![IMG_20160508_213140_514[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160508_213140_5141.jpg?w=300&h=215)
![IMG_20160508_213210_256[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160508_213210_2561.jpg?w=210&h=300)
47.042951
28.761933
Publicitate
Cernăuți
Toate articolele etichetate Cernăuți
Spitalul 41 de ani
Azi-noapte am navigat
unul prin lumea celuilalt
ca printr-o lumină fluidă
eu – dincolo – printre
printre îngerii lui
căzuți cu aripi frânte
el – dincoace – prin
gropile în care
a călcat piciorul meu
lung și
calusul său de aur.
Azi-noapte pe când
dormea dus zeul neutru
între lumea de-afară
și cea dinăuntru …
de Bot Eugen
Spitalul 41 de ani
Spitalul 41 de ani.
Azi-noapte am stat de vorbă până dimineața
cu Pal Palâci traumatologul.
I-am povestit despre piciorul meu lung și
despre calusul său de aur despre
gropile de dincoace în care călcase
și despre piscurile de dincolo
pe care încă nu le-a escaladat.
El tăcea și asculta asculta și tăcea
despre toate și despre nimic despre
pacienții lui gravi și despre spitalul
privat tăcea și asculta asculta și tăcea
din când în când dădea grav din cap
a dezaprobare apoi în continuare
tăcea și asculta asculta și tăcea
despre pacienții lui ca despre niște
îngeri căzuți cu aripi frânte
tăcea și asculta asculta și tăcea
asemenea un zeu neutru
care stă de pază între
lumea de afară
și cea dinăuntru
tăcea și asculta asculta și tăcea despre
îngerii căzuți și despre aripile frânte
tăcea și asculta asculta și tăcea …
de Bot Eugen
Spitalul 41 de ani.
Spitalul 40 de ani
Tot ceea ce ai scris
negru pe alb
noapte de noapte
în gând și
pe hârtie
a fost scris
cu o zi înainte
pe o radiografie
a unui pui de om
care schimba spitale
tot așa cum alții
schimbau grădinițe
sau școli
dar învățătorul tău
din clasele primare
nu învățase încă
să citească
printre rânduri
în traume și în
tăcere și
în nebunia lui de
pedagog analfabet
te-a trimis la
psihiatru
cu părintele
de mână.
Tot ceea ce ai scris
negru pe alb
noapte de noapte
în gând și pe hârtie
ți-a fost scris
alb pe negru
cu o zi îniante
pe o radiografie
ca pe un cer înstelat …
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
Deschid ochii și mă las
tulburat de lumină cu
rănile la vedere.
Zâmbesc asemenea lor
cu gura larg deschisă
la sorii metalici.
Durerea și narcoza
se luptă în mine
pentru supremație.
Apoi vine Pal Palîci
traumatologul
scoate cheia din
buzunar și
preia controlul.
Deschid ochii
și lumina se tulbură
uitându-se la mine
ca la o rană
care zâmbește cu
gura larg deschisă
la cercurile și
spițele lui Ilizarov
ca la niște sori
metalici.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
Lumina întârziase în ochii mei pentru câteva clipe
după ce m-am văzut intrând cu picioarele înainte
într-un spital
culcat pe o targă
gata să ies în marele întuneric
și să caut ieșire
rătăcind prin mine ca prin niște mine de sare
cu gândul la faptul că memoria unei dureri
nu este altceva decât un spital
cu lungi și labirintice coridoare
lumina întârziase în ochii mei pentru câteva clipe
după ce m-am văzut intrând …
de Bot Eugen
În acea dimineață de vară
soarele semăna cu gaura din piciorul tău rupt.
În acea dimineață soarele își arăta cealaltă față
îți arăta cât de dureroasă poate fi lumina
după o noapte pe tren după zilele petrecute-n spital.
În acea dimineață de vară sub soarele care nu înceta
să te doară inima ta arsă auzea limpede cum
o cheie potrivită pe un șurub îți răsucea prin carne
spițele viitoare în acea dimineață de vară soarele
semăna cu o gaură neagră în pieptul lui dumnezeu
în acea dimineață soarele te învăța cum lumina
poate să doară o umbră analfabetă până dincolo de
stele până la gaura neagră din pieptul lui dumnezeu.
de Bot Eugen
Sunt nopți când închizi ochii și asculți
cum pulsează un punct roșu pe întuneric
dinspre nicăieri către niciunde nopți
când asculți cum te lovesc gândurile
peste braț până se învinețește tăcerea
gata să explodează și să te-asurzească
silindu-te să lași pixul din mână
după ce ai pus punct la un alt crâmpei
din viață trăit și retrăit la nesfârșit.
Nopți când asculți cum un punct roșu
pulsează ca o durere până când îl auzi
cum se dilată până când îl auzi cum
explodează o dată și încă o dată
până când se învinețește tăcerea gata
să explodeze și să te silească
să îți aduci aminte o dată și încă o dată
că memoria unei dureri este memoria
de cea mai lungă durată.
de Bot Eugen
Spitallul Cernăuți
Spitalul din Coșuleni
După ce s-a produs accidentul
după ce miliția a plecat
după șofer după ce a venit
salvarea după ce te-au dus
la spital după ce l-ai văzut
pe tătuca plângând asemeni
unui copil după ce a stat
să te asculte cum agonizezi
mai mult mort decât viu
după ce se uitase
prin gaura ta din picior
încercând să o vadă acolo
pe fiica lui în loc de
propria umbră abia după
toate acestea el
se indreptă către ieșire
și ajuns în prag se opri
să-și tragă sufletul
și a tras câteva înjurături
scrâșnind din dinți
apoi spuse în șoaptă:
dacă o văd pe macă-ta
o omor în bătaie …
de Bot Eugen
Cernăuți (XI). Lui tătuca.
(repostare)
Din ziua în care te-ai mutat
cu traiul dincolo nu mai știi
când vine toamna și când
pleacă primăvara tot așa cum
nici eu nu mai știu dacă
tu rătăcești prin anotimpuri
sau anotimpurile rătăcesc
prin tine
și atunci când ți-e sete
de-un măr
scuturi rădăcina de friguri
iar teiul
începe deodată să ningă
ninge cu gândul la tine
ninge și
acoperă pământul
cu flori
ninge și îl acoperă
cu paloarea
celui descoperit cu
leucemie.
de Bot Eugen
Tătuca în 1979;
poză de pașaport;
Coșuleni;
Cernăuți;
fotografiile mele;
personale;
diverse;
publicat de Bot Eugen.
09.05.2015;
23:17.
Tătuca în 1979;
poză de pașaport;
Coșuleni;
Cernăuți;
fotografiile mele;
personale;
diverse;
publicat de Bot Eugen.
09.05.2015;
16:04.
Cernăuți (X) Repostare.
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București;
02.01.2014;
13:14.
timp înrămat în gând timp
care poartă medaliile tale la piept
pășind la braț cu o primăvară
sinonimă cu moartea primăvară
înzăpezind cimitire de amintire
anotimpul Cernăuți
timp ce se lasă văzut doar
de ochii unui copil
prin intermediul unor poze
alb-negru
timp de pace în care ning teii
schimbând la făță pământul
tot așa cum te-au schimbat
și pe tine la față odată
războiul și leucemia
anotimpul Cernăuți
timp de iarnă în care
înfloresc numai ziduri
timp locuit de portretul
unui arbore gol
seamănând cu profilul
marelui poet național
timp blocat în pieptul meu
timp în care sfinții bat drumuri
dus-întors între calendare
și anotimpuri tot așa cum bate
inima între două vămi
Anotimpul Cernăuți
timp înghețat în gând
timp de iarnă în care
înfloresc numai ziduri
timp care poartă medaliile tale la piept
pășind la braț cu o primăvară
sinonimă cu moartea
primăvară înzăpezind
cimitire de amintire …
de Bot Eugen
Sărbătoarea (i)legală și medaliile lui tătuca;
repostare;
Personale;
Diverse;
Fotografiile mele;
Cernăuți;
Simion;
Chișinău;
victoria asupra fascismului;
05.09.1945;
U.R.S.S.;
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
09.05.2015;
16:43
publicat de Bot Eugen.
Sărbătoarea (i)legală și medaliile lui tătuca;
repostare;
Personale;
Diverse;
Fotografiile mele;
Cernăuți;
Simion;
Chișinău;
victoria asupra fascismului;
05.09.1945;
U.R.S.S.;
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
09.05.2015;
15:52
publicat de Bot Eugen.
Spitalul din Coșuleni
Spitalul din Cernăuți
Spitalul din Cernăuți.
Era una din zilele acelea în care
mirosul de iod se amesteca cu cel de puroi
o zi cu multe internări și cu forfotă
o zi în care stăteai culcat pe un pat înclinat
cu un picior aflat în extensie deasupra gropii
între scripeți și greutăți o zi în care
te țineau de o mână să nu cazi în noapte
părintele tuturor medicamentelor
mama tuturor lacrimilor.
Din timp în timp câte o soră medicală
se apropia de tine ca de o umbră să vadă
cum rana ta prizează prafuri de antibiotice.
Din timp în timp câte un gură-cască
se depărta de tine ca de o prăpastie,
privind îndelung cum pluteau niște fragmente de os
prin gaura din picior pe jumătate plină cu sânge.
Era una din zilele acelea în care mirosul de iod
se amesteca cu cel de sudoare
o zi cu multe internări și cu forfotă
o zi în care stăteai nemișcat pe un pat înclinat
cu un picior aflat în extensie deasupra gropii
între scripeți și greutăți o zi în care
te țineau de o mână să nu cazi în noapte
mama care te-a născut
mama care te ținea în viață.
de Bot Eugen
Spitalul din Cernăuți
Spitalul din Cernăuți
Acolo îl văzusem pentru prima dată pe tătuca plângând
acolo îl văzusem pentru ultima oară în viață
ambii în stare de șoc ambii aproape de moarte
eu culcat pe o targă cu o gaură roșie în picior
el în piele și oase aplecat peste mine
asemenea unei umbre
în spitalul din Cernăuți
Atunci l-am văzut pentru prima oară pe tătuca înlăcrimat
atunci l-am văzut pentru ultima dată în viață
ambii în stare de șoc ambii aproape de moarte
eu culcat pe o targă cu o gaură neagră în picior
el alb ca varul tremurând deasupra mea
cu leucemie sub chimioterapie
în spitalul din Cernăuți
de Bot Eugen
Spitalul din Cernăuți
Spitalul 40 de ani
Noapte de sacrificiu căreia îi dezlipești pielea de pe oase
și îți acoperi cu ea ochii pregătit să dormi strâns până dimineața.
Noapte fără lună în care televizorul se uită la tine
iar tu te uiți în interior și-l vezi pe Pal Palîci
cum se apleacă deasupra ta și se uită la piciorul tău
operat.
Vocea lui de dincolo (la fel de caldă ca cea de dincoace)
îți pune un deget pe cicatrice și te apasă pe ea până la durere:
în locul acesta în care pielea ți-a rămas lipită de os
nu va crește carne. Trebuie să te operăm din nou.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Tu și celălalt de-o seamă cu tine
de aceeași parte a șoselei.
Pe partea cealaltă – nimeni.
Între – mașini zburând
încolo și încoace.
Dinspre pod venea camionul.
Din direcția opusă – salvarea
tătuca și anii în care urma
să schimbi spitale cum alții
schimbau grădinițe sau școli.
Tu și celălalt de-o seamă cu tine
gata să îți inducă imboldul cu
mâna pe umăr.
Convins de faptul că vei fi
mai rapid decât mașina.
Dar n-ai reușit să-l păcălești
decât pe șofer.
Nu vei fi în stare să-l ierți.
Nu va fi în stare să uite nicicând.
Tu și celălalt de-o seamă cu tine
de-aceeași parte a șoselei.
De partea cealaltă – nimeni.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Sunt seri când acele spițe și cercuri
încă mai lucesc rece în întuneric
deasupra tibiei tale
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria.
Seri când rătăcești culcat pe targă
pe coridoarele ei lungi însoțit
de cele două asistente care
au asistat la a doua ta naștere.
Una se uita plină de compasiune
în ochii tăi cealaltă – cu groază
la piciorul tău stâng.
Seri când îl auzi pe Pal Palîci
traumatologul cum intră în salon
și aprinde lumina
vocea lui caldă încearcă
să îți distragă atenția de la cheia
pe care o scoate din buzunar
și o potrivește pe un șurub
gata să strângă de el și
să-ți răsucească spița prin carne
până la os
până la țipătul tău scurt de durere
care stingea stelele de pe cer
noapte de noapte.
Seri când acele spițe și cercuri
încă te mai apasă pe tibie cu
umbra lor grea de metal
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria
și să-ți aducă aminte de faptul că
memoria unei dureri este memoria
de cea mai lungă durată.
Seri când încă mai auzi peste ani
cum țipătul tău scurt de durere
stinge stelele de pe cer.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
Înlănțuiți unul
de umbra celuilalt
ne elberăm reciproc păsările
din celula aceluiași sânge
la doi metri de asfalt.
Echidistanți unul
față de celălalt
tot așa cum este
umbra de om
față de pasăre
ne trezim condamnați
la existența de
aripate migratoare.
Cu cerul și pământul
intersectându-ni-se în piept
ne uităm peste umăr la mașinile care
ne acoperă urmele cu asfalt.
Înlănțuiți și echidistanți
unul față de celălalt …
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Spitalul 40 de ani
După ce dumnezeu s-a lăsat pe mâna unui copil
iar copilul – pe mâna unei traume
trauma – pe mâna unui traumatolog
traumatologul – pe mâna unui taumaturg
taumaturgul – pe mâna unei mâini de metal
mâna de metal – pe mâna unei mâini de ghips
după ce edecarul lui Ilizarov
și-a dat mâna cu burlacul de pe Prut
iar fragmentele s-au sudat între ele
constituindu-se într-un singur os
abia din acel moment umbra ta
a început să prindă carne
și să crească din umbră –
singurătate de cursă lungă.
de Bot Eugen
Spitalul 40 de ani
Cernăuți (XII)
mă adâncesc în ea
plutesc împreună cu ea
dezrădăcinat pe sub
ninsoarea de flori
lăsându-mă visat de
morții mei dragi
ascultând cum
își plâng unii
celorlalți
fără lacrimi
surghiunul
cei de dincolo
și cei de dincoace
într-o tăcere atât de amară
după atâta amar de tăcere.
de Bot Eugen
Cernăuți (XI). Lui tătuca.
Din ziua în care te-ai mutat
cu traiul dincolo nu mai știi
când vine toamna și când
pleacă primăvara tot așa cum
nici eu nu mai știu dacă
tu rătăcești prin anotimpuri
sau anotimpurile rătăcesc
prin tine
și atunci când ți-e sete
de-un măr
scuturi rădăcina de friguri
iar teiul
începe deodată să ningă
ninge cu gândul la tine
ninge și
acoperă pământul
cu flori
ninge și îl acoperă
cu paloarea
celui descoperit cu
leucemie.
de Bot Eugen
Cernăuți
poezie [ ]
Noua Suliță
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-08 | |
Când eram mic
îmi plăcea să merg
cu tătuca pe deal.
Uneori mă visez
copil adormind
în brațele lui,
legănat de o căruță
pe un drum de țară.
Alteori simt cum
se dezleagă
de umerii mei
umbra
și mi se așează
în palme
gata să își ia zborul
departe departe
până dincolo de
marele zid ucrainean.
Cernăuți (III)
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-12 | |
Îmi amintesc de
povestea nescrisă
cu teii care au
prins rădăcini în
cimitir
cu teii hrăniți de
lacrimile celor
care s-au mutat cu
traiul sub pământ
îmi amintesc și de
ziua în care l-am
înmormântat pe
tătuca
de ziua în care
am tăcut o elegie
înconjurat de bocete
în timp ce teii
mă ningeau cu flori
albe și negre
Astăzi doar
plânsul
celor de-atunci
mă face să
înfloresc noaptea
și să ning
pe hârtie aceste
cuvinte.
Cernăuți (VII).
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-14 | |
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid
a existat cândva
o gară și o sală
de-așteptare cu
pereți cu igrasie
locuită de un râu
de un râu de oameni murmurând
râu aflat în continuă
mișcare râu pregătit
mereu de plecare.
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid
va exista mereu
o gară și o sală
de-așteptare
cu pereți cu igrasie
locuită de un râu
de un râu de oameni
murmurând românește
râu care nu va fi trecut
pe hartă niciodată
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid…
Navighez
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-11 | |
prin pustiul tău cu
nisipuri de aur
pe sub norii tăi
de ploaie
pe sub umbrele lor
fluide de plumb
printre oaze de
tăcere și guralivi
printre cei care
au naufragiat în
lacrimi și cei care
s-au dezrădăcinat
de ele printre
neoameni pe care
îi știu și
cunoscuți care
nu mă cunosc
printre cei care
mor de foame și
sete cerșind
navighez prin
pustiul tău cu
nisipuri mișcătoare
și mă hrănesc cu
propriul meu sânge
navighez pe sub
umbrele tale
fluide de plumb și
beau din propria
mea sudoare
navighez
pe o corabie de
hârtie și gânduri
navighez pe tăcute
navighez
vorbit pe la spate
de unii și sunt
cel mai periculos
dintre fiii tăi
singurătate.
Mănăștur
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-06 | |
Ultima oară
când ne-am văzut
erai de nerecunoscut
m-ai întâmpinat
cu multă rezervă
și cu puțini trecători
fără să mă claxonezi la
intersecții
iar câinii ce-și plimbau
în lesă umbrele de
neoameni
nu îndrăzneau să mă latre.
De ce-am venit?
doream să văd
dacă mai găsesc
în librării
povestea cu tine
scrisă de doboș.
Stai liniștit
că nu stau mult
nu vreau să te rețin
din treburi
sunt doar în trecere
prin locurile
în care
am locuit odinioară
și de care între timp
m-am lăsat locuit.
Reușesc să mă regăsesc în tine
doar în măsura în care
încerci să te cauți în mine.
Printre biserici și bisericuțe
devoratoare de suflete
Mănăștur (II).
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-07 | |
Aflat cum eram
în căutarea unei adrese
n-am regăsit piața
agro-alimentară
cea de odinioară
iar în locul
cinematografului vechi
pe umerii tăi s-a lățit
ca o treabă mare
făcută de o pasăre mică
Mc Donalds.
Nici arborii nu mai sunt
ceea ce au fost cândva;
siluetele lor evanescente
de pe marginea trotuarelor
se decolorează pe zi ce trece
tot mai tare
iar tramvaiele
nu mai suspină reumatic de sub
umbrele unor pași care
urcă și coboară
ci se apropie și se
îndepărtează de stații
silențios
asemeni unor asasini.
N-am regăsit
nici sala de bingo
în care mă căutam
prin buzunare de bani
în timp ce
labirintul de stradele
cu oameni și cafenele
mă buzunărea toată seara
de versuri
astfel încât
ajungeam să mă întorc
noaptea acasă
cu pieptul gol și
caietul plin.
Piezișă
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-08-14 | |
se numește strada pe care
plecam sau veneam
coborând sau urcând
cu sacoșele goale
sau cu buzunarele
pline
înspre cămine
ori către fabricile
de bere și de pâine
singur cu mine
ori alături de
ceilalți tineri
studioși
dimineața devreme
ori noaptea târziu
lustruindu-i
pietrele de pavaj
cu talpa
pantofilor mei
proiectându-mi
pe luciul lor
umbra încă fragilă.
Piezișă e
strada piezișă
pe care umblam
asemeni
unui nebun negru
pe o tablă de șah;
în dreapta mea
se înălțau facultățile
iar în stanga – umbra și
tinerețile.
Recluziune.
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-15 | |
După ce am tăcut
o elegie preț de
câteva țigări
deasupra se
se formase o
constelație de
nori dedesubt
au început
morții să mă
bârfească
în șoaptă
iar lumea a
sfârșit prin
a mă ploua cu
vorbe și atunci
mi-am îmbrăcat
impermeabilul
și am ieșit din
ea pregătit să
intru în noapte
aidoma lunii –
schimbat la față.
Recluziune (II).
poezie [ ]
depărtatul saturn apropiindu-se.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-18 | |
E ora târzie
oră la care
asculți ploaia
izbindu-se de
beton și pretinzi
că-l auzi pe
depărtatul saturn
apropiindu-se.
E ora care vine
pe nepusă masă
și-ți pune pe umăr
brațul de plumb
te-așează în bancă
și te-nvață asemeni
unui tratat de
anatomie că
ai fost zidit
în carne și oase
(de un mic
dumnezeu sau
de marele cronos)
dintr-un material
pe cât de complex
pe atât de fragil
și că în curând
te vei duce la
dracu` în praznic
cu tot cu blocul
tău de garsoniere
și cu datornicii săi.
E ora târzie
oră la care
te lași locuit de
nesomn ca de un
proprietar anonim
al luminii
în timp ce stai și
asculți cum te strigă
vântul pe nume
pretinzând că-l auzi
pe depărtatul saturn
apropiindu-se.
Ceas timpuriu ceasul tigrului (II)
poezie [ ]
Recluziune (IX)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-27 | |
ora când mă trezesc din
visul în care coboram
pe liziera dintre
chișinău și durlești
după ce trecusem de
labirintul stradal dintre
uzina de televizoare alfa
și căminul omega
coboram împreună cu
adolescentul rebel fără
să ne spunem nimic
un fel de a fi între
un huligan cu veleități
de sentimental și un
sentimental cu veleități
de huligan
din timp în timp
ne treceam unul
celuilalt umbra
de pe o parte a drumului
pe cealaltă și în
momentele în care
cele două se intersectau
se întâmpla fulgurantul
iar noi ne îngustam ochii
și ne priveam prin pata
întunecată din mijloc
ca printr-o plasă cu
ochiuri
ne priveam și
nu reușeam să ne
recunoaștem
un fel de a fi
între
un sentimental cu veleități
de huligan și un
huligan cu veleități
de sentimental
un fel de ardere internă
însoțind medicina
interioară.
Cu o insomnie mai mult cu un vis mai puțin
poezie [ ]
Recluziune (X)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-28 | |
Singurătate arzând
pe dinăuntru
singurătate aflată
pe cale dispariție
azi-noapte strălucise
până dimineața
strălucise în
pielea ta de
solitar siberian
strălucise naivul
căzut din vis
naivul căzut
în nesomn
ca-ntr-o capcană
naivul căruia
îi dădusem foc
după ce
aprinsesem o
țigară
și în felul acesta
se stinse încă un vis .
Singurătate arzând
pe dinăuntru
singurătate aflată
pe cale de dispariție …
Îmi tai solitar drum
poezie [ ]
Recluziune (XII)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-01 | |
prin nesomn
ca printr-o răscruce.
Îmi trec umbra
de pe o parte
a nopții pe
cealaltă
o trimit
când înainte
când înapoi și
pe măsură ce
înaintez ea
se-mpuținează
se alungește
devine tot mai
subțire și
mai ascuțită –
o sabie despicând
lumina în două.
Îmi tai solitar
drum prin nesomn
ca printr-o răscruce
și lumina cu
frații săi siamezi
îmi ghidează pașii
către răspântia
celor opt străzi
acolo unde
opțiunile sunt
limitate:
sau visezi
sub o cruce
sau te crucifici
pe-un vis.
Dedublări și detriplări.
poezie [ ]
Both/Bot/Bott
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-05-25 | |
Fă-ți un pseudonim
îmi replică poetul efim
după ce îi spusesem
că am ajuns
să mă înțeleg
într-atât de bine cu
vecinii mei
sași și maghiari
de la scară încât
administratorul
îmi scrisese numele
pe lista de locatari
de la intrarea
în bloc cu
litera „h”
la sfârșit.
Fă-ți un pseudonim
repetă poetul efim
râzând și
amuzându-se de
pățania pe care
i-am relatat-o.
Dar unul românesc
adăugă el unul
care să se pronunțe
la fel dar
să fie scris diferit.
Trebuie să-ți faci
un pseudonim
îmi spunea
poetul efim
într-o seară pe când
tramvaiul ne hurduca
pe un drum
ce ducea spre cenaclu.
Еu(geniu) de la Ев(гений).
poezie [ ]
Dedublări și detriplări (III).
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-08-30 | |
Pe vremea când
podul de flori încă
nu era rupt
iar în pieptul meu
se băteau românul
cu rusul
un tip cam subțire
ce aducea din profil
cu grosu
semion kuzmici
ieși din umbră
se strecură printre
spectatori
intră în ring
în chip de
liber arbitru
și opri lupta
spunând că meciul
s-a încheiat cu o
remiză.
Se descheie
apoi la sacou
scoase din
buzunarul de la piept
un stilou și
scrise pe foaia
anexată la buletin
sub numele meu
un prenume străin
iar în dreptul
inimii –
cetățenie
moldovenească
pe vremea când
podul de flori încă
nu era rupt
iar în pieptul meu
se băteau românul
cu rusul
Shotokan (V) Textul conţine cuvinte sau expresii vulgare!
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-09-14 | |
Ultimul an de liceu
într-o zi de toamnă
dupa marea adunare
națională într-o
curte mică
în timpul recreației
după ora de rusă
înainte de cea de română
eu și rusnacul
care îmi făcea semne
cu mâna să mergem în
spatele școlii și
asta după ce
încercase din mers
să-mi smulgă
insigna cu tricolor
de la rever
du-te după el
bruce lee
îmi spuse
colegul de la
cercul de karate
du-te și
fute-i un
pumn
între ochi
ca să vadă
stelele verzi
în trei culori
albastru
galben
și roșu.
Du-te
după el…
Aură întunecată.
poezie [ ]
Nu privi înapoi
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-04 | |
Cerul
stă să-mi cadă
în cap și
să-mi umple
pieptul
ca pe un coș
cu pietre.
Norii se opresc
din zbor
să-mi țină de urât
și mă apasă pe
tâmple.
O pasăre desenează
deasupra mea
cercuri aripa ei
o eclipsă de soare
îmi inundă creierul
cu negre gânduri și
gândurile negre
mă plouă pe inimă
și-mi umplu
pieptul
ca pe un coș
cu pietre.
Blond-negru
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2012-12-25 | |
îmi împart lumii
singurătatea
felie cu felie
ca pe un tort
din acela cu
vişină mamă
de care-mi făceai
de ziua mea
în copilărie
când
eu te rugam
să-mi faci
un frate
să am
cu cine vorbi
şi cui să-i port
de grijă
că de mine
va avea grijă
lumea
să nu rămân
singur
atunci când
tu mamă
nu vei mai fi.
Doar atunci când nu reușesc să adorm, vântule insomniac,
poezie [ ]
Nu privi înapoi (XIII)
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-14 | |
când rătăcesc printr-un gând
ca printr-un labirint
purtând pe umeri două
privighetori obosite
privighetori care
îmi ciugulesc de pe limbă
cuvintele încă nerostite
ca pe niște biluțe negre
de sânge închegat
doar atunci când tac
și nu mă aud gândind
când fumez fără să suflu
în cafeaua mea cu caimac
doar atunci
reușesc să te ascult și
să mă pătrund de
melancolia ta
vântule insomniac
până la ultima mea picătură
de singurătate
doar atunci când
sufli în fluiere
ca într-un nai
cu tonalități
joase cu
tonalități adânci
doar atunci
reușesc să mă pătrund
de melancolia mea
vântule insomniac
până la ultimul tău
suflu de singurătate.
Doar atunci când
nu reușesc să adorm …
Selenaria și cele paisprezece degete.
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-10-23 | |
Suntem prea mulți
și prea mărunți.
Ne călcăm
în picioare
pe gură
și pe bătătură
cu degetele
de la tastatură.
Sunt gata mereu
de plecare
sunt gata să plec
oricând
spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri
pământul tuturor
și-al nimănui
pământul-călăuză
pământul care
îmi servește
drept patrie
pământul care
îmi ține loc
de dumnezeu
pământul
de pe care
n-am plecat
niciodată.
Sub soarele lui cuptor,
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-07-26 | |
el pune cafeaua pe foc
mă trezește
eu fac ochi
el face ochiuri
mă ridic
se așează
aprind o țigară
stinge lumina
mă așez
se ridică
închid laptopul
deschide fereastra
mă apropii
se îndepărtează
se apropie
mă îndepărtez
el bea
eu fumez
tăcem și
tacem
cu subînțeles
pe când lumea
ne vorbește
în exces
mă ridic
se înalță
vine
mă duc
se spală pe mâini
mă spăl pe față
șterge putina
mă șterg pe mâini
se îmbracă
mă încalț
îmi pune ceasul
pe antebraț
îi pun
în palmă
legătura de chei
descuie
deschid
închide
încui
el intră
eu ies
și ne vorbim
unul pe
celălalt
în exces
pe când
lumea tace cu
subînțeles:
nu își dă seama
care dintre noi
este
mercurianul
și care-i
saturnian.
În piața romană
poezie [ ]
varianta finală
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-06-10 | |
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
și ne uităm la lună
stăm și așteptăm
să vină autocarul
și să ne despartă
stăm și ne uităm
și tăcem îndelung
cu gândul la ziua
în care
ne vom revedea
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
fețele încercănate:
tu – de prea multe lacrimi
eu – de prea puțin somn.
Din timp în timp
ne înfigem unul
în urechea celuilalt
câte o cască
și ne ascultăm reciproc
gândurile
ca pe niște sentințe
sângele
ca pe o melodie
ritmată de inimă
cu tobe și bas.
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună –
doi gură-cască
trași de umbre pe sfoară
de către astrul nocturn
stăm spate în spate
și ne uităm
prin fața noastră
cum trec
mașini cu două etaje
mașini cu turiști
oameni-mașini
mașini umanizate
mașini care
pe măsură ce se apropie
ne îndepărtează
pe unul de celălalt
tot mai tare
și noi stăm
și ne uităm
și tăcem îndelung
ascultându-ne reciproc
pulsul
ca pe ultimele știri
cu gândul la ziua
în care ne vom revedea
privindu-ne unul
în ochii celuilalt
cearcănele purtătoare
de prea multe lacrimi
sau
de prea puțin somn.
Ea nu poate fi decât ceea ce este.
poezie [ ]
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Bot Eugen Iulian [Bott ]
2014-07-10 | |
Suflet mare într-o zi de toamnă
îi făcusem loc în pieptul meu unde
e întuneric și cald tot timpul
indiferent de anotimp.
De atunci o aud noapte de noapte
cum ronțăie din visele mele
ca dintr-o pungă cu chipsuri.
Din când în când se oprește
s-asculte ce gânduri
îmi trec prin minte apoi
își reia netulburată festinul.
Singurătatea mi-e martor:
zadarnic încerc să o smulg
din pieptul meu dureros
ca pe un dinte de minte.
Ea nu poate fi scoasă din
interior la lumină
nici cu cleștele nici cu
degetele însângerate.
Ea nu se vinde celor cu greutate
de câteva mii de karate
nici cumpărată nu poate fi
cu jumătăți de adevăruri
de inimi arse pe jumătate.
Iar dacă încerci să o furi
îți devorează pe dinăuntru
mâna de vie pentru că ea
nu se lasă îmblânzită
dresată ori adormită.
Ea nu poate fi decât ceea ce este.
Altfel ea nu este deloc.
Suflet mare într-o zi de toamnă
îi făcusem poeziei în pieptul meu loc.
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București;
02.01.2014;
13:14.
Cernăuți (X)
timp înrămat în gând timp
care poartă medaliile tale la piept
pășind la braț cu o primăvară
sinonimă cu moartea primăvară
înzăpezind cimitire de amintire
anotimpul Cernăuți
timp ce se lasă văzut doar
de ochii unui copil
prin intermediul unor poze
alb-negru
timp de pace în care ning teii
schimbând la făță pământul
tot așa cum te-au schimbat
și pe tine la față odată
războiul și leucemia
anotimpul Cernăuți
timp de iarnă în care
înfloresc numai ziduri
timp locuit de portretul
unui arbore gol
seamănând cu profilul
marelui poet național
timp blocat în pieptul meu
timp în care sfinții bat drumuri
dus-întors între calendare
și anotimpuri tot așa cum bate
inima între două vămi
Anotimpul Cernăuți
timp înghețat în gând
timp de iarnă în care
înfloresc numai ziduri
timp care poartă medaliile tale la piept
pășind la braț cu o primăvară
sinonimă cu moartea
primăvară înzăpezind
cimitire de amintire …
de Bot Eugen
Fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București;
02.01.2014;
13:14.
Las umbra
să mi se dezlege
de umeri
aripile ei din
brațele mele
să-și ia zborul
departe
până dincolo de
marele zid
cu inima pulsând
în palma închisă
cu pulsul
deschizându-se
într-un triunghi
migrator de
păsări cu
cu ecoul lui
bătând
drumuri la
unison cu
pașii mei
rătăcitori cu
pași
dezlegându-se
de trup cum
umbra de umeri
cu ecoul lor
auzindu-se
și dincoace și
și dincolo
în inimile celor
care s-au mutat
cu traiul sub pământ.
Las umbra
să mi se dezlege de
umeri …
de Bot Eugen
Cernăuți (VIII);
poem;
poeziile mele;
personale;
fotografiile mele;
Cernăuți;
Noua Suliță;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
12-14.09.2014;
14.09.2014;
13:30
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid
a existat cândva
o gară și o sală
de-așteptare cu
pereți cu igrasie
locuită de un râu
de oameni murmurând
râu aflat în continuă
mișcare râu pregătit
mereu de plecare.
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid
va exista mereu
o gară și o sală
de-așteptare
cu pereți cu igrasie
locuită de un râu
de oameni murmurând
românește râu care
nu va fi trecut
pe hartă
niciodată
Dincolo de vămi
dincolo de marele zid…
de Bot Eugen
Cernăuți (VII);
poem;
poeziile mele;
personale;
fotografiile mele;
Cernăuți;
Noua Suliță;
2008;
2012-2014;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
14.09.2014;
09:23
Mi-am terminat de fumat
țigara și am urcat în
autocar după ce
îl văzusem pe gardian
coborând din turn.
De unde vii și
încotro te duci
mă întrebă fără
s-aștepte răspuns
nu ai nici viză și nici valută
rudele nu ți-au făcut chemare
adăugă el și începu să
scotocească în buzunarul meu
interior de la piept
dar nu găsi acolo decât
o carte de identitate
un stilou roșu și
câteva însemnări care
îi mulțumiseră că
le-a scos din întuneric
să se usuce de cerneală
la soare.
În tot acest timp
inima îmi pulsa
în palma închisă
ca într-un triunghi
de păsări migratoare
Ah, penumbra pumnului binevoitor
care tace zvâcnind
atunci când doare …
de Bot Eugen
Cernăuți (V);
poem;
poeziile mele;
personale;
fotografiile mele;
Cernăuți;
Noua Suliță;
12-13.09.2014;
13.09.2014;
19-20;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
20:17.
Cernăuți (V);
poem;
poeziile mele;
personale;
fotografiile mele;
Cernăuți;
Noua Suliță;
12-13.09.2014;
13.09.2014;
19-20;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
20:18
Ți-ai croit solitar
drumul până acum
aflat în căutarea
unui loc
care să fie al tău
și iată cum ai ajuns
să fii sechestrat între
două vămi –
o jumătate de om rău
o jumătate de subiect bun
de percheziție
un străin printre străini,
mai străin decât toți
străinii luați și puși
la un loc.
Stai față în față
cu marele zid
el te întreabă ceva
în ucraineană
tu îi răspunzi
exhaustiv
printr-o
tăcere extrem de
grăitoare
una românească.
de Bot Eugen
Noua Suliță
Când eram mic
îmi plăcea să merg
cu tătuca pe deal.
Uneori mă visez
copil adormind
în brațele lui
legănat de o căruță
pe un drum de țară.
Alteori simt cum
se dezleagă
de umerii mei
umbra
și mi se așează
în palme
gata să își ia zborul
departe departe
până dincolo de
marele zid ucrainean.
de Bot Eugen
Noua Suliță
Cernăuți;
Noua Suliță;
poem;
poeziile mele;
personale;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
București;
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
07-08.09.2014;
08.09.2014;
07.57
Sărbătoarea (i)legală și medaliile lui tătuca;
Personale;
Diverse;
Fotografiile mele;
Cernăuți;
Simion;
Chișinău;
victoria asupra fascismului;
05.09.1945;
U.R.S.S.;
București;
09.05.2014;
15:17;
publicat de Bot Eugen.
inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,
cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste,
îmi contemplă de sus umbra care se trece,
ca o nescrisă poveste,
undeva, între cer şi pământ,
printre teii din Cernăuţi care-și ning florile peste
buzele sângelui meu visător murmurând:
Las umbra păsării călătoare
să-mi aterizeze pe umeri,
pribegele aripi la mine în suflet
să-şi ridice o patrie…
* * *
Pe o pală de vânt coboară
din turnul său de veghe
gardianul nimeni
în chip de ploaie de sudoare
să converseze cu limbile de foc
ale flăcării care palpită
în venele tale jugulare…
De unde vii şi încotro te duci,
nu ai nici viză, nici valută,
rudele nu ţi-au făcut chemare…
Scoţi din buzunarul de la piept
paşaportul,
să se usuce de cerneală la soare.
Ţi-ai croit solitar drumul
până acum
prin pustiul marilor oraşe
(în căutarea unui loc care să fie
numai și numai al tău),
şi iată unde-ai ajuns –
în faţa marelui zid al tăcerii –
un străin printre străini,
mai necunoscut decât toţi necunoscuţii
luaţi la un loc.
Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume…
Mâine – poate nici el…
Te arunci în apele reveriei,
plutind împreună cu nourii –
cuget însetat
de roua amintirii,
în căutarea unui loc
numai și numai al tău,
te adânceşti tot mai tare
în dialoguri visătoare
cu cel apus în iarba-naltă,
cu verdele foşnitor al pădurii,
asculți paşii sângelui rătăcind,
ecoul lor în inimile celor ce s-au mutat
cu traiul demult sub pământ,
depărtatele ieremiade
ale bunicilor surghiuniţi
dintr-o Bucovină în care
doar plânsul morţilor săi dragi
mai fac încă să înflorească
noapte de noapte
cuvintele pe foaia palidă, la umbra
ochilor tăi de culoarea verde-închis,
în timp ce nisipurile de aur
ale singurătăţii suspină
după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate,
după corăbiile de hârtie
ale inimii navigând
pe plumbul fluid al nourilor de ploaie…
când numai ea aude cum se stinge
între zidurile cu igrasie
ale sălii de aşteptare
vocea cărnii tale visătoare murmurând:
Las umbra păsării călătoare
să mi se dezlege de umeri
pribegele aripi din palmele mele
să-şi ia zborul departe…departe…
până dincolo de marele zid ucrainean.
de Bot Eugen
La întâlnirea cu Wolf, blondul poet, n-am mai sosit.
Pe colinele verzi din Freiburg, nu l-am căutat
cu ani în urmă, pe Auwaldstrasse. Adio, deci, Germanie!
Acum, dispărut în Atlantida, nu mi-a lăsat
(ca atunci) adresa şi câteva desluşiri, s-a scufundat
cu chica lui adolescentină, de viking, în mare,
fără nici un semn de orientare, sau câteva rânduri,
Ca straniul Celan în apele Senei? Oare pe unde, pe
care chei? De unde iei Bateaux mouche spre podul Alma,
sau spre Austerlitz? Să fi fost înainte sau după vinul
băut, în bistrou, nu mult, un pahar? Să fi fost densa bere
“leffe”, amintindu-i Bucovina, Cernăuţiul, Arbore, Solca?
Copilăria, poate, într-o casă cu verandă de sticlă şi
mica grădină cu “ribizli” şi perciunii vecinilor?
Mi-a rămas o poză cu scrisu-i elegant pe spatele imaginii:
acoperişuri romane, cum vezi de pe Gianicolo, în aprilie,
şi Wolf şezând pe o balustradă cu Monte Mario – în faţă; scăldat
totul în lumina ce vine din Umbria;
“lumina umbriană”, în care şi eu m-am îmbăiat fericit, în
Dimineaţa lumii. Acum, maternă, apa l-a resorbit în palatele ei.
* Drumul strâmt; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 2001
boteugen74
BotEugen's Blog 