Culme a insomniei sau tăcere pentru trezit oamenii mari.

 

 

 

 

 

 

Iarnă blândă
efect de seră
și o seară continuă
în care
același soare violet
arde violent
deasupra frunzelor
ce se aprind și cad
cuprinse de flăcări
în arderea lor
plutind o vreme
deasupra pământului
printre oameni și câini
la mici înălțimi
și eu
de la înălțimea
propriei mele micimi
îmi fumez visul măreț
cu înflăcărare
scrumându-l apoi
peste
capetele hoților
care fac fum
cu legea lor antifumat
și fură
fură mai departe
într-o veselie
și tu rămâi netulburat
și afară e ceață
de dimineață
și o seară continuă
în care
același soare violent
arde violet
deasupra frunzelor
ce se aprind și pică
de la înălțime mică
în arderile mele
interioare
și eu
de la înălțimea
propriei mele micimi
le fumez în tăcere mare
umbrele căzătoare
de la mici înălțimi.
Iarnă blândă
efect de seră
și o seară continuă
în care
aprind o lumânare
pentru cei vii
și o strecor prin poarta îngustă
ce se deschide în întuneric
acolo de unde răsare
noapte de noapte
același soare violet
care arde violent
în inima unei mașini de metal
capabilă să mimeze
căldura umană la orice oră
din orice anotimp
tot așa cum efectul de seră
mimează în plină iarnă
un început de primăvară
și lumea sfârșește fericită
în minciună
trăiește și se târăște
latrând ziua la lună
visând noaptea câinește
sub același soare violent
care arde violet
deasupra unor trecători
ce se aprind și cad
cuprinși de flăcări
din visul lor măreț
de la mici înălțimi
în arderile interioare
și eu
de la înălțimea propriei
mele micimi
le fumez în tăcere
umbrele aflate în cădere
scrumându-mi visul
apoi peste
țestele hoților
care fac fum
cu legea lor antifumat
și fură
fură mai departe
într-o veselie
și tu rămâi netulburat
și afară e ceață
de dimineață
și-o iarnă blândă
ce face ravagii printre
oameni și câini
de la mici înălțimi
sub același soare violent
care arde violet
deasupra umbrelor
ce se aprind și pică
înflăcărate
de la înălțime mică
între omoplații
stăpânilor lor
pregătite să anunțe
ora stingerii
în spitalul de arși
și eu
de la înălțimea
flăcării interioare
îmi fumez nesomnul
în tăcere
sub o ninsoare
de gânduri
făcute scrum
și afară
nu e nimeni
pe drum …

 
de Bot Eugen

 

 

 

 

Publicitate

Culme a insomniei sau tăcere pentru trezit oamenii mari.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În noaptea dintre ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Angiom cavernos gigantic al lobului drept hepatic cu evoluție staționară ecografic(V). Reevaluare efectuată la 3, 6 și 12 luni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Efim Tarlapan – Epigramiada românească.

Antologie exhaustivă

 

 

 

Crăciun 2016.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Monica Acalovschi – Tumorile căilor biliare.

 

Ecografie specială.

 

Ecografie generală

 

Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații (VIII).

 

 

 

 

 

 

 

Blocat între vămi înaintezi prin întuneric faci drumuri dus-întors
pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care te duc înainte
drumuri care te întorc înapoi drumuri pe care le urmezi urmat de urmăritori
și de urmașii urmăritorilor tăi îți urmezi drumul cu degetele adunate în palmă
cu palma strânsă în pumn cu pumnul plin de hârtii de un leu cu bănuți călătorindu-ți
dintr-un buzunar în altul cu buzunarul golit de pașaport cu pașaportul plin de drumuri ștampilate
drumuri dus- întors rostogolite pe roți drumuri făcute pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care
te duc și te aduc drumuri care te întorc și te storc blocat între vămi înaintezi prin întuneric uitându-te în față
la fețele aproapelui tău care văzute de departe aduc din profil cu niște corpuri de iluminat înfipte la hotarul dintre
un surogat și un alt surogat te ia în primire cu un glas sacadat: dacă n-ai pile n-ai zile nici nume pe lume spune te bagi
la ștampile sau o arzi mai departe pe viață și pe moarte. Blocat între vămi bați pasul pe loc înaintând prin întuneric faci drumuri
dus-întors și drumurile te fac pe tine drumuri care te pot duce oriunde drumuri care nu te aduc înapoi drumuri care nu te duc nicăieri
drumuri care te întorc din drum drumuri pe care le urmezi urmat de urmăritori și de urmașii urmăritorilor tăi – umbrele fraiere pline de aere
umbre care își suflă unele altora în fund umbre care insuflă un dispreț profund umbre umflate cu ură umbre gigantice care se sparg ca niște baloane la cea mai mică înțepătură.
Blocat între vămi bați pasul pe loc înaintând prin întuneric faci drumuri dus-întors și drumurile te fac pe tine pe marginea interioară a unui cerc vicios drumuri care nu te duc
nicăieri drumuri care te întorc din drum.

 

de Bot Eugen

 

 

 

 

 

 

Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații (VIII).

 

 

 

 

 

 

Culmi ale insomniei sau cântec de adormit oamenii mari.

Să stai și s-sculți
seară de seară
până noaptea târziu
cum vântul fluieră
prin oamenii locuiți
de pustiu
în speranța că poate
vei auzi
într-o noapte rea
sau într-o bună zi
o melodie cântată
la nai
pe când va sufla
zeul neutru
prin oamenii goi
pe dinăuntru.

 

 

 

de Bot Eugen

Culmi ale insomniei sau cântec de adormit oamenii mari.

 

Undeva între uzina alfa și căminul omega

rătăcesc prin labirintul de stradele
al copilăriei mele
pline de lipsuri și de toate cele
pășesc pe trotuare minate
printre gropi și inspectorate
umblu ca un nebun sentimental
printre bețivi și huligani
cu telefonul în mână umblu
și vânez imagini din
propria copilărie
după treizeci de ani de
insomnie
într-un loc năpădit de buruieni
care nu interesează pe nimeni
nici măcar pe cei ce locuiesc
aici și acum
între ruine
în buricul pământului
la margine de lume
dincolo ori dincoace de
lizierele dintre
chișinău și durlești
durlești și pădure
acolo unde pe vremuri
urlau noaptea lupii la lună
acum ziua urlă pustiul
un pustiu în care locuiesc oameni
locuiți de pustiu.
Undeva între uzina alfa
și căminul omega
rătăcesc prin labirintul
de stradele
al copilăriei mele
mișcându-mă în bloc
cu tot ce a rămas în urmă
cu tot ce mă așteaptă înainte
până dincoace de umbră
până dincolo de cuvinte
pășesc pe trotuare minate
printre gropile pline de
visuri-surogate
umblu ca un nebun sentimental
printre bețivi și huligani
cu telefonul în mână umblu
și vânez imagini din propria
copilărie
după treizeci de ani
de insomnie
la liziera dintre
praf și scrum
între aceste ruine
locuite aici și acum
de visători
cărora li se scurg
ochii după
zări străine
acolo unde pe vremuri
a fost
buricului pământului
iar acum este
margine de lume …

 

de Bot Eugen

Undeva între uzina alfa și căminul omega.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Trigon – Oglinda (1998).

Chișinău – buricul pământului.

 

 

Blocate între blocuri, se zbat niște uși sublunare în întuneric.

 

 

Uși care scârțâie. Uși care se deschid doar pe jumătate.
Uși întredeschise între dincolo și dincoace. Uși întredeschise
care nu se închid până la capăt niciodată. Uși întredeschise
asaltate zilnic de umbre. Uși întredeschise prin care uneori
noaptea cineva se strecoară și le lovește cu pumnul de perete.
Blocate între oameni mișcându-se în blocuri se zbat niște uși
sublunare. Uși cu balamale năpădite de rugină. Uși înnămolite
în întuneric. Uși între care plouă cu umbre trecătoare. Uși care
nu se deschid decât pe jumătate. Uși întredeschise între dincolo
și dincoace. Uși întredeschise prin care cei dinăuntru țâșnesc
afară iar cei de afară se strecoară înăuntru. Uși întredeschise
ce se zbat în întuneric pe umerii unui zeu neutru. Uși întredeschise
între care o umbră de om se zbate ca o pasăre într-o cușcă. Blocate
între blocuri de umbre mișcându-se în blocuri se zbat niște uși
sublunare în oameni. Uși cu tocuri năpădite de rugină. Uși care
scârțâie la cea mai mică atingere. Uși înnămolite în întuneric.
Uși prin care plouă tot timpul cu oameni. Cu oameni aflați în trecere. Uși care
nu se deschid decât pe jumătate. Uși întredeschise între dincolo și dincoace.
Uși întredeschise prin care umbrele de dincolo se strecoară înăuntru
iar cele de dincoace tâșnesc afară. Uși întredeschise care nu se închid
niciodată până la capăt. Uși sublunare ce se zbat între umbrele trecătoare.
Blocate în uși întredeschise, se zbat niște sticle în curentul iscat de vânt
sau de un cuvânt. Ușile se lovesc de perete iar sticlele se crapă acolo
unde picurii de ploaie se întretaie până la sânge cu aripa din care ninge
cu păsări. Blocate între blocuri de carne mișcându-se în bloc se zbat niște uși
pe tăcute într-o singurătate. Uși care se deschid închizându-se și se închid deschizându-se.
Uși mai mult închise decât deschise. Uși care nu se deschid niciodată până la capăt.
Uși sublunare asaltate zilnic de umbre. Uși pe sub care uneori noaptea se strecoară
emisarul saturnian și te anunță de moartea cuiva drag blocat într-un bloc de oameni
mișcându-se în bloc uși închise prin care din timp în timp trece câte unul dintre
morții tăi dragi venit să-ți mulțumească pentru faptul că l-ai visat cu o seară înainte
și atunci prezentul te ia de mână și te întoarce înapoi la visele din trecut despre viitor
li la cele din viitor despre trecut.

 

 
de Bot Eugen

Blocate între blocuri, se zbat niște uși sublunare în întuneric.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Blocată între blocuri, se zbate o pasăre căzută din lună (III).

 

 

 

Dedesubt un arbore își crește vuietul până la întuneric.
Vuietul arborelui întunecă noaptea la față. Deasupra
strălucește fața nevăzută a lunii. Cineva se strecoară
în spatele tău prin ușile întredeschise și le închide.
Ușile scârțâie. Ușile se închid doar pe jumătate.
Te duci să vezi cine este. Cauți întrerupătorul prin întuneric.
Întunericul te caută pe tine. Găsești întrerupătorul.
Întunericul încă te caută. Dai să aprinzi lumina.
Se produce un scurtcircuit și becul se arde.
Te întorci la balcon și îți aprinzi o țigară.
Întunericului i se aprind ochii. Fumezi pe întuneric
și întunericul te fumează pe tine. Blocată între blocuri
în fața ta se zbate o pasăre. Dedesubt arborele vuietului
se desfrunzește și îți întunecă tăcerea la față. Deasupra
fața neagră a lunii strălucește ca o eclipsă totală de
soare. Cineva se strecoară în spatele tău prin ușile întredeschise
și le trântește de perete. Ușile scârțâie. Ușile se închid
doar pe jumătate. Blocate între blocuri se zbat niște uși
întedeschise între dincolo și dincoace.

 

 
de Bot Eugen

 

 

Blocată între blocuri, se zbate o pasăre căzută din lună (III).

 

 

 

 

Blocată între blocuri, se zbate o pasăre căzută din lună (II).

Pe timp de ploaie noaptea întunericul devine mai dens
iar timpul se oprește în loc pregătit să o ia în sens invers.
Blocată între blocuri se zbate o pasăre căzută din lună
și tu rătăcești prin lumea sublunară singur tot timpul ca întotdeauna desigur
cu pașii grei ca de plumb dar cu mersul sigur și cu umbrela aceasta care e vai de capul tău
umbrela neagră cu spițele rupte care îți umbrește fața ca o față nevăzută a lunii umbrela cu aripi negre
de pânză care fâlfâie și foșnește odată cu arborele din fața blocului tău vuietul căruia întunecă tot mai tare
luna la față umbrela aceasta ca o prelungire a mâinii tale drepte pe care vântul ți-o smulge din mână și scrie de mână
versuri albe pe cerul negru de plumb cu vârful ei înmuiat în picuri de ploaie umbrela aceasta – o umbră mai mare umbrind
o umbră mai mică umbră ce se zbate între umerii tăi ca o pasăre blocată între blocuri o umbră care încercase în repetate rânduri
să își ia zborul în sus dar de fiecare dată a naufragiat în cerul care se tulbură nespus sub pasul tău greu ca de plumb pe timp de ploaie
noaptea întunericul devine mai dens iar timpul se oprește în loc pregătit să o ia în sens invers și tu rătăcești prin lumea sublunară singur tot timpul
ca întotdeauna desigur …

 

 

 

de Bot Eugen

Blocată între blocuri, se zbătea o pasăre căzută din lună (II).

Napocalipsă personală.

Variantă

 

Mersul pe jos până sus până dincolo de belvedere
apoi înapoi și din nou înainte fără cuvinte printre
cetățenii extrem de tăcuți într-o singurătate extremă
mersul pe jos din gară până în pub și de acolo până la pod
pe lângă someș pe sub podurile dintre vis și realitate prin
labirintul de stradele pavate mersul pe jos face bine la circulație
mersul pe jos până sus până dincolo de oncologie spre grădina japoneză
prin grădina botanică apoi înapoi spre grădina zoologică spre cămine și din nou
înainte pe clinicilor printre facultăți și spitale spre croco spre grădinița pentru
copii mari mersul pe jos prin grădina de piatră printre marile grădinițe pentru oamenii mici
până la ema până la grădina plină de fumători afumați mersul pe jos îți face inima să bată mai tare
mersul pe jos până în centru până la diesel ori până la insomnia apoi înapoi spre periferie până dincolo de
mănăștur spre făget și din nou înainte pe aleea gârbău spre piața agro-alimentară și de acolo spre pod până pe
moților mersul pe jos îți face gândurile să încolțească și să crească odată cu umbra – un alergător de cursă lungă
care pe măsură ce înaintezi se alungește proiectându-se pe asfalt ca o dungă mersul pe jos până sus pe piezișă până dincolo de
fabrica de bere și de cămine spre localurile pline de artiști ratați și de smintiți geniali care adeseori se schimbă cu locul uneori
mai repede alteori mai încet în funcție de cantitate și de calitate dar și de timpul scurs între paharul de votcă și sticla de bere mersul pe jos
asemeni unui animal credincios îți aleargă prin tot orașul depresiile – umbre de gânduri gândurile – umbre de oameni oamenii – umbre de umbre umbrele –
oameni de oameni mersul pe jos până sus până dincolo de mine spre complexul hașdeu acolo unde tu și eu urmează să ne revedem în toată splendoarea complexele de
studenți moldoveni proaspăt sosiți în ardeal mersul pe jos până sus până dincolo de orice prejudecată apoi înapoi și din nou înainte mersul pe jos te ajută să rămâi
echidistant față de tine însuți și să-ți păstrezi singurătatea mersul pe jos …

 

 

de Bot Eugen

 

 

Stephen King – Insomnia (în rusă).

 

 

Adjică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ieși scârbit din hipermarket după ce ai bântuit
ca un înger renegat printre rafturi și îți spui
că e timpul să te duci la mama dracului. Ieși
din hipermarket și îți spui că nu o să mai intri
vreodată într-unul. Sătul de atâta amar de dulceață
și de roșeață de catchup-uri care mai de care pline de
îndulcitori și de conservanți de amidon și de regulatori
de aciditate niște sosuri gata să-ți reguleze tubul digestiv
la orice oră din zi ori din noapte. Ieși din hipermarket
copleșit de greață după atâta amar de dulceață după atâtea sosuri
pe care după ce le mănânci organismul îți trimite s.o.s-uri. Ieși și te duci
pe lume fără să te conduci după reclamele de pe sticlă ieși din tine și te duci spunându-ți că
în interiorul tău e ca la balamuc. Ieși și te duci la piață ocolind farmaciile ieși și te duci
și te întorci cu sacoșele pline de roșii și de gogoșari de ardei iuți și de usturoi de mere acre și de oțet
și de morcovi ieși și te duci și te întorci spunându-ți că astăzi vei face un sos de casă și vei spune un NU mare  indigestiei
ieși și te duci și te întorci și vorbești cu tine însuți spunându-ți că astăzi vei face adjică …

 
de Bot Eugen

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adjică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poem.

Tu fugi de cea după care alerg zi și noapte
cea care te usucă pe tine de lacrimi
iar pe mine mă ține în viață
și mi-e dor de voi amândouă în fiece clipă
și tu plângi pentru noi amândoi în fiece zi
și eu tac despre a doua mea mamă în fiece noapte …

 

de Bot Eugen

Poem.

Efim Tarlapan – Cu tămâia în infern.

Satire/Fabule/Parodii/Epigrame/Aforisme

 

 

 

 

Eugen Cioclea – Antologic.

 

 

 

Editura Cartier ;

Chișinău; 2014.

Nodul suprarenalian izoecogen de etiologie necunoscută. Diagnostic prezumtiv sonografic: adenom și/sau hiperplazie adenomatoasă. Necesită confirmare prin examenul CT și urmărire ecografică în dinamică.

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

Nodul suprarenalian hiperecogen de cca 17cmc în observație. Reevaluare la 6 luni. Evoluție staționară ecografic. Aria renală homolaterală de aspect normal. Diagnostic prezumtiv sonografic: mielolipom suprarenalian. Diagnostic diferențial: hemangiom de segment VII (postero-superior și lateral, lobul drept) cu dezvoltare extrahepatică. Examenul CT confirmă diagnosticul de mielolipom.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultrasonografie (X).

Ce-ți mai place ție
să provoci
invidii și uri

 
și să faci surf
pe un val
de nouă ori mai înalt
decât
noul val feminist

 
acum când
teatrul vechi de păpuși
își proiectează umbra
sub pașii unei fantoșe
care visează cum
bate viața
care i-a bătut
filmul.

 
Ce-ți mai place ție
să provoci
invidii și uri

 
și să faci surf
pe un val
de nouă ori mai înalt
decât al nouălea val
pictat se aivazovski

 
acum când
discriminarea dintre
adevăr și adevăruri
se face mai lesne
decât
cea dintre o
tumoră benignă
și o metastază

 
acum când
o mână de zei
de mâna a zecea
încearcă
să-și însceneze
lumea lui
dumnezeu
într-o
subterană.

 

 

de Bot Eugen

Ultrasonografie (X).

Chist pancreatic congenital la nivel cefalo-corporeal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Clinic: sindrom dispeptic de tip biliar. Anamnestic: colecistectomie laparoscopică. Biologic: fără sindrom de colestază; fără sindrom de hepatocitoliză. Ecografic: CBIH nedilatate. Ductele hepatice și coledocul moderat dilatate. Intracoledocian, în segmentul retroduodenal, se relevă o imagine reflectogenă de 5mm in diametru, producătoare de umbră acustică posterioară. CBP în segmentele sale retropancreatic și intrapancreatic – fără modificări depistabile sonografic. Diagnostic prezumtiv ultrasonografic: coledoc postcolecistectomie. Calcul biliar coledocian neobstructiv unic. Se recomandă efectuarea unui examen CT în vederea confirmării diagnosticului de litiază coledociană, precum și efectuarea unei ERCP în vederea extragerii calculului biliar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Coledoc postcolecistectomie. Prezbicoledoc. Adenopatii inflamatorii în hilul hepatic. AHC situată anterior de CBP în hilul hepatic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Microlitiază biliară veziculară multiplă. Adenopatie inflamatorie în hilul hepatic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Curs: Ultrasonografia în hepatologie și gastroenterologie (II).