Dimitrie Crudu – La revedere, tată.

Gaudeamus 2016

 

 

 

 

 

Publicitate

Grigore Chiper – Formalități.

Gaudeamus 2016

 

 

 

 

Lecturi de ultimă oră (XXV).

Felix Nicolau: kamceatka time IS honey

 

Lecturi de ultimă oră (XXV);
Felix Nicolau – kamceatka time IS honey;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
Editura Vinea;
București 2014;
Redactor: Nicolae Tzone;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Alba -Iulia 206;
Buiucani,,
Chișinău
Moldova
08.07.2015;
17:26

 

Lecturi de ultimă oră (XXV);
Felix Nicolau – kamceatka time IS honey;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
Editura Vinea;
București 2014;
Redactor: Nicolae Tzone;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Alba -Iulia 206;
Buiucani,,
Chișinău
Moldova
08.07.2015;
17:27

 

Lecturi de ultimă oră (XXV);
Felix Nicolau – kamceatka time IS honey;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
Editura Vinea;
București 2014;
Redactor: Nicolae Tzone;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Alba -Iulia 206;
Buiucani,,
Chișinău
Moldova
08.07.2015;
17:28

 

Lecturi de ultimă oră (XXIV).

Mihail Vakulovski – Riduri.

 

Mihail Vakulovski – Riduri;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
București 2013;
seria Poezie;
colecția Falanga Basarabeană;
colecție coordonată de Dumitru Crudu;
prefață de Dumitru Crudu;
recomandare Observator Cultural;
editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
tipărit la Mega Print Cluj-Napoca;
Biblioteca proprie;
Poezie Românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
23.06.2015;
20:40.

 

Mihail Vakulovski – Riduri;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
București 2013;
seria Poezie;
colecția Falanga Basarabeană;
colecție coordonată de Dumitru Crudu;
prefață de Dumitru Crudu;
recomandare Observator Cultural;
editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
tipărit la Mega Print Cluj-Napoca;
Biblioteca proprie;
Poezie Românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
23.06.2015;
20:40.

 

Mihail Vakulovski – Riduri;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
București 2013;
seria Poezie;
colecția Falanga Basarabeană;
colecție coordonată de Dumitru Crudu;
prefață de Dumitru Crudu;
recomandare Observator Cultural;
editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
tipărit la Mega Print Cluj-Napoca;
Biblioteca proprie;
Poezie Românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
23.06.2015;
20:41

 

Mihail Vakulovski – Riduri;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
București 2013;
seria Poezie;
colecția Falanga Basarabeană;
colecție coordonată de Dumitru Crudu;
prefață de Dumitru Crudu;
recomandare Observator Cultural;
editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
tipărit la Mega Print Cluj-Napoca;
Biblioteca proprie;
Poezie Românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
23.06.2015;
20:41

Lecturi de ultimă oră (XXIII).

Valeriu Mircea Popa – Cercul de camfor.

 

Valeriu Mircea Popa – Cercul de camfor;
Editura Herg Benet Publishers 2013 București;
Copertă: Mircia Dumitrașcu;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
22.06.2015;
18:35.

 

 

Valeriu Mircea Popa – Cercul de camfor;
Editura Herg Benet Publishers 2013 București;
Copertă: Mircia Dumitrașcu;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
22.06.2015;
18:35.

 

Valeriu Mircea Popa – Cercul de camfor;
Editura Herg Benet Publishers 2013 București;
Copertă: Mircia Dumitrașcu;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
22.06.2015;
18:36

 

Lecturi de ultimă oră (XXII).

Constantin Acosmei – Jucăria mortului.

 

 

Constantin Acosmei – Jucăria mortului;
Ediția a IV-a revăzută;
2012;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
Seria Poezie/colecția Reeditări;
Editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
prefață de Daniel Cristea-Enache;
Tipărită la Mega Print Cluj-Napoca;
Poezie românească;
Biblioteca proprie;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
22.06.2015;
18:09.

 

Constantin Acosmei – Jucăria mortului;
Ediția a IV-a revăzută;
2012;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
Seria Poezie/colecția Reeditări;
Editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
prefață de Daniel Cristea-Enache;
Tipărită la Mega Print Cluj-Napoca;
Poezie românească;
Biblioteca proprie;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
22.06.2015;
18:10.

 

Constantin Acosmei – Jucăria mortului;
Ediția a IV-a revăzută;
2012;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
Seria Poezie/colecția Reeditări;
Editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
prefață de Daniel Cristea-Enache;
Tipărită la Mega Print Cluj-Napoca;
Poezie românească;
Biblioteca proprie;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
22.06.2015;
18:10

 

Constantin Acosmei – Jucăria mortului;
Ediția a IV-a revăzută;
2012;
Editura Casa De Pariuri Literare (CDPL);
Seria Poezie/colecția Reeditări;
Editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
prefață de Daniel Cristea-Enache;
Tipărită la Mega Print Cluj-Napoca;
Poezie românească;
Biblioteca proprie;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
22.06.2015;
18:10.

Lecturi de ultimă oră (XXI).

Octavian Soviany – Călcâiul lui Magelan.

 

 

Octavian Soviany – Călcâiul lui Magelan;
volum de poezie;
Editura Cartea Românească;
București 2014;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
20.06.2015;
15:05

 

Octavian Soviany – Călcâiul lui Magelan;
volum de poezie;
Editura Cartea Românească;
București 2014;
Biblioteca proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
20.06.2015;
15:05

Victor Felea – 2 poeme.

Poetul

 
Poetul
Printre munţii lui ideali
Printre spinii urcuşului său îndîrjit
Printre ploi şi morminte
Laolaltă cu vocile surde
Cu mîndria de scrum
Din gîtlejul tăcerii
Laolaltă cu multe şi mari ciudăţenii
Ce par să-l îngroape
Într-un deşert fără margini
Laolaltă cu forţele oarbe
Ce spulberă visele adînci ale ierbii
Poetul
în vâltoarea dorinţelor
În vegetaţia densă a umbrelor
Poetul
Arzînd în flacăra lui solitară
Pentru sacra durere umană
Undeva în ungherul
Ce i-a fost hărăzit
Şi unde cu timpul
Vocea lui va fi cît o lume

 

 

Pînă la capăt

 

 

Să merg pînă la capăt
Aşa cum sînt aşa cum voi deveni
Fiinţînd-cu tatuajele mele
Nevăzute cu buchetul de lacrimi
Strălucind la soarele vieţii
Cu arhitectura bizară a trupului meu
Cu necunoscutele constelaţii lăuntrice
Cu bătrînele voci ale hazardului
Bolborosind fermecătoare neînţelesuri
Cu lumina din sînge
Mereu mai tremurătoare
Să merg pînă la capăt
Cu încîlcitele păduri ale iubirii
Căzînd ridicîndu-mă
Orbecăind uneori sau văzînd
Prea clar cîteodată
Viscerele înfierbîntate ale lumii
Să merg pînâ la capăt aşa cum sunt
Ca un somn întrerupt
Ca un vis al acestui pămînt .

Lecturi de ultimă oră (XX).

Gelu Diaconu – Blues.

 

Gelu Diaconu – Blues;
Casa De Pariuri Literare (CDPL);
București 2013;
seria Poezie/colecția Prezent;
editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
tipărit la Mega Print, Cluj-Napoca;
Biblioteca Proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București;
16.06.2015;
19:15.

 

Gelu Diaconu – Blues;
Casa De Pariuri Literare (CDPL);
București 2013;
seria Poezie/colecția Prezent;
editor: Un Cristian;
producție: Victor Jalbă-Șoimaru;
tipărit la Mega Print, Cluj-Napoca;
Biblioteca Proprie;
Poezie românească;
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București;
16.06.2015;
19:16.

Adrian Urmanov – 3 poeme.

Cărnuri canonice (2001)

 

Avortând anusian (păcatul)

 

 

 

 

cumva am penetrat un cer nou, plutesc căpșuni și lapte
      și e soare.
simt dragoste când bate vântul dinspre tine cu miros
      umflat
și simt dragoste
când ți se redimensionează buzele și limba și acoperă
        metroul și tnb-ul și universitatea.

 
am ajuns să-mi curgă avortoni din vârful degetelor
       copiii mei făcuți cu oscar wilde,
cum să vă făt în eprubetă, în mame purtătoare
vreau să vă sugeți sânii și fesele din uterul meu
până vi se vor umfla anii
până la prima erecție –
atunci vreau să știu că

 
pe mine
mă veți sparge dinăuntru spre ei cu prima ejaculare

 

 

 

 

 

 

 

drepturi greu de injectat
ne fac tot mai grabnică exfolierea de Dumnezeu
        ca și acum
alunecările pe muchii tocite ar fi de ajuns

 
– o dedublare absolut necesară pentru cei cu pielea rigidă.
ținerea de minte absolut incomodă
orbește
absurdul acceptării unei inhalări oarbe: necondiționate
        necontrolate nedirecționate se apropie cumva
– în ciuda aparentei elasticități –
de o nouă erecție.
să ne temem.

 
mcdonalds-ul fericirii medii și-a intrat în drepturi.
      a pătruns pe piață.
m-au apucat durerile. am să te rod
       milimetru cu milimetru așa cum te făt.
majoritarul măreț ideal va trebui să ucidă
fiindcă.

 

 
stelele poartă dorințe de futere de moarte de droguri
        de bani
nu se va mai naște anticristul.

 

 

 

 

 

 

 

(m-am târât sinucigașă în vaginul mamei)

 
în jurul planetei într-o cutie de conservă printre senzații
         materiale pe care nu le văd dar le simt ca pe niște
         intestine vii
nobil vorbind – o lună de miere doar cu formele mele
         de carne
fără ceilalți și parizer fără prez și pastă de ghete
mă fut că n-avem rezervare. acolo era anunț că e pe moca
          – se intră dacă te-ai născut
dacă face figuri rămânem afară dar nu plecăm nicăieri –
          eu de întors nu mă mai întorc
până la urmă tot ce-i scris rămâne și dacă le-ntindem și
          ochii să-i vadă
          ce de câine bătut sunt
se-nmoaie.

 
stă scris că va urma și o continuare.

 

 

 

 

 

* din volumul Literatură de consum, publicat la Editura Vinea din București în 2005.

Ion Cristofor – Orchestra de jazz.

Ion Cristofor – Orchestra de jazz;
volum de poezie;
Editura Napoca Star;
Cluj-Napoca;
2012;
biblioteca proprie;
poezie românească;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
18.05.2014;
16:21

 

Ion Cristofor – Orchestra de jazz;
volum de poezie;
Editura Napoca Star;
Cluj-Napoca;
2012;
biblioteca proprie;
poezie românească;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
18.05.2014;
16:22

De-a bușilea printre cuvinte, pe sub tavanul cu nori (III).

 

 

De-a bușilea printre cuvinte, pe sub tavanul cu nori (II).

 

Arme și nopți albe.

Meridianele sufletului
(varianta finală)

Locuit de nesomn ca de un munte cu piscuri
deportate în ceruri, îți îngropi
pașii în lumi paralele,
în umbletul lor de sub puzderia de stele.

Cine să calce pe urmele tale și peste
capetele celor proști,

tinere îmbătrânind sub soare,
cu retina pigmentată de amurguri ?

de Bot Eugen

Din volumul Pictat de ploi, Editura Larzcolor, Chișinău, 2008.

07:04 18.05.2013

Arme și nopți albe.

Meridianele sufletului

(varianta finală)

Arme și nopți albe;
Meridianele sufletului;
poeziile mele;
fotografiile mele;
poem;
volum de poezie;
Pictat de ploi;
Editura Larzcolor;
Chișinău;
2008;
varianta finală;
18.05.2013;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.

Singurătatea mi-este martor.

Zidind în pustiu.

(Varianta finală)

 

 

Să-ți cauți umbra ca miopii,
s-o spânzuri după de un nimb …

 

 

de mine-ncerc să mă apropii,
de mine fug de-atâta timp.

 

 

Să crezi orbește-n tine
și să te zidești
cu tâmple arse de nesomn
până la soare
într-un vis;
să nălucești apoi un turn
cât noaptea de înalt …

 

 

înfiat de noptieră
cu tot cu cearcăne și umbră,
am început
cândva demult
să îngemănez
pe pagini umede
amurguri cu aurore.

 

 

Dar m-a făcut nebun o lume,

căci singurul meu martor

a fost singurătatea

 

 

și am sfârșit prin a cădea
din visul meu într-un coșmar
străin,
zdrobindu-mi oasele de la picioare.

 

 

Să-ți alergi sângele după himere,
să fugi ca orbii după inimă mereu,
să-ți spânzuri după umbra în cădere
de umărul obosit al lui dumnezeu …

 

 

nimic,
nimic nu îmi lipsește,
nimic,
nimic nu este-al meu.

 

 

Hai, fabrică-ți, așadar,
măști, iluzii, copii,
te lasă îndrumat de tartor …

 

 

de mine-ncerc să mă apropii,
singurătatea mi-este martor.

 

 

 
2006-2007

de Bot Eugen

 

*din volumul Pictat de ploi, Editura Larzcolor, Chișinău, 2008

 

 

 

Singurătatea mi-este martor.

Singurătatea mi-este martor;
Zidind în pustiu;
2006-2007;
poeziile mele;
personale;
varianta finală;
volum de poezie;
Pictat de ploi;
Editura Larzcolor;
Chișinău;
2008;
fotorafiile mele;
Chișinău;
publicat de Bot Eugen;
05.05.2013;
08:03

Singurătatea mi-este martor;
Zidind în pustiu;
2006-2007;
poeziile mele;
personale;
varianta finală;
volum de poezie;
Pictat de ploi;
Editura Larzcolor;
Chișinău;
2008;
fotorafiile mele;
Chișinău;
publicat de Bot Eugen;
05.05.2013;
08:03

Singurătatea mi-este martor;
Zidind în pustiu;
2006-2007;
poeziile mele;
personale;
varianta finală;
volum de poezie;
Pictat de ploi;
Editura Larzcolor;
Chișinău;
2008;
fotorafiile mele;
Chișinău;
publicat de Bot Eugen;
05.05.2013;
08:05

Lecturi de ultimă oră (XVII).

 

Lecturi de ultimă oră (XVII);
Biblioteca proprie;
poezie românească;
volum de poezie;
poem;
Dumitru Crudu;
Eşarfe în cer;
Editura Cartier;
Chişinău;
octombrie 2012;
21.10.2012;
Bucureşti;
20:05;
publicat de Bot Eugen.

 

 

Aurel Rău – Micropoeme şi alte poezii.

 

Aurel Rău – Micropoeme şi alte poezii;
volum de poezie;
poezie românească;
biblioteca proprie;
fotografiile mele;
Editura Dacia;
Cluj-Napoca;
1975;
publicat de Bot Eugen.

 

 

”Singurătatea de miercuri” – volumul de poezie care mi-a înșelat așteptările.

 

 

În urma unui dialog în care îmi expuneam la modul onest părerea despre  volumul său de poezie ”Singurătatea de miercuri”,
Liliana Armașu a decis să șteragă de pe peretele său  toate comentariile. Și eu care credeam că autoarea acceptă atât criticile cât și laudele(nu rareori ipocrite) din partea cititorilor de poezie ….
Îi doresc, totuși,  poetei multă inspirație în continuare, pentru că, se pare, are nevoie de așa ceva. Volumul  ”Singurătatea de miercuri”,
cu rare excepții,  este plin de narațiuni banale, nu rareori excesiv de adjectivate și  înzorzonate  cu enumerări  și detalii inutile(”degete subțiri”,” pix învechit”,” vagile senzații,”, ”plimbare obligatorie” etc.). Unele poeme, deși conțin
în esență idei originale, sunt sufocate de multe imagini și expresii redundante  gen ”cu ce-aș putea oare să diluez/
acest pietrificat concentrat de timp” sau  expresii greoaie și lipsite cu desăvârșire de orice fior liric: ”vagile senzații ale atingerii”, ”sfânta promisiune a dezlegării”,
”carnea amară a singurătății”, ”iarba fragedă a unui mormânt”, ”adulmecă molcomele adieri dinspre nord ale vântului” , /mă înghesui tot mai îndârjit
și mai îndesat în acest corp de/neogoit”, alte expresii sunt revoltător de banale: ”fructul neatins al libertății”,  ”dintr-o revoltă
încă nes(u)pusă a spiritului”, ”spiritele fără materie oricum nu au identitate” sau de-a dreptul hilare: ”/lăsându-te pe tine să fii și dădaca/singurătății lor/”.
Alte expresii sună forțat chiar și pentru un cititor neavizat de poezie, cum sunt aceste versuri de un narcisism gratuit: ”zâmbindu-le ironic de la/înălțimea tinereții
tale de miercuri/” sau ”miercuri e un fel de/ prima tinerețe a săptămânii/”. Alte poeme, cum spre exemplu este poemul ”Transfer”, sînt alcătuite aproape
în exclusivitate dintr-un șir nesfârșit de obiecte, pe care, enumerându-le, la un moment dat, obosești și nu mai
realizezi de unde ai pornit și unde-ai ajuns, și ce vrea să spună autorul. Alte poeme nu duc lipsă nici de expresii ori
imagini ambigue, cum se-ntâmplă spre exemplu în primele versuri și/sau în prima frază din poemul  ”Adaos”:
”/Se vede că s-a stins azi în oraș un om/ de atâta zarvă multă vine într-adaos/”,  sau  alambicate: ” și sorb
cu/nfrigurare înlăcrimat oftatul”.   Singurele poeme din acest volum, demne de luat în seamă, în opinia mea, ar fi
”Poem de leagăn pentru oamenii singuri”, ”Despre cea care te lasă fără…” și ”Noaptea e mai mult decât întunericul”.
Celelalte, deși conțin pe alocuri imagini interesante, sunt pline de redundanțe și dezvoltări excesive.  Și spun asta, gândindu-mă
la faptul că despre singurătate se poate scrie și ”scurt, clar și cuprinzător”. Una peste alta, îi doresc Lilianei Armașu
multă inspirație în coninuare, întru asumarea unei singurătăți mai singure (cu mai puține cuvinte) și mai sigure pe sine,  decât cea ”de miercuri”.

 

publicat de Bot Eugen

 

 

 

Lecturi de ultimă oră (XVI).

 

Marius Ștefan Aldea – Simfonia frânei;
volum de poezie;
Editura Herg Benet;
București;
2011;
bibliotecă proprie;
poezie românească;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.

 

 

 

 

Lecturi de ultimă oră (XV).

 

Noua poezie basarabeană;
Antologie de poezie;
poezie românească;
Antologie şi prefaţă de Dumitru Crudu;
Institutul Cultural Român;
Bucureşti;
2009;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.

Savatie Baştovoi – Mergem să ucidem băşinoşii pământului

 

Dacă ai călcat în copilărie
broaştele cele râioase gândacii
dacă ai omorât muştele şi ţânţarii
ştii cum se face

 

capul lor este o nucă
pe care vrei s-o mănânci
inima lor este un ţânţar
care nu te lasă să dormi

 

ceea ce atârnă cu păr
este o broască pe care trebuie
să o calci
calc-o!

 

funie
lanţ de la drujbă
cuţit
o bucată simplă de fier

 

alege

 

mergem să ucidem băşinoşii pământului!

 

 

Matei Vişniec – Mă preocupă

 

Cum să vă dau eu flori, doamnă,
 când vedeţi în mod clar că sunt în război
 cu florile
 le retez pe unele şi le calc în picioare
 pe altele le mănânc
 doamnă, nu mă confundaţi, eu nu sunt vânzătorul
 de flori
 vânzătorul de flori zace la intrarea în florărie
 eu personal i-am despicat pieptul cu o lovitură
 de sabie
 iar florăria după cum vedeţi tocmai sunt pe cale
 să o fac fărâme, ţăndări, zob
 doamnă, vă repet, nu pot să vă compun niciun
 buchet
 eu tocmai sunt pe cale să otrăvesc toate florile
cu vitriol
 în curând nu va mai fi nimic aici
 până şi cuvântul florile îl înec în beznă
 da, am ceva împotriva florilor
 nu, doamnă, nu sunt mort
 dar mă preocupă

Lecturi de ultimă oră (XIV).

 

 

Matei Vişniec – La masă cu Marx;
biblioteca proprie;
poezie românească;
Editura Cartea Românească;
Bucureşti;
2011;
publicat de Bot Eugen.

Lecturi de ultimă oră (XII).

 

Vasile Romanciuc – Purtătorul de cuvânt al tăcerii;
volum de poezie;
poezie românească;
biblioteca proprie;
Editura Arc;
Chişinău;
2011
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen
05.08.2012
18:30.

 

 

 

 

Lecturi de ultimă oră (XI).

 

Aleksandar Stoicovici – Vineri;
volum de poezie;
Editura Herg Benet;
Bucureşti;
2011;
biblioteca proprie;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen;
05.08.2012;
17:12.

 

 

Victor Felea – Ritual solitar.

 

 

Victor Felea – Ritual solitar;
volum de poezie;
poezie românească;
Poeţii Clujului;
Editura Dacia;
Cluj-Napoca;
2001;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.

 

 

Vlad Pâslaru – Celălalt obraz.

 

Vlad Pâslaru – Celălalt obraz;
biblioteca proprie;
poezie românească;
volum de poezie;
Editura Princeps;
Chişinău;
2007;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.

 

 

 

 

Lecturi de ultimă oră (IX).

 

Radu Vancu – Monstrul fericit;
volum de poezie;
Editura Cartier;
Chişinău;
2009;
publicat de Bot Eugen;
Bucureşti;
27.07.2012;
17:32

 

 

 

 

 

Lecturi de ultimă oră (VIII).

 

Dan Coman – Dicţionarul Mara;
volum de poezie;
Editura Cartier;
Chişinău;
2009;
publicat de Bot Eugen.

 

 

 

 

Lecturi de ultimă oră (VI).

 

Nicolae Popa – Lunaticul nopţii scitice;
volum de poezie;
Editura Cartier;
Chişinău;
1995;
publicat de Bot Eugen.

 

 

Adrian Popescu – Drumul strâmt

 

Adrian Popescu – Drumul strâmt;
colecţia Poeţii Clujului;
Editura Dacia;
Cluj-Napoca;
2001;
publicat de Bot Eugen.

Zeta – femeie-copil de bani gata,

 

așteaptă hackerii să le dai plata.
Intrând pe ușa din spate,
au ajuns la fața locului
și câinii de la securitate.
Toate cărările șobolane
duc către umbra ta
care-și târâie
de la o zi la alta
nopțile negre
sub soare.
Adevărul e că se fură,
se fură lemne
în întreaga Românie
pentru poemele ciordite
de pe net
și publicate pe hârtie.
Va veni însă o vreme
când,
mâna care scrie,
versuri va cresta
pe brațul tău de lemn,
făcând astfel
să țâșnească la lumină
un volum de poezie
cu miros de sânge,
nu de hârtie.

de Bot Eugen

Takashi Arima – Arta de a ucide

 

N-ar fi putut să treacă prin altă parte, nu Decât pe sub nasul MEU? Acest
plictis ce fuge ca o zebră. Simţurile mele aflate la pândă ţintesc. Butelia de bere ce zăcea pe
covor A fost culeasă rapid.
îmi înarmez braţul Şi zvârr! către nesimţitul intrus

 

Să nu credeţi că-mi închipui c-aş fi războinicul
Din vremea Războaielor civile
Ce doboară c-o piatră păsările din zbor.
Oboseala de după o zi de muncă
O adorm cu unul sau două pahare de bere
Ce mă fac să cad într-o stare de dulce euforie.
Să trăieşti ca un celibatar în fiecare zi nu e deloc uşor, Să-ţi umpli vremea după ce dejunul e gata,
Timpul e lung şi te apasă greu.

 

Despre cele sfinte, s-avem iertare.
Şi-apoi n-am nici un chef să-mi împart viaţa cu una din acele
animale de casă
Şi mai mult, să fiu generos şi să iert Când se îndoapă cu micile mele economii.
încep să lansez din nou aceeaşi butelie.

 

Celălalt, perfidul
Tocmai dispare într-un colţ mai întunecat
Al camerei ignorând ce e menajul
Când nu ştiu al câtelea tir
Şi-atinge ţinta, lovitura a fost norocoasă
Şi adversarul e terminat, dat peste cap.
S-a zbătut, a dat din picoare
Dar acum e imobilizat.

 

E terminat
Mizerabil sfârşit
Pe care-l constat pe viu, apropiindu-mă.
Cu adevărat
A meritat-o, pare a spune
Zâmbetul crud ce-mi răsare pe buze
Şi murmur încet, cântărindu-mi silabele:
-E bine pentru tine.

 

* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997;

*Prefață, traducere și note de Ion Cristofor;

 

 

 

Takashi Arima – Celebra actriță

 

Vâna muşte
Pe trotuarul din faţa farmaciei.
Cu aceleaşi mişcări ce le avea altădată în faţa camerelor.
Pozând ca pe ecran.
Repeta fără-ncetare acelaşi gest
Pe buze cu acelaşi surâs îmbietor.
Ce dacă o maşină îi stropea cu noroi
Rochia – în culori vesele
Ea continua să privească trecătorii.

 

De onoruri şi recompense
S-a bucurat până acum
Iar mulţimile au aplaudat-o.
Acum camerele au dispărut
Ca şi realizatorii ce-au lansat-o.
Strada tocmai s-a golit,
Dar ea se dăruieşte cu toată fiinţa ei,
Şi urmăreşte cu insecticidul de reclamă
Muştele desenate pe afiş.

 

* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997

* Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor.

 

 

 

Takashi Arima – Falsificatorul

 

Sunt tipograf
Şi fac bancnote false.
Cu hârtiile astea falsificate îmi asigur pâinea
Comand costume şi îmi plătesc locuinţa.
Nimeni nu bănuieşte c-aş fi falsificator Până şi trezorierul de la Banca Japoniei Primeşte
imitaţiile mele ca mărunţiş pentru ţigări Şi oferă cu ele cadouri pentru soţie şi pentru şefii săi.
Sunt tipograf
Şi fac bancnote false.
într-o zi mi-am plătit impozitele cu hârtiile astea falsificate
Apoi am fost vizitat de-un inspector.
M-am trezit deodată în faţa unui judecător Şi-ameninţat cu articolul 148 al Codului Penal. La
urma urmei, banii mei erau cei buni Iar frumoasele, oficialele lor bancnote – nişte zdrenţe.

 

* din volumul Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997;

* Prefață, traducere și note de Ion Cristofor;

 

 

Takashi Arima – O mașină

 

O maşină a scris O maşină a calculat
O maşină a copiat O maşină a vorbit
O maşină a făcut o maşină O maşină a făcut o maşină care face maşini O maşină a produs o
maşină Şi aceasta operează o maşină

 

O maşină a unei maşini a maşinii

 

O maşină a estropiat o fiinţă umană O maşină a lichidat un bărbat O maşină a unei maşini a
maşinii maşinii

 

* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997

* Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor

Takashi Arima – Din lac în puț

 

De câtăva vreme
Nimic din ce duc la gură
Nu-mi prieşte.
Sake-ul* autohton, tovarăş singurătăţii mele mă leagănă
într-o dulce beţie Dar mahmureala ce urmează Nu-i fără-ndoială cadou pentru ficatul meu.
Iar orezul gătit de mine însumi în cambuza ce-mi ţine loc de bucătărie Nimic nu spune c-ar fi
prăjit cum se cuvine.
Păzeşte-te.
Chiar şi-atunci când deschid un borcan de shiokara** sau de
tsukudani***,
Am impresia că-s o pasăre ciugulind pe păşune Iar mandarinele din lyo pârguite în vântul
venind dinspre
mare,
Deşi au bun gust în gură, E sigur că nu-mi vor scădea nivelul zahărului.
Mesele pe care le iau în altă parte
Au avantajul că-mi oferă prilejul de a sta pe un scaun,
Dar prezenţa gândacilor şi-a şoarecilor
Nu-i deloc igienică.
Bento-urile**** distribuite în pachet la amiază
Sunt foarte bine gătite.

 

Dar, mă jur, au condimente şi coloranţi sintetici din belşug.
Chiar şi omleta, la naiba,
Face să-mi urce colesterolul.
Ţigările, mi-am impus să nu mă mai ating de ele,
Dar vitaminele pe care le iau după fiecare masă
Dacă sunt cu-adevărat eficace
S-ar putea să aibă şi efecte secundare.
Cât despre cafea… Nu-i prieşte stomacului.

 

Trecut de cincizeci de ani
Trăieşti singur, transferat într-un asemenea loc Ca să-ţi câştigi pâinea. Cu fiecare zi, toate
astea te macină. Răul înanintează cu paşi mari, o ştii. Serile triste, când nu ai pe nimeni cu cine
să schimbi o vorbă, Te-mping să intri prin baruri unde te-mbeţi Si când te-ntorci în celula ce-ţi
serveşte de locuinţă Te simţi asemenea deţinutului care aude că e condamnat la închisoare
pe viaţă.
îmi închipui cu oroare
Că astfel îmi voi petrece restul vieţii,

 

Şi mă întorc
cu pumnii strânşi, fără o vorbă
până ce intru în criză, când strigătul îmi scapă …

 

 

* Sake – Băutură tradiţională japoneză obţinută prin fermentarea orezului(berea de orez).

** Shiokara – ouă, maţe de peşte cu sare.

*** Tsukudani – Aliment în conservă, fiert în sos de soia.

**** Bento – Mâncare tradiţională japoneză, din orez, cu diferite condimente.

 

+ Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997.

+ Traducere, prefaţă şi note de Ion Cristofor.

 

 

 

 

Takashi Arima – Au săpat totul

 

Au săpat totul Şi-au făcut ca nouă şoseaua
Totul săpat Şi-au îngropat conductele de apă
Totul săpat Şi le-au înlocuit pe cele de gaz
Totul săpat Şi-au îngropat firele electrice
Totul săpat Şi-au instalat canalele de scurgere
Totul săpat Şi-au construit metroul
Totul săpat Şi-au transformat străzile-n mlaştini.

 

* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997

* Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor.

 

 

 

Takashi Arima – Ședințe

 

Pentru a pregăti şedinţa generală Alegem un comitet director. Câţiva întârziaţi.
Pentru a alege comitetul director Formăm o comisie specială. Câţiva somnolenţi.
Pentru a pregăti comisia specială Alegem o comisie permanentă. Câţiva renunţă pe la jumătate.
Pentru a pregăti comisia permanentă Alcătuim un mic comitet. Unii nu deschid gura.
Pentru a pregăti acest mic comitet Ţinem o şedinţă de pregătire. Absenţi.
Pentru a pregăti această şedinţă pregătitoare Dăm un banchet. Antren general.

 

* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997

* Prefață, traducere și note de Ion Cristofor

Vlad Pâslaru – poem

 

Când am să plec de printre voi
Cu-o pâine neagră-n loc de cântec,
Veţi rage toţi ca nişte boi
cu sovestea-necată-n pântec.

Moscova, feb. 1983

 

* din volumul „Celălalt obraz”;

* Editura Princeps; Chișinău; 2007;

Vlad Pâslaru – poem

 

Iar latră câinii
gândului în mine
Ş-icoane triste
storc lacrimi de nisip…
Cum s-ar dori tăcerea
vărsată în revoltă:
să fulgere privirea,
să cadă piatră slova,
mânia zbuciumată,
crescută-n umilinţă,
să-şi scuture privirea
pe feţe speriate,
vopsite cu ruşine,
mascate cu dreptate…
Deşert de mine şi de dânşii,
a doua zi pustiu să trec,
fără să-mi pese că învinşii
cu ură şi cu teamă mă petrec.

Moscova, februarie 1983

 

 

*din volumul „Celălalt obraz”;

* Editura Princeps, Chișinău,2007 ;

 

 

 

Charles Bukowski – O noapte umedă

 

zdreanţa.
zăcea acolo, strălucind.
nu mai puteam face cu ea nimic.
ploua.

s-a ridicat şi-a plecat.
ei, draci, m-am gândit, i-aceeaşi poveste.
mi-am pus ceva de băut, am deschis radioul,
am stins o parte din lumini
şi mi-am aprins o ţigară nemţească,
neagră şi amară.
am auzit un ciocănit
şi-am deschis uşa.
un pitic stătea în ploaie:
ai văzut cumva un porumbel pe veranda ta?
i-am spus că n-am văzut un porumbel pe veranda mea
şi el mi-a spus că dacă văd un porumbel pe veranda
mea
să-l anunţ.
am închis uşa
m-am aşezat şi-o
pisică neagră a făcut un salt
prin fereastră, mi-a sărit în poală
şi-a început să toarcă, era un animal frumos,
am dus-o în bucătărie şi-am mâncat împreună
o felie de şuncă.
am stins toate luminile,
m-am băgat în pat şi pisica s-a băgat lângă mine
şi torcea, mi-am spus, cineva, totuşi, mă place,
pe urmă pisica s-a pişat pe mine,
pe cearşafuri, hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine?
am luat-o şi-am aruncat-o afară
în ploaie,
mă gândeam, e ciudat, pisica aia
pişându-se pe mine
şi pişatul ei la fel de rece ca ploaia.
apoi am sunat-o pe ea,
hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine,
ai înnebunit sau ce?
am închis, am dat jos cearşafurile
şi m-am întins în pat, ascultând ploaia.
uneori un bărbat nu se descurcă
şi-atunci e cel mai bine să stea întins, nemişcat,
şi să-ncerce să nu se gândească la
nimic.
pisica aia avea o zgardă,
aparţinea cuiva.
cât despre femeie
nu ştiu.
* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”;Editura Polirom; București; 2007;
* traducere, prefață și note de Dan Sociu

 

 

 

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

 

ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile

 

 

poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi

 

o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!

 

e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau

 

dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi

 

trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac

 

mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge

 

“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”

 

“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”

 

intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey

 

hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping

 

aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină

 

mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă

 

nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă

 

stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult

 

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;

*traducere, prefață și note de Dan Sociu

 

 

 

 

Charles Bukowski – O treabă pentru stetoscop

 

doctorul meu a ieşit din operaţie
şi s-a întors la birou.
ne întâlnim la pisoar.
“unde-ai găsit-o, frate? e genul
la care să te tot uiţi, dar numai atât”

“e specialitatea mea: inimi de ciment
şi trupuri năucitoare. dacă-i găseşti
vreo bătaie de inimă, să-mi spui”
“o să am grijă de ea”
“da, şi te rog să nu uiţi că etica profesională
îţi interzice anumite lucruri!”

 

îşi trage fermoarul şi se spală pe mâini.
“tu cum stai cu sănătatea?”
“fizic, sunt ok. mintea mea însă e bântuită,
psihic sînt terminat, răstignit pe mica mea cruce
şi toate celelalte rahaturi!”

 

“o să am mare grijă de ea”

 

“da, doctore, şi să mă anunţi în legătură cu
bătaia de inimă”

 

pleacă.
îmi trag şi eu fermoarul.
doar că eu nu mă spăl pe mâini.

 

sînt cu mult deasupra chestiilor ăstora.

 

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom; Bucureşti; 2007

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

 

 

 

 

Charles Bukowski – Dinți albi perfecți

 

până la urmă mi-am cumpărat
şi eu un televizor color
şi noaptea trecută am dat peste
filmul ăsta:

 

în Paris e un individ care
n-are nici un ban
dar poartă un costum de fiţe
şi-un nod perfect la cravată
nu e nici îngrijorat nici beat
în schimb
tipul stă toată ziua într-o cafenea
şi toate femeile frumoase sânt
îndrăgostite de el şi
cumva reuşeşte să-şi plătească
la timp chiria şi
tot urcă şi coboară nişte scări şi
cămăşile strălucesc pe el şi
le spune fetelor
că ele nu ştiu să scrie poezie
că el ştie dar
nu simte
deocamdată
nevoia
pentru că el acum caută
de fapt Adevărul.
tunsoarea lui e şi ea perfectă
nu e niciodată mahmur
n-are nici un tic
nu i se zbate nici o pleoapă
iar dinţii
veşnic albi perfecţi.

 

ştiam ce urmează:
tipul avea să rămână cu poezia
femeia şi
Adevărul.
aşa că am închis televizorul
gândindu-mă, aşa-ţi trebuie,
în pizda mă-tii, cretinule,
le meriţi pe toate
trei.

 

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom 2007;

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

 

 

 

 

Charles Bukowski – Curvei care mi-a furat poemele

 

unii spun c-ar trebui să ne ţinem departe
resentimentele de poezie,
să ne ţinem abstracţi, şi au într-un fel dreptate,
dar, hiiisuse! doişpe

poezii pierdute şi nu păstrez copii şi ai şi picturile
mele
cele mai bune; e sufocant:
vrei să mă distrugi cum vor toţi?
de ce nu mi-ai luat banii? de obicei asta fac curvele,
îmi curăţă buzunarele
când sînt prăbuşit.
data viitoare ia-mi mâna stângă sau una de 50 de dolari
dar nu poemele mele:
n-oi fi eu Shakespeare
dar uneori pur şi simplu
nu-mi mai ies altele, abstracte sau nu;
o să fie mereu bani şi curve şi beţivi,
până-n ultima clipă,
pân-o să cadă şi ultima bombă,
dar, cum zice Dumnezeu,
stând picior peste picior,
Observ că am făcut mulţi poeţi
dar prea puţină
poezie

 

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”;
Editura Polirom 2007; traducere de Dan Sociu

 

 

 

 

Dinu Flămând – Poem

 

 

cu o risipă de gesturi tragice
toată noaptea copacii și-au smuls crengile

forțele vorbeau în întuneric un dialect de
sibile bete
fumurile de coastă
schimbau macazul vânturilor
mierea se otrăvea în faguri

se simțea că lui Dumnezeu nu îi mai era
destul că există

oamenii începeau să înnebunească prin case
iar vulpile să șuiere-n sobe stinse

totdeauna se întâmplă ceva când întrebarea este
prea mare pentru răspuns

vântul

* Umbre și faleze; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

 

 

 

Ovidiu Genaru – 1977

 

 

Tratament cu muzică și cuburi de gheață
provenite din propriile noastre lacrimi
păstrate la frigider

Îmbuteliați în camere strâmte la psihiatrie
în inima pădurilor negre
eram prea obosiți de făgăduințe.

* Trandafir cu venele tăiate; Editura Vinea; București; 2008.

* Redactor de carte: Nicolae Tzone.

Virgil Mihaiu – Crepuscul

 

 

apuneam
în gura
și sexul
tău

apuneam
pe câmpia solară
a spatelui tău

nu-ți trădam cifrul

cred că încercam să mă sinucid
în tine

dar tu te făceai
fecioară
să mă renaști

* Lusoromână punte de vânt; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

 

 

 

Virgil Mihaiu – Citat

 

intram în casa lui gellu naum
giulgiul dictaturii
fusese aruncat peste bucurești

plecam spre casă de la gellu naum

răspunsese lapidar
plângerilor mele:

„ răul e`n lume! ”

* Lusoromână punte de vânt; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

Virgil Mihaiu – 11 februarie 2008

 

nu știu dacă poesia
mai poate salva ceva
dar mă salvează
gândul că poesia
m`ar putea salva

* Lusoromână punte de vânt; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

Gellu Naum – Înotătorul de fier

 

 

Repopulez după ştiinţa mea

persoanele în doliu s-au aşezat pe scaune
şi eu le pun inelele de recunoaştere
pe degete la mâini şi la picioare

când vor putea visa în somnul meu

* Partea cealaltă; Editura Cartea Românească; Bucureşti; 1991

Gellu Naum – Alfabet aquatic

 

 

 

 

Aşteptarea cu mâinile în vis
plămânii deasupra nărilor
O pasăre care aduce un cuţit

Te scot goală din oglinda în flăcări

* Culoarul Somnului, 1944

Victor Felea – Eu vin de demult

 

 

Vocea ta se stinge sub paloarea zidurilor înalte
Şi va rămâne doar o poveste
Pe care nimeni n-o va mai şti
Şi iată amurgul desenează umbre
Şi o trompetă plânge
Cu o nostalgie supremă
După ceva ireversibil pierdut
Mâinile tale mă caută oarbe
Şi maşinile trec estompând amintirile
Eu încotro mă îndrept
Casa mea e departe sau poate nici nu există
Eu vin de demult şi nu mă aşteaptă nimeni
Vin fără să fi fost anunţat
Şi uşile voastre stau închise
Asemenea unor aripi înnegrite
Pe care le-a învins furtuna
Şi merg încet pe lângă marile clădiri
Şi parcă merg printre morminte.

* Reminiscenţe naive; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1977.

Aurel Rău – Sarcofag

 

Au dat de el, cum săpau.
Cum implantau rădăcinile de beton
în locul casei medievale.
Și-acum se-așteaptă să vină de la muzeu,
să deschidă,
să preia.
Un sarcofag de copil.
Lucrătorii se miră cât de mult a
urcat pământul
în numai două mii de ani.

* din volumul Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975

Aurel Rău – Raporturi

 

Credeam că de umilință ne-am separat.
Dar umilința ca și iubirea e străveche.
Un om înghite flăcările și flăcările
ating nivele profunde până când iarăși
sînt rîs și aer și lacrimă. Nimeni
nu-i alarmat. Trenuri pleacă și vin.
Ziua moțăie cu zăpadă.

* din volumul Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975.

Geo Dumitrescu – Daruri

 

Înecat de iubire, prea plin, întinzând mâinile
după fluturii șovăitori ai bucuriei,
neîncetat mă gândeam la un dar nemaipomenit,
la un dar uriaș, fără egal, mai de preț chiar
decât inima mea, în care zornăie acum alandala,
ca două pietricele sprintene, proaspete, nestatornice,
cele două silabe ale numelui tău, oră de aur.

Să-ți fac un dar măreț, mă gândeam,
cum nu s-a mai văzut. Cere-mi,
aș fi vrut să-ți spun, cere-mi
ce e mai scump, mai rar,
ce e unic și fără asemănare, cere-mi orice –
toate ți se cuvin, și încă n-ar fi
decât prea puțin, din cale-afară de puțin.

Ai putea să-mi ceri viața, firește.
Nu mi-o cere –
dăruită de mult, treaptă e sub tălpile
celor ce urcă. Dar cere-mi
mâna dreaptă, cu care semăn și culeg
și cu care-ți mângâi părul
și-ntristatul, preafrumosul obraz,
și care, mișcată mult în umbletul vieții,
rămâne adesea îndreptată în sus.

Cere-mi stânga, cu care-ți deschid ușa,
când nu te țin cuprinsă de mijloc,
cere-mi stânga, cu care-mi port steagul albastru,
și pe-amândoi fluturând vă voi sui
deasupra lumii. Ori primește
aceste flăcări negre ale ochilor mei,
adumbriți de neînțelese mâhniri,
și care oricum nu mai sînt de folos nimănui
de când chipul tău
a rămas pe veci înecat în apele lor …

O, e puțin, știu, e atât de puțin,
ție ți se cuvine tot – răvășit
de chemări, cu fruntea plină de ceață,
pentru tine întind mâinile lacom
după toate comorile lumii …

Ah, sărac sînt, puțină mi-a fost partea,
averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere –
n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,
nevăzute miresme amare,
ca florile stranii, nevăzute, ale nucului.

Sărac sînt, ca arborele din pădure –
doar umbră dau și veștede frunze
și-un braț de lemne albe, uscate …

Dar ia acest lemn, e drept și e trainic,
și fă catarg corăbiei tale viteze.
Ia umbra mea, întinsă, sub lună,
și fă-ți pânze și flamuri …

O, sărac sînt, puțină mi-e partea:
îți dăruiesc un fir de protoplasmă,
îți dăruiesc un fir de veșnicie.
Primește-l, păstrează-l
în mările tale lăuntrice, calde,
și născocind, ivește din el
o seminție nouă de oameni albaștri, curați,
cu câte două inimi.

Oricum ar fi, îngropată
în lacrima mea de rășină
te voi păstra cristalin prin milenii.

* din volumul Nevoia de cercuri(1966);Cele mai frumoase poezii;  Editura Albatros; București; 1978.