Luna neagră
I)
De ce, te întreba el, de ce,
împrumutându-mi înfățișarea?…
Pentru că-s șmecheră, îi spuneai,
și tare în gură, deci, sînt poetă get-beget.
Beată de sine, apoi,
te trezeai cu noaptea în cap
și cu o durere criminală de creier ,
te ridicai încet de pe canapea
și te-apucai să izbești de pereți
cu aripatele care
ți se urcaseră
de la o vreme la cap.
Spre final,
după ce te lua cu amețeli,
te așezai în cur pe podea
și-ți mormăiai în barbă că totul
n-a fost decât in coșmar.
II)
Deși ți-e frig în singurătate și frică
să nu faci la inimă degerături,
de ani buni te speli pe mâini
cu sângele lui, le speli amicilor
creierul cu poveștile-avortoni,
extrase cu forcepsul dintr-o
irealitate pe cât de burtoasă,
pe-atât de sterilă,
irealitate prin care
îți șchiopătezi umbra, nenăscuto,
de pe o zi pe alta, încercând
să ieși din joc cu fața curată,
ca să intri apoi într-o
realitate de vis, călare
pe umerii unei (dez)iluzii străine.
Da, știu, e suficient să dai
câteva telefoane și se rezolvă …
III)
De la o vreme,
sub părul tău negru și lung
își clădește cuiburi un stol
de păsări albe care
se furișează pe înserate afară
să-ți ciugulească din
aerul negru pe care-l respiri
îndoielile cu miros de
ouă clocite,
după ce-i termini de făcut
soțului tău
sexul oral
și uiți să te speli
cu pasta pe dinți.
IV)
(Adevărul)
Dureros e,
asemenea unei carii, şi
urât mirositor,
cuvântul acesta strigat
oriunde, oricând şi oricum,
mai ales atunci când
îl auzi ţâşnind, ca o flegmă,
din gurile marilor mâncători de
rahat locum.
V)
(Luna neagră)
„Ziua e pentru negustori, noaptea pentru poeți.”
(O.Goga)
De unde știai tu că eu
mi-ascundeam
zilele între
palorile acelorași foi,
foi care,
pe măsură ce se umpleau
cu viață, deveneau
tot mai palide și mai reci?
Între
coperțile aceluiași caiet negru,
îmi developez
umbra și soarele, sub
razele unui astru nocturn,
numit Luna neagră,
un astru mai negru decât
albul
nopților de nesomn, gata
să se aprindă
de la o țigară
și să ia foc
într-o
violentă culoare
îngemănând
amurguri cu-aurore în
același timp și în
același loc.
de Bot Eugen
varianta inițială a textului
Umbra lui cea de toate zilele și sufletul nopților nedormite
De ce, te-ntreba el noaptea în vis,
de ce, împrumutându-mi înfăţişarea,
ţi-ai postat textele mele în pagina ta de autor,
da, în pagina-aceea mare cât china
de pe un site literar –
cât statuia Luceafărului de înalt?
Pentru că-s şmecheră, -i spuneai, şi tare-n gură.
deci, sunt poetă get-beget!
Dimineaţa te trezeai, beată de sine,
cu o durere criminală de creier
şi, ridicându-te-ncet de pe canapea,
izbeai cu-aripatele subteranei de toţi pereţii,
(da, cu-aripatele-acelea nocturne
ce ţi se urcaseră de la o vreme în cap).
soţul tău se întreba: Oare, ce are?
cu o mină umflată de somn,
tu-ţi mormăiai în gând, ameţită,
că n-a fost decât un coşmar,
că el nu există de-adevăratelea…
Deşi ţi-e frig în singurătate şi frică
să nu faci la inimă degerături,
tu nu vei avea copii niciodată.
între timp, un stol de păsări sumbre-şi făcuse-n mintea ta câteva cuiburi şi pe-nserate
se furişează din când în când afară
şi ciugulesc pentru puişorii săi îndoielile cu gust de carne din aerul negru pe care-l respiri.
De ani buni, jegule,
te speli pe mâini de sângele lui,
le speli amicilor creierul
cu poveştile-avortoni
scoase din burta lumii sterile
prin care-ţi şchiopătezi umbra,
tu, nenăscuto,
de pe o zi pe alta,
ieşi dintr-o mlaştină cu faţa curată,
ca să intri pe urmă-ntr-o realitate de vis,
călare pe umerii unei iluzii străine,
în loc să ieşi din tine în lume
măcar cu un catren amărât.
ştiu, copitato, da, ştiu,
e suficient să dai câteva telefoane
şi se rezolvă… nu un catren, ci o carte…
Dureros ca o carie este şi urât mirositor
cuvântul acesta strigat oriunde şi-oricând: adevărul,
mai ales când îl auzi ţâşnind ca o flegmă
din gura marilor mâncători de rahat-locum.
De ce, te-ntreabă el,
fără să spui la nimeni nimic,
de ce ţi-ai radiat textele mele
din pagina ta de autor
(pe care încă mai străluceşte
numele artistei de clasă)
şi de unde oare ştii tu că-mi developez
numai noaptea poemele
între coperţile negre ale caietului meu fără vârstă,
sub razele aceluiaşi luciferic luceafăr?
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13897173/Lucifericul_luceaf%C4%83r
de Bot Eugen
44.441404
26.175379
Apreciază:
Apreciere Încarc...
boteugen74
BotEugen's Blog 