Gellu Naum – Înotătorul de fier

 

 

Repopulez după ştiinţa mea

persoanele în doliu s-au aşezat pe scaune
şi eu le pun inelele de recunoaştere
pe degete la mâini şi la picioare

când vor putea visa în somnul meu

* Partea cealaltă; Editura Cartea Românească; Bucureşti; 1991

Publicitate

Gellu Naum – Alfabet aquatic

 

 

 

 

Aşteptarea cu mâinile în vis
plămânii deasupra nărilor
O pasăre care aduce un cuţit

Te scot goală din oglinda în flăcări

* Culoarul Somnului, 1944

Gellu Naum – Ce frig

 

 

Spre toamnă se apropie femeile talpa lumii

legate cu tulpane pe sub ochi

câţiva le întind nişte grâu într-o mare iubire de ploaie

apa cade pe ele ca pe o streaşină

nici nu ştiţi ce frig e Dar în odăi la căldură

alţii de teapa lor le mângâie

noi ţopăim la geamuri le strigăm

dar cum să ne audă în tandra lor obscuritate

luaţi-ne în braţe iubitelor noastre alăptaţi-ne sîntem băieţi buni

la nevoie zicem şi “mama” batem din palme

ritmăm legile lumii în care ne învârtim singuri şi trişti

daţi-ne panglici pentru frunte

la nevoie ne putem îmbrăca în culori senzoriale

nici nu ştiţi ce frig e Primiţi-ne la subţiori degetele amorţite

în electricitatea lor nedumerită

am venit pe jos cu ochii închişi fiecare în urma unui cal

ne împingea principiul vostru aprig pe care îl simţeam foarte bine

am săpat coridore spre voi ne-am lipit pământul pe gură

iubitelor noastre nu vă daţi seama

ne apropiem în formaţii singurii care nu v-am uitat

puteţi să ne şi naşteţi e tot una

rostogoliţi de-a valma ca nişte roţi uituce

secerătoarelor ne îngropăm sub prag

* Partea cealaltă; Editura Cartea Românească; 1991