capete

Toate articolele etichetate capete

Umbre căzute din lună

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a afla, a ajunge, a ameți, a avea, a avea rost, a înnobila, a coborî, a contamina, a controla, a crește, a croi, a cădea, a decapita, a ține, a ține sub control, a fi, a fi în căutare, a fi contaminat, a fi exterior, a fi gata, a fi neliniștit, a fi obosit, a gândi, a lichida, a lăsa, a lăsa rece, a mobiliza, a nu se lăsa, a obosi, a participa, a profita, a reuși, a reveni, a se afla, a se afla în căutare, a se încolăci, a se întoarce, a se gândi, a se mobiliza, a se zbengui, a simți, a smulge, a sta, a stoarce, a-și croi drum, acest, acestea, acestor, activ, aidoma, albastru, alte, alte capete, alteori, amețit, amețite de fum, amiază, apoi, astenia noastră, astenie, astru, astru nocturn, atunci, în căutare, în jur, în plină amiază, întoarcere, între scaunul de pe tavan, întrun cap, cap, capete, capul meu, capul meu și al lui tavi, care, când, cât e noaptea de lungă, concluzie, contaminat, contaminat de filozofie, control, călare, călări, călări pe triciclete, către, căutare, căzut, căzute, căzute din lună, dar, de fapt, de pe, din plin, dincolo, drum, drum de întoarcere, după aceea, ele, eu și cu tavi(III), exterioară, exterioară nouă, exterior, și masa de scris, și-atunci, țigară, fapt, filozofie, foi, foi de hârtie, fum, gata, gând, hârtie, himerele, himeră, ipochimen, ipochimeni, la loc, lent, loc, lucru, lucruri, lungă, Lună, mai mereu, masă, mereu, măsură, neavând de gând, necunoscut, neliniște, neliniștea lor, noapte, noastre, noastră, nocturn, normal, nostru, nouă, numai, obosiți, obosiți peste măsură, odaie, paloarea, paloarea foilor de hârtie, pauze, pauzele de țigară, până, până dincolo de ziduri, pe sub, peste, picătură, piept, piepturi, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, potrivit, prin, publicat de Bot Eugen, puze, rațiune, rost, scaun, scaunul de pe tavan, scris, spirit, stilet, stilete, sub control, tavan, tavi, tâmple, tâmplă, toate, tot, triciclete, tricicletă, ultimile, ultimul, Umbre căzute din lună, una, una câte una, uneori, ungher, ungherul potrivit din odaie, unor, virus, virus necunoscut, zid, ziduri, Zilele noastre ca arginții numărate sînt, ziua, ăsta. 2 comentarii

eu și cu tavi(III)

Eram prea obosiți
și nu mai reușeam
să le ținem sub control,
iar ele simțeau asta
și profitau de astenia
noastră din plin:
se zbenguiau călări
pe biciclete,
cât e noaptea de lungă,
între scaunul de pe
tavan și masa de scris.
Alteori, în plină amiază,
când erau nevoite activ
să participe
la pauzele de țigară,
coborau, amețite de fum,
și se încolăceau încet
ca niște pitoni
în jurul tâmplelor noastre,
neavând de gând să se lase
de capul meu și al lui tavi
până nu storceau din ele
ultimele picături
de rațiune.
Și-atunci, eram gata
să ne smulgem din piepturi
stiletele
și să le decapităm
una câte una
pe toate,
înnobilând după aceea
paloarea
foilor de hârtie
cu-albastrul acestor
umbre căzute din lună.
Lucrurile reveneau
apoi la normal,
dar asta numai
până în ziua în care
le creșteau la loc
alte capete. Aidoma unor
ipochimeni contaminați
de filozofie, ca de un
virus necunoscut,
am stat și ne-am gândit
întrun cap și
am ajuns la concluzia
că nu are rost
să le tot lichidăm,
că neliniștea lor e
de fapt una
exterioară nouă,
aflate cum sunt
mai mereu
în căutarea
ungherului potrivit din odaie
prin care să își croiască,
până dincolo de ziduri,
drumul de-ntoarcere
către astrul nocturn.

de Bot Eugen

Cântec de drum, zdrăngănit la o chitară dezacordată

Publicat de boteugen74 pe 21 august 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: a adormi, a ajunge, a avea, a avea motiv, a înjura, a dansa, a duce, a ști, a ține, a ține între dinți, a ține strâns între dinți, a mesteca, a muri, a plesni, a scoate, a scoate o vorbă, a se duce, a tace, a trage, a trage pe dreapta, a trage să moară, a tăcea, a tăcea chitic, a vrea, a zdrăngăni, acasă, adormit, ai noștri, aia, apoi, în ospeție, înjurături, înjurătură, într-un târziu, între, întredeschis, beție, beții, bătaie, bătaie zdravănă, cap, capete, cântec, cântec de drum, Cântec de drum zdrăngănit la o chitară dezacordată, chitară, chitară dezacordată, chitic, Cortizon Ion, corzi, corzi metalice, cuvinte alb-negre, Cuvinte alb-negre(II), călătoare, călători, de elită, deschiși, deschis, dezacordată, din stânga, dinți, dreapta, drum, după, după aia, Ei, elită, Șoferul era trăgător de elită, șofer, faţă, fețe, fermoar, fără, gata să plesnească, geam, gumă, gumă de mestecat, gumă mestecată, gură, Ion șoferul, lui pește, mâini, mânecă, mână, mereu, metalic, metalice, motiv, muzica lui pește, MUZICĂ, nerv, nervi, nervii noștri, nervos, nevătămați, niște, noștri, ochi, ochi deschiși, orișicine, ospeție, până, până la urmă, pe dreapta, pe urmă, pe viitor, PERSONALE, peste, piept, poem, POEZIILE MELE, prin, probleme, problemă, profund, publicat de Bot Eugen, pumn, pumni, ritm, sac, sac de adormit cu ochii deschiși, saci, stânga, strâns, sub, sub ritmul, timp, trăgător, urmă, viitor, volan, vorbă, zdravănă. Scrie un comentariu

Cuvinte alb-negre(II)

Șoferul era trăgător de elită:

trăgea nervos
cu pumnii în volan,
trăgea cu mâinile
de timp,ca de o gumă mestecată
și strâns ținută între dinți;
trăgea profund să moară,
trăgând dintr-o țigară,
în piept trăgea pe orișicine,
trăgea mereu pe dreapta,
înjurături trăgând prin
întredeschisul geam din stânga
(tăceam chitic, voiam s-ajungem
nevătămați acasă);
trăgea de nervii noștri,
trăgea de ei
ca de niște corzi metalice,
gata să plesnească,
de mânecă pe urmă ne trăgea,
sub ritmul muzicii lui pește
să dansăm
(și noi dansam
fără a scoate-o vorbă);
de limbă ne trăgea,
motiv să aibă
după aia
peste gură să ne tragă
fermoarul sacilor de adormit
cu ochii deschiși…

am ajuns într-un târziu acasă;
beții am tras cu-ai noștri,
apoi fețe peste capete
ne-am tras
și ne-am dus în ospeție
la Ion șoferul,
bătaie zdravănă să-i tragem,
pe viitor să știe…

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Încotro(II)

Publicat de boteugen74 pe 11 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, Încotro(II), în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, București, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deschiși, deschis, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Pantelimon 302, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sectorul 2, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, străin, străini, suflare, suflet, termometru, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, varianta 2, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. 9 comentarii

Flori intermediare; Asfaltații;

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de-ntoarcere către casă,

ne mătură umbrele, urmele
lăsate în treacăt pe zăpadă,
ne lustruiește scutul de țurțuri
din jurul inimii,
să strălucească mai abitir
pieptul plin de „medalii” la soare,
de lacrimi ne șterge la ochi
și ne îndeamnă
să privim numai și numai înainte.

Legați de mâini și de picioare,
stăm nemișcați, spate în spate,
și ascultăm cum suflarea lui
ne buzunărește venele,
preschimbându-ne încet
pulsul jugularelor într-o tăcere de cristal

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de drumuri,
stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii deschiși
povești de adormit copiii durerii,
istorioare cu fericite sfârșituri,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman
cu finalul înghețat în așteptare.

Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Ce mai contează că ne uităm, în același timp,
în două direcții diametral-opuse
și că fiecare din noi nu vede decât
ceea ce vrea să vadă,
sau poate că nu vede nimic,
ori poate că vede cu totul și cu totul altceva?!

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic
pentru-nmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit,

nu mai găsim drumul de-ntoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

Încotro

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 38, a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, Buiucani, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, Chișinău, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Alba-Iulia 206, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moldova, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, strada Alba-Iulia 206, străin, străini, suflare, suflet, termometru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. Scrie un comentariu

Flori intermediare; Asfaltații;

Vârful inimii,
aidoma unui ac defect de busolă
care indică numai direcția vest-est,
e deviat mereu înspre dreapta
pe electrocardiogramă și către nord,
acolo unde termometrul
nu coboară nicicând
sub treizeci și opt de grade Celsius.

* * *

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă,

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii închiși
povești de adormit copiii durerii,
istorii cu sfârșituri fericite,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman cu finalul înghețat în așteptare.
Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm(odată sau pe rând)
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic pentru
înmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de vânturi,
degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit/părăsit,

nu mai găsim nici drumul de întoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

capete

Toate articolele etichetate capete

Umbre căzute din lună

eu și cu tavi(III)

Cântec de drum, zdrăngănit la o chitară dezacordată

Cuvinte alb-negre(II)

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

să acționezi din nou manivela

Încotro(II)

Flori intermediare; Asfaltații;

Încotro

Flori intermediare; Asfaltații;

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

Umbre căzute din lună

eu și cu tavi(III)

Partajează asta:

Cântec de drum, zdrăngănit la o chitară dezacordată

Cuvinte alb-negre(II)

Partajează asta:

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Încotro(II)

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

Încotro

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS