pământ

Toate articolele etichetate pământ

Cazual

Publicat de boteugen74 pe 18 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 1leu 50, 1leu 50 bucata, a așterne, a ajunge, a ajunge din urmă, a ascuți, a asculta, a avea, a îmbătrâni, a înghiți cu ochii, a îngiți, a însoți, a întârzia, a întinde, a întinde mâna, a cerceta, a cerși, a coborî, a coti, a croi, a cădea, a da, a da din coadă, a depăși, a doborî, a șopti, a face, a fi, a fi însoțit, a fi gata, a fi indiferent, a gândi, a grăbi, a grăbi pașii, a implora, a inghiți, a lua, a lăsa, a mârâi, a nu avea, a o coti, a o coti la dreapta, a o rupe, a o rupe la fugă, a o rupe la goană, a plăti, a privi, a privi înapoi, a purta, a repeta, a ruga, a rupe, a sclipi, a scrâșni, a se așterne, a se agita, a se apropia, a se face, a se face verde, a se grăbi, a se lăsa purtat, a se uita, a se zbate, a smulge, a spune, a sta gata, a strânge, a surâde, a traversa, a trece, a urca, a vedea, a vui, a zâmbi, a zbura, a zări, a-și croi cale, a-și lua rămas bun, aceasta, aceea, acest, adiere, adiere de vânt, aici, ajuns, alături, amintire, animal, animalic, animalice, ape, ape tulburi, apoi, arbori, asemeni, atenție, atunci, atunci când, în dreptul, în gând, în inima, în inima acestei nopți de ianuarie, în mine, în numele umanității, în spinare, în timp ce, în tăcere, în ăst timp, înainte, înapoi, încoace, încolo, încolo și încoace, încolo și-ncoace, întârziați, întârziat, întins, întinsă, între noi, întuneric, baltă, baltă de sânge, bilet, bube, bubă, bucată, bun, bătaie, bătrânii părinți, ca, cale, capăt, carne, Cazual, câțiva, când, cât lumea de veche, cealaltă, celălalt, celălalt capăt de noapte, centru, ceruri, coadă, colți, copil, cost, crengi, cu geanta pe umăr, cu strângere de inimă, cu ușurință, cu umbra-n spinare, cățea, călătorie sprâncenată, călătorii, către, de elită, de mână, de sub, decât, deșertul din mine, demon, deşert, din când în când, din urmă, dincolo, dinți, dreapta, dreptul, drum, după, după aceea, ecou, elită, eu și orașul pustiu, țipete de carne sfâșiată, țipăt, fața nevăzută, fard, farduri, faţă, femeie, fiară, fiecare, frici, Frici animalice, frică, frunze, fugă, fulgi de nea, gară, gata, gata de bătaie, gând, geantă, ghearele, haită, ianuarie, iarnă, indiferent, inimă, intersecție, la dreapta, lume, luminițe, luminițele lui Moș Crăciun, lup bătrân, mașini, masca de farduri, mască, mână, mână întinsă, mine, moarte, Moș Crăciun, măi, nerăbdătoare, netulburat, nevăzută, noapte, noapte de ianuarie, noastră, noi, Nu privi înapoi, nume, o femeie cu bube, ochi, odinioară, oraș, pași repezi, parte, pasaj, paşi, până la saturație, pe, pe măsură ce, pe partea celaltă, pentru, picioare, piept, pleoape, pleoape cu dinți, poem, POEZIILE MELE, preț, prietene, printre, propria umbră, propriu, propriul său trup, publicat de Bot Eugen, pui, pui de cățea, Puls, pustiu, pământ, reciproc, rădăcini, rămas, rămas bun, rătăciți, rătăciții și-ntârziații săi de elită, saturație, sânge, scară, semafor, semaforul se făcuse verde, sfâșiată, spate, spatele meu, spinare, sprâncenată, spre, strângere, strângere de inimă, subteran, sărbătoare, sărbători de iarnă, tare, tată, tenebre, timpan, timpane, tot, tot așa cum, tot mai tare, treaptă, trepte, troleibuz, trup, tulbure, tulburi, tăcere, ușor, ușurință, umanitate, umbră, umeri, umăr, unei, ureche, urechi, urmă, vânt, vântoasă, veche, verde, vine o vreme, vine o vreme prietene. Scrie un comentariu

Frici animalice; Fiara

Nu privi înapoi, îmi spuneam
în timp ce-mi luam rămas bun
de la ai mei.
M-așterneam la drum după aceea
înspre celălalt capăt de noapte,
străbăteam orașul pustiu,
el își croia cale prin deșertul din mine,
fiecare din noi fiind însoțit de
rătăciții și-ntârziații săi de elită.
Din când în când,
ne cercetam reciproc
fața nevăzută până-ajungeam
să ne repetăm
unul celuilalt până la saturație:
Nu privi înapoi,
vine o vreme când
nu mai avem ochi să ne vedem,
nici urechi să ne-ascultăm,
vine o vreme, prietene, când
nu mai avem
nimic să ne spunem.
În ăst timp troleibuzul vuia,
tăcerea își ascuțea colții în mine
și o femeie cu bube-mi surâdea
de sub masca de farduri,
cu mâna întinsă implorându-mă
să-i plătesc,
în numele umanității,
prețul unui bilet pentru
călătoria mea sprâncenată.

* * *

Coboram treptele unui pasaj,
urcam după o scară din subteran către ceruri,
treceam de mână cu amintirea
pe sub luminițele lui Moș Crăciun;
mă lăsam pe sub ele purtat de propria umbră-n spinare,
tot așa cum odinioară un copil printre vise purtat se lăsa
de propriul său tată pe umeri;
mă uitam înainte și vedeam cum sclipesc
printre fulgii de nea, în întuneric,
ochii unui demon – cât lumea de vechi.
M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit.
Se zbătea pe trotuar într-o baltă de sânge.
Nu era decât un pui de cățea. Pe cealaltă parte
se agita, nerăbdătoare să traverseze strada, o haită.
Între mine și ea zburau mașini încolo și-ncoace, vuiau
ape tulburi, în timp ce tăcerea – un lup bătrân –
își ascuțea în pieptul meu ghearele, gata de bătaie.

Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr
printre țipete de carne sfâșiată,
printre ecouri de sărbătoare,
pe sub luminițele lui Moș Crăciun,
pe sub felinare;
umbra se-apropia cu pași repezi de mine,
gata să mă ajungă din urmă, să mă depășească
și să mă doboare
cu ușurința vântoasei care smulge
frunzele din crengi, crengile din arbori,
arborii din rădăcini, rădăcinile din pământ,
pământul de sub picioare…
Nu privi înapoi, îmi spuneam, s-o vezi pe moarte
cum te înghite cu ochii, pleoape cu dinți
scrâșnesc de foame și frig
în inima acestei nopți de ianuarie…
de Bot Eugen

Ultrasonografie(II) – varianta a doua

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 09, 10, 104, 14, 14:41, 2, 2011, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a aduce din profil, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a apela, a apuca, a arunca, a azvârli, a începe, a închide, a închide ochii, a îndemna, a înștiința, a înfige, a înjura, a întârzia, a întreba, a bate, a bate către portocaliu, a bate pasul pe loc, a bea, a coborî, a derula, a deschide, a dezgoli, a durea, a efectua, a face, a face bine, a face pe mortul, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi plin, a fi plin de sine, a fi sigur, a fugi, a fumega, a gâfâi, a gândi, a grăbi, a lucidiza, a lucidiza nimicul, a naufragia, a o face, a o face pe mortul, a obosi, a petrece, a primi, a prinde, a prinde din urmă, a privi, a pulsa, a rata, a rugini, a răcni, a răspunde, a răsufla, a scana, a scârbi, a se afla, a se afla între semeni, a se alerga, a se apuca, a se arunca, a se îmbăta, a se deștepta, a se derula, a se deschide, a se face, a se grăbi, a se mișca, a se obosi, a se opri, a se opri din gâfâit, a se privi, a se privi față în față, a se rostogoli, a se scârbi, a se spânzura, a se târî, a se trezi, a se uita, a semăna, a spânzura, a sprijini, a spune, a sta, a sta între, a sta cheremul cuiva, a sta țeapăn, a suna, a suna a pagubă, a suna metalic, a suna metalic din inimă, a trage, a trebui, a trece, a turna, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a zice, a-și vedea de drum, a-l durea în paișpe, abia, abia trezit, abia trezit din hibernare, abur, aburi, aburii de cafea, așa că, așa că vezi, aflate, aflate mereu în întârziere, aidoma, alb, albastru, albastră, alene, Alexandr Matrosov, ambrazură, amestecat, apel, apeluri, apeluri ratate, Arbore, arcaș, arcașul albastru, artere, arteră, asemeni, asfalt, astfel, atent, atunci, atunci când, azvârlită, â, în continuare, în dreptul, în dreptul tâmplei mele stângi, în fața ochilor, în mine, în paișpe, în ploaia de raze X, în tăcere, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înștiințare prin sms, înfipte, înjurături, înjurătură, întârziere, într-o, într-o mână, între, între două stații-beton, între semeni, întreaga lume, întreg, bandă, bandă rulantă, bară, beat de lumină, beton, bună, ca, cafea, care, când, când și când, când negru pe alb când roșu pe negru, cândva, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceas, ceas deșteptător, ceasul deșteptării, cele, cele două stații-beton, cer, cer-clepsidră, cerul-clepsidră, cherem, ciment, clepsidră, continuare, cu ghearele înfipte, cu inima înainte, cu inima-nainte, cu o ochi de sticlă, cu ochi de sticlă, cu pieptul său larg deschis către lume, cu viteza celor 512 nuanțe de gri, cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă, cumva, cumva straniu, cățel, cățelul galben, către, da, de asfalt, de sine, de urgență, deșteptare, dejun, deschis, desfrunzit, despre, devreme, dezgolit, dimineața devreme, dimineață, din, din când în când, din față, din mine, din profil, din urma lui, din urmă, doar, doi, două, două stații, drept, drum, după, ecografie-fulger, el, șarpe, și fac bine, șofer, țeapăn, țigară, față în față, faţă, felină, galben, gâfâit, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, golul, golul din mine, gri, hibernare, imagini, inimă, intersecție, jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă, la cheremul pustiului, larg, larg deschis, linie, linie moartă, loc, lume, lumea întreagă, mașinal, mașini, mașini pline de oameni, mașinile lor: 14 și 104, mașină, mai multă, mare, mare de asfalt, margine, mână, mereu, metalic, mine, moartă, Moment, momente, mort, mortul turnat în ciment, mult, mă doare în paișpe, neagră, neagră felină, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, niște, nimic, nimicul, noapte, noapte albă, noapte bună!, nopți albe, noroi, nuanțe, nuanțe de gri, nuanță, o bară, o cană, o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o neagră felină, oameni, oameni plini de sinele lor mașinal, oameni-mașini, obosiți, ochi, ochi de sticlă, om, pagubă, pahar, paharul din plastic, paișpe, pas, până, pe jumătate, pe lângă, pe loc, pe nerăsuflate, pe secundă, pentru, peste, piept, pieton, pieton tras pe linie moartă, plastic, plin, pline, plini, ploaie, ploaie de raze, ploaie de razeX, ploaie de ultrasunete, poem, poezie, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, preț de încă vreo două nopți albe, prin, prin mine, printre, printre cele două stații-beton, privire, priviri, profil, publicat de Bot Eugen, pustiu, pământ, ratat, ratate, raze, razeX, rază, roată, roșu, roșu pe negru, roți, roți ruginite, rostogolire, ruginit, ruginite, rulant, rulantă, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seamăn, seara târziu, seară, secundă, semeni, siguranță, siguranță de sine, sine, sine mașinal, sinele lor mașinal, sms, spânzurat, spânzurat de o bară, stație, stații-beton, stalinskaya, stalinskaya vodka, stau la cheremul pustiului, stâng, sticlă, stradă, straniu, străzi, sub cerul-clepsidră, sub o ploaie cu ultrasunete ultimul răcnet, suflet, sunt doar în trecere, săgeata albastră, săgeată, taxi, tâmplă, târziu, telefon, timp, toate, tocmai, torent, torent de oameni-mașini, tot, tot așa cum, totul, totul din mine, transport, tras, trezit, trup, trup dezgolit, trup dezgolit pe jumătate, trupul dezgolit pe jumătate, tunel, tunel nesfârșit, tuneluri nesfârșite, turnat, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie(II)-varianta 2, Ultrasonografie(II)-varianta a doua, ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, un pieton tras pe linie moartă, unui, urgență, urmă, viteză, vodcă, vreo, X, zdravăn, zdravănă, ăla. Scrie un comentariu

Naufragiul din marea de asfalt

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă;
într-o mână-mi fumegă o țigară,
în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic;
adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene,
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau la cheremul pustiului,
pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră,
sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec
cu privirea torentul de oameni-mașini
care sună metalic din inimă
pe toate arterele ceasul deșteptării.
Din când în când se oprește din gâfâit
în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic,
doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc
despre el, după
își vede de drumul lui,
bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă.
Stau între două stații-beton ce se privesc față în față
cu ochi de sticlă și văd
totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere,
de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele
lor mașinal.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre;
eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele-nfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima-nainte-n
ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană zdravănă de ceai negru
amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate;
primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi,
trebuie să-i scanezi de urgență
trupul dezgolit pe jumătate,
jumătatea de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă-o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează-n mine imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă-
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu trec pe lângă-o răscruce,
printre cele două stații-beton ce se privesc
față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu-ntre semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Neo(II)

Publicat de boteugen74 pe 28 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a aprinde, a apropia, a arde, a asculta, a auzi, a înșuruba, a înfige, a întreba, a căuta, a face, a fi, a fi gata, a filozofa, a găsi, a intra, a intra în pământ de rușine, a locui, a lua, a medita, a nu avea somn, a nu dormi, a plăcea, a reuși, a răspunde, a scârțâi, a se apropia, a se auzi, a se distra, a se face, a se face dimineață, a se holba, a se uita, a se zgâi, a sforăi, a sta, a sta gata, a trepida, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, afară, alb, ALB-NEGRE, ALB-NEGRU, aprins, aprinsă, asemeni, asupra, autocar, autocarul nostru, autocarul nostru pe jumătate gol, în timp ce, în tot acest timp, înșurubați, înșurubat, într-un, într-un târziu, între, înăuntru, bine, boltă, boltă metalică, bricheta aprinsă, brichetă, București, București-Chișinău, camere, camere de luat vederi, camerele pieptului meu, cameră, capitala Chișinău, capitală, câteva, ceilalți, chiar, Chișinău, cineva, cu niște ochi bine-nșurubați în monitor, cu ochii înșurubați, cu ochii bine-nșurubați în monitor, Cu reflexii și reflecții, cu scârț, cuvânt, cuvinte, Cuvinte alb-negre(V), Cuvinte alb-negre(V) cu reflexii și reflecții, despre, despre toate și despre nimic, dimineață, din piele, dintre, doar, după, după câteva frâne, existențial, existențiale, existență, frâne, frână, gata, gata să intre-n pământ de rușine, gol, ics, idioată, idiot, igrec, intens, intrare, intrarea în capitală, jumătate, lanternă, lumânare, mai multe, metalic, metalică, mie, mine, Moment, monitor, mult, multe, măcar, negri, negru, Neo(II), nici, niște ochi, niște ochi înșurubați în monitor, nimic, noi, nostru, nu, Nu vrei să?, oamenii-camere, oamenii-camere de luat vederi, ocatvă, ochi, octave, ori, pantof, pantofi, pantofi negri, pantofii mei din piele, pantofii mei negri, pantofii mei negri din piele, pantofii mei negri din piele cu scârț, pe când, pe jumătate gol, pe jumătate roșu, pe seama, piele, piept, pieptul meu, poem, poezie, POEZIILE MELE, prin, printre, probleme, probleme existențiale, problemă, pshologic, publicat de Bot Eugen, păi, pământ, reflecție, reflecții, reflecții le tale, reflecțiile tale idioate, reflexie, reflexii, rușine, rău, rău de tot, război, război psihologic, război psihologic între mine și restul, războiul psihologic dintre mine și ceilalți, salon, salon de sforăit, salon de sforăit pe mai multe octave, scârț, seamă, sforăit, târziu, timp, toate, totul, V, vedere, vederi, voce, X, Y, Ygrec, ygrek, zeta. 2 comentarii

Cuvinte alb-negre(V)

cu reflexii și reflecții

Îi plăcea să se audă meditând
cu glas tare
asupra problemelor existențiale,
mie – doar să-i ascult vocea
cum trepidează între
bolta metalică
și pantofii mei negri din piele
cu scârț;
ardea intens printre cuvinte,
vorbea despre toate și
despre nimc.
Într-un târziu, mă întrebase:
-Nu vrei să…?
-Păi, nu ,
i-am răspuns,
chiar nu e momentul
s-o cauți cu lumânarea
prin camerele pieptului meu
pe umbra aceea
de spațiu nelocuit
de oamenii-camere de luat vederi;
nici cu lanterna măcar
ori cu bricheta aprinsă
nu vei reuși s-o găsești –
nu vezi c-afară
se face dimineață,
iar înăuntru – salon
de sforăit
pe mai multe octave,
în timp ce
intrarea în capitală
se-apropie de noi, asemeni
războiului psihologic
(dintre mine și ceilalți)
și-autocarul
pe jumătate gol,
roșu pe jumătate
stă gata să intre-n pământ
de rușine
după câteva frâne,
tot ascultându-te cum
vorbești despre toate
și despre nimic,
cu gândul la ce va spune
igrec ori ics
despre reflecțiile tale idioate ;
în acest timp
zeta se va holba la noi
cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și se va distra rău de tot
pe seama reflexiilor noastre
palide de nesomn.

de Bot Eugen

În mijlocul pelicanilor cu gușile pline

Publicat de boteugen74 pe 21 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a arunca, a avea, a avea rost, a încuia, a cădea, a căuta, a deveni, a fi, a fi sigur, a frâna, a hurduca, a interzice, a nu avea jenă, a putea, a se adânci, a se afla, a se arunca, a se împotmoli, a se înghesui, a se vânzoli, a spune, a tace, a tăcea, a ucide, a umple, a vedea, afară, ALB-NEGRU, aprinsă, asemeni, asfalt, asudați, asudat, autocar, în devenire, în timp ce, înainte, într-o, între, între cer și pământ, între metal și pământ, între pereții asudați, înăuntru, bricheta aprinsă, brichetă, București, București-Chișinău, buze, buză, capitală, câteva, ceață, cei, cei din față, cei din urmă, ceilalți, cer, cheie, chiar, Chișinău, ciocolată, cu nume, cu nume cu tot, cutie, cuvinte, cuvinte alb-negre, cuvinte alb-negre grețos edulcorate, cuvinte albe și negre, către, dacă, de asfalt, degete, degete lipicioase, din frână în frână, din urmă, doi, dulci, după, edulcorat, faţă, felie, felii, felii de tort, fiecare, frână, frișcă, frunte, fumat, fumatul interzis, fără, fără jenă, gol, golul cuvintelor, grețos, grețos-edulcorate, gurile, gură, ieșire, ieșirea din capitală, inimi, inimă, insecte, interzis, jenă, jumătate, la fiecare, la fiecare doi pași, lanternă, lipicioase, lipicios, lumânare, metal, metalic, metri, metru, minus, minus unsprezece, măcar, nici, nici măcar, niște, nimic, noapte, noastre, ore, oră, otrăvitoare, otrăvitor, pas, paşi, pe jumătate, pe jumătate gol, pe spate, pentru, pereți, perete, picioare, picior, POEZIILE MELE, prin, prin ceață, prăpastie, prăpăstii, publicat de Bot Eugen, pământ, reciproc, sigur, spate, sută de metri, tare, timp, timpul, tort, tort cu frișcă și ciocolată, tot, tot mai tare, totul, trafic, tăcut, tăcute prăpăstii, tăcută, umbre, umbrele noastre, umbră, un cer metalic cu picioare de asfalt, unii, unsprezece, urmă, vorbe, zăpadă. Scrie un comentariu

Cuvinte alb-negre

Îmi spuneam:
nu are rost să o caut
cu lumânarea,
nici măcar cu lanterna
ori cu bricheta aprinsă,
chiar dacă văd totul prin ceață
și de nimic nu pot să fiu sigur.

Mă aflam la început de drum.
Afară erau minus unsprezece,
înăuntru – fumatul interzis.
Timpul ne-ncuiase-ntr-o cutie
și a aruncat cheia;
ne vânzoleam
între pereții asudați
ca niște insecte otrăvitoare,
numai bune de strivit
de un cer metalic
cu picioare de asfalt.
Ne-mpotmoleam
după fiecare sută de metri
în trafic și în zăpadă;
cei din față cădeau pe spate,
cei din urmă se aruncau(primii)
cu fruntea-nainte,
după o frână,
în golul cuvintelor;
se-nghesuiau fără jenă
unii în inimile celorlalți,
își umpleau reciproc gurile
cu vorbe alb-negre
grețos edulcorate,
asemeni unor felii de tort
cu frișcă și ciocolată,
în timp ce autocarul
pe jumătate gol
ne hurduca
(din groapă în groapă,
din frână în frână)
înspre ieșirea din capitală,
și umbrele noastre
se adânceau tot mai tare –
tăcute prăpăstii în noapte
pe buzele celorlalți
cu nume cu tot…

de Bot Eugen

Gânduri pe negândite(XII)

Publicat de boteugen74 pe 16 august 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: a exila, ceruri, exilat, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XII), Gânduri(XII), nimănui, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul tuturor și-al nimănui, selenaria, tuturor. Scrie un comentariu

Selenaria – pământul exilat în ceruri, pământul tuturor și-al nimănui…

de Bot Eugen

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Monologul lui tata pe skype

Publicat de boteugen74 pe 28 iulie 2011

Publicat în: ION ALDEA TEODOROVICI, MUZICĂ, POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a alcătui, a avea, a avea liniște, a împreuna, a împăca, a călca, a călca în picioare, a căuta, a duce, a ține, a ține pieptul hărbujel, a face, a face mâinile roată, a face piatră la inimă, a face rac la plămâni, a fi, a găsi, a lăsa, a lăsa fumatul, a merge, a muri, a privi, a pune, a rostogoli, a rămâne, a se prăpădi, a se prăpădi de tânăr, a se uita, a săpa, a tace, a trebui, a tăcea, a vedea, alții, alături, amin, împreunat, împreunate, împreună, împăcată, în lături, în pustiu, în vecii vecilor, înainte, boală, băiat, băiete, cancer, cancerul inimii, capăt, care, cârtițe, cârtițele de prieteni, cârtiță, cineva, călcat, călcat în picioare, de tânăr, despre ce, două umbre-mpreunate, dragul tatei, drum, dusă, eu, ține pieptul hărbujel, fumat, fă mâinile roată băiete, gura lumii, gură, inimă, inimă împăcată, ION ALDEA TEODOROVICI, laturi, liniște, lume, luptă, mai bine, mai rea decât cancerul, mâine, mâine-poimâine, mâini, Monologul lui tata pe skipe, mormânt, MUZICĂ, muzică românească, niciodată, noapte, ochi, pân-la capăt de noapte, pân-la ultima picătură de singurătate, piatră, picioare, picătură, piept, plămâni, Poeme cu tata, poezie, POEZIILE MELE, poimâine, prieteni, prin lături, publicat de Bot Eugen, pururi, pururi și-n vecii vecilor amin, pustiu, pământ, rac, rea, rău, sânge, sângele tău, singurătate, singurătatea e-o boală, sub pământ, tânăr, tine, trup, trupul unui drum, tu, ultima, umbre, umbră, unui, Viața e o luptă, viață, zi de zi. 4 comentarii

Eu mâine-poimâine
voi pune mâinile pe piept
și voi muri
cu inima împăcată,
iar tu nu vei avea liniște
nici în mormânt,
te vor săpa cârtițele
de prieteni și sub pământ.
Viața-i o luptă
ce trebuie dusă zi de zi
pân-la capăt de noapte,
pân-la ultima picătură
de singurătate,
fă mâinile roată, băiete,
și ține pieptul hărbujel,
mergi înainte,
fără să-ți rostogolești
ochii prin lături,
nu te uita-n gura lumii,
privește-n tine mai bine,
să vezi
despre ce tace sângele tău
în pustiu;
lasă poezia
și caută-ți pe cineva
alături de care
s-alcătuiești
din două umbre-mpreunate
trupul unui drum
nicodată de alții
în picioare călcat;
lasă fumatul,dragul tatei,
și găsește-ți pe cineva,
c-ai să faci rac la plămâni
ori piatră la inimă
și-ai să te prăpădești de tânăr;
singurătatea e-o boală,
mai rea decât cancerul,
e cancerul inimii
și așa va rămâne
pururi și-n vecii vecilor amin.

de Bot Eugen

Ion Aldea Teodorovici – Imensitate

Nichita Stănescu – Copil buimac

Publicat de boteugen74 pe 1 iunie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, NICHITA STĂNESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: a adormi, a afla, a apăsa, a avea, a avea timp, a întâmpina, a citi, a crede, a curge, a cădea, a exista, a ține, a fi, a fi mirat, a gândi, a lua în seamă, a obliga, a privi, a ridica, a răni, a răsfăța, a se afla, a se întâmpla, a se crăpa, a se cuveni, a se deschide, a se izbi, a se mira, a se prăbuși, a se trezi, a se vedea, a sta, a tăia, a umple, a veni, a vesti, a visa, acest, amândoi, apa, apăsat, în jos, în sus, BIBLIOTECA PROPRIE, buimac, ca și, care, când, cer, cerul de dedesubt, chiar, copil, Copil buimac, cum, cumva, căzută, dedesubt, dincolo, divan, eu, țipăt, farfurie, jigodie, jigodie de copil, jos, lucru, lăbărțați, mijloc, mine, miraculos, mirat, muget, NICHITA STĂNESCU, nu, nu care cumva, obligat, pat, până, până când, pentru că, picătură, picătură de apă, poem, POEZIE ROMÂNEASCĂ, prăpăstios, publicat de Bot Eugen, pământ, părinți, părăsire, răsfățați, singuratic, spaimă, spre, sufocat, sus, timp, tot timpul. Scrie un comentariu

Pînă cînd şi acest lucru miraculos, n-aş fi crezut
să se întîmple chiar şi el.
Cum? Copil buimac fiind şi prăpăstios,
ceea ce gândeam şi ceea ce visam că gândesc
să se întâmple chiar şi el.

continuă să citeşti

Feodor Mihailovici Dostoievski – Aforisme

Publicat de boteugen74 pe 29 mai 2011

Publicat în: AFORISME, BORIS GREBENSHIKOV, CITATEPEDIA, FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI, MUZICĂ. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a apuca, a apărea, a avea, a avea habar, a încerca, a încăpea, a înțelege, a chinui, a concepe, a dezvălui, a dibui, a dori, a ști, a fi, a fi în stare, a fi la modă, a găsi, a ieși, a interesa, a iubi, a jigni, a juca, a jura, a lovi, a lua în brațe, a mișca, a măcelări, a obliga, a pieri, a plânge de duioșie, a pluti, a putea, a râde, a repeta, a respinge, a răsplăti, a scrie, a scurta, a se agita, a se îndoi, a se chinui, a se complace, a se considera, a se juca, a se preface, a se prăpădi, a se răzbuna, a simți, a socoti, a spune, a surprinde, a uita, a umili, a vedea, a vrea, a zace, abia, aceasta, așa, AFORISME, ajuns, alții, anume, aproapele, asemenea, atunci, azi, împreună, în vid, îndoială, întotdeauna, bine, bloc, bloc de gheață, blocuri de gheață, BORIS GREBENSHIKOV, brațe, brusc, ca pisica cu șoarecele, cale, caracter, care, când, ceea ce, cel mai sigur, cel puțin, chiar, cine, citate, CITATEPEDIA, clar, conștiință, cu adevărat, călău, dată, de aceea, de ajuns, decât, deget, deja, densitate, departe, deplin, despot, destul, din fire, dintotdeauna, dintre, disponibilitate, Dostoievski, dragoste, duioșie, după, durere, e de ajuns, exceptie, șoarece, FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI, fiecare, fire, fiu, fiul secolului, foarte, fără, fără urmă, gheață, greu, habar, hai, imbecil, infinitate, inimă, inimă profundă, inteligent, INTERNET, jignire, libertate, lumină, Lună, mare, martir, martiri, mine, moarte, modă, music, MUZICĂ, muzică folk, muzică rusească, măiestrie, mări, mărinimie, necredință, nemărginire, niciodată, o dată pe lună, o singură dată, oameni, obligatoriu, odată, om, omenesc, omenie, omenirea voastră, oricine, până, până la moarte, pentru, pisică, plăcere, plăcere tăioasă, prea bine, principalul, profeți, profet, profund, proprie, publicat de Bot Eugen, pământ, părere, râs, rău, răul prin bine, răzbunare, răzbunat, scriitor, scris, secol, sigur, sincer, singur, spus, suferință, suflet, sunt, sunt am fost și voi fi, superior, tale, toți, tristeţe, tăioasă, tăios, tău, uneori, unii, urmă, vid, viitoare, viitor, voie, zi, ăsta. Scrie un comentariu

În fiecare om zace un călău… Omul este un despot din fire, de aceea se complace în a chinui pe alţii.

continuă să citeşti

Box(I)

Publicat de boteugen74 pe 18 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 11, 77, a asista, a însoți, a burduși, a coborî, a cădea, a da, a da peste gât, a deschide, a dormi, a dormi dus, a fi, a gândi, a locui, a merge, a merge în cercuri, a număra, a pune, a reflecta, a saluta, a se adânci, a se afla, a se afla în vizită, a se întinde, a se întuneca, a se întuneca la chip, a se descălța, a se dezbrăca, a se opri, a străbate, a trece, a urca, a visa, acupunctură, alb, albe, alături, apoi, atunci, în cercuri, în cinstea, în cinstea celui care ai fost, în fața, în fața inimii, în timp ce, în vizită, îngeri, îngeri lunatici, însuți, Box(I), burdușiți, burdușit, canapea, cap, casă, câțiva, cel care ai fost, cerc, ceruri, chip, crâncen, de fapt, dintre, după aceea, durere, durere de cap, dus, șarpe, șarpele-vânt, ședință, faţă, fereastră, gânduri, gât, gol, greață, incurabil, inimă, labirint, labirintul de oglinzi, limbă, lunatici, noapte, noapte albă, nopți albe, noroaie, noroi, număr, oameni, oameni burdușiți, oglindă, oglinzi, palid, palidă, pastilă, până, pe urmă, pentru, peste, poem, POEZIILE MELE, prag, proprie, publicat de Bot Eugen, pustiit, pământ, râsete, sentiment, sentiment incurabil de greață, singurătate, solemn, stacan, sus, tâmple, tine, tine însuți, trepte, treptele singurătății, tăcere, tărie, ușă, umbre, una mai palidă decât alta, vânt, vecin, vecinul de sus, vizită, vorbe. 4 comentarii

Cobori pustiit dintre oamenii burduşiţi cu vorbe şi râsete,
te-adânceşti în gânduri până la tâmple
și mergi prin tine însuţi în cercuri până te-ntuneci la chip.
Te opreşti în faţa inimii, saluţi solemn golul care o locuieşte,
te dezbraci pe urmă de umbre, te descalţi de noroaie
şi, însoțit de șarpele-vânt,
urci treptele singurătăţii, numărând până la infinit.
Treci apoi pragul casei cu numărul 1,
deschizi o uşă-n pământ şi o fereastră în ceruri,
străbaţi labirintul de-oglinzi reflectându-ţi nopţile albe
(una mai palidă decât alta),
îţi pui după aceea pe limbă pastila pentru tăcere
şi dai peste gât un stacan de tărie în cinstea celui care ai fost.
Te-ntinzi apoi pe canapea şi-n timp ce dormi dus,
visezi că te afli în vizită la vecinul de sus,
că asişti, de fapt, alături de câţiva îngeri lunatici
la şedinţa ta proprie de acupunctură
pentru crâncena durere de cap
şi sentimentul incurabil de greaţă.

de Bot Eugen

Încotro(II)

Publicat de boteugen74 pe 11 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, Încotro(II), în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, București, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deschiși, deschis, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Pantelimon 302, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sectorul 2, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, străin, străini, suflare, suflet, termometru, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, varianta 2, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. 9 comentarii

Flori intermediare; Asfaltații;

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de-ntoarcere către casă,

ne mătură umbrele, urmele
lăsate în treacăt pe zăpadă,
ne lustruiește scutul de țurțuri
din jurul inimii,
să strălucească mai abitir
pieptul plin de „medalii” la soare,
de lacrimi ne șterge la ochi
și ne îndeamnă
să privim numai și numai înainte.

Legați de mâini și de picioare,
stăm nemișcați, spate în spate,
și ascultăm cum suflarea lui
ne buzunărește venele,
preschimbându-ne încet
pulsul jugularelor într-o tăcere de cristal

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de drumuri,
stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii deschiși
povești de adormit copiii durerii,
istorioare cu fericite sfârșituri,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman
cu finalul înghețat în așteptare.

Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Ce mai contează că ne uităm, în același timp,
în două direcții diametral-opuse
și că fiecare din noi nu vede decât
ceea ce vrea să vadă,
sau poate că nu vede nimic,
ori poate că vede cu totul și cu totul altceva?!

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic
pentru-nmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit,

nu mai găsim drumul de-ntoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

Încotro

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 38, a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, Buiucani, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, Chișinău, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Alba-Iulia 206, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moldova, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, strada Alba-Iulia 206, străin, străini, suflare, suflet, termometru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. Scrie un comentariu

Flori intermediare; Asfaltații;

Vârful inimii,
aidoma unui ac defect de busolă
care indică numai direcția vest-est,
e deviat mereu înspre dreapta
pe electrocardiogramă și către nord,
acolo unde termometrul
nu coboară nicicând
sub treizeci și opt de grade Celsius.

* * *

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă,

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii închiși
povești de adormit copiii durerii,
istorii cu sfârșituri fericite,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman cu finalul înghețat în așteptare.
Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm(odată sau pe rând)
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic pentru
înmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de vânturi,
degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit/părăsit,

nu mai găsim nici drumul de întoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie,

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a ajunge, a apune, a asculta, a ateriza, a auzi, a înflori, a coborî, a contempla, a conversa, a crește, a croi, a cutreiera, a dezlega, a dialoga, a face chemare, a face să crească, a fi, a fi însetat, a foșni, a lua, a lăsa, a migra, a murmura, a naviga, a ninge, a palpita, a pluti, a pribegi, a ridica, a rătăci, a scoate, a se adânci, a se arunca, a se închide, a se dezlega, a se duce, a se muta, a se stinge, a se usca, a striga, a surghiuni, a suspina, a veni, a-și croi drum, a-și lua zborul, acum, așteptare, amintire, ape, aripi, aripi migratoare, aripi pribege, astăzi, aur, împreună, în lung și-n lat, în timp ce, înalt, încotro, însetat, între, Bucovina, Buiucani, bunici, buze, buzunar, carne, când, cel apus, celest, cer, Cernăuți, chemare, chip, corabie, corăbii de hârtie, cuget, cuget însetat, culoare, călător, căutare, demult, departe, depărtat, dezrădăcinat, dezrădăcinate, dialog, dialoguri, dialoguri visătoare, dincolo, drum, după, ecou, el, șoseaua Alba-Iulia 206, faţă, flacără, flori, fluid, foc, foșnitor, gardian, hârtie, iarbă, ieremiade, igrasie, inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare, inimi, inimă, iris, irisuri, jugulare, jugulară, lacrimi, limbi de foc, limbă, loc, marele zid ucrainean, mâine, migratoare, migrator, mine, Moldova, morţi, muribund, Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie, necunoscut, nescris, nescrisă poveste, nimeni, nisip, nisipurile de aur, noapte, noapte de noapte, nouri, nouri de ploaie, numai, numai al tău, nume, oază, ochi, oraș, pașaport, palme, pală, pală de vânt, pasăre, pasăre călătoare, patrie, paşi, până, până acum, piept, plâns, ploaie, ploaie de sudoare, plumb, plumbul fluid, poate, POEZIILE MELE, poveste, pribege aripi, printre, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul marilor orașe, pădure, pământ, reverie, roua amintirii, rouă, rude, rudă, rătăcitor, sală, sală de așteptare, sânge, sectorul Buiucani, siberie, siberii celeste, singurătate, soare, solitar, speranțe, străin, străin printre străini, străini, sub pământ, sudoare, suflet, surghiun, surghiuniți, surghiunit, sus, tare, tei, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, trai, triunghi, triunghiul unor aripi migratoare, turn, turn de veghe, tăcere, Ucraina, umbra păsării călătoare, umbră, umeri, unde, valută, vânt, veghe, vene jugulare, venă, verde, verde-închis, visătoare, visător, viză, voce, voceaq cărnii, zbor, zid, ziduri, ziduri cu igrasie. Scrie un comentariu

inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste,
îmi contemplă de sus umbra care se trece,
ca o nescrisă poveste,
undeva, între cer şi pământ,
printre teii din Cernăuţi care-și ning florile peste
buzele sângelui meu visător murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să-mi aterizeze pe umeri,
pribegele aripi la mine în suflet
să-şi ridice o patrie…

* * *

Pe o pală de vânt coboară
din turnul său de veghe
gardianul nimeni
în chip de ploaie de sudoare
să converseze cu limbile de foc
ale flăcării care palpită
în venele tale jugulare…

De unde vii şi încotro te duci,
nu ai nici viză, nici valută,
rudele nu ţi-au făcut chemare…
Scoţi din buzunarul de la piept
paşaportul,
să se usuce de cerneală la soare.
Ţi-ai croit solitar drumul
până acum
prin pustiul marilor oraşe
(în căutarea unui loc care să fie
numai și numai al tău),
şi iată unde-ai ajuns –
în faţa marelui zid al tăcerii –
un străin printre străini,
mai necunoscut decât toţi necunoscuţii
luaţi la un loc.
Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume…
Mâine – poate nici el…

Te arunci în apele reveriei,
plutind împreună cu nourii –
cuget însetat
de roua amintirii,
în căutarea unui loc
numai și numai al tău,
te adânceşti tot mai tare
în dialoguri visătoare
cu cel apus în iarba-naltă,
cu verdele foşnitor al pădurii,
asculți paşii sângelui rătăcind,
ecoul lor în inimile celor ce s-au mutat
cu traiul demult sub pământ,
depărtatele ieremiade
ale bunicilor surghiuniţi
dintr-o Bucovină în care
doar plânsul morţilor săi dragi
mai fac încă să înflorească
noapte de noapte
cuvintele pe foaia palidă, la umbra
ochilor tăi de culoarea verde-închis,

în timp ce nisipurile de aur
ale singurătăţii suspină
după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate,
după corăbiile de hârtie
ale inimii navigând
pe plumbul fluid al nourilor de ploaie…

când numai ea aude cum se stinge
între zidurile cu igrasie
ale sălii de aşteptare
vocea cărnii tale visătoare murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să mi se dezlege de umeri
pribegele aripi din palmele mele
să-şi ia zborul departe…departe…

până dincolo de marele zid ucrainean.

de Bot Eugen

Serghei Esenin – poem fără titlu

Publicat de boteugen74 pe 30 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE STRĂINĂ, SERGHEI ESENIN. Etichetat: * stele, a afla, a înjura, a înnebuni, a blestema, a cânta, a chema, a ciupi, a căuta, a da, a duce, a ști, a fi, a fi bolnav, a fi gelos, a juca, a lăsa, a muri, a pipăi, a privi, a se îneca, a se linge, a se răzbuna, a se uita, a sparge, a sta, a strânge, a săruta, a veni, a vrea, a zice, a-și aduce aminte, amic, amintiri, aur, înainte, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, bolnav, brățară, brățări, Buiucani, cearceaf, cercei, Chișinău, ciumă, coadă, coardă, colț, colțuri, copilărie, cupolă, cățea, cățele, darac, de aur, degete, desagă, dinți, drac, draga mea, dragoste, dragă, dreptate, dulăi, șoseaua Alba-Iulia 206, fatal, faţă, fețe, femeie, fericire, furtunoasă, furtunos, gelos, ghitară, groasă, gros, huidumă, iată, mai dă-le-n măsa, mare, mâini, mâini fatale, mârâitor, mârâitori, mine, mirat, Moldova, molimă, mătasă, negură, niciodată, năduf, ochi, pat, pieire, poem fără titlu, POEZIE STRĂINĂ, prieten, prăpăd, publicat de Bot Eugen, pământ, pătimaș, rochie, scursori, sectorul Buiucani, SERGHEI ESENIN, sfios, sărut, târfă, verde, viață, vise, zile fatale, ziua. Scrie un comentariu

Zi, măi, zi! Fi-ţi-ar ghitara a dracului,
Degetele tale joacă pe ea ca dinţii daracului.
Aş vrea să mă înec în acest năduf.
Amicul meu, amicul meu, uf,

Nu te mai uita la brăţările ei,
La mătasa rochiei, la cercei,
La această femeie am căutat fericire
Şi am aflat negura, pieire.
Nu ştiam că dragostea e molimă, huidumă,
Nu ştiam că dragostea e ciumă.
A venit spre mine, a privit
Şi m-a înnebunit.
Cântă prietene, să-mi aduc aminte,
De viaţa dusă mai înainte.
Las-o să o sărute cine-o vrea,
E târfă şi e draga mea.
Mai stai! Mai stai! N-o înjur, o chem,
Şi n-o blestem.
Hai, dă-mi ghitara. Vreau pe coarda groasă
Să cânt despre viaţa-mi furtunoasă.
S-a spart cupola verde-a vieţii mele.
Inima mea acum e o desagă
Cu vise mari de aur şi cu stele.
Multe fete am pipăit,
Le-am strâns prin colţuri, le-am ciupit.
Dreptatea pământului s-a răzbunat:
Cu ochii copilăriei am privit mirat
Dulăii ce lingeau mârâitori
Căţelele, sub coadă, de scursori.
De ce să fiu gelos?
De ce să fiu bolnav, sfios?
Viaţa noastră: patul şi cearceaful,
Sărutul pătimaş, prăpădul.
Zi, zi mai tare! Mâinile fatale
Să cânte zilele-mi fatale.
Ştii ce? Mai bine dă-le-n măsa, iată,
Eu n-o să mor, amice, niciodată…

Traducere de Zaharia Stancu

Geo Dumitrescu – Problema spinoasă a nopților

Publicat de boteugen74 pe 15 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GEO DUMITRESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: * stele, 1978, 365, 365 de nopți, a acoperi, a aduna, a afla, a ajunge, a alerga, a aparține, a aprinde, a apuca, a apărea, a arde, a asculta, a auzi, a avea, a avea dreptate, a avea nevoie, a avea onoarea, a azvârli, a îmbrăca, a înainta, a înflori, a îngropa, a îngrășa, a înlătura, a întoarce, a întreba, a binevoi, a bolborosi, a calcula, a cânta, a cântări, a cere, a cere cuvântul, a cere drepturi, a comunica, a confisca, a crede, a crește, a croi, a cufunda, a da, a da înapoi, a da drumul, a da voie, a descărca, a desfășura, a deveni, a dispune, a dormi, a dormi în post, a duce, a șterge, a face, a face economii, a face oțel, a face pâine, a fermenta, a fi, a fi nevoit, a fi vinovat, a flutura, a fugi, a fura, a gândi, a grăbi, a găsi, a irosi, a izbucni, a lega, a lepăda, a lua, a lucra, a lăsa, a lăsa naibii, a mâna, a merge, a mirosi, a moțăi, a măsura, a număra, a pierde, a pierde vremea, a plimba, a preamări, a prelucra, a prezenta, a primi, a produce, a prăpădi, a putea, a păli, a păli de groază, a restitui, a ridica, a ridica fățiș, a rosti, a ruga, a rămâne, a scoate, a scula, a scăpa, a se întâmpla, a se bate, a se cuveni, a se ști vinovat, a se face liniște, a se gospodări, a se legăna, a se liniști, a se lua măsuri, a se nimeri, a se pomeni, a se ruga, a se stinge, a se supăra, a se teme, a se tolăni, a se umfla, a se zbate, a semăna, a socoti, a specula, a spori, a spune, a spune drept, a striga, a stropi, a studia, a suferi, a sugruma, a sui, a suprima, a susține, a sări, a topi, a trage, a trage cu ochiul, a trebui, a trece în condică, a trece la fapte, a trosni, a trăi, a trăi dormind, a tăia, a umbla, a umbla cu stele prin întuneric, a vedea, a vinde, a vinde la negru, a visa, a vorbi, a zice, a zugrăvi, adânc, adânci, adâncul călimării, aduce la ureche, adunare, așa nu mai merge, afurisit, aghioase, aghioase melancolii, aghios, agricultori, Ajunge!, al doilea, alb, albastru, albe, aluat, amânare, Ambasada Lunii, ambasadă, amintire, amintiri, amurg, amănunțit, an, ani, ape, aprins, aproape, Are dreptate!, arteră, arteră de sânge, ateliere, atunci, aur, avar, Aventuri lirice, avuție, îmbelșugat, împleticit, împotrivă, împușcat, împușcături, împușcătură, în chip vădit, în curând, în fața hârtiei, în fel și chip, în zadar, înaintat, înalți, înalt, înapoi, încet, încleștat, încordare, încăpătoare, încăpător, încărcat cu vârf, îndeobște, îndrăzneț, îngropat, îngust, înguste vâlcele, însetat, înstelat, însuflețit, întins, între, întreg, întunecat, întuneric, bâtrânul car solid, beznă, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, birou, birouri, bogat, bolnav, bolnavi, bordei, bordeiul nopții, București, bătaia inimii, bătrân, cadavre, cadavre de gânduri, cadavru, cale, cap, car, caraghioasă, caraghios, casă, câmp, câmpuri, când aluatul devine pâine, cântec, cântecul probabil de mâine, câte două nopți pentru fiecare zi, ceafă, cei ce trăiesc dormind, Cele mai frumoase poezii(1978), cenușii, cerneală, cerneală fierbinte, cetățean, cine, cine naiba, cineva, cinste, cioară, cioc, ciori, ciudă, clipe, clipă, coala neagră a nopții, coală, cocoși, colț, colțuri, coloane, coloane albe, condei, condeie, condică, conștiință, copilărie, cota, crâncen, cu capul în palme, cu condeiul în mână, cu ochii larg deschiși, cucernic, culoare întunecată, culori, cupeu, cuptoare, cuvânt, căciulă, călimară, călimări, călugăr, călugări, dați-ne nopți, dantelă, dâre adânci, dâre aprinse, dâră, de altădată, de aur, de foc, de gardă, de la sine, de mâine, de noapte, de pe urmă, de satin, de tip nou, de vreme, de-a bușilea, decolorat, delegație, deodată, departe, descărcare, descărcări electrice, destule nopți, deznădejde, din întâmplare, din toate colțurile lumii, dincolo, dinți, dinte, discuție, dogoare, dorobanți, dosar, dosare, dosare pline de oameni vii, dosit, două, dovleac, drac, drastic, dreptate, drepturi, drepturi egale, drum, duble, dubli, dublu, dublă, Dumnezeu, Dumnezeule mare!, Dă-i drumul!, e timpul, economii, Editura Albatros, egal, electric, emoție, ședință, șenile, șoaptă, șorț, șoseaua Pantelimon 302, țuica tare a fiecărei zile, țuică, țărm, fapt, fapte, fecund, fecundă, femeie, fiecare, fierbinte, filamente, filon, firește, flacără, floare, floare de noapte, flux, foaie verde, foarfece, fosfor, frați, Fraților!, frate, frânt, frânte, frică, frunte, frățește, fulger, fulgere, furnal, furnale, furnică, furtună, fățiș, fără sfârșit, gardă, gând, gânduri, geamăt, gemete, GEO DUMITRESCU, gheretă, glasuri, greșeală, grele, grele păduri, greu, groază, grumaz, grăbit, grădini, gură, gărzi, harta sufletului, harta zilei, hartă, hârtie, holdă, ieșire, imitație, imitații, individ, indivizi, inimă, inovație, inovații, intern, interzis, iubiți, iubiți agricultori ai nopții, jumătate, just, la capătul, la dracu!, la naiba!, la negru, lacrima frunții, lacrimă, lapte, liniște, liniștit, locuitor, lucru, lucrătorii de noapte, lume, lumini, luminoase, lung, lungi ani de robie, Lună, lună și stele, mai cu seamă, mai luminos, Mai lăsați-le naibii de lună și stele!, mai mare, mai negru, mai puternic, maluri, margine, marginea orașului, material, materialul nopții, mâini, mâini în mișcare, mânecuțe, mânecă, mânie, melancolie, melancolii, metode, metodă, mici, mică, miez, miez albastru, mișcare, migălos, mii, miner, mineri, minister, Ministerul Nopților, minte, mintea românului de pe urmă, moarte, mormânt, mov, munți, munții înalți ai zilelor, munte, măsuri, măsuri drastice, neagră, necruțătoarea sinceritate a viselor, necruțător, negri, negru, nemilos, nepăsare, nervi, nesfârșit, nesuferit, nesuferite, netrăit, nevăzut, niște, nițel, noapte, nocturn, noi, noi nu ne temem de vise, noi visăm cu condeiul în mână, nopți, nopți adânci, nopți ca lumea, nopți de veghe, nopți duble, nopți false, nopți mari frumoase, nopți netrăite, nopți pierdute, nopți ucise, nopți-turn, nopțile cu dinții încleștați, nopțile ne-au rămas mici, nopțile sunt prea mici, nopțile zăbrelite ale pușcăriilor, noptatec, nostru, nu mai e chip, nu poate, o greșeală, o sută, oameni, oameni vii, obișnuit, obraz, obrazul oțelului fierbinte, ochi, ochiul, oțel, oțelari, oglinda liniștită a somnului, oglindă, ogoare, ogor, omenire, onoare, oraș, ordinea de zi, ore, oră, ostenit, ostenit-zâmbitoare, pachet, pachete, palme, pantofi, pantofi cu șenile, paşi, pâine, pe bună dreptate, pe cinstea mea, pe furiș, pe undeva, perdeluță, perpetuu, peste măsură, petic, petiție, pierdut, pinguin, pinguini, planificare, plin, poate, poeți, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, polen, pomi, pompe, pompe de sondă, pompă, pompă de sondă, portocale, portocale negre, portocală, post, postav, postavul scump al nopții, povară, poveri, pradă, prea bine, prea destule, prea mici, prea puține, prefață de Eugen Simion, primăvară, probabil, Problema spinoasă a nopților, problemă, prunc, prunci, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, putere, puternici, pădure, păduri, pământ, pământ rotund, pământul nopților noastre de azi, păr, raport, redingote, redingotele pinguinilor, redingotă, registre, registru, repartizare, resurse interne, resurse uitate, resursă, rezervat, risipit, risipă, roade, roată, roșii, roman, rotund, rouă, rumen, rădăcina pomilor, rădăcină, răniții, rănitul, războaie, război, satin, sânge, sânge alergând, scump, scurt, scăpare, secret, sectorul 2, semințe, sevă, sfânta pradă, sfântă, sfârșit, sfintele nopți de sânge și speranță, sfintele nopți de veghe, sigur, simple petice de beznă, simplu, sinceritate, sipică, solemn, solid, soluție, somn, somn adânc, somn perpetuu, somn ușor, somnul adânc al veacurilor, sonde, sondă, speranță, spinoasă, spinos, spirt, stindard, stindarde, stindarde ale întunericului, stoc, stocuri, stocuri supranormative, strâmt, strâmtă, strivit, strune, strunele zilei, străvezie, străvezii, străveziu, sub pământ, suflet, sugrumat, supranormativ, sutane, sutană, sute, să cerem drepturi egale pentru zile și nopți, să cerem o mai justă repartizare a nopților pe cap de locuitor!, Să lucrăm cu cerneală fierbinte!, Să se ia măsuri!, Să stropim pomul nopții cu cerneală fierbinte!, Să vedem ce facem cu nopțile!, sămânță, taină, talcioc, tare, tehnici, tehnică, tehnică nouă, tine, toate, torențial, torent, torent vertiginos, tot mai mici, tractoare, tractor, tremur, tremurul risipit al zilei, trup, turbine, turbină, turn, tăcut, ucis, ușor, uitat, ultrasunete, un fel de ultrasunete, un tânăr, unelte, unii, unul, unul câte unul, ureche, urechi, urgent, urme, urme de foc, urmă, val, valuri, vâlcea, vâlcele, vârf, vârtej, veac, vedere, veghe, vers, Versul e o floare de noapte, vertiginos, vie, viitor, vinovat, vis, vise, viteji, viu, vorbe, vorbă, vreme, vuiet, vuietul adunării, văzduh, zadarnic, zâmbete, zâmbitor, zemos, zile, zile trecute, ziua, zăbrelit. Scrie un comentariu

“Foaie verde şi-o sipică
A dracului noapte mică.”
(Cântec popular)

Mai daţi-o-ncolo de lună! zicea unul,
o s-ajungem şi la ea în curând,
o să ne plimbăm şi pe ea în pantofi cu şenile…
– Are dreptate! zicea al doilea,
mai lăsaţi-le naibii de lună şi stele! …

Să mai umblăm niţel şi pe pământ,
că şi la noi, zilele trecute,
pământul a devenit rotund…
– Să vedem ce facem cu nopţile! …
a mai strigat unul.
Şi aşa apăru deodată pe ordinea de zi,
ca un lucru urgent, ce nu mai poate suferi amânare,
problema spinoasă a nopţilor…
(Căci era acolo o adunare a poeţilor,
o şedinţă de lucru, cam aşa ceva –
sau poate mă nimerisem din întâmplare
în fluxul obişnuit – un fel de ultrasunete –
prin care comunică îndeobşte poeţii între ei.)
Fapt e că discuţia izbucnise
ca o furtună de primăvară şi, deodată,
prin valuri torenţiale şi descărcări electrice,
m-am pomenit însumi strigând:

– Cer cuvântul! – ziceam – daţi-mi voie,
am studiat problema, vă pot prezenta un raport
cam lung, dar, în schimb, foarte amănunţit…
– Dă-i drumul! săriră glasuri, iar un tânăr
căruia îi scăpăra părul la ceafă(pe unde
în chip vădit pierdea mult fosfor),
rosti solemn, acoperind vuietul adunării:
– Are cuvântul cetăţeanul de la marginea oraşului!

Se făcu linişte.
– Fraţilor! – strigai, sugrumat de emoţie –
trebuie să găsim o soluţie – aşa nu mai merge!
Nopţile sînt prea mici, tot mai mici –
înguste vâlcele între munţii înalţi ai zilelor,
între munţii înalţi, puternici,
plini de grele păduri, ai zilelor.
Trebuie să fie o cale, la naiba! –
nopţile sînt prea mici, prea puţine,
nu ne mai ajung –
scurte fulgere de beznă între două coloane albe,
între două coloane albe, înalte, fără sfârşit.
Trebuie să fie o ieşire – nu mai e chip!
Văzduhul fermentează,
ochii sînt plini, urechile, inima –
ziua lasă pe noi o rouă bogată, fecundă,
lumini şi vorbe, amintiri, grele dâre adânci.
Oamenii lasă în adâncul nostru
urme de foc, valuri, lacrima frunţii,
zâmbete şi mâini în mişcare, mâini,
sute de mii de mâini ce flutură pe strunele zilei…

Iată amurgul. Încet, nervii zilei se liniştesc,
unul câte unul, se sting ca nişte filamente,
devenind roşii, mov, cenuşii, negri…
Ca o femeie în putere, ştergându-şi mâinile,
lepădând şorţul, ziua
se lasă somnului, uşor, ostenit-zâmbitoare,
mirosind a lapte… Tu îţi mâi spre casă
bătrânul car solid, trosnind de povară,
bătrânul car al zilei, încărcat cu vârf,
îl mâi spre casă plin de roade, grăbit să-l descarci –
o, peste măsură de grăbit, însetat
să-l descarci, să-l cântăreşti, să-l numeri,
să-l treci în condică…
Ah, dar vă spun, la dracu!, noaptea
ne-a rămas mică, strâmtă, caraghioasă,
ca o căciulă din copilărie!
Nici n-apuci să-ţi descarci carul pe jumătate –
şi cântă cocoşii şi nu ştiu cine naiba azvârle
un afurisit de dovleac aprins deasupra casei,
sculând lumea din somn…
În zadar te zbaţi, furnică, târând poveri
de-o sută de ori cât tine, să le tragi de-a buşilea
pe gura îngustă a bordeiului – bordeiul nopţii
nu le mai încape… Şi-atunci, oh, ce ciudă,
ce deznădejde te-apucă atunci,
ce mânie crâncenă, soră cu moartea,
şi strigăte grele de neputinţă
se zbat bolborosind în coşul pieptului:
– Unde, unde sînt nopţile? Ce se-ntâmplă?
Poate sînt pe undeva stocuri supranormative?
Poate le-adună unii avar şi le-ngroapă
în grădini, la rădăcina pomilor, crezând
că le vor putea lua cu ei în mormânt,
ca să le trăiască pe îndelete dincolo, ca şi cum
n-ar fi acolo destule nopţi, prea destule…
Poate e pe undeva o scăpare din vedere,
o greşeală de planificare, de vreme ce am ajuns
să producem mii şi mii de tractoare pe an
şi, mai mare ruşinea!, abia 365 de nopţi! …
Trebuie să fie o soluţie, aşa nu mai merge!
Ne trebuie nopţi ca lumea, întregi,
duble, dacă se poate, da, duble,
câte două nopţi pentru fiecare zi,
ca să putem măsura şi socoti
toată avuţia şi toată puterea fiecărei zile,
ca să putem prelucra polenul îmbelşugat –
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

Ştiu, cineva o să-ntrebe, fireşte:
o, iubiţi agricultori ai nopţii, dar ziua ce faceţi?
Cum aşa, ziua? Ziua? – Dumnezeule mare! –
cum să pierzi vremea, ziua, cu capul în palme
în faţa hârtiei – ziua! – calculând
cântecul probabil de mâine?!…
Cine-ţi mai dă înapoi
ce-a scăpat ochiul, urechea, bătaia inimii?
Cine-ţi restituie tremurul risipit al zilei,
cine-ţi întoarce culorile ce fug
pe obrazul oţelului fierbinte, clipa
când aluatul devine pâine, când sămânţa devine holdă,
cine, o cine-ţi mai dă înapoi
glasurile, paşii, sângele alergând, încordarea:
ţuica tare a fiecărei zile?…
Şi-apoi, nu vă supăraţi, versul, fraţilor,
e o floare de noapte…
Îl semeni în zori, îl stropeşti
cu toate apele zilei, dar el
înfloreşte târziu, după miezul nopţii,
în bătaia lunii.
El creşte noaptea – noaptea e-a lui,
noaptea ard mai puternic, mai luminos,
şi cuptoarele oţelarilor şi condeiele.
Noaptea ard condeiele, ascultând
vârtejul înstelat al turbinelor din munţi,
şoapta câmpurilor întinse,
grumazul liniştit al pompelor de sondă,
ce se leagănă tăcut, egal, cufundând ciocul adânc
în călimările lor nevăzute, de sub pământ…
Da, noaptea ard mai puternic condeiele
lăsând dâre aprinse, luminoase,
pe coala neagră a nopţii.
Dar nopţile ne-au rămas mici
ca un cupeu de altădată, cu perdeluţe de dantelă,
un cupeu decolorat, strâmt, în care
nu mai e loc să desfăşuri, întreagă,
harta zilei, harta sufletului…
Avem nevoie de nopţi adânci, încăpătoare,
duble, dacă se poate, de nopţi mari, frumoase,
ca mintea românului de pe urmă.
Trebuie să se ia măsuri, aşa nu mai merge!
E timpul să trecem la fapte,
să-naintăm o petiţie(“avem onoarea de a vă ruga
să binevoiţi a dispune…”), să mergem în delegaţie
la Ministerul Nopţilor, la Ambasada Lunii,
să cerem nopţi mai mari, nopţi înalte, nopţi-turn,
să cerem drepturi egale pentru zile şi nopţi,
pentru lucrătorii de noapte, să cerem
o mai justă repartizare a nopţilor
pe cap de locuitor… Să se ia măsuri drastice
împotriva celor ce irosesc materialul nopţii
(au fost văzuţi indivizi, ce susţineau
că sînt călugări – şi poate că erau chiar călugări –
croind cu nemiloase foarfeci cucernice,
din postavul scump al nopţii,
sutane, tot felul de sutane
şi de stindarde ale întunericului!). Mai sînt unii
care le speculează la Talcioc, le vând la negru –
nopţi din pachete, nopţi false, imitaţii,
simple petice de beznă,
pe care, dacă le duci la ureche,
auzi împuşcături şi gemete, de departe,
din toate colţurile lumii…
Alţii prăpădesc materialul nopţii tăind din el
mânecuţe de satin(cu care-mbracă de altfel
şi nesuferitele ciori), şi-aşa le vine mai uşor
să moţăie prin birouri,
tolăniţi pe registre şi dosare pline de oameni vii…

Ajunge! Aşa nu mai merge! Să se ia măsuri!
Să se confişte nopţile de la cei ce dorm ziua
zugrăvind-o în culoarea întunecată a nepăsării
şi zicând că e noapte,
de la cei ce-şi plimbă aghioase melancolii
prin birouri şi ateliere, pe lângă unelte,
dormind în post, în ghereta de gardă a zilei,
de la cei ce trăiesc dormind, într-un somn perpetuu,
de la cei ce cufundă nopţile-n spirt,
scoţându-le albe, străvezii, împleticite,
de la cei ce se tem de noapte, fugind
de oglinda liniştită a somnului,
de la cei ce fug de somn ca de moarte,
de frica viselor,
de frica necruţătoarei sincerităţi a viselor,
(căci visele scot uneori ridicând deasupra,
precum apele din adânc,
azvârlind la ţărmul conştiinţei,
cadavre de gânduri, îngropate pe furiş, dosite,
la a căror vedere pălesc de groază acei
ce se ştiu vinovaţi…) Dar noi,
noi nu ne temem de vise, nu ne temem de nopţi,
noi visăm cu condeiul în mână,
cu ochii larg deschişi,
ridicând făţiş din adâncul călimării
trupul rumen, însufleţit al zilei,
seva puternică, vie,
ce leagă una de alta clipele spre viitor,
ca o arteră de sânge esenţială.
Dar daţi-ne nopţi, pentru Dumnezeu, nopţi
mai multe, mai mari – trebuie să fie o soluţie,
daţi-ne nopţi mai multe, înalte, de tip nou,
să ne putem sui
până la umărul înalt, luminos, al zilei,
să putem preamări, cum se cuvine,
sfânta pradă pe care oamenii o adună
din torentul vertiginos al clipelor…

********************************

O, zadarnic ne rugăm, ştiu prea bine,
zadarnic ne batem ca apa de maluri…
Voi, dragii mei arcaşi ai peniţei,
voi, viteji dorobanţi de gardă ai nopţii,
să vă spun drept: nopţile nu vor creşte de la sine,
să vă spun între noi: după câte-am aflat,
altele-n plus nu vom primi, e-aproape sigur.
Rămâne să ne gospodărim cum om putea,
să ne gândim bine: trebuie să fie o cale.
Să facem economii, să-nlăturăm risipa
(poate vom fi nevoiţi să suprimăm şi cota
rezervată pentru redingotele pinguinilor),
să vorbim cu minerii, să ne rugăm de ei frăţeşte
– doar şi ei umblă cu stele prin întuneric –
poate ne scot pentru noi un filon întreg,
un filon mai mare, mai negru,
să ne-ajungă mai multă vreme… Şi-apoi,
Unde sînt inovaţiile noastre, tehnica nouă,
metodele îndrăzneţe, înaintate?
Dar vastele noastre resurse interne, resurse uitate?:
nopţile pierdute în somnul adânc al veacurilor,
în drumul nesfârşit al istoriei,
nopţile ucise în lungii ani de robie,
în lungii ani pierduţi, ai războaielor,
sfintele nopţi de veghe
la căpătâiul răniţilor, bolnavilor, pruncilor,
sfintele nopţi de sânge şi speranţă,
nopţile zăbrelite ale puşcăriilor,
toate nopţile netrăite, strivite, interzise,
ale omenirii, nopţile cu dinţii încleştaţi,
frânte pe roată, împuşcate…
Toate ne aparţin, pe bună dreptate –
să le-adunăm cu grijă, migălos,
să le topim cu furnalele călimărilor
şi să-ngrăşăm cu amintirea lor fecundă
pământul nopţilor noastre de azi…

Aşa trebuie să facem, sporind,
în fel şi chip, puterea ogoarelor noastre,
dar mai cu seamă, ar trebui poate să lucrăm
cu cerneală fierbinte…
Asta v-o spun, nu de la mine – de fapt, e o taină.
Am furat-o trăgând cu ochiul
la oamenii care fac pâine, care fac oţel…
Vă spun pe cinstea mea,
era vorba de flacără, de dogoare –
de-asta se umfla pâinea, rumenindu-se,
de-asta fierbea scânteind oţelul…
Aşadar, vezi bine, aici e secretul:
să lucrăm cu cerneală fierbinte,
să stropim pomul nopţii cu cerneală fierbinte –
ca să crească-n el, mari, pline,
orele,
să se umfle-n el, grele, rotunde,
ca nişte portocale negre, zemoase,
cu miezul albastru, înstelat cu seminţe de aur…

Să lucrăm cu cerneală fierbinte!

* Aventuri lirice; Cele mai frumoase poezii; Editura Albatros; Bucureşti; 1978
* Prefaţă de Eugen Simion

Au dat de el, cum săpau.
Cum implantau rădăcinile de beton
în locul casei medievale.
Și-acum se-așteaptă să vină de la muzeu,
să deschidă,
să preia.
Un sarcofag de copil.
Lucrătorii se miră cât de mult a
urcat pământul
în numai două mii de ani.

* din volumul Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975

Gellu Naum – Ce frig

Publicat de boteugen74 pe 6 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GELLU NAUM, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 1991, a alăpta, a auzi, a îmbrăca, a împinge, a bate din palme, a cădea, a da, a ști, a țopăi, a lipi, a lua în brațe, a mângâia, a naște, a putea, a ritma, a simți, a striga, a săpa, a uita, a zice, apa, aprig, BIBLIOTECA PROPRIE, București, cal, Ce frig, ce frig e, coridoare, culori senzoriale, degete amorțite, Editura Cartea Românească, electicitate, șoseaua Pantelimon 302, femei, fiecare, formații, frunte, geamuri, GELLU NAUM, grâu, gură, iubire de ploaie, iubitele noastre, la căldură, la nevoie, legile lumii, mama, nedumerire, obscuritate, ochi, ochi închiși, odăi, panglici, Partea cealaltă, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, principiu, publicat de Bot Eugen, pământ, sectorul 2, singuri, singuri și triști, streașină, subțiori, talpa lumii, tandru, toamnă, triști, tulpane. Scrie un comentariu

Spre toamnă se apropie femeile talpa lumii

legate cu tulpane pe sub ochi

câţiva le întind nişte grâu într-o mare iubire de ploaie

apa cade pe ele ca pe o streaşină

nici nu ştiţi ce frig e Dar în odăi la căldură

alţii de teapa lor le mângâie

noi ţopăim la geamuri le strigăm

dar cum să ne audă în tandra lor obscuritate

luaţi-ne în braţe iubitelor noastre alăptaţi-ne sîntem băieţi buni

la nevoie zicem şi “mama” batem din palme

ritmăm legile lumii în care ne învârtim singuri şi trişti

daţi-ne panglici pentru frunte

la nevoie ne putem îmbrăca în culori senzoriale

nici nu ştiţi ce frig e Primiţi-ne la subţiori degetele amorţite

în electricitatea lor nedumerită

am venit pe jos cu ochii închişi fiecare în urma unui cal

ne împingea principiul vostru aprig pe care îl simţeam foarte bine

am săpat coridore spre voi ne-am lipit pământul pe gură

iubitelor noastre nu vă daţi seama

ne apropiem în formaţii singurii care nu v-am uitat

puteţi să ne şi naşteţi e tot una

rostogoliţi de-a valma ca nişte roţi uituce

secerătoarelor ne îngropăm sub prag

* Partea cealaltă; Editura Cartea Românească; 1991

Navetiști în cer

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 3, 33, 7, a asculta, a înarma, a înfige, a înhăma, a întreba, a învăța, a învăța să mori, a învăța să zbori, a bate, a călca, a deschide, a devora, a face naveta, a fulgera, a ignora, a muri, a răspunde, a se întoarce, a striga, a trage, a tăinui, a zbura, admiratori, aer, aripi, aripi negre, aripă, înapoi, înaripat, încălțat, înfipt, îngeri, îngeri păzitori, buchete de flori, București, cale, car, carul lui Mercur cu trei roate, când, celest, celeste căi de lapte, ceruri, chemare, chemări, cioc, concupiscent, concupiscente sirene, curios, curios să știu, căi, disperare, droaie, eu, șapte, șoseaua Pantelimon 302, știu, fapt de seară, feblețe, fulger, fulgere, furtună, furtună de îngeri, grele noroaie, greu, hei, herghelie, herghelii, iluzie, iluzii, lapte, lume, lume sublunară, luminat, lumini, lumini-o droaie, Mercur, naveta, Navetiști în cer, navetist, navetişti, Neptun, nimic, noapte, noaptea întreagă, noian, noiane de-admiratori, nori, noroi, nouri, nouri de ploaie, nu, oare, pereche de aripi vreo şapte, perechi, perechi de aripi vreo șapte, picioare, picoare, ploaie, poartă, poezie, POEZIILE MELE, porți, publicat de Bot Eugen, pământ, păstor, păzitor, roate, roată, roți, sechestrat, sectorul 2, sfoară, sfori, sfori după sfori, sine, singurătate, sirene, sublunar, sublunară, subsuori, sunt, sunt curios, sunt curios să aflu, să zbori, sălbatic, sălbatică, tam-tam, torenţiale ploi, trei, treizeci și trei, treizeci şi trei de herghelii în, tridente, tristeţe, tu, turmă, turmă sălbatică de iluzii şi no, umbră, umbră de febleţe, visător târziu, vultur, zeu, zeul Neptun, ţeastă. Scrie un comentariu

– Hei, tu,
visătorule târziu,
cu ţeasta înfiptă în nori,
sunt curios,
sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori?
mă-ntreabă vulturul,
cu disperare trăgând
sfori după sfori, sfori după sfori…

– Sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori
cu picioarele încălţate în grele noroaie?
mă-ntreabă vulturul,
devorând buchete de flori,
noiane de-admiratori…
– Tăinuiesc, îi răspund,
perechi de aripi vreo şapte
la subsuori
şi în fapt de seară,
când celeste căi de lapte
îşi deschid porţile în lumea sublunară,
eu înham la carul lui Mercur cu trei roate
treizeci şi trei de herghelii înaripate
şi fac naveta noaptea întreagă
printre nouri de ploaie
(luminat de fulgere,
fulgerând printre lumini – o droaie)
pân-la zeul Neptun, şi apoi,
cu tridente-narmându-mi furtuna de îngeri,
mă întorc , ignorând

chemările concupiscentei sirene,

tam-tamul torenţialelor ploi…

– Hei, păstor al turmei sălbatice de iluzii şi nori,
tu, cel sechestrat în ceruri de îngerii tăi păzitori,
sunt curios să aflu cum oare ai învăţat să mori?
mă-ntreabă vulturul,
trăgând după sine o umbră de febleţe
pentru singurătate şi pentru tristeţe.

– Nu mai sunt curios să aflu nimic, de când
navetiştii calcă în aer ca pe pământ,
îmi strigă vulturul, din aripi negre bătând,
sfori după sfori cu ciocul trăgând…

de Bot Eugen

Autumnal

Publicat de boteugen74 pe 4 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a alerga, a apune, a împunge, a înmormânta, a bate, a coborî, a cravașa, a căuta, a descpica, a fâlfâi, a flana, a flutura, a geme, a hrăni, a locui, a oțeli, a persifla, a pieptăna, a plimba, a pălmui, a rânji, a sângera, a scrie, a se bate, a se duce naibii, a se ruina, a spulbera, a străluci, a sufla, a tăcea mâlc, a ucide, a umbla, a vui, abrupte căi, adânc, agonie, albine, albul foii, aripi, aripi negre, aripile verbului sunt, artere, aspirine băute, aspirină, astăzi, Autumnal, în timp ce, îndoieli, bântuită, București, carne, Carul-Mare, ceai, ceai negru, cei morți, cel dus pe gânduri, cel dus pe gânduri șchiopătând, cele şapte minuni ale lumii, ceruri, cetate, cineva, corb, corăbiile cărnii, crunt, cuget, cuvinte, durere, extras, șchipătând, șoseaua Pantelimon 302, flamură, flamură neagră, fluide, frenetic, gând, gâtlejuri, gust amar, impermeabil, inimă, insomniac, leac, luminos, lumină, Lună, mantia de himere, mantie, miere, mii de raze, mine, mişel, mort, muritor, nebună, neuroni, nouri, născut, ochi căprui, orizont, orizonturi de purpură, otrava luminii, otravă, palid, palmă, patimă, pe când, perciuni, peste, piele, plebe, plete, plete negre, ploaia de stele, poezie, POEZIILE MELE, precum, publicat de Bot Eugen, purpură, pustietăţi mişcătoare, pământ, părintește, rebel, roi de albine nocturne, ruginit, rănit, sabie, sânge, Scorpioană, scorpion, scorpionul celest, sectorul 2, sfera, sfera lunii, sfincşii cetăţii, sine, sirene, spate, spirit, stea, Steauă Scorpioană, strigare, strigare smulsă, subterană, sunt, săracii, tâmplă, toamnă, trecere, trecătoare, trepte, tăcere, tărie, umbre, umăr, un domn, unii, Ursa Mică, vânt, vârfurile tăcerii, vene, verb, visători, voce, voce ruginită, vorbe, zdrenţe, zei, zodia agoniei, zodie. Un comentariu

Steauă Scorpioană

Vântul îmi spulberă pletele negre şi impermeabilul suflând,
impermeabilul meu fâlfâie precum o flamură neagră în vânt.
Sunt doar în trecere pe pământ.
Cineva mă-nmormântează-n ceruri, pe când
sângele-mi bate-n artere frenetic din aripile verbului „sunt”.

Muritorule, născut în toamnă, sub zodia agoniei,
leac îţi cauţi în strigarea smulsă din gâtlejurile celor morţi,
în mierea extrasă din cuvinte, -n gustul amar al tăriei,
în aspirinele băute cu ceaiul negru, în albele nopţi…

Scorpionul celest mă împunge cu mii de raze din umbră,
îmi aleargă otrava luminii prin neuroni şi prin vene.
Corăbiile cărnii după sirene cu ochi căprui umblă,
bântuită de-un roi de albine nocturne, tâmpla mea geme.

Vuiesc astăzi pustietăţi mişcătoare sub ploaia de stele,
se ruinează în mine cele şapte minuni ale lumii…
Carul-Mare-şi plimbă visătorii ре-abrupte căi şi rebele,
se duce naibii şi Ursa Mică, – şi iese nebuna din piele…
Plină este sfera Lunii de sine, pieptănându-i perciunii
insomniacului palid care îi locuieşte pe unii.

Vântul îmi spulberă mantia de himere suflând,
mă cravaşează cu patimă, mă pălmuieşte.
Un domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
bătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind…

Coboară treptele-n adâncul subteranei săracii
şi tac mâlc sfincşii cetăţii, cu vorbe plebea-i hrăneşte…
Pe vârfurile tăcerii flanează zeii,despicând
zdrenţele de nouri luminoase,
îşi oţeleşte sabia spiritul şi străluceşte…

Pe când se bate cu îndoielile cugetul, care, vai, sângerează crunt,
inima-şi scrie pe albul foii durerea cu fluidele verbului „sunt”.
Ca un corb rănit, cel dus pe gânduri şchiopătând,
din aripi negre-mi flutură
peste o trecătoare care apune în orizonturi de purpură.

de Bot Eugen

Frici animalice; Fiara

Partajează asta:

Apreciază:

Naufragiul din marea de asfalt

Partajează asta:

Apreciază:

Cuvinte alb-negre(V)

cu reflexii și reflecții

Partajează asta:

Apreciază:

Cuvinte alb-negre

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

Apreciază:

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

Apreciază:

inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Steauă Scorpioană

Partajează asta:

Apreciază:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS