu sete
sticla de-alcool Dracula,
cum muşcă alţii din franzelă
din mers, în grabă, pe stomacul gol…

plumbul tristeţilor zadarnic
încercam într-un poem de aur
să-l preschimb, căci din nou,
din nou se revolta în mine
urletul trist al pierderii de timp

şi mă lăsam atunci pe buze sărutat
de berea blondă ca de o femeie,
în capul oaselor apoi mă ridicam
şi îmi scoteam dulăul la plimbare
să latre la căţele…

uneori când mă scârbeau peste măsură
prea multele trădări, intrigi şi farse,
trăgeam aerul adânc în piept
şi îmi scuipam flegmatic lira-nsângerată
în „imaculaţii” sori ai lumii,
tuşind spasmodic ca un canceros în plină agonie.

din când în când totuşi
mă simţeam capabil să desfid
marea de idoli
de pe aisbergurile imperfecţiunii.

erau nopţi albe în care ningea
cu-ntunecate astre
peste azurul venelor mele,

eram un gigolo clandestin,
o umbră-nflăcărată
care păşea marţial
peste trotuarele gri ale zilelor sale.

+ + +

au trecut ani.
şancrul dur se ramolise.
alte constelaţii de bube
înfloresc astăzi
pe cerul negru al gurii,
supurează banale istorii,
pe urmă
se cicatrizează şi se usucă.

cotcodăcind în ritm de manea,
înserarea-şi adună de pe străzi puişorii-
umbre seduse
de mângâierile aripii sale materne.
se văd deja roind
în jurul bordelului
câteva zeci de şubrede suflete
cu inima crudă şi tunse chilug.

se-apropie unul din ele de sifiliticul tată
şi despică istoricul bolii în patru
pe buza murdară de sânge-nchegat:
Povestea ta e răsuflată…

de Bot Eugen

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 12, 2007, a afla, a arunca, a asculta, a auzi, a avea, a încuia, a băga în seamă, a cânta, a da buzna, a fi, a fi nebun, a folosi, a găsi, a hotărî, a intra, a iubi, a lua, a nimeri, a nu avea nevoie, a nu iubi, a pleca, a preda, a privi, a respinge, a scoate, a se așeza, a se opri, a se opri din cântat, a se simți, a se simți ciudat, a sta, a striga, a trage, a trăi, a trăi ca un câine, a turna, a tăia, a urla, aceea, acțiune, adevăr, aer, amândouă, ani, apărare, arme, armă, în dreptul, în sfârșit, înecat, barbă, BIBLIOTECA PROPRIE, braț, brațe, broască, broască verde, București, bucătărie, băiețel, bătaie, bătrân, carte, cântat, cântec, CHARLES BUKOWSKI, ciob, cioburi, ciudat, credință, cărți, definiție, doar, doi, două, Dragostea e un câine venit din iad, după, Editura Polirom, țigară, faţă, feluri, feluri de iubire, femeie, fereastră, floare, flori, flori de liliac, friptane, frumoasă, gloanțe, glonte, grasă, grădină, ia-mă!, insigne, insignă, iubește-mă!, iubire, lacăt, lacăte, libertate, libertatea de a nu iubi, lucru, masă, mereu, mulțime, mulțimi, muzici, MUZICĂ, nimic, nor, nori, oameni, Oamenii ca florile, oamenii-s ca florile, om, oricare, ospicii, ospiciu, pahar, pistol, ploaie, poem, POEZIE STRĂINĂ, polițiști, prea, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, risipă, sânge, schimbător, scurt, sens, singur, singură, spart, spartă, străzi, suflet, superbă, sărăcie, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, uși, ușă, verde, viață, volum de poezie, whiskey, ziar, ziare, ăsta. Scrie un comentariu

ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile

poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi

o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!

e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau

dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi

trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac

mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge

“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”

“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”

intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey

hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping

aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină

mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă

nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă

stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;

*traducere, prefață și note de Dan Sociu

Paloarea vorbitoare-a hârtiei

Publicat de boteugen74 pe 20 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 0 grade, 11, 11 bonuri de masă, 20, 200, 23, 5 grade, 74, 74 Kcal/200gr., 8, 8lei-putere, 9, a aprinde, a asculta, a conține, a da, a da capul pe spate, a da dracului, a da ochii peste cap, a ține, a ține între palme, a ține strâns la piept, a face, a face slalom, a face sul, a grăbi, a ieși, a ieși afară, a intra, a introduce, a isprăvi, a mângâia, a plăti, a pulsa, a pune, a pune ocgelarii pe privire, a putea, a putea spune, a rămâne, a savura, a scrie, a scruta, a se așeza, a se arunca, a se îndrepta, a se înghesui, a sictiri, a smulge, a solicita, a spune, a striga, a trece, a trece cu folos, a trece de partea cuiva, abia, abia după, aceasta, acest, acid citric, afară, afișaj, afișaj electronic, agonie, aiurea, amar, amar negru, amestec, amiaza lui 23 aprilie, Amiaza lui 23 aprilie - varianta a treia, amiază, anume, apoi, aprilie, aripa stângă, aripa stângă a terasei, aripă, arome naturale CO2, aromă, aromă braziliană, astenia mea, astenia mea de primăvară, astenie, în ritmul pașilor, în timp ce, înainte, îndelung, înghesuit, înghesuite, însângerat, însorit, însorite, într-un târziu, între, între 0 și 5 grade Celsius, între palme, întunecat, întunecată, bici, bon, bon de masă, bonuri de masă, braț, braserie, brazilian, braziliană, buzunar, buzunar interior, băutură, băutură exotică răcoritoare, cafea, cafea tare, cafeluță, cafenea, cafeneaua Croco, cantitate, cantitate suficientă, cap, carte, cartuș, câteva, câteva cărți cu poeme, ceașcă, ceașcă de cafea tare, cealaltă, Celsius, chelner, CO2, concentrație, contravaloare, corso, crescut, crescută, Croco, cu folos, cu mintea aiurea, culoare, căști, cărți, cărți cu poeme, către, de culoarea soarelui, de partea noastră, de piele, de plastic, de sticlă, decât, deodată, din mers, drac, după, după aceea, ea, electronic, energizant, eu, exotică, țigară, țigări, febra agoniei, febră, flegmatic, folos, fumegând, fumegânde, geacă, geacă neagră de piele, goale, gol, grade Celsius, grame, grăbit, grăbită, hameleon, hârtie, impasibil, ingredient, ingrediente, inima de hameleon a metropolei, inimă, interior, ispravă, kilocalorii, La muncă!, lei, leu-putere, licoare, lume, luminoase, luminos, Mai dă-o dracului de cafeluță!, masă, mână, mers, mese, mese roșii de plastic, metropolă, minte, minute, muncă, mănunchi, natural, neagră, nebună, necesar, necesare, negri, negru, noastră, nostru, ochelari, ochelari negri, ochi, ochiul din umbră, optimistă, oră, oră de vârf, palme, paloare, Paloarea vorbitoare-a hârtiei, panouri, panouri cu afișaj electronic, parte, paşi, pe urmă, pentru, peste, piele, piept, pieziș, piezișe, plastic, poem, poeme, POEZIILE MELE, primăvară, printre, privire, privire întunecată, priviri, ptiviri, publicat de Bot Eugen, putere, păstare, raze, rază, recipient, recipient de sticlă, reclame, reclame luminoase, ritm, roșu, răcoritoare, sânge, sictirit, sictirită, slalom, soare, solar, spate, speranțe, speranțe înghesuite, stâlp, stâlpi, stâlpi de cafenea, stâng, stânga, sticlă, strâns, substanțe, substanță, suficient, suficientă, sul, tare, târziu, temperatură, temperatură de păstrare, terase, termen, termen de valabilitate, treaz, treze, tăiș, tăișul privirilor, tăișul privirilor piezișe, tăișul privirilor treze, ultima variantă, umanitate, umbră, urechi, uscat, uscate, valabilitate, variantă 3, vârf, viziune, viziune optimistă, voci, vocile lumii, vorbitoare, vorbitor, vădit, zahăr, ziua. Un comentariu

Amiaza lui 23 aprilie – ultima variantă

Sictirită de minutele orei de vârf
cu biciul solar al amiezii,
ea trece pe corso grăbită
cu mintea aiurea
şi speranţele înghesuite

în buzunarul interior de la piept
al hainei sale negre din piele;
se-aruncă-nainte nebuna,
din mers îşi pune căştile în urechi,
impasibil ascultă vocile lumii
şi strigătul teraselor goale: La muncă!,
în timp ce scrutează
cu tăişul privirilor treze
inima de hameleon a metropolei,
reclamele ei luminoase
care pulsează
în ritmul paşilor săi
pe panourile cu afişaj electronic.

Intră apoi într-o braserie,
solicită o ceaşcă de cafea tare
(cu o concentraţie vădit crescută
de amar, negru şi aromă braziliană)
şi o licoare de culoarea soarelui
pe care să scrie că ar conţine
o cantitate suficientă de ingrediente
necesare pentru o viziune optimistă şi anume:
zahăr, acid citric, arome naturale CO2,
substanţe uscate-9gr., 74 Kcal/200gr.,
termen de valabilitate- 20 de zile însorite;
temperatura de păstrare- între 0 şi 5 grade Celsius;

Îi plăteşte chelnerului contravaloarea
acestui amestec energizant(8 lei-putere),
iese afară la braț cu inima-mi (care
își ține strâns la piept sângele între palme)
şi face slalom printre stâlpii de cafenea,
îndreptându-se
către aripa stângă-a terasei;
se-aşează la una din mesele ei
roşii de plastic,
îşi dă ochii peste cap şi capul pe spate,
îşi pune ochelarii negri pe privirea sa
şi-aşa întunecată,
îşi smulge pe urmă flegmatic
soarele din febra agoniei
şi îşi aprinde o ţigară
de la mănunchiul lui de raze fumegânde;
îl face sul într-un târziu
şi-l introduce
în recipientul de sticlă
al ochiului său din umbră,
savurându-l îndelung după aceea
ca pe-o băutură exotică
răcoritoare.

Mai dă-o dracului de cafeluţă!
îi strig eu deodată,
în timp ce scrutez
cu tăişul privirilor piezişe
inima de hameleon a metropolei –

nu ne-au mai rămas decât
11 bonuri de masă
pentru un cartuş de ţigări
şi câteva cărţi cu poeme!

Abia după această ispravă,
astenia mea de primăvară,
vom putea spune şi noi
(cu o mână pe inimă
şi cu cealaltă mângâind
paloarea vorbitoare-a hârtiei)
că ziua a trecut de partea noastră
şi cu folos pentru umanitate.

de Bot Eugen

Răstignit pe un scaun, la masa de scris,

Publicat de boteugen74 pe 16 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aduce, a agoniza, a avorta, a îngropa, a șopti, a grăbi, a găzdui, a iubi, a privi, a risipi, a sta, a sta înfipt, a sta față-n față, a săgeta, a urî, ani de zile, aripă, auroră, înalt, înaltă, înfipt, însângerat, înălțime, beton, braț, care, cartier, celălalt, cruce, cuvinte, de pradă, doi metri și ceva, etaj, șapte, șapte ani, față în față, gravidă, gravă, grăbită, inimă, la rând, lent, lumină, masă, masă de scris, morman, noapte, noapte de noapte, noaptea cuvintelor, oase, ochi, palid, palidă, parcă, pasăre, pasăre de pradă, picaj, piele, poem, POEZIILE MELE, privit, publicat de Bot Eugen, raze, Răstignit pe un scaun la masa de scris, sânge, scaun, scris, semne, suflet, săgetat, teluric, timp, timp de șapte ani de zile la rând, treaz, tăceri, umbră, umbră înaltă, umbră gravidă, uneori, vis, visător, viu, voce. Scrie un comentariu

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Privit de la-nălţimea etajului şapte,
cartierul ce mă găzduieşte
sub aripa lui de beton,
aduce uneori în ochiul meu săgetat
de razele aurorei
cu umbra gravidă a unei păsări de pradă,
umbră grăbită să mă avorteze
din picajul său lent în poemul teluric,
în tăcerile lui care agonizează
sub braţul însângerat al visătorului treaz.
Răstignit pe un scaun, la masa de scris,
stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase,
stau faţă-n faţă cu celălalt,
şoptindu-i cu-o voce gravă
parcă dintr-un alt vis:
Te urăsc din suflet cu inima care,
iubindu-te, a tot risipit
lumină şi sânge
pe umbra ta-naltă
de doi metri şi ceva,
noapte de noapte,
timp de şapte ani de zile la rând.

de Bot Eugen

Penumbra pumnului binevoitor(I)

Publicat de boteugen74 pe 7 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a aduce, a albi, a încheia, a încăleca, a înmănușa, a întârzia, a cuprinde, a da, a devora, a gâdila, a gândi, a jongla, a mângâia, a obține, a pluti, a putea, a părea, a ruga, a se încolăci, a se înțelege, a se întrepătrunde, a se cunoaște, a se desfășura, a se ști, a se preschimba, a se ridica, a se spăla, a se urca, a visa, a zidi, abia, aidoma, alb, albit, albit la tâmple, alta, amânat, aproape, arme reci, astfel, azi-noapte, îmbrățișare, îmbrățișări, îmbrățișări cordiale, în jur, în secret, înmănușat, înmănușat în negru, înmănușată, înnaripate, înstrăinare, întâlnire, într-un târziu, binevoitor, blajină, buruieni, cal, cal alb, cap, carnivore, carnvior, cer, cordial, cordiale, creștet, călare, deasupra, deși, deschidere, drept, după aceea, fraier, gesturi, himere-kamikaze, hotare, impact, inimă, kamikaze, la un moment dat, lasciv, lesne, lume, lumină, mâini, Moment, negre, negru, neguri, niște, o pereche de palme înmănușată în negru, obișnuită, ochi, pace, pact, pactul păcii, palme, palme negre, palmă, pat, pe șoptite, Penumbra pumnului binevoitor(I), penumbră, pereche, piatră, piept, ploaie, POEZIILE MELE, politicos, prin, printre, priviri, publicat de Bot Eugen, pumn, pururea, pustiu, sare, sau, sau (im)pactul cu palmele negre, sânge, scară, siameze, strâmt, strâmte, subsol, suflet, surori, surori siameze, tâmple, târziu, totuși, umbre, umeri, una, vampiric, vampirice, vampirice buruieni, vamă, viață, visător, voce, vămi, zbor. Scrie un comentariu

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…

Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.

La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.

Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.

Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.

Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…

de Bot Eugen

Copile blond,

Publicat de boteugen74 pe 25 ianuarie 2011

Publicat în: ALB-NEGRU, FOTOGRAFIILE MELE, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: * stele, 1978-1979... Me, a abandona, a încerca, a înconjura, a bolborosi, a căsca, a face, a face schimb, a lua cu asalt, a mirosi, a mușca, a perpetua, a petici, a păli, a redescoperi, a rătăci, a schimba, a se adânci, a se afla, a se strecura, a se trezi, a sorbi, a spinteca, a strecura, a susura, a tatua, a tăcea, a vedea, a visa, abandonat, ac de gămălie, aeroport, alb, alb și negru, ALB-NEGRU, albastre, albastru, albul zăpezilor, alunecos, ani, apropiați, apropiații noștri, arătător, august 2010, în timp, îngeri, înnebuniți, între, întuneric, blestem, blesteme, blond, bocanci, Botanica, brațe, buze, buză, cap, cap dureros de mare, captiv, care, carne, cartier mărginaş, celălalt, centru, cerneală, cerul gurii, chiar, Chișinău, chip, coaste, continuu, copil, Copile blond, Copilărie grea, Copilărie grea jucării de lemn, cămin, către, dacă, de ani și ani, de piatră, decât, dimineață, din patru în patru ani, dintre, dureros, emisfere, emisfere târâtoare, țărână, fațete, fațetă, foaie, foc, FOTOGRAFIILE MELE, futing, garsonieră, garsonieră-sicriu, gânduri, gust, hău, igrasie, inima cât un purece, inimă, insomnie, interschimbabil, interschimbabile, interschimbabile fațete, jucării de lemn, jur, limbă, limbă de viperă, lume, mahmur, mahmură, mare, margine, margine de oraş, masă, mâine, mână, metalic, mișcare, mine, Moldova, măști, neant, negru, negrul și albul, neutru, nimic, nimicuri, noapte, noaptea dintre ani, noi, nopți, nopți de insomnie, nostru, nări, ochi, orbite, ostentativ, pahar, palid, paloare, palori, până, pe tăcute, pereți, periferie, perpetuat, piatră, picioare, pictat, pictate, plictiseală, plin, plini, poem, POEZIILE MELE, priviri, publicat de Bot Eugen, purece, pădure, sac, sac de nedormit, sânge, sicriu, simbol, simbol taoist, sine, soare, soartă, strigăt, strigăte, străin, străini, susurat, Tao, tatuat, târâtoare, teren, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tăcere, tăceri, tăceri susurate de viperă, uitare, umbre, unul, unul și același, ureche, urechi, urme, viață, vin, vin negru, vinovat, violent, vipere, viperă, Văzut în alb și negru, Yang, Yin, Yin-Yang, ziua, zăpezi. 4 comentarii

văzut în alb și negru

Copilărie grea jucării de lemn

de un ochi străin în noaptea dintre ani,
pe tăcute ne-adâncim, până la uitare,
unul în sinele celuilalt, tot așa cum o fac
negrul și albul din simbolul Yin-Yang.
Ne aflăm în continuă mișcare
pe un teren dur și alunecos.

În jurul nostru nu se va schimba nimic;
nimicurile care ne înconjoară nu sunt decât
interschimbabile fațete
ale unuia și aceluiași sindrom de futing în masă,
neantul perpetuat din patru în patru ani,
pe marginea căruia facem schimb de umbre cu lumea;
urmele ei de bocanci ne iau cu asalt periferia,
pașii noștri rătăcesc nestingeriți prin centrul său, pe buza de piatră
a hăului care ne tace ostentativ strigătele
cu tăceri sâsâite de viperă ; între noi și stele,
întunericul cască de plictiseală și din când în când
ne soarbe din priviri,
ca pe un pahar cu vin negru,
focul ochilor înnebuniți după viață,
după chipul său palid în fața căruia pălesc
toate măștile sorții,
palorile apropiaților noștri stinși de curând,
albul zăpezilor pictate cu gânduri albastre
de mâna mea prin care, de ani și ani,
cerneala nopților de insomnie visează
la soarele zilei de mâine …

Mâine dimineața te vei trezi
abandonat de îngeri
în carnea mea mahmură,
ca într-o garsonieră-sicriu confort7
cu pereții plini de igrasie;
captiv între coastele mele, te vei trezi,
încercând să-ți strecori capul dureros de mare
prin urechea unui ac cu gămălie,
să peticești sacul de nedormit al unui străin;
te vei trezi bolborosind blesteme către mine
și cerul gurii îți va mirosi a țărână,
în timp ce marele vinovat cu inima cât un purice
își va mușca limba violent, redescoperind
strigătul sângelui tatuat cu arătătorul pe foaie,
precum și gustul său metalic spintecând
tăcerea unei limbi de viperă în două :

picioare
brațe
nări
urechi
orbite
buze
emisfere târâtoare

de Bot Eugen

Trecut de 35,

Publicat de boteugen74 pe 23 ianuarie 2011

Publicat în: EUGEN DOGA, MUZICĂ, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: 35, a ajunge, a ajuta, a arde, a ausculta, a avea, a îmbolnăvi, a încerca, a înceta, a îndepărta, a îngriji, a bate, a cere, a conchide, a consulta, a contamina, a cunoaște, a da, a deveni, a dispune, a duce, a eutanasia, a ști, a ține, a ține pasul, a face, a fi, a fi bun, a fi rău, a gândi, a intra, a lătra, a mârâi, a netezi, a obosi, a pipăi, a pofti, a primi, a recomanda, a resuscita, a saluta, a schimba, a scoate, a scăpa, a se arde, a se arunca, a se duce, a simți, a spera, a te apropia, a te îndepărta, a trece, a urî, a urma, a urmări, a visa, a vrea, a zice, acum, aerian, afară, altădată, ani, ani de zile, animal, animale bipede, Animalul meu gingaș și tandru, antibiotic, anumită, apă oxigenată, astăzi, atât, „animalul tău gingaș și tandru”, îți resuscitezi inima cu gândul, în devenire, în dreptul, încât, îndobitocit, îngrijire, între timp, înăuntru, bine, bipede, bun, cale, canini, câine, câine rău, câini, ceilalți, ceva, chiar, colți, conștient, cordial, creștet, curaj, căi, căi aeriene, dată, de fiecare dată, deget, degete, demult, deschis, devenire, dintotdeauna, domiciliu, drept, drum, dumneavoastră, după, Мой ласковый и нежный зверь, echidistant, EUGEN DOGA, eutanasiat, faţă, fereastră, fiară, fidel, fiecare, gând, gânduri, gest, gingaș, glume, imprevizibil, imprevizibilă, inimă, insomnie, insomnii, kamikaze, lașitate, local, lumea, lătrat, mâncare, mârâit, metafore, mișcare, minți, minte, moi lascoviy i nejniy zveri, MUZICĂ, neîndobitocit, nevăzut, nevăzută, nimic, noapte, numai, oameni, obosit, oriunde, pas, paşi, până, pe dinafară, pe dinăuntru, piept, poem, poem în proză, POEZIILE MELE, prelung, prelungi, printre, priviri, prozopoem, publicat de Bot Eugen, pulsatil, pulsatilă, rabie, rană, răni, rău, sânge, sec, secret, secrete, sigur, sigur pe sine, sine, singur, singurătate, spate, stâlp, stâlpi, stranie, straniu, stăpâni, subterfugii, suflet, tandru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tic, toate, totul, trecut, Trecut de 35, turbare, ușă, umbră, vârstă, vârstă anumită, veterinar, virus, virusul rabiei, zile, ziua. 2 comentarii

îți resuscitezi inima cu gândul,

(poem în proză)

până ajungi să-i pipăi pe dinăuntru
umbra pulsatilă
cu degetele prelungi ale minții.
De curând, ai devenit și tu conștient :

după o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta;
de cum încerci să te apropii de ea,
s-o netezești pe creștet ori să-i dai ceva de mâncare,
începe să mârâie și să-și arate colții.
I-ai cerut atât de multe până acum,
încât astăzi nu mai vrea să primească nimic de la tine.
De lătrat nu te mai latră, c-a obosit demult să o facă,
dar simți că te urăște cu tot sângele de care dispune mârâitul său.
Te urmează fidel ca o umbră oriunde te duci,
îți urmărește fiecare gest sau mișcare
pe care-ai avut la un moment dat tupeul să le comiți
sub privirile ei ,
ți-a învățat pe dinafară toate subterfugiile minții.
Nimic nu îi scapă,
nici măcar gândurile pe care încă
nu ai avut curajul sau lașitatea să le gândești.

Este intrusul care îți intră ziua în casă
pe ușa din spate și
te scoate noaptea din minți
pe fereastra deschisă din față.

Ori de câte ori grăbești pasul pe trotuar
sau la trecerea de pietoni,
simte nevoia să te trădeze și să te lase în urma sa,
numai pentru ca să ajungă ea prima
în dreptul ultimului stâlp – echidistant
față de tine și față de ceilalți.

Chiar și în momentul de față,
când înșiri aceste rânduri, o simți
cum îți scapă printre degete nevăzută.

A încetat demult să mai viseze,
iar între timp,
te-a-mbolnăvit și pe tine cu insomniile ei.

„Animalul tău gingaș și tandru”
de altădată, acum,
este o fiară în devenire, –

din ce în ce mai singură și mai sigură de sine.
Ai fi zis că așa a fost dintotdeauna:
imprevizibilă, stranie și de ne-
îndobitocit,
un fel de kamikaze contaminat
pe căi aeriene de oameni
cu virusul rabiei.

De ani de zile-i schimbi lesa roșie
o dată la două săptămâni,
o duci trimestrial
la veterinarul bipedelor care,
de fiecare dată,
după ce te consultă,
auscultându-i mârâitul,
conchide sec: nu am cum să vă ajut,
este un câine rău,
numai bun de eutanasiat.

Poftiți antibioticul local și apa oxigenată
pentru îngrijirea rănilor la domiciliu.
Sper ca de acum încolo
să nu vă mai ardă de metafore și glume.

Vă salut cordial și vă recomand
din tot sufletul:
încercați să țineți pasul,
spre binele dumneavoastră,
cu lumea de afară,
cu stăpânii mai răi decât câinii.

de Bot Eugen.

Încotro(I)

Publicat de boteugen74 pe 11 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a coborî, a desena, a devia, a fi, a fi deviat, a fumega, a roti, a sângera, ac, ac de busolă, ac defect, acolo, aidoma, amurg, apus, Încotro(I), încotro, înspre, București, busolă, defect, direcție, dreapta, est, șoseaua Pantelimon 302, febril, indica, inimă, mele, mereu, meu, numai, pasăre, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, păsări de sânge, ruină, sânge, sectorul 2, sus, tâmple, unde, vârf, vest, Vest-Est. 3 comentarii

Vârful inimii mele,
aidoma unui ac defect de busolă
care indică numai direcția vest-est,
e mereu deviat înspre dreapta
și-n sus,

acolo unde
tâmplele-mi sângerează alături
de păsări ce se rotesc
deasupra cuibului lor –
o ruină fumegând în amurg,

păsări ce nu coboară nicicând pe pământ.

de Bot Eugen

Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie,

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a ajunge, a apune, a asculta, a ateriza, a auzi, a înflori, a coborî, a contempla, a conversa, a crește, a croi, a cutreiera, a dezlega, a dialoga, a face chemare, a face să crească, a fi, a fi însetat, a foșni, a lua, a lăsa, a migra, a murmura, a naviga, a ninge, a palpita, a pluti, a pribegi, a ridica, a rătăci, a scoate, a se adânci, a se arunca, a se închide, a se dezlega, a se duce, a se muta, a se stinge, a se usca, a striga, a surghiuni, a suspina, a veni, a-și croi drum, a-și lua zborul, acum, așteptare, amintire, ape, aripi, aripi migratoare, aripi pribege, astăzi, aur, împreună, în lung și-n lat, în timp ce, înalt, încotro, însetat, între, Bucovina, Buiucani, bunici, buze, buzunar, carne, când, cel apus, celest, cer, Cernăuți, chemare, chip, corabie, corăbii de hârtie, cuget, cuget însetat, culoare, călător, căutare, demult, departe, depărtat, dezrădăcinat, dezrădăcinate, dialog, dialoguri, dialoguri visătoare, dincolo, drum, după, ecou, el, șoseaua Alba-Iulia 206, faţă, flacără, flori, fluid, foc, foșnitor, gardian, hârtie, iarbă, ieremiade, igrasie, inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare, inimi, inimă, iris, irisuri, jugulare, jugulară, lacrimi, limbi de foc, limbă, loc, marele zid ucrainean, mâine, migratoare, migrator, mine, Moldova, morţi, muribund, Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie, necunoscut, nescris, nescrisă poveste, nimeni, nisip, nisipurile de aur, noapte, noapte de noapte, nouri, nouri de ploaie, numai, numai al tău, nume, oază, ochi, oraș, pașaport, palme, pală, pală de vânt, pasăre, pasăre călătoare, patrie, paşi, până, până acum, piept, plâns, ploaie, ploaie de sudoare, plumb, plumbul fluid, poate, POEZIILE MELE, poveste, pribege aripi, printre, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul marilor orașe, pădure, pământ, reverie, roua amintirii, rouă, rude, rudă, rătăcitor, sală, sală de așteptare, sânge, sectorul Buiucani, siberie, siberii celeste, singurătate, soare, solitar, speranțe, străin, străin printre străini, străini, sub pământ, sudoare, suflet, surghiun, surghiuniți, surghiunit, sus, tare, tei, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, trai, triunghi, triunghiul unor aripi migratoare, turn, turn de veghe, tăcere, Ucraina, umbra păsării călătoare, umbră, umeri, unde, valută, vânt, veghe, vene jugulare, venă, verde, verde-închis, visătoare, visător, viză, voce, voceaq cărnii, zbor, zid, ziduri, ziduri cu igrasie. Scrie un comentariu

inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste,
îmi contemplă de sus umbra care se trece,
ca o nescrisă poveste,
undeva, între cer şi pământ,
printre teii din Cernăuţi care-și ning florile peste
buzele sângelui meu visător murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să-mi aterizeze pe umeri,
pribegele aripi la mine în suflet
să-şi ridice o patrie…

* * *

Pe o pală de vânt coboară
din turnul său de veghe
gardianul nimeni
în chip de ploaie de sudoare
să converseze cu limbile de foc
ale flăcării care palpită
în venele tale jugulare…

De unde vii şi încotro te duci,
nu ai nici viză, nici valută,
rudele nu ţi-au făcut chemare…
Scoţi din buzunarul de la piept
paşaportul,
să se usuce de cerneală la soare.
Ţi-ai croit solitar drumul
până acum
prin pustiul marilor oraşe
(în căutarea unui loc care să fie
numai și numai al tău),
şi iată unde-ai ajuns –
în faţa marelui zid al tăcerii –
un străin printre străini,
mai necunoscut decât toţi necunoscuţii
luaţi la un loc.
Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume…
Mâine – poate nici el…

Te arunci în apele reveriei,
plutind împreună cu nourii –
cuget însetat
de roua amintirii,
în căutarea unui loc
numai și numai al tău,
te adânceşti tot mai tare
în dialoguri visătoare
cu cel apus în iarba-naltă,
cu verdele foşnitor al pădurii,
asculți paşii sângelui rătăcind,
ecoul lor în inimile celor ce s-au mutat
cu traiul demult sub pământ,
depărtatele ieremiade
ale bunicilor surghiuniţi
dintr-o Bucovină în care
doar plânsul morţilor săi dragi
mai fac încă să înflorească
noapte de noapte
cuvintele pe foaia palidă, la umbra
ochilor tăi de culoarea verde-închis,

în timp ce nisipurile de aur
ale singurătăţii suspină
după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate,
după corăbiile de hârtie
ale inimii navigând
pe plumbul fluid al nourilor de ploaie…

când numai ea aude cum se stinge
între zidurile cu igrasie
ale sălii de aşteptare
vocea cărnii tale visătoare murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să mi se dezlege de umeri
pribegele aripi din palmele mele
să-şi ia zborul departe…departe…

până dincolo de marele zid ucrainean.

de Bot Eugen

Între indigo și negru

Publicat de boteugen74 pe 22 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a alcătui, a alăpta, a arde, a asculta, a ascute, a crește, a desena, a naufragia, a sângera, a se îndemna, a se lovi, a săgeta, a trece, a vedea, alăptată, Între indigo și negru, în pas, între, întuneric, beat, Buiucani, cântec, cântec integru, ceilalți, Chișinău, constelații, constelații mute, constelaţie, crepuscul, dindărăt, Duhul ploilor în trup noptatic, șoseaua Alba-Iulia 206, faţă, glas, glas ocult, himeric, himeră, indigo, inimă, integru, lacrimă, lacrimă de sânge, mine, Moldova, mut, mute, naufragiați, negru, ochi, ocult, pas, pereți, ploaie, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, părintește, rază, sânge, sângerând, stea, stol, stol himeric, surdo-muți, surdo-muții tristeții, săgetat, toamnă, toți, trecător, trecători, tristeţe, umbre, umbră. Un comentariu

Duhul ploilor în trup noptatic

Săgetat crepusculul de-o rază,
sângerând, pe faţă-mi desenează
umbrele celor naufragiaţi în întuneric.

Alăptată de-o stea părinteşte,
văd cum dindărăt umbra mea creşte,
alcătuind cu ceilalţi trecători un stol himeric.

***

Lacrima de sânge-n toamnă,
între indigo şi negru,
cu inima se îndeamnă
să ardă-n cântec integru.

Prin ploaie trec în pas cu toţi
surdo-muţii tristeţii
şi-n ochii lor văd cum beat
mă lovesc de toţi pereţii,

şi ploaia ascult
în mine cum îşi ascute
glasul ocult
sub constelaţiile mute.

de Bot Eugen

Culori citadine

Publicat de boteugen74 pe 22 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2000, a ascute, a ataca, a îngheța, a cădea, a mușca, a ninge, a rupe, a se înnopta, afară, alb, albă, amar, Arcadie Suceveanu, în stil bacovian, bacovian, Buiucani, canin, ceață, cer, Chișinău, cioară, ciori, citadin, citadine, citadini, cristal, culoare, culori, Culori citadine, de plumb, discuție, după, șoseaua Alba-Iulia 206, foame, foame de lup, funebru, funebră, gheață, grimase, hulub, hulubi, ianuarie, lacrimă, lup, moarte, Moldova, mut, măști, negru, negură, negură de ciori, ninsoare, ninsoare de hulubi, noapte, noapte de mut, numeroși, numeros, ochi, ochi numeroși, oraș, pasăre, pene, peste, plânsete, plumb, poezie, POEZIILE MELE, profan, profani, publicat de Bot Eugen, păsări, păsări de plumb, sânge, sectorul Buiucani, setoși, setoși de sânge, sinucigaș, soare, stil, sub soare, sur, zăpadă. 2 comentarii

Negru de cioară şi sur de hulub,
ninge afară cu pene de plumb.

Albă ca moartea cade peste oraş
zăpada, pe gheaţă – un sinucigaş.

Funebră, sub soare, noapte de mut,
sub măşti şi grimase canini se-ascut.

Cristal amar de lacrimă-n ceaţă,
în ochi numeroşi plânsete-ngheaţă.

Setoşi de sânge, c-o foame de lup,
profanii atacă, muşcă şi rup…

Negură de ciori, ninsoare de hulubi,
se-nnoptează cerul cu pasari de plumb.

de Bot Eugen

*ianuarie 2000; Chişinău;
după o discuţie cu Arcadie Suceveanu

Geo Dumitrescu – Problema spinoasă a nopților

Publicat de boteugen74 pe 15 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GEO DUMITRESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: * stele, 1978, 365, 365 de nopți, a acoperi, a aduna, a afla, a ajunge, a alerga, a aparține, a aprinde, a apuca, a apărea, a arde, a asculta, a auzi, a avea, a avea dreptate, a avea nevoie, a avea onoarea, a azvârli, a îmbrăca, a înainta, a înflori, a îngropa, a îngrășa, a înlătura, a întoarce, a întreba, a binevoi, a bolborosi, a calcula, a cânta, a cântări, a cere, a cere cuvântul, a cere drepturi, a comunica, a confisca, a crede, a crește, a croi, a cufunda, a da, a da înapoi, a da drumul, a da voie, a descărca, a desfășura, a deveni, a dispune, a dormi, a dormi în post, a duce, a șterge, a face, a face economii, a face oțel, a face pâine, a fermenta, a fi, a fi nevoit, a fi vinovat, a flutura, a fugi, a fura, a gândi, a grăbi, a găsi, a irosi, a izbucni, a lega, a lepăda, a lua, a lucra, a lăsa, a lăsa naibii, a mâna, a merge, a mirosi, a moțăi, a măsura, a număra, a pierde, a pierde vremea, a plimba, a preamări, a prelucra, a prezenta, a primi, a produce, a prăpădi, a putea, a păli, a păli de groază, a restitui, a ridica, a ridica fățiș, a rosti, a ruga, a rămâne, a scoate, a scula, a scăpa, a se întâmpla, a se bate, a se cuveni, a se ști vinovat, a se face liniște, a se gospodări, a se legăna, a se liniști, a se lua măsuri, a se nimeri, a se pomeni, a se ruga, a se stinge, a se supăra, a se teme, a se tolăni, a se umfla, a se zbate, a semăna, a socoti, a specula, a spori, a spune, a spune drept, a striga, a stropi, a studia, a suferi, a sugruma, a sui, a suprima, a susține, a sări, a topi, a trage, a trage cu ochiul, a trebui, a trece în condică, a trece la fapte, a trosni, a trăi, a trăi dormind, a tăia, a umbla, a umbla cu stele prin întuneric, a vedea, a vinde, a vinde la negru, a visa, a vorbi, a zice, a zugrăvi, adânc, adânci, adâncul călimării, aduce la ureche, adunare, așa nu mai merge, afurisit, aghioase, aghioase melancolii, aghios, agricultori, Ajunge!, al doilea, alb, albastru, albe, aluat, amânare, Ambasada Lunii, ambasadă, amintire, amintiri, amurg, amănunțit, an, ani, ape, aprins, aproape, Are dreptate!, arteră, arteră de sânge, ateliere, atunci, aur, avar, Aventuri lirice, avuție, îmbelșugat, împleticit, împotrivă, împușcat, împușcături, împușcătură, în chip vădit, în curând, în fața hârtiei, în fel și chip, în zadar, înaintat, înalți, înalt, înapoi, încet, încleștat, încordare, încăpătoare, încăpător, încărcat cu vârf, îndeobște, îndrăzneț, îngropat, îngust, înguste vâlcele, însetat, înstelat, însuflețit, întins, între, întreg, întunecat, întuneric, bâtrânul car solid, beznă, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, birou, birouri, bogat, bolnav, bolnavi, bordei, bordeiul nopții, București, bătaia inimii, bătrân, cadavre, cadavre de gânduri, cadavru, cale, cap, car, caraghioasă, caraghios, casă, câmp, câmpuri, când aluatul devine pâine, cântec, cântecul probabil de mâine, câte două nopți pentru fiecare zi, ceafă, cei ce trăiesc dormind, Cele mai frumoase poezii(1978), cenușii, cerneală, cerneală fierbinte, cetățean, cine, cine naiba, cineva, cinste, cioară, cioc, ciori, ciudă, clipe, clipă, coala neagră a nopții, coală, cocoși, colț, colțuri, coloane, coloane albe, condei, condeie, condică, conștiință, copilărie, cota, crâncen, cu capul în palme, cu condeiul în mână, cu ochii larg deschiși, cucernic, culoare întunecată, culori, cupeu, cuptoare, cuvânt, căciulă, călimară, călimări, călugăr, călugări, dați-ne nopți, dantelă, dâre adânci, dâre aprinse, dâră, de altădată, de aur, de foc, de gardă, de la sine, de mâine, de noapte, de pe urmă, de satin, de tip nou, de vreme, de-a bușilea, decolorat, delegație, deodată, departe, descărcare, descărcări electrice, destule nopți, deznădejde, din întâmplare, din toate colțurile lumii, dincolo, dinți, dinte, discuție, dogoare, dorobanți, dosar, dosare, dosare pline de oameni vii, dosit, două, dovleac, drac, drastic, dreptate, drepturi, drepturi egale, drum, duble, dubli, dublu, dublă, Dumnezeu, Dumnezeule mare!, Dă-i drumul!, e timpul, economii, Editura Albatros, egal, electric, emoție, ședință, șenile, șoaptă, șorț, șoseaua Pantelimon 302, țuica tare a fiecărei zile, țuică, țărm, fapt, fapte, fecund, fecundă, femeie, fiecare, fierbinte, filamente, filon, firește, flacără, floare, floare de noapte, flux, foaie verde, foarfece, fosfor, frați, Fraților!, frate, frânt, frânte, frică, frunte, frățește, fulger, fulgere, furnal, furnale, furnică, furtună, fățiș, fără sfârșit, gardă, gând, gânduri, geamăt, gemete, GEO DUMITRESCU, gheretă, glasuri, greșeală, grele, grele păduri, greu, groază, grumaz, grăbit, grădini, gură, gărzi, harta sufletului, harta zilei, hartă, hârtie, holdă, ieșire, imitație, imitații, individ, indivizi, inimă, inovație, inovații, intern, interzis, iubiți, iubiți agricultori ai nopții, jumătate, just, la capătul, la dracu!, la naiba!, la negru, lacrima frunții, lacrimă, lapte, liniște, liniștit, locuitor, lucru, lucrătorii de noapte, lume, lumini, luminoase, lung, lungi ani de robie, Lună, lună și stele, mai cu seamă, mai luminos, Mai lăsați-le naibii de lună și stele!, mai mare, mai negru, mai puternic, maluri, margine, marginea orașului, material, materialul nopții, mâini, mâini în mișcare, mânecuțe, mânecă, mânie, melancolie, melancolii, metode, metodă, mici, mică, miez, miez albastru, mișcare, migălos, mii, miner, mineri, minister, Ministerul Nopților, minte, mintea românului de pe urmă, moarte, mormânt, mov, munți, munții înalți ai zilelor, munte, măsuri, măsuri drastice, neagră, necruțătoarea sinceritate a viselor, necruțător, negri, negru, nemilos, nepăsare, nervi, nesfârșit, nesuferit, nesuferite, netrăit, nevăzut, niște, nițel, noapte, nocturn, noi, noi nu ne temem de vise, noi visăm cu condeiul în mână, nopți, nopți adânci, nopți ca lumea, nopți de veghe, nopți duble, nopți false, nopți mari frumoase, nopți netrăite, nopți pierdute, nopți ucise, nopți-turn, nopțile cu dinții încleștați, nopțile ne-au rămas mici, nopțile sunt prea mici, nopțile zăbrelite ale pușcăriilor, noptatec, nostru, nu mai e chip, nu poate, o greșeală, o sută, oameni, oameni vii, obișnuit, obraz, obrazul oțelului fierbinte, ochi, ochiul, oțel, oțelari, oglinda liniștită a somnului, oglindă, ogoare, ogor, omenire, onoare, oraș, ordinea de zi, ore, oră, ostenit, ostenit-zâmbitoare, pachet, pachete, palme, pantofi, pantofi cu șenile, paşi, pâine, pe bună dreptate, pe cinstea mea, pe furiș, pe undeva, perdeluță, perpetuu, peste măsură, petic, petiție, pierdut, pinguin, pinguini, planificare, plin, poate, poeți, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, polen, pomi, pompe, pompe de sondă, pompă, pompă de sondă, portocale, portocale negre, portocală, post, postav, postavul scump al nopții, povară, poveri, pradă, prea bine, prea destule, prea mici, prea puține, prefață de Eugen Simion, primăvară, probabil, Problema spinoasă a nopților, problemă, prunc, prunci, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, putere, puternici, pădure, păduri, pământ, pământ rotund, pământul nopților noastre de azi, păr, raport, redingote, redingotele pinguinilor, redingotă, registre, registru, repartizare, resurse interne, resurse uitate, resursă, rezervat, risipit, risipă, roade, roată, roșii, roman, rotund, rouă, rumen, rădăcina pomilor, rădăcină, răniții, rănitul, războaie, război, satin, sânge, sânge alergând, scump, scurt, scăpare, secret, sectorul 2, semințe, sevă, sfânta pradă, sfântă, sfârșit, sfintele nopți de sânge și speranță, sfintele nopți de veghe, sigur, simple petice de beznă, simplu, sinceritate, sipică, solemn, solid, soluție, somn, somn adânc, somn perpetuu, somn ușor, somnul adânc al veacurilor, sonde, sondă, speranță, spinoasă, spinos, spirt, stindard, stindarde, stindarde ale întunericului, stoc, stocuri, stocuri supranormative, strâmt, strâmtă, strivit, strune, strunele zilei, străvezie, străvezii, străveziu, sub pământ, suflet, sugrumat, supranormativ, sutane, sutană, sute, să cerem drepturi egale pentru zile și nopți, să cerem o mai justă repartizare a nopților pe cap de locuitor!, Să lucrăm cu cerneală fierbinte!, Să se ia măsuri!, Să stropim pomul nopții cu cerneală fierbinte!, Să vedem ce facem cu nopțile!, sămânță, taină, talcioc, tare, tehnici, tehnică, tehnică nouă, tine, toate, torențial, torent, torent vertiginos, tot mai mici, tractoare, tractor, tremur, tremurul risipit al zilei, trup, turbine, turbină, turn, tăcut, ucis, ușor, uitat, ultrasunete, un fel de ultrasunete, un tânăr, unelte, unii, unul, unul câte unul, ureche, urechi, urgent, urme, urme de foc, urmă, val, valuri, vâlcea, vâlcele, vârf, vârtej, veac, vedere, veghe, vers, Versul e o floare de noapte, vertiginos, vie, viitor, vinovat, vis, vise, viteji, viu, vorbe, vorbă, vreme, vuiet, vuietul adunării, văzduh, zadarnic, zâmbete, zâmbitor, zemos, zile, zile trecute, ziua, zăbrelit. Scrie un comentariu

“Foaie verde şi-o sipică
A dracului noapte mică.”
(Cântec popular)

Mai daţi-o-ncolo de lună! zicea unul,
o s-ajungem şi la ea în curând,
o să ne plimbăm şi pe ea în pantofi cu şenile…
– Are dreptate! zicea al doilea,
mai lăsaţi-le naibii de lună şi stele! …

Să mai umblăm niţel şi pe pământ,
că şi la noi, zilele trecute,
pământul a devenit rotund…
– Să vedem ce facem cu nopţile! …
a mai strigat unul.
Şi aşa apăru deodată pe ordinea de zi,
ca un lucru urgent, ce nu mai poate suferi amânare,
problema spinoasă a nopţilor…
(Căci era acolo o adunare a poeţilor,
o şedinţă de lucru, cam aşa ceva –
sau poate mă nimerisem din întâmplare
în fluxul obişnuit – un fel de ultrasunete –
prin care comunică îndeobşte poeţii între ei.)
Fapt e că discuţia izbucnise
ca o furtună de primăvară şi, deodată,
prin valuri torenţiale şi descărcări electrice,
m-am pomenit însumi strigând:

– Cer cuvântul! – ziceam – daţi-mi voie,
am studiat problema, vă pot prezenta un raport
cam lung, dar, în schimb, foarte amănunţit…
– Dă-i drumul! săriră glasuri, iar un tânăr
căruia îi scăpăra părul la ceafă(pe unde
în chip vădit pierdea mult fosfor),
rosti solemn, acoperind vuietul adunării:
– Are cuvântul cetăţeanul de la marginea oraşului!

Se făcu linişte.
– Fraţilor! – strigai, sugrumat de emoţie –
trebuie să găsim o soluţie – aşa nu mai merge!
Nopţile sînt prea mici, tot mai mici –
înguste vâlcele între munţii înalţi ai zilelor,
între munţii înalţi, puternici,
plini de grele păduri, ai zilelor.
Trebuie să fie o cale, la naiba! –
nopţile sînt prea mici, prea puţine,
nu ne mai ajung –
scurte fulgere de beznă între două coloane albe,
între două coloane albe, înalte, fără sfârşit.
Trebuie să fie o ieşire – nu mai e chip!
Văzduhul fermentează,
ochii sînt plini, urechile, inima –
ziua lasă pe noi o rouă bogată, fecundă,
lumini şi vorbe, amintiri, grele dâre adânci.
Oamenii lasă în adâncul nostru
urme de foc, valuri, lacrima frunţii,
zâmbete şi mâini în mişcare, mâini,
sute de mii de mâini ce flutură pe strunele zilei…

Iată amurgul. Încet, nervii zilei se liniştesc,
unul câte unul, se sting ca nişte filamente,
devenind roşii, mov, cenuşii, negri…
Ca o femeie în putere, ştergându-şi mâinile,
lepădând şorţul, ziua
se lasă somnului, uşor, ostenit-zâmbitoare,
mirosind a lapte… Tu îţi mâi spre casă
bătrânul car solid, trosnind de povară,
bătrânul car al zilei, încărcat cu vârf,
îl mâi spre casă plin de roade, grăbit să-l descarci –
o, peste măsură de grăbit, însetat
să-l descarci, să-l cântăreşti, să-l numeri,
să-l treci în condică…
Ah, dar vă spun, la dracu!, noaptea
ne-a rămas mică, strâmtă, caraghioasă,
ca o căciulă din copilărie!
Nici n-apuci să-ţi descarci carul pe jumătate –
şi cântă cocoşii şi nu ştiu cine naiba azvârle
un afurisit de dovleac aprins deasupra casei,
sculând lumea din somn…
În zadar te zbaţi, furnică, târând poveri
de-o sută de ori cât tine, să le tragi de-a buşilea
pe gura îngustă a bordeiului – bordeiul nopţii
nu le mai încape… Şi-atunci, oh, ce ciudă,
ce deznădejde te-apucă atunci,
ce mânie crâncenă, soră cu moartea,
şi strigăte grele de neputinţă
se zbat bolborosind în coşul pieptului:
– Unde, unde sînt nopţile? Ce se-ntâmplă?
Poate sînt pe undeva stocuri supranormative?
Poate le-adună unii avar şi le-ngroapă
în grădini, la rădăcina pomilor, crezând
că le vor putea lua cu ei în mormânt,
ca să le trăiască pe îndelete dincolo, ca şi cum
n-ar fi acolo destule nopţi, prea destule…
Poate e pe undeva o scăpare din vedere,
o greşeală de planificare, de vreme ce am ajuns
să producem mii şi mii de tractoare pe an
şi, mai mare ruşinea!, abia 365 de nopţi! …
Trebuie să fie o soluţie, aşa nu mai merge!
Ne trebuie nopţi ca lumea, întregi,
duble, dacă se poate, da, duble,
câte două nopţi pentru fiecare zi,
ca să putem măsura şi socoti
toată avuţia şi toată puterea fiecărei zile,
ca să putem prelucra polenul îmbelşugat –
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

Ştiu, cineva o să-ntrebe, fireşte:
o, iubiţi agricultori ai nopţii, dar ziua ce faceţi?
Cum aşa, ziua? Ziua? – Dumnezeule mare! –
cum să pierzi vremea, ziua, cu capul în palme
în faţa hârtiei – ziua! – calculând
cântecul probabil de mâine?!…
Cine-ţi mai dă înapoi
ce-a scăpat ochiul, urechea, bătaia inimii?
Cine-ţi restituie tremurul risipit al zilei,
cine-ţi întoarce culorile ce fug
pe obrazul oţelului fierbinte, clipa
când aluatul devine pâine, când sămânţa devine holdă,
cine, o cine-ţi mai dă înapoi
glasurile, paşii, sângele alergând, încordarea:
ţuica tare a fiecărei zile?…
Şi-apoi, nu vă supăraţi, versul, fraţilor,
e o floare de noapte…
Îl semeni în zori, îl stropeşti
cu toate apele zilei, dar el
înfloreşte târziu, după miezul nopţii,
în bătaia lunii.
El creşte noaptea – noaptea e-a lui,
noaptea ard mai puternic, mai luminos,
şi cuptoarele oţelarilor şi condeiele.
Noaptea ard condeiele, ascultând
vârtejul înstelat al turbinelor din munţi,
şoapta câmpurilor întinse,
grumazul liniştit al pompelor de sondă,
ce se leagănă tăcut, egal, cufundând ciocul adânc
în călimările lor nevăzute, de sub pământ…
Da, noaptea ard mai puternic condeiele
lăsând dâre aprinse, luminoase,
pe coala neagră a nopţii.
Dar nopţile ne-au rămas mici
ca un cupeu de altădată, cu perdeluţe de dantelă,
un cupeu decolorat, strâmt, în care
nu mai e loc să desfăşuri, întreagă,
harta zilei, harta sufletului…
Avem nevoie de nopţi adânci, încăpătoare,
duble, dacă se poate, de nopţi mari, frumoase,
ca mintea românului de pe urmă.
Trebuie să se ia măsuri, aşa nu mai merge!
E timpul să trecem la fapte,
să-naintăm o petiţie(“avem onoarea de a vă ruga
să binevoiţi a dispune…”), să mergem în delegaţie
la Ministerul Nopţilor, la Ambasada Lunii,
să cerem nopţi mai mari, nopţi înalte, nopţi-turn,
să cerem drepturi egale pentru zile şi nopţi,
pentru lucrătorii de noapte, să cerem
o mai justă repartizare a nopţilor
pe cap de locuitor… Să se ia măsuri drastice
împotriva celor ce irosesc materialul nopţii
(au fost văzuţi indivizi, ce susţineau
că sînt călugări – şi poate că erau chiar călugări –
croind cu nemiloase foarfeci cucernice,
din postavul scump al nopţii,
sutane, tot felul de sutane
şi de stindarde ale întunericului!). Mai sînt unii
care le speculează la Talcioc, le vând la negru –
nopţi din pachete, nopţi false, imitaţii,
simple petice de beznă,
pe care, dacă le duci la ureche,
auzi împuşcături şi gemete, de departe,
din toate colţurile lumii…
Alţii prăpădesc materialul nopţii tăind din el
mânecuţe de satin(cu care-mbracă de altfel
şi nesuferitele ciori), şi-aşa le vine mai uşor
să moţăie prin birouri,
tolăniţi pe registre şi dosare pline de oameni vii…

Ajunge! Aşa nu mai merge! Să se ia măsuri!
Să se confişte nopţile de la cei ce dorm ziua
zugrăvind-o în culoarea întunecată a nepăsării
şi zicând că e noapte,
de la cei ce-şi plimbă aghioase melancolii
prin birouri şi ateliere, pe lângă unelte,
dormind în post, în ghereta de gardă a zilei,
de la cei ce trăiesc dormind, într-un somn perpetuu,
de la cei ce cufundă nopţile-n spirt,
scoţându-le albe, străvezii, împleticite,
de la cei ce se tem de noapte, fugind
de oglinda liniştită a somnului,
de la cei ce fug de somn ca de moarte,
de frica viselor,
de frica necruţătoarei sincerităţi a viselor,
(căci visele scot uneori ridicând deasupra,
precum apele din adânc,
azvârlind la ţărmul conştiinţei,
cadavre de gânduri, îngropate pe furiş, dosite,
la a căror vedere pălesc de groază acei
ce se ştiu vinovaţi…) Dar noi,
noi nu ne temem de vise, nu ne temem de nopţi,
noi visăm cu condeiul în mână,
cu ochii larg deschişi,
ridicând făţiş din adâncul călimării
trupul rumen, însufleţit al zilei,
seva puternică, vie,
ce leagă una de alta clipele spre viitor,
ca o arteră de sânge esenţială.
Dar daţi-ne nopţi, pentru Dumnezeu, nopţi
mai multe, mai mari – trebuie să fie o soluţie,
daţi-ne nopţi mai multe, înalte, de tip nou,
să ne putem sui
până la umărul înalt, luminos, al zilei,
să putem preamări, cum se cuvine,
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

********************************

O, zadarnic ne rugăm, ştiu prea bine,
zadarnic ne batem ca apa de maluri…
Voi, dragii mei arcaşi ai peniţei,
voi, viteji dorobanţi de gardă ai nopţii,
să vă spun drept: nopţile nu vor creşte de la sine,
să vă spun între noi: după câte-am aflat,
altele-n plus nu vom primi, e-aproape sigur.
Rămâne să ne gospodărim cum om putea,
să ne gândim bine: trebuie să fie o cale.
Să facem economii, să-nlăturăm risipa
(poate vom fi nevoiţi să suprimăm şi cota
rezervată pentru redingotele pinguinilor),
să vorbim cu minerii, să ne rugăm de ei frăţeşte
– doar şi ei umblă cu stele prin întuneric –
poate ne scot pentru noi un filon întreg,
un filon mai mare, mai negru,
să ne-ajungă mai multă vreme… Şi-apoi,
Unde sînt inovaţiile noastre, tehnica nouă,
metodele îndrăzneţe, înaintate?
Dar vastele noastre resurse interne, resurse uitate?:
nopţile pierdute în somnul adânc al veacurilor,
în drumul nesfârşit al istoriei,
nopţile ucise în lungii ani de robie,
în lungii ani pierduţi, ai războaielor,
sfintele nopţi de veghe
la căpătâiul răniţilor, bolnavilor, pruncilor,
sfintele nopţi de sânge şi speranţă,
nopţile zăbrelite ale puşcăriilor,
toate nopţile netrăite, strivite, interzise,
ale omenirii, nopţile cu dinţii încleştaţi,
frânte pe roată, împuşcate…
Toate ne aparţin, pe bună dreptate –
să le-adunăm cu grijă, migălos,
să le topim cu furnalele călimărilor
şi să-ngrăşăm cu amintirea lor fecundă
pământul nopţilor noastre de azi…

Aşa trebuie să facem, sporind,
în fel şi chip, puterea ogoarelor noastre,
dar mai cu seamă, ar trebui poate să lucrăm
cu cerneală fierbinte…
Asta v-o spun, nu de la mine – de fapt, e o taină.
Am furat-o trăgând cu ochiul
la oamenii care fac pâine, care fac oţel…
Vă spun pe cinstea mea,
era vorba de flacără, de dogoare –
de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,
de-asta fierbea scânteind oţelul…
Aşadar, vezi bine, aici e secretul:
să lucrăm cu cerneală fierbinte,
să stropim pomul nopţii cu cerneală fierbinte –
ca să crească-n el, mari, pline,
orele,
să se umfle-n el, grele, rotunde,
ca nişte portocale negre, zemoase,
cu miezul albastru, înstelat cu seminţe de aur…

Să lucrăm cu cerneală fierbinte!

* Aventuri lirice; Cele mai frumoase poezii; Editura Albatros; Bucureşti; 1978
* Prefaţă de Eugen Simion

Visătorul sugrumat în somn

Publicat de boteugen74 pe 12 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a adulmeca, a auzi, a întoarce, a întoarce spatele, a crucifica, a dialoga, a foșni, a lua, a lua naștere, a palpita, a pune, a pune cruce, a răstigni, a sângera, a se auzi, a silabisi, a sugruma, a trece, a zdrobi, a zvânta, abecedar, Abecedarul Melancoliei, aidoma, anemie, aripi, aripi aspre, aspre, aspri, aspru, aspră, înfometat, înfometată, între, între ciocan și nicovală, înveninat, București, bufnițe, bufniță, cauză, cavaler, cel sugrumat în somn, cetate, ciocan, cortegiu, criză, cruce, cruciade, deasupra, deodată, dialog, dialog înveninat, erezie, șoseaua Pantelimon 302, fața ta, faţă, fără, fără cauză, ghimpate, gimpat, globule, gravid, gravidă, hieroglife, hieroglifă, iluzie, iluzii, iluzii treze, inefabil, inefabilă, inefabilă paloare, jungla globulelor, junglă, luciditate, lumină, Luna palidă, Lună, lup, lupoaică, lupoaică gravidă, mâine, melancolie, miocard, muți, mut, mute, naștere, nicovală, nimeni, palid, paloare, patimi, patimă, pânza dialogului, pânză, piept, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustie, pustiu, păianjen, păianjen cu cruce, răstignit, sânge, sângele de mâine, sârme, sârme ghimpate, sârmele ghimpate ale veghei, sârmă, se-aud foșnind, sectorul 2, sfincși, sfincșii patimilor mute, sfinx, sinucigaș, sinucigașul din tine, somn, spate, speranțe, speranță, sugrumat, surâs, tale, taumaturg, tine, treaz, trează, trepte, treptele luminii, treze, tău, urme, urmele sângelui de mâine, urmă, vai, veghe, victimă, victimă crucificată, Visătorul sugrumat în somn, zilnic. Scrie un comentariu

Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză.

În cetatea pieptului pustie
îşi zvântă criza miocardul
pe treptele luminii,
între ciocanul şi nicovala
iluziilor treze palpită.

Iar în jungla globulelor se aud
foşnind din aripi aspre
sfincşii patimilor mute,
bufniţele silabisind
hieroglife din
Abecedarul Melancoliei…

Luciditatea sângerează, taumaturgul e zdrobit.
Aidoma unei lupoaice gravide şi-nfometate,
trece palida Lună pe deasupra anemiei tale,
adulmecând urmele sângelui de mâine,
şi ia naştere deodată în faţa ta
inefabila paloare a sinucigaşului din tine,
surâsul celui sugrumat în somn de speranţe.

Victimă crucificată
pe pânza dialogului său înveninat cu nimeni,
păianjenul cu cruce îţi întoarce spatele.

de Bot Eugen

Puls (II)

Publicat de boteugen74 pe 26 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 21 de grame, 21 grams, 21 Grams Soundtrack-Can Things Be Better?, a adânci, a ajunge, a asculta, a înfrunta, a îngheța, a deveni, a șlefui, a țipa, a izvorî, a mușca, a pipăi, a pregăti, a se adânci, a se stinge, a sta, a stărui, a zbura, a-și zbura creierii ca pe o pasăre, acum, adânc, adâncul inimii, așteptare, alb, albul orbitor, albul orbitor al lunii, alejandro gonzales inarritu, an, ani, arbitru, auroră, în chip de liber arbitru, în deșert, înainte, înghețat, însuți, însă, între, întuneric, braț, brațe, brațe goale, București, cap, celule, celule gânditoare, chip, cineva, clipe, coloană sonoră, constelaţie, contemporan, creier, creieri, cuvinte, de acum înainte, deasupra capului, deget, degete, degetele prelungi ale tăcerii, deodată, deşert, șoapte, șoaptă, șoptit, șoseaua Pantelimon 302, față în față, faţă, fețe, fețele sângelui înghețat în așteptare, feţele sângelui, fiecare, gânditoare, gânditor, gol, gustavo santaolalla, inima nopţii, inimă, interior, izvor, jumătate, liber, Lună, lăuntric, morți tineri, mort, mort tânăr, morţi, morţii tineri, mușcat, mușcat pe jumătate de întuneric, noapte pustie, noiembrie, o singură zi, orbitor, pasăre, până, pe dinăuntru, pentru, pentru câțiva ani, poezie, POEZIILE MELE, poveste, pregătit, prelung, prelungi, publicat de Bot Eugen, Puls, PulsII, rezerve, rezervele de cuvinte, rezervă, rostire, rostire șoptită, rubin, răsărit, răsărit de soare, sânge, seamăn, sectorul 2, semeni, singur, singură, singurătate, soare, spate în spate, terecerea clipelor, tine, toți, tot mai tare, trecere, tăcere, umbrele aurorei, umbră, vânt, vântul șlefuind, video, youtube, zi, ziua de mâine. 4 comentarii

Te-adânceşti în tine însuţi, până ajungi
să-ţi pipăi pulsul pe dinăuntru
cu degetele prelungi ale tăcerii.

Faţă-n faţă cu umbra,
stai şi asculţi trecerea clipelor,
pregătit s-o înfrunţi cu braţele goale.

Deasupra capului tău,
în chip de liber arbitru,
albul orbitor al lunii, muşcat
pe jumătate de întuneric.

…şi vântul şlefuind, ca pe un rubin,
feţele sângelui îngheţat în aşteptare…

Între tine şi semeni s-au risipit
într-o singură zi
rezervele de cuvinte
pentru câţiva ani de acum înainte.

Te-adânceşti tot mai tare până ajungi
să-ţi asculţi pulsul ca pe o poveste,
ca pe-o rostire şoptită-a cuvintelor
izvorând din adâncul inimii.

Acum, însă, cineva îşi zboară creierii
ca pe o pasăre ţipând în deşert,

şi devii deodată contemporan
în inima acestei nopţi pustii de noiembrie
cu toţi morţii tineri ai zilei de mâine.

Stai spate-n spate
cu albul orbitor al lunii,
pregătit să înfrunţi umbrele aurorei.

Pentru că tu ştii
şi ai ştiut-o dintotdeauna:
Sub fiecare răsărit de soare
în tine se mai stinge câte o constelaţie
de celule gânditoare.

de Bot Eugen

Puls(I)

Publicat de boteugen74 pe 25 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ataca, a îngheța, a cădea, a cădea pe gânduri, a duhni, a fâlfâi, a fi gata, a friza, a izgoni, a linșa, a lăsa, a lăsa rece, a naviga, a număra, a pâlpâi, a pieri, a pipăi, a ploua, a păli, a rugini, a se așterne, a semăna, a sticli, a străpunge, a trece, a vedea, abia, amar, aripi, aripi hoinare, aripă, aripă opacă, asfinţit, astru, astăzi, înviere, beat, beție, beznă, București, bucătărie, carne, cearcăn, cearcăne, cer, chip, chipul lumii, crescând, cronic, cronica mea febră, cuțit, cuvinte, cuţite, cuţite de bucătărie, daimonul mut, de rând, deasupra, deasupra mea, delir, demon, Doamne, domn, drum, exil, exilat, exilat pe insula selenară, șoseaua Pantelimon 302, febră, fiinţe, fiu, fiul beat de mort, gânduri, gheare, hoinar, hoinare, inima nopţii, inima străpunsă de o rază, inimă, insomnie, insulă, insulă selenară, linşaj, lume, lumină, lumină moartă, Lună, Lună plină, mai palid, martir, minut, minut cu minut, minute, moartă, mort, muritor, muritori, muritori de rând, mut, noapte, noapte de noapte, o pereche de gheare, oarbă, oarbă lumină, odată, opac, opacă, oraș, oraşul mut, orb, pace, palid, paloare, palori, pas, patria mea, patria mea selenaria, patrie, patrie săracă, paşi, până, pentru, pereche, peste, plouă, plouă cu umbre, poezie, POEZIILE MELE, prelung, primăvară, privire, privire amară, privire prelungă, publicat de Bot Eugen, Puls, Puls exilat pe insula selenară, raze, rază, rând, rânduri, rânduri-rânduri, rece, sânge, sectorul 2, selenar, selenaria, selenară, soare, soarele primăverii, somn, sticle, sticlă, sticlă de votcă, strigător, strigător la cer, sărac, tăcut, umbre, umbre crescânde, umbră, urbe, votcă, vultur, vultur al păcii, zi, ziua învierii, ziua-nvierii, zori. Un comentariu

exilat pe insula selenară

Vultur al păcii din aripi hoinare
fâlfâie deasupra oraşului mut.
Deasupra mea – o pereche de gheare
(o pereche de gheare ascuţite,
sticlind în beznă ca nişte cuţite)
îmi numără paşii minut cu minut.

Pe chipul lumii răsare Luna plină
cu lumea ei de cearcăne şi de palori.
Privirea-mi prelungă pe oarba-i lumină
din asfinţit navighează până în zori.

Vezi umbre crescânde cum trec pe drum rânduri-rânduri,
cum cad fiinţe, din somn izgonite, pe gânduri.
Cu una din ele, mai palidă, te asemeni,
cu sângele în inima nopţii abia pâlpâind…
Păleşte lumina ta, Doamne, – n muritorii de rând.

Mă-ngheaţă un astru cu o privire amară
şi rece mă lasă Soarele primăverii.
Plouă cu umbre peste carnea – gata să piară
pentru o sticlă de votcă-n ziua-nvierii.

O, patria mea,
selenaria,

îmi duhnesc cuvintele
strigătoare la cer a insomnie,-
linşează-ţi fiul mort de beat
cum ţi-ai linşat odată martirul –
cu raze care ruginesc pe un cuţit de bucătărie…
Se-aşterne peste urbe o aripă opacă
şi peste cronica mea febră
ce astăzi frizează delirul…

O, patrie săracă,
un vultur mă atacă…

Pe lumina moartă navighează
inima-mi străpunsă de o rază
şi-mi pipăie pulsul demonul mut
noapte de noapte, minut cu minut.

de Bot Eugen

Autumnal

Publicat de boteugen74 pe 4 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a alerga, a apune, a împunge, a înmormânta, a bate, a coborî, a cravașa, a căuta, a descpica, a fâlfâi, a flana, a flutura, a geme, a hrăni, a locui, a oțeli, a persifla, a pieptăna, a plimba, a pălmui, a rânji, a sângera, a scrie, a se bate, a se duce naibii, a se ruina, a spulbera, a străluci, a sufla, a tăcea mâlc, a ucide, a umbla, a vui, abrupte căi, adânc, agonie, albine, albul foii, aripi, aripi negre, aripile verbului sunt, artere, aspirine băute, aspirină, astăzi, Autumnal, în timp ce, îndoieli, bântuită, București, carne, Carul-Mare, ceai, ceai negru, cei morți, cel dus pe gânduri, cel dus pe gânduri șchiopătând, cele şapte minuni ale lumii, ceruri, cetate, cineva, corb, corăbiile cărnii, crunt, cuget, cuvinte, durere, extras, șchipătând, șoseaua Pantelimon 302, flamură, flamură neagră, fluide, frenetic, gând, gâtlejuri, gust amar, impermeabil, inimă, insomniac, leac, luminos, lumină, Lună, mantia de himere, mantie, miere, mii de raze, mine, mişel, mort, muritor, nebună, neuroni, nouri, născut, ochi căprui, orizont, orizonturi de purpură, otrava luminii, otravă, palid, palmă, patimă, pe când, perciuni, peste, piele, plebe, plete, plete negre, ploaia de stele, poezie, POEZIILE MELE, precum, publicat de Bot Eugen, purpură, pustietăţi mişcătoare, pământ, părintește, rebel, roi de albine nocturne, ruginit, rănit, sabie, sânge, Scorpioană, scorpion, scorpionul celest, sectorul 2, sfera, sfera lunii, sfincşii cetăţii, sine, sirene, spate, spirit, stea, Steauă Scorpioană, strigare, strigare smulsă, subterană, sunt, săracii, tâmplă, toamnă, trecere, trecătoare, trepte, tăcere, tărie, umbre, umăr, un domn, unii, Ursa Mică, vânt, vârfurile tăcerii, vene, verb, visători, voce, voce ruginită, vorbe, zdrenţe, zei, zodia agoniei, zodie. Un comentariu

Steauă Scorpioană

Vântul îmi spulberă pletele negre şi impermeabilul suflând,
impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt.
Sunt doar în trecere pe pământ.
Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când
sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului „sunt”.

Muritorule, născut în toamnă, sub zodia agoniei,
leac îţi cauţi în strigarea smulsă din gâtlejurile celor morţi,
în mierea extrasă din cuvinte, -n gustul amar al tăriei,
în aspirinele băute cu ceaiul negru, în albele nopţi…

Scorpionul celest mă împunge cu mii de raze din umbră,
îmi aleargă otrava luminii prin neuroni şi prin vene.
Corăbiile cărnii după sirene cu ochi căprui umblă,
bântuită de-un roi de albine nocturne, tâmpla mea geme.

Vuiesc astăzi pustietăţi mişcătoare sub ploaia de stele,
se ruinează în mine cele şapte minuni ale lumii…
Carul-Mare-şi plimbă visătorii ре-abrupte căi şi rebele,
se duce naibii şi Ursa Mică, – şi iese nebuna din piele…
Plină este sfera Lunii de sine, pieptănându-i perciunii
insomniacului palid care îi locuieşte pe unii.

Vântul îmi spulberă mantia de himere suflând,
mă cravaşează cu patimă, mă pălmuieşte.
Un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
bătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind…

Coboară treptele-n adâncul subteranei săracii
şi tac mâlc sfincşii cetăţii, cu vorbe plebea-i hrăneşte…
Pe vârfurile tăcerii flanează zeii,despicând
zdrenţele de nouri luminoase,
îşi oţeleşte sabia spiritul şi străluceşte…

Pe când se bate cu îndoielile cugetul, care, vai, sângerează crunt,
inima-şi scrie pe albul foii durerea cu fluidele verbului „sunt”.
Ca un corb rănit, cel dus pe gânduri şchiopătând,
din aripi negre-mi flutură
peste o trecătoare care apune în orizonturi de purpură.

de Bot Eugen

Pictat de ploi

Publicat de boteugen74 pe 4 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, * ochii lumii, * sânge sărat, * stele, * vine, * zeu de febră ros, a izbi, a zvâcni, arțag, arţagul celor doi, în două, București, cei doi, cădere, cărunt, demon, demonul focos, despicat, doi, eu, șoseaua Pantelimon 302, febră, focos, lume, mine, noapte, nopți, nopți cfu ploi, ochi, palid, palide, pictat, Pictat de ploi, ploaie, ploi, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, ros, sânge, sectorul 2, stea, sunt, sărat, tânăr, tânăr cărunt, zeu. 4 comentarii

Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine.

Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine.

Cu sângele-mi sărat
în două despicat
de-arţagul celor doi,

în ochii lumii sunt
eu, tânărul cărunt,
pictat de nopţi cu ploi.

de Bot Eugen

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Visătorul sugrumat în somn

Partajează asta:

Apreciază:

Frici animalice; Fiara

Partajează asta:

Apreciază:

Naufragiul din marea de asfalt

Partajează asta:

Apreciază:

512

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Prieteni sub acoperire.

Partajează asta:

Apreciază:

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază:

Cu dedicație pentru A.P.

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Amiaza lui 23 aprilie – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază:

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Partajează asta:

Apreciază:

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

îți resuscitezi inima cu gândul,

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

Partajează asta:

Apreciază:

Duhul ploilor în trup noptatic

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

de Bot Eugen

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

exilat pe insula selenară

Partajează asta:

Apreciază:

Steauă Scorpioană

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ