picioare

Toate articolele etichetate picioare

Astrul sonor

Publicat de boteugen74 pe 20 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a anima, a îmbărbăta, a încerca, a înnegri, a însufleți, a da, a da glas, a face, a face un pas, a face un pas înainte, a imortaliza, a pendula, a purta, a ridica, a rămâne, a rămâne la înălțime, a se ridica, a se ridica în picioare, a sorbi, a sta, a sta la masă, a termina, a tăcea, aburind, aburinde, alături, amară, astru, astru sonor, Astrul sonor, în dosul coastelor, în mână cu o chitară, în picioare, în ritm de rock-and-roll, îndelung, înnegrit, înălțime, bass, cameră, cană, cap, casetofon, casetofon electronika, ceai, chei, cheie, chiștoace, chitară, cinci, coaste, corzi, corzi de bass, costume, căni, căni aburinde, dimineață, dos, drumuri, ea, efecte secundare, efemer, el, electronika, eu, eu ;i cu tavi, eu și cu tavi, foi, glas, ieri, inimă, inimă roșie, intrare, ipostaze, ipostaze efemere, ipostază, la înălțime, lumini, lumină, masă, mâine, mână, meloman, melomani, mijloc, muzică rock, neagră, neterminat, neterminate, nume, ora 5, ora 5 dimineața, Ora cinci dimineața, oria cinci, oră, pas, perete, picioare, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pălărie, raze, ritm, rock, roșie, roșu, răgușit, răgușită, schelet, scrum, soare, soarele zilei de ieri, sonor, stea, steaua cu nume soare, Steaua pe nume Soare, sticle, sus, tavi, tăcere, tăcere neagră și amară, umbre, umbre de melomani, umbră, vânt, vers, versuri, versuri neterminate, voce, voce răgușită, zbor, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. 3 comentarii

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

de Bot Eugen

Cazual

Publicat de boteugen74 pe 18 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 1leu 50, 1leu 50 bucata, a așterne, a ajunge, a ajunge din urmă, a ascuți, a asculta, a avea, a îmbătrâni, a înghiți cu ochii, a îngiți, a însoți, a întârzia, a întinde, a întinde mâna, a cerceta, a cerși, a coborî, a coti, a croi, a cădea, a da, a da din coadă, a depăși, a doborî, a șopti, a face, a fi, a fi însoțit, a fi gata, a fi indiferent, a gândi, a grăbi, a grăbi pașii, a implora, a inghiți, a lua, a lăsa, a mârâi, a nu avea, a o coti, a o coti la dreapta, a o rupe, a o rupe la fugă, a o rupe la goană, a plăti, a privi, a privi înapoi, a purta, a repeta, a ruga, a rupe, a sclipi, a scrâșni, a se așterne, a se agita, a se apropia, a se face, a se face verde, a se grăbi, a se lăsa purtat, a se uita, a se zbate, a smulge, a spune, a sta gata, a strânge, a surâde, a traversa, a trece, a urca, a vedea, a vui, a zâmbi, a zbura, a zări, a-și croi cale, a-și lua rămas bun, aceasta, aceea, acest, adiere, adiere de vânt, aici, ajuns, alături, amintire, animal, animalic, animalice, ape, ape tulburi, apoi, arbori, asemeni, atenție, atunci, atunci când, în dreptul, în gând, în inima, în inima acestei nopți de ianuarie, în mine, în numele umanității, în spinare, în timp ce, în tăcere, în ăst timp, înainte, înapoi, încoace, încolo, încolo și încoace, încolo și-ncoace, întârziați, întârziat, întins, întinsă, între noi, întuneric, baltă, baltă de sânge, bilet, bube, bubă, bucată, bun, bătaie, bătrânii părinți, ca, cale, capăt, carne, Cazual, câțiva, când, cât lumea de veche, cealaltă, celălalt, celălalt capăt de noapte, centru, ceruri, coadă, colți, copil, cost, crengi, cu geanta pe umăr, cu strângere de inimă, cu ușurință, cu umbra-n spinare, cățea, călătorie sprâncenată, călătorii, către, de elită, de mână, de sub, decât, deșertul din mine, demon, deşert, din când în când, din urmă, dincolo, dinți, dreapta, dreptul, drum, după, după aceea, ecou, elită, eu și orașul pustiu, țipete de carne sfâșiată, țipăt, fața nevăzută, fard, farduri, faţă, femeie, fiară, fiecare, frici, Frici animalice, frică, frunze, fugă, fulgi de nea, gară, gata, gata de bătaie, gând, geantă, ghearele, haită, ianuarie, iarnă, indiferent, inimă, intersecție, la dreapta, lume, luminițe, luminițele lui Moș Crăciun, lup bătrân, mașini, masca de farduri, mască, mână, mână întinsă, mine, moarte, Moș Crăciun, măi, nerăbdătoare, netulburat, nevăzută, noapte, noapte de ianuarie, noastră, noi, Nu privi înapoi, nume, o femeie cu bube, ochi, odinioară, oraș, pași repezi, parte, pasaj, paşi, până la saturație, pe, pe măsură ce, pe partea celaltă, pentru, picioare, piept, pleoape, pleoape cu dinți, poem, POEZIILE MELE, preț, prietene, printre, propria umbră, propriu, propriul său trup, publicat de Bot Eugen, pui, pui de cățea, Puls, pustiu, pământ, reciproc, rădăcini, rămas, rămas bun, rătăciți, rătăciții și-ntârziații săi de elită, saturație, sânge, scară, semafor, semaforul se făcuse verde, sfâșiată, spate, spatele meu, spinare, sprâncenată, spre, strângere, strângere de inimă, subteran, sărbătoare, sărbători de iarnă, tare, tată, tenebre, timpan, timpane, tot, tot așa cum, tot mai tare, treaptă, trepte, troleibuz, trup, tulbure, tulburi, tăcere, ușor, ușurință, umanitate, umbră, umeri, umăr, unei, ureche, urechi, urmă, vânt, vântoasă, veche, verde, vine o vreme, vine o vreme prietene. Scrie un comentariu

Frici animalice; Fiara

Nu privi înapoi, îmi spuneam
în timp ce-mi luam rămas bun
de la ai mei.
M-așterneam la drum după aceea
înspre celălalt capăt de noapte,
străbăteam orașul pustiu,
el își croia cale prin deșertul din mine,
fiecare din noi fiind însoțit de
rătăciții și-ntârziații săi de elită.
Din când în când,
ne cercetam reciproc
fața nevăzută până-ajungeam
să ne repetăm
unul celuilalt până la saturație:
Nu privi înapoi,
vine o vreme când
nu mai avem ochi să ne vedem,
nici urechi să ne-ascultăm,
vine o vreme, prietene, când
nu mai avem
nimic să ne spunem.
În ăst timp troleibuzul vuia,
tăcerea își ascuțea colții în mine
și o femeie cu bube-mi surâdea
de sub masca de farduri,
cu mâna întinsă implorându-mă
să-i plătesc,
în numele umanității,
prețul unui bilet pentru
călătoria mea sprâncenată.

* * *

Coboram treptele unui pasaj,
urcam după o scară din subteran către ceruri,
treceam de mână cu amintirea
pe sub luminițele lui Moș Crăciun;
mă lăsam pe sub ele purtat de propria umbră-n spinare,
tot așa cum odinioară un copil printre vise purtat se lăsa
de propriul său tată pe umeri;
mă uitam înainte și vedeam cum sclipesc
printre fulgii de nea, în întuneric,
ochii unui demon – cât lumea de vechi.
M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit.
Se zbătea pe trotuar într-o baltă de sânge.
Nu era decât un pui de cățea. Pe cealaltă parte
se agita, nerăbdătoare să traverseze strada, o haită.
Între mine și ea zburau mașini încolo și-ncoace, vuiau
ape tulburi, în timp ce tăcerea – un lup bătrân –
își ascuțea în pieptul meu ghearele, gata de bătaie.

Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr
printre țipete de carne sfâșiată,
printre ecouri de sărbătoare,
pe sub luminițele lui Moș Crăciun,
pe sub felinare;
umbra se-apropia cu pași repezi de mine,
gata să mă ajungă din urmă, să mă depășească
și să mă doboare
cu ușurința vântoasei care smulge
frunzele din crengi, crengile din arbori,
arborii din rădăcini, rădăcinile din pământ,
pământul de sub picioare…
Nu privi înapoi, îmi spuneam, s-o vezi pe moarte
cum te înghite cu ochii, pleoape cu dinți
scrâșnesc de foame și frig
în inima acestei nopți de ianuarie…
de Bot Eugen

Îndemn cu masaj cardiac extern

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a atinge, a auzi, a bate, a da, a da din mâini, a da din picioare, a dormi, a dormi strâns, a face, a fi gata, a forța, a lipi, a o face pe deșteptul, a o face pe mortul, a pune, a pune la zid, a se culca, a se culca pe o ureche, a se lipi, a se trezi, a sforăi, a sparge, a sta lipit, a strânge, a trece, a trezi, a turna, a visa, aripa somnului, aripă, atinse, Îndemn cu masaj cardiac extern, în treacăt, îndemn, boală, brațele tale, băi, cardiac, când, ciment, colivie, colivii, cu mine, culcat, cum, deștept, deșteptător, devreme, dimineața devreme, dimineață, extern, fără, gata, gânduri, inimă, lipită, masaj, masaj cardiac extern, mâini, mine, mort, mort turnat în ciment, pentru, perete, picioare, piept, poezie, POEZIILE MELE, preți, publicat de Bot Eugen, Puls, pumni, păsări, somn, strâns, tare, tâmpla lipită de piept, tâmplă, timp, timpan, timpane, timpanele, trezește-te băi culcatule pe-o ureche, Trezește-te!, treziți-vă hei întârziaților, umbră, ureche, zid. Scrie un comentariu

Dimineața devreme timpul
o face cu mine
când pe mortul ațipit în ciment,
când pe deșteptul
gata să-mi spargă timpanele:
Trezește-te, hei,
culcatule pe-o ureche,
n-auzi cum îți sforăie
deșteptătorul
cu tâmpla lipită de piept?!
Doarme strâns
în brațele tale,
visează
cum gândurile-ți pun
inima la zid
și o forțează
să-și bată pulsu-n pereții
altor colivii pentru păsări
în treacăt atinse
de aripa somnului ca de o boală:
Treziți-vă, hei, întârziaților!

de Bot Eugen

În mijlocul pelicanilor cu gușile pline

Publicat de boteugen74 pe 21 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a arunca, a avea, a avea rost, a încuia, a cădea, a căuta, a deveni, a fi, a fi sigur, a frâna, a hurduca, a interzice, a nu avea jenă, a putea, a se adânci, a se afla, a se arunca, a se împotmoli, a se înghesui, a se vânzoli, a spune, a tace, a tăcea, a ucide, a umple, a vedea, afară, ALB-NEGRU, aprinsă, asemeni, asfalt, asudați, asudat, autocar, în devenire, în timp ce, înainte, într-o, între, între cer și pământ, între metal și pământ, între pereții asudați, înăuntru, bricheta aprinsă, brichetă, București, București-Chișinău, buze, buză, capitală, câteva, ceață, cei, cei din față, cei din urmă, ceilalți, cer, cheie, chiar, Chișinău, ciocolată, cu nume, cu nume cu tot, cutie, cuvinte, cuvinte alb-negre, cuvinte alb-negre grețos edulcorate, cuvinte albe și negre, către, dacă, de asfalt, degete, degete lipicioase, din frână în frână, din urmă, doi, dulci, după, edulcorat, faţă, felie, felii, felii de tort, fiecare, frână, frișcă, frunte, fumat, fumatul interzis, fără, fără jenă, gol, golul cuvintelor, grețos, grețos-edulcorate, gurile, gură, ieșire, ieșirea din capitală, inimi, inimă, insecte, interzis, jenă, jumătate, la fiecare, la fiecare doi pași, lanternă, lipicioase, lipicios, lumânare, metal, metalic, metri, metru, minus, minus unsprezece, măcar, nici, nici măcar, niște, nimic, noapte, noastre, ore, oră, otrăvitoare, otrăvitor, pas, paşi, pe jumătate, pe jumătate gol, pe spate, pentru, pereți, perete, picioare, picior, POEZIILE MELE, prin, prin ceață, prăpastie, prăpăstii, publicat de Bot Eugen, pământ, reciproc, sigur, spate, sută de metri, tare, timp, timpul, tort, tort cu frișcă și ciocolată, tot, tot mai tare, totul, trafic, tăcut, tăcute prăpăstii, tăcută, umbre, umbrele noastre, umbră, un cer metalic cu picioare de asfalt, unii, unsprezece, urmă, vorbe, zăpadă. Scrie un comentariu

Cuvinte alb-negre

Îmi spuneam:
nu are rost să o caut
cu lumânarea,
nici măcar cu lanterna
ori cu bricheta aprinsă,
chiar dacă văd totul prin ceață
și de nimic nu pot să fiu sigur.

Mă aflam la început de drum.
Afară erau minus unsprezece,
înăuntru – fumatul interzis.
Timpul ne-ncuiase-ntr-o cutie
și a aruncat cheia;
ne vânzoleam
între pereții asudați
ca niște insecte otrăvitoare,
numai bune de strivit
de un cer metalic
cu picioare de asfalt.
Ne-mpotmoleam
după fiecare sută de metri
în trafic și în zăpadă;
cei din față cădeau pe spate,
cei din urmă se aruncau(primii)
cu fruntea-nainte,
după o frână,
în golul cuvintelor;
se-nghesuiau fără jenă
unii în inimile celorlalți,
își umpleau reciproc gurile
cu vorbe alb-negre
grețos edulcorate,
asemeni unor felii de tort
cu frișcă și ciocolată,
în timp ce autocarul
pe jumătate gol
ne hurduca
(din groapă în groapă,
din frână în frână)
înspre ieșirea din capitală,
și umbrele noastre
se adânceau tot mai tare –
tăcute prăpăstii în noapte
pe buzele celorlalți
cu nume cu tot…

de Bot Eugen

Monologul lui tata pe skype

Publicat de boteugen74 pe 28 iulie 2011

Publicat în: ION ALDEA TEODOROVICI, MUZICĂ, POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a alcătui, a avea, a avea liniște, a împreuna, a împăca, a călca, a călca în picioare, a căuta, a duce, a ține, a ține pieptul hărbujel, a face, a face mâinile roată, a face piatră la inimă, a face rac la plămâni, a fi, a găsi, a lăsa, a lăsa fumatul, a merge, a muri, a privi, a pune, a rostogoli, a rămâne, a se prăpădi, a se prăpădi de tânăr, a se uita, a săpa, a tace, a trebui, a tăcea, a vedea, alții, alături, amin, împreunat, împreunate, împreună, împăcată, în lături, în pustiu, în vecii vecilor, înainte, boală, băiat, băiete, cancer, cancerul inimii, capăt, care, cârtițe, cârtițele de prieteni, cârtiță, cineva, călcat, călcat în picioare, de tânăr, despre ce, două umbre-mpreunate, dragul tatei, drum, dusă, eu, ține pieptul hărbujel, fumat, fă mâinile roată băiete, gura lumii, gură, inimă, inimă împăcată, ION ALDEA TEODOROVICI, laturi, liniște, lume, luptă, mai bine, mai rea decât cancerul, mâine, mâine-poimâine, mâini, Monologul lui tata pe skipe, mormânt, MUZICĂ, muzică românească, niciodată, noapte, ochi, pân-la capăt de noapte, pân-la ultima picătură de singurătate, piatră, picioare, picătură, piept, plămâni, Poeme cu tata, poezie, POEZIILE MELE, poimâine, prieteni, prin lături, publicat de Bot Eugen, pururi, pururi și-n vecii vecilor amin, pustiu, pământ, rac, rea, rău, sânge, sângele tău, singurătate, singurătatea e-o boală, sub pământ, tânăr, tine, trup, trupul unui drum, tu, ultima, umbre, umbră, unui, Viața e o luptă, viață, zi de zi. 4 comentarii

Eu mâine-poimâine
voi pune mâinile pe piept
și voi muri
cu inima împăcată,
iar tu nu vei avea liniște
nici în mormânt,
te vor săpa cârtițele
de prieteni și sub pământ.
Viața-i o luptă
ce trebuie dusă zi de zi
pân-la capăt de noapte,
pân-la ultima picătură
de singurătate,
fă mâinile roată, băiete,
și ține pieptul hărbujel,
mergi înainte,
fără să-ți rostogolești
ochii prin lături,
nu te uita-n gura lumii,
privește-n tine mai bine,
să vezi
despre ce tace sângele tău
în pustiu;
lasă poezia
și caută-ți pe cineva
alături de care
s-alcătuiești
din două umbre-mpreunate
trupul unui drum
nicodată de alții
în picioare călcat;
lasă fumatul,dragul tatei,
și găsește-ți pe cineva,
c-ai să faci rac la plămâni
ori piatră la inimă
și-ai să te prăpădești de tânăr;
singurătatea e-o boală,
mai rea decât cancerul,
e cancerul inimii
și așa va rămâne
pururi și-n vecii vecilor amin.

de Bot Eugen

Ion Aldea Teodorovici – Imensitate

Umbra.

Publicat de boteugen74 pe 14 iulie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a învăța, a descrie, a deveni, a ezita, a fi, a fura, a goli, a imita, a rupe, a scrie, a se îndepărta, a se descrie, a se prelinge, a se zbate, a sili, a tăia, apoi, aripi, în locul, în locul meu, în zbor, început, însă, blestem, blesteme, braț, brațe, brațele curvei, Bukowski, care, CHARLES BUKOWSKI, clipă, Curvei care mi-a furat poemele, curvă, cuvânt, cuvântul curvă, degete, jedete, la început, loc, mâna mea, meu, mine, nici, noapte, noapte de noapte, o pereche, o pereche de aripi în zbor, pe măsură ce, pe urmă, picioare, picioare rupte, picior, picături, picături de sânge, picăturile de sânge prelinse, POEZIILE MELE, Prieteni sub acoperire, printre, publicat de Bot Eugen, sânge, străin, târfă, târfă de cruce, târfă de cruce cu picioarele rupte, tot mai străină, umbră, zadarnic, zbor, ăsta. Scrie un comentariu

Prieteni sub acoperire.

În locul lui Bukowski, n-aș fi ezitat nici o clipă.
I-aș fi tăiat brațele „curvei care mi-a furat poemele”,
aș fi silit-o pe urmă să-nvețe a scrie cuvântul „curvă”
cu picăturile de sânge prelinse printre jedetele de la picioare…

În locul meu, însă, noapte de noapte,
târfa asta de cruce cu picioarele rupte
se zbate sub mâna mea să imite o pereche de aripi în zbor
și mâna mea se-ndepărtează de mine – tot mai grea,
îmi devine din ce în ce mai străină pe măsură ce mă descrie…

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Copile blond,

Publicat de boteugen74 pe 25 ianuarie 2011

Publicat în: ALB-NEGRU, FOTOGRAFIILE MELE, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: * stele, 1978-1979... Me, a abandona, a încerca, a înconjura, a bolborosi, a căsca, a face, a face schimb, a lua cu asalt, a mirosi, a mușca, a perpetua, a petici, a păli, a redescoperi, a rătăci, a schimba, a se adânci, a se afla, a se strecura, a se trezi, a sorbi, a spinteca, a strecura, a susura, a tatua, a tăcea, a vedea, a visa, abandonat, ac de gămălie, aeroport, alb, alb și negru, ALB-NEGRU, albastre, albastru, albul zăpezilor, alunecos, ani, apropiați, apropiații noștri, arătător, august 2010, în timp, îngeri, înnebuniți, între, întuneric, blestem, blesteme, blond, bocanci, Botanica, brațe, buze, buză, cap, cap dureros de mare, captiv, care, carne, cartier mărginaş, celălalt, centru, cerneală, cerul gurii, chiar, Chișinău, chip, coaste, continuu, copil, Copile blond, Copilărie grea, Copilărie grea jucării de lemn, cămin, către, dacă, de ani și ani, de piatră, decât, dimineață, din patru în patru ani, dintre, dureros, emisfere, emisfere târâtoare, țărână, fațete, fațetă, foaie, foc, FOTOGRAFIILE MELE, futing, garsonieră, garsonieră-sicriu, gânduri, gust, hău, igrasie, inima cât un purece, inimă, insomnie, interschimbabil, interschimbabile, interschimbabile fațete, jucării de lemn, jur, limbă, limbă de viperă, lume, mahmur, mahmură, mare, margine, margine de oraş, masă, mâine, mână, metalic, mișcare, mine, Moldova, măști, neant, negru, negrul și albul, neutru, nimic, nimicuri, noapte, noaptea dintre ani, noi, nopți, nopți de insomnie, nostru, nări, ochi, orbite, ostentativ, pahar, palid, paloare, palori, până, pe tăcute, pereți, periferie, perpetuat, piatră, picioare, pictat, pictate, plictiseală, plin, plini, poem, POEZIILE MELE, priviri, publicat de Bot Eugen, purece, pădure, sac, sac de nedormit, sânge, sicriu, simbol, simbol taoist, sine, soare, soartă, strigăt, strigăte, străin, străini, susurat, Tao, tatuat, târâtoare, teren, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tăcere, tăceri, tăceri susurate de viperă, uitare, umbre, unul, unul și același, ureche, urechi, urme, viață, vin, vin negru, vinovat, violent, vipere, viperă, Văzut în alb și negru, Yang, Yin, Yin-Yang, ziua, zăpezi. 4 comentarii

văzut în alb și negru

Copilărie grea jucării de lemn

de un ochi străin în noaptea dintre ani,
pe tăcute ne-adâncim, până la uitare,
unul în sinele celuilalt, tot așa cum o fac
negrul și albul din simbolul Yin-Yang.
Ne aflăm în continuă mișcare
pe un teren dur și alunecos.

În jurul nostru nu se va schimba nimic;
nimicurile care ne înconjoară nu sunt decât
interschimbabile fațete
ale unuia și aceluiași sindrom de futing în masă,
neantul perpetuat din patru în patru ani,
pe marginea căruia facem schimb de umbre cu lumea;
urmele ei de bocanci ne iau cu asalt periferia,
pașii noștri rătăcesc nestingeriți prin centrul său, pe buza de piatră
a hăului care ne tace ostentativ strigătele
cu tăceri sâsâite de viperă ; între noi și stele,
întunericul cască de plictiseală și din când în când
ne soarbe din priviri,
ca pe un pahar cu vin negru,
focul ochilor înnebuniți după viață,
după chipul său palid în fața căruia pălesc
toate măștile sorții,
palorile apropiaților noștri stinși de curând,
albul zăpezilor pictate cu gânduri albastre
de mâna mea prin care, de ani și ani,
cerneala nopților de insomnie visează
la soarele zilei de mâine …

Mâine dimineața te vei trezi
abandonat de îngeri
în carnea mea mahmură,
ca într-o garsonieră-sicriu confort7
cu pereții plini de igrasie;
captiv între coastele mele, te vei trezi,
încercând să-ți strecori capul dureros de mare
prin urechea unui ac cu gămălie,
să peticești sacul de nedormit al unui străin;
te vei trezi bolborosind blesteme către mine
și cerul gurii îți va mirosi a țărână,
în timp ce marele vinovat cu inima cât un purice
își va mușca limba violent, redescoperind
strigătul sângelui tatuat cu arătătorul pe foaie,
precum și gustul său metalic spintecând
tăcerea unei limbi de viperă în două :

picioare
brațe
nări
urechi
orbite
buze
emisfere târâtoare

de Bot Eugen

Încotro(II)

Publicat de boteugen74 pe 11 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, Încotro(II), în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, București, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deschiși, deschis, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Pantelimon 302, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sectorul 2, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, străin, străini, suflare, suflet, termometru, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, varianta 2, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. 9 comentarii

Flori intermediare; Asfaltații;

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de-ntoarcere către casă,

ne mătură umbrele, urmele
lăsate în treacăt pe zăpadă,
ne lustruiește scutul de țurțuri
din jurul inimii,
să strălucească mai abitir
pieptul plin de „medalii” la soare,
de lacrimi ne șterge la ochi
și ne îndeamnă
să privim numai și numai înainte.

Legați de mâini și de picioare,
stăm nemișcați, spate în spate,
și ascultăm cum suflarea lui
ne buzunărește venele,
preschimbându-ne încet
pulsul jugularelor într-o tăcere de cristal

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de drumuri,
stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii deschiși
povești de adormit copiii durerii,
istorioare cu fericite sfârșituri,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman
cu finalul înghețat în așteptare.

Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Ce mai contează că ne uităm, în același timp,
în două direcții diametral-opuse
și că fiecare din noi nu vede decât
ceea ce vrea să vadă,
sau poate că nu vede nimic,
ori poate că vede cu totul și cu totul altceva?!

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic
pentru-nmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit,

nu mai găsim drumul de-ntoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

Încotro

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 38, a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, Buiucani, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, Chișinău, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Alba-Iulia 206, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moldova, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, strada Alba-Iulia 206, străin, străini, suflare, suflet, termometru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. Scrie un comentariu

Flori intermediare; Asfaltații;

Vârful inimii,
aidoma unui ac defect de busolă
care indică numai direcția vest-est,
e deviat mereu înspre dreapta
pe electrocardiogramă și către nord,
acolo unde termometrul
nu coboară nicicând
sub treizeci și opt de grade Celsius.

* * *

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă,

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii închiși
povești de adormit copiii durerii,
istorii cu sfârșituri fericite,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman cu finalul înghețat în așteptare.
Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm(odată sau pe rând)
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic pentru
înmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de vânturi,
degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit/părăsit,

nu mai găsim nici drumul de întoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

Gellu Naum – Înotătorul de fier

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GELLU NAUM, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 1991, a pune, a putea, a repopula, a se așeza, a visa, Înotător, Înotătorul de fier, BIBLIOTECA PROPRIE, București, când, degete, doliu, după, Editura Cartea Românească, eu, șoseaua Pantelimon 302, știință, fier, GELLU NAUM, inele, inele de recunoaștere, mâini, mea, meu, Partea cealaltă, persoane, picioare, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, publicat de Bot Eugen, recunoaștere, scaune, sectorul 2, somn, volum de poezie. Scrie un comentariu

Repopulez după ştiinţa mea

persoanele în doliu s-au aşezat pe scaune
şi eu le pun inelele de recunoaştere
pe degete la mâini şi la picioare

când vor putea visa în somnul meu

* Partea cealaltă; Editura Cartea Românească; Bucureşti; 1991

Navetiști în cer

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 3, 33, 7, a asculta, a înarma, a înfige, a înhăma, a întreba, a învăța, a învăța să mori, a învăța să zbori, a bate, a călca, a deschide, a devora, a face naveta, a fulgera, a ignora, a muri, a răspunde, a se întoarce, a striga, a trage, a tăinui, a zbura, admiratori, aer, aripi, aripi negre, aripă, înapoi, înaripat, încălțat, înfipt, îngeri, îngeri păzitori, buchete de flori, București, cale, car, carul lui Mercur cu trei roate, când, celest, celeste căi de lapte, ceruri, chemare, chemări, cioc, concupiscent, concupiscente sirene, curios, curios să știu, căi, disperare, droaie, eu, șapte, șoseaua Pantelimon 302, știu, fapt de seară, feblețe, fulger, fulgere, furtună, furtună de îngeri, grele noroaie, greu, hei, herghelie, herghelii, iluzie, iluzii, lapte, lume, lume sublunară, luminat, lumini, lumini-o droaie, Mercur, naveta, Navetiști în cer, navetist, navetişti, Neptun, nimic, noapte, noaptea întreagă, noian, noiane de-admiratori, nori, noroi, nouri, nouri de ploaie, nu, oare, pereche de aripi vreo şapte, perechi, perechi de aripi vreo șapte, picioare, picoare, ploaie, poartă, poezie, POEZIILE MELE, porți, publicat de Bot Eugen, pământ, păstor, păzitor, roate, roată, roți, sechestrat, sectorul 2, sfoară, sfori, sfori după sfori, sine, singurătate, sirene, sublunar, sublunară, subsuori, sunt, sunt curios, sunt curios să aflu, să zbori, sălbatic, sălbatică, tam-tam, torenţiale ploi, trei, treizeci și trei, treizeci şi trei de herghelii în, tridente, tristeţe, tu, turmă, turmă sălbatică de iluzii şi no, umbră, umbră de febleţe, visător târziu, vultur, zeu, zeul Neptun, ţeastă. Scrie un comentariu

– Hei, tu,
visătorule târziu,
cu ţeasta înfiptă în nori,
sunt curios,
sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori?
mă-ntreabă vulturul,
cu disperare trăgând
sfori după sfori, sfori după sfori…

– Sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori
cu picioarele încălţate în grele noroaie?
mă-ntreabă vulturul,
devorând buchete de flori,
noiane de-admiratori…
– Tăinuiesc, îi răspund,
perechi de aripi vreo şapte
la subsuori
şi în fapt de seară,
când celeste căi de lapte
îşi deschid porţile în lumea sublunară,
eu înham la carul lui Mercur cu trei roate
treizeci şi trei de herghelii înaripate
şi fac naveta noaptea întreagă
printre nouri de ploaie
(luminat de fulgere,
fulgerând printre lumini – o droaie)
pân-la zeul Neptun, şi apoi,
cu tridente-narmându-mi furtuna de îngeri,
mă întorc , ignorând

chemările concupiscentei sirene,

tam-tamul torenţialelor ploi…

– Hei, păstor al turmei sălbatice de iluzii şi nori,
tu, cel sechestrat în ceruri de îngerii tăi păzitori,
sunt curios să aflu cum oare ai învăţat să mori?
mă-ntreabă vulturul,
trăgând după sine o umbră de febleţe
pentru singurătate şi pentru tristeţe.

– Nu mai sunt curios să aflu nimic, de când
navetiştii calcă în aer ca pe pământ,
îmi strigă vulturul, din aripi negre bătând,
sfori după sfori cu ciocul trăgând…

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

eu și cu tavi (I)

Partajează asta:

Frici animalice; Fiara

Partajează asta:

Partajează asta:

Cuvinte alb-negre

Partajează asta:

Partajează asta:

Prieteni sub acoperire.

Partajează asta:

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Partajează asta:

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS