umbră

Toate articolele etichetate umbră

Gânduri pe negândite (XVI)

Publicat de boteugen74 pe 17 martie 2012

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: Gânduri pe negândite(XVI), moarte, naștere, PERSONALE, poet, umbră. Un comentariu

Un poet către o umbră
care-l urmărea pas cu pas
și încerca să îl imite:
Mă nasc în tine, murindu-te.

de Bot Eugen

Flegmatic (III)

Publicat de boteugen74 pe 21 februarie 2012

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: flegmatic, Flegmatic (III), limbrică, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, umbră, vierme, vis. 2 comentarii

Era o vreme:
iubeam o umbră în vis
de la distanță,
iar nesomnul îmi părea
o binecuvântare
până în ziua în care
m-am trezit cu ea
poposindu-mi
pe umărul stâng,
după ce-mi intrase
cu bocancii în casă,
trăgând după sine
un noian de minciuni,
câțiva degerați,
kilometri de ipocrizie.
Realizasem atunci
că în tot acest timp
îndrăgostit am fost
de un vierme
ce mă rodea
pas cu pas
pe dinăuntru.
Ce nebunie!

de Bot Eugen

Simbioză

Publicat de boteugen74 pe 31 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a încerca, a înfige, a bronza, a cunoaște, a decolora, a lipi, a părea, a reuși, a rupe, a scrie, a se înstrăina, a smulge, a vinde, în mijlocul încăperii, încăpere, înstrăinare, braț, brațe, brațele tale, carne, carnea de porc, când, decât, decolorat, decolorate, decolorate pe la margini, inimă, la, lipit, lipite, lipite cu scotch, Lună, margine, margini, masă, mijloc, măcelar, noapte, noapte de noapte, pat, până, pe la margini, perete, pix, poem, POEZIILE MELE, porc, preț, preț rezonabil, publicat de Bot Eugen, rană, rezonabil, rupt, rupte, răni, răni rupte, sânge, sângele meu, scotch, Simbioză, trist, umbre, umbră, unul. 3 comentarii

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

Decolorate pe la margini, păreau
lipite cu scotch în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de un perete.

Încercam să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu,

bronzându-mi apoi rănile rupte la lună –
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

de Bot Eugen

Tăcuta strigă

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a așeza, a așterne, a afla, a amâna, a auzi, a avea, a avea loc, a continua, a ține, a ține de cald, a fi, a fi pe sfârșite, a fuma, a gândi, a gândi în secret despre, a găsi, a izbi, a lovi, a lovi cu picioarele, a meni, a ne fuma, a răsturna, a se așterne, a se auzi, a se întâlni, a se izbi, a se sfârși, a se termina, a sfârși, a sta, a sta confortabil, a stinge, a termina, a urma, a visa, a visa urât, a-și afla, amânat, amânată, în secret, întâlnire, cald, ceai, celălalt, ceremonia ceaiului, ceremonie, confortabil, cuvinte, decât, despre, dimineață, după ce, echilibru, eu și cu tavi, eu și cu tavi (II), fiecare, fiecare din noi, gânduri, gânduri otrăvite, liniște, liniște mormântală, lumini, lumină, menită, mereu, meu, mormântal, mormântală, MUZICĂ, noapte, noaptea dimineții, noi, orizontală, otrăvit, otrăvite, parcă, până, până la urmă, peste, peste toate, poem, POEZIILE MELE, propria orizontală, proprie, propriul echilibru, prpriu, publicat de Bot Eugen, rând, rând pe rând, reciproc, răsturnat, scaun, scaun răsturnat, secret, sine, strigă, tavan, toate, trup, trupul meu, tăcut, Tăcuta strigă, tăcută, umbră, urmă, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. Un comentariu

eu și cu tavi (II)

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
S-au terminat și muzică, și cuvinte.

Am stins rând pe rând
toate luminile.
Urma să aibă loc întâlnirea
mereu amânată cu sinele.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a aflat
propria orizontală.

Peste toate s-a așternut
o liniște mormântală,
menită parcă să ne țină de cald.

Nu se mai auzea decât
ce gândea în secret fiecare
despre celălalt.

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
Ne fumam reciproc gândurile otrăvite.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a găsit
propriul echilibru,
după ce și-a așezat
pe tavan umbra,
să stea confortabil
pe-un scaun răsturnat.

Doar aproapele meu
continua să viseze urât
și lovea prin somn
cu picioarele
seară de seară în zid.

Astăzi, însă,
în noaptea dimineții,
nu se mai auzea decât
o strigă izbindu-se–n mine
cu aripile de toți pereții.

de Bot Eugen

Astrul sonor

Publicat de boteugen74 pe 20 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a anima, a îmbărbăta, a încerca, a înnegri, a însufleți, a da, a da glas, a face, a face un pas, a face un pas înainte, a imortaliza, a pendula, a purta, a ridica, a rămâne, a rămâne la înălțime, a se ridica, a se ridica în picioare, a sorbi, a sta, a sta la masă, a termina, a tăcea, aburind, aburinde, alături, amară, astru, astru sonor, Astrul sonor, în dosul coastelor, în mână cu o chitară, în picioare, în ritm de rock-and-roll, îndelung, înnegrit, înălțime, bass, cameră, cană, cap, casetofon, casetofon electronika, ceai, chei, cheie, chiștoace, chitară, cinci, coaste, corzi, corzi de bass, costume, căni, căni aburinde, dimineață, dos, drumuri, ea, efecte secundare, efemer, el, electronika, eu, eu ;i cu tavi, eu și cu tavi, foi, glas, ieri, inimă, inimă roșie, intrare, ipostaze, ipostaze efemere, ipostază, la înălțime, lumini, lumină, masă, mâine, mână, meloman, melomani, mijloc, muzică rock, neagră, neterminat, neterminate, nume, ora 5, ora 5 dimineața, Ora cinci dimineața, oria cinci, oră, pas, perete, picioare, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pălărie, raze, ritm, rock, roșie, roșu, răgușit, răgușită, schelet, scrum, soare, soarele zilei de ieri, sonor, stea, steaua cu nume soare, Steaua pe nume Soare, sticle, sus, tavi, tăcere, tăcere neagră și amară, umbre, umbre de melomani, umbră, vânt, vers, versuri, versuri neterminate, voce, voce răgușită, zbor, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. 3 comentarii

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

de Bot Eugen

În contratimp

Publicat de boteugen74 pe 9 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a apărea, a avea, a întreba, a înălbi, a deveni, a grăbi, a lungi, a o lungi, a strecura, a subția, a trece, abitir, alb, albă, alt, amurg, apoi, ascuțit, ascuțite, ascuțită, atunci, În contratimp, în pana mea, început, într-un târziu, între, între mână și piept, înălbită, înălbită cu hieroglife, bun, ca, calitate, ce, contratimp, către, dacă, foaie, foaie de hârtie, foaie neagră, foaie neagră de hârtie, hârtie, hieroglife, hieroglifă, la ce bun?, lumini ascuțite, lumină, mână, neagră, negru, nicăieri, nimeni, nimeni de nicăieri, noapte, nopți, nopțile tale, oricum, pas, până, până la următorul răsărit, pe sub, piept, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, răsărit, scurt, sfârșit, sub, târziu, timp, toate, tot, tot mai, tot mai abitir, tot mai scurte, umbră, următor, zi. Un comentariu

Pe zi ce trece,
tot mai abitir,
îmi grăbesc pasul
pe sub lumini
ascuțite,
îmi subțiez umbra,
o strecor între
mână și piept,
ca pe o
foaie neagră de hârtie,
o lungesc apoi –
înălbită cu hieroglife –
până la
următorul răsărit,
ca-ntrun târziu
s-apară nimeni
de nicăieri
și să mă întrebe:
La ce bun
să o lungești
până la un
alt început,
oricum, toate au
același sfârșit,
iar nopțile tale
devin
tot mai scurte?

de Bot Eugen

Penumbra pumnului binevoitor(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a agoniza, a aprinde, a îmbrățișa, a începe, a încerca, a închide, a închide geamul, a îndolia, a înfige, a învinge, a bate, a bate pe umăr, a citi, a căuta, a deschide, a deschide ochii, a dormi, a dormi strâns, a implora, a istorisi, a liniști, a lăsa, a nu dormi, a pipăi, a reîntregi, a relata, a rămâne neînvins, a scrie, a se încleșta, a se grăbi, a se neliniști, a se ridica, a se ridica din pat, a se scrie, a se stinge, a se sufoca, a se trezi, a smulge, a spune, a stinge, a strânge, a sugruma, a urma, a visa, a zidi, aceea, acest, acum, alb, albul foilor de hârtie, alteori, amândouă, aproape, aproape mortală, atunci, îmbrățișare, îmbrățișare aproape mortală, în brațele acestui coșmar, în căutare, în grabă, în inima nopții, în ochii tăi, în somn, înfipte, într-o inimă neagră, întrerupător, întuneric, binevoitor, braț, brațe, brațele mele, ca de obicei, care, când, cei 2 frați, cei 2 frați siamezi, cei doi frați, cei doi frați siamezi se încleștează, celuilalt, celălalt, chiar, chiar acum, coșmar, cu gândul, cu mâinile amândouă, cu răsuflarea tăiată, cum, de neînvins, de obicei, de-o viață, deget, degete, din, din când în când, doi, după, după aceea, eu, și-atunci, febril, febră, fiecare, final, foaie, foi, foi de hârtie, frați, frați siamezi, frate, gând, geam, grumaz, hârtie, impact, infarct, inima nopţii, inimă, inimă neagră, instantaneu, istoria aceluiași coșmar de neînvins, istoria aceluiași coșmar neînvins, istorie, la tine în piept, mâini, mână, mele, mine, mortal, mortală, neagră, neînvins, negre, negru, neliniște, neliniștea ca o poveste, noapte, noiembrie, nopți, nopțile de noiembrie, o umbră, obicei, ochi, oricum, pact, palme, palme negre, palmele negre, palmă, pat, până, până în zori, pe nerăsuflate, pe sine, pe urmă, Penumbra pumnului binevoitor(II), penumbră, piept, poem, POEZIILE MELE, poveste, povestea neliniștii, prieten, prietenește, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn binevoitor, răsuflare, răsuflare răiată, răsărit, răsărit de soare, sau, sau (im)pactul cu palmele negre, se scrie singur pe sine, senzație, senzație de sufocare, senzație vagă de sufocare, sfârșit, siamez, siamezi, singur, singur pe sine, solar, somn, strâns, sub, sub fiecare răsărit de soare, sub mâna mea, sufocare, tăi, tăiat, tăiată, tău, umbră, umăr, uneori, unul, unul cu degetele înfipte, unul cu degetele înfipte în grumazul celuilalt, unul cu dehgetele înfipte între coastele celuilalt, vag, vagă, varianta finală(III), viață, visător, zori. 3 comentarii

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:

În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.

Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina
și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.

Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează fratele său îndoliat
să-și reîntregească
inima neagră cu gândul
pe albul foilor de hârtie.

Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…

Tu te trezești din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc
neliniștea ca pe o poveste cu un sfârșit care
se scrie sub mâna mea singur pe sine
de-o viață.

de Bot Eugen

Zeta – femeie-copil de bani gata,

Publicat de boteugen74 pe 30 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a ciordi, a cresta, a da, a duce, a șterpeli, a țâșni, a face, a fi, a fura, a intra, a plăti, a publica, a publica pe hârtie, a scrie, a se fura, a târâi, a târî, a tăia, a tăia lemne, a tăia versuri, a veni, adevăr, în întreaga Românie, însă, întreagă, bani, braț, brațul tău de lemn, care, câine, câini, câinii de la securitate, când, ciordit, copil, cărare, cărări, cărări șobolane, de bani gata, de la o zi la alta, șobolan, șobolane, faţă, femeie, femeie-copil, femeie-copil de bani gata, gata, hackeri, hârtie, hoț, INTERNET, la fața locului, lemn, lemne, loc, miros, miros de hârtie, miros de sânge, negru, net, noapte, nopți, nopți de uitare, nopți negre, nopțile de uitare, pentru, peste, plată, poem, poeme, poeme ciordite, poezie, POEZIILE MELE, poză, publicat de Bot Eugen, Romania, sânge, securitate, soare, spate, sub soare, tâlhar, toate, ușa din spate, ușă, uitare, umbră, vers, versuri, volum, volum de poezie, vreme, zeta. Scrie un comentariu

așteaptă hackerii să le dai plata.
Intrând pe ușa din spate,
au ajuns la fața locului
și câinii de la securitate.
Toate cărările șobolane
duc către umbra ta
care-și târâie
de la o zi la alta
nopțile negre
sub soare.
Adevărul e că se fură,
se fură lemne
în întreaga Românie
pentru poemele ciordite
de pe net
și publicate pe hârtie.
Va veni însă o vreme
când,
mâna care scrie,
versuri va cresta
pe brațul tău de lemn,
făcând astfel
să țâșnească la lumină
un volum de poezie
cu miros de sânge,
nu de hârtie.

de Bot Eugen

Abecedar al melancoliei,

Publicat de boteugen74 pe 12 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a auzi, a dormi, a gândi, a răsfoi, a scoate, a scoate la lumină, a silabisi, a spinteca, a sugruma, a tace, a tăcea, a visa, a vorbi, abecedar, Abecedar al melancoliei, înalt, înalt cuvântătoare, înalt vorbitoare, între amurg și auroră, între moarte și viață, între vis și trezie, bufniță, cealaltă, cu doăsprezece fețe, cuvânt, cuvântătoare, cuvântător, de la o tâmplă la cealaltă, despre, fiară, gând, gânduri, inimă, istorie, istorii, la ore târzii, lumina lunii, lumină, Lună, mână, melancolie, moarte, neom, o mână de gânduri, oameni, om, ore târzii, oră, pasăre, piept, piepturi, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, sângeroase, sângeroase istorii, sângeros, singurătate, somn, sugrumat, tâmplă, târziu, trezie, umbră, umbră de pasăre, viață, vis, visător, Visătorul sugrumat în somn. Scrie un comentariu

Visătorul sugrumat în somn

la ore târzii, mă las răsfoit
de la o tâmplă la cealaltă
de o mână de gânduri.

Mă ascultă cum tac
și-mi vei auzi
inima silabisind între
amurguri și aurore:

sin-gu-ră-ta-te,

sângeroasa istorie
despre o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare.

de Bot Eugen

Singurătate

Publicat de boteugen74 pe 6 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 12, 12 fețe, a abandona, a arde, a asculta, a avea, a avea tragere de inimă, a încuia, a întoarce spatele, a învenina, a bate, a broda, a căra, a căra pumni, a dialoga, a fi prins, a merita, a prinde, a pune, a pune cruce, a răstigni, a trage, aceasta, acest, amurguri, aurore, în stânga și-n dreapta, în tăcere, între, între amurguri și aurore, între firele ei nevăzute, înveninat, carne, cruce, cruce de carne, cu cruce, cu douăsprezece fețe, cușcă, despicat, despicată, douăsprezece fețe, după, după aceea, electric, electrică, faţă, fire, hoți, indiferent, inimă, insectă, limbă, limbă despicată, lume, lumea de hoți și de târfe, mine, nevăzut, nevăzute, nevăzutl meu prieten, nevăzutul meu prieten cu douăsprezece fețe, o umbră străină de mine, oase, oraș, pânze, pânzele unui păianjen cu cruce, pânză, până la, până la sânge, pe urmă, POEZIILE MELE, prieten, publicat de Bot Eugen, pumni, păianjen, păianjen cu cruce, rețea, rețea electrică, rețeaua electrică a acestui oraș, rug, sânge, singurătate, străin, străină, tale, târfe, tragere, tragere de inimă, tăcere, umbră, Visătorul sugrumat în somn, vorbe. Scrie un comentariu

Visătorul sugrumat în somn

Cruce de carne mă pune
pe oasele tale și
bate-mă până la sânge,

să nu mai am după tragere
de inimă să-i car pumni
în stânga și-n dreapta
prietenului meu invizibil
cu douăsprezece fețe.

Mă dialoghează-nveninat cu lumea
de hoți și de târfe, apoi
mă-ncuie-n tăcere,ca într-o cușcă
și m-abandonează
între firele ei nevăzute,

îi voi asculta indiferent
limba despicată
cum îmi brodează din vorbe
o umbră străină de mine,

prinsă-n rețeaua electrică
a acestui oraș,
cum o insectă-n pânzele unui
păianjen cu cruce.

de Bot Eugen

Cazual

Publicat de boteugen74 pe 18 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 1leu 50, 1leu 50 bucata, a așterne, a ajunge, a ajunge din urmă, a ascuți, a asculta, a avea, a îmbătrâni, a înghiți cu ochii, a îngiți, a însoți, a întârzia, a întinde, a întinde mâna, a cerceta, a cerși, a coborî, a coti, a croi, a cădea, a da, a da din coadă, a depăși, a doborî, a șopti, a face, a fi, a fi însoțit, a fi gata, a fi indiferent, a gândi, a grăbi, a grăbi pașii, a implora, a inghiți, a lua, a lăsa, a mârâi, a nu avea, a o coti, a o coti la dreapta, a o rupe, a o rupe la fugă, a o rupe la goană, a plăti, a privi, a privi înapoi, a purta, a repeta, a ruga, a rupe, a sclipi, a scrâșni, a se așterne, a se agita, a se apropia, a se face, a se face verde, a se grăbi, a se lăsa purtat, a se uita, a se zbate, a smulge, a spune, a sta gata, a strânge, a surâde, a traversa, a trece, a urca, a vedea, a vui, a zâmbi, a zbura, a zări, a-și croi cale, a-și lua rămas bun, aceasta, aceea, acest, adiere, adiere de vânt, aici, ajuns, alături, amintire, animal, animalic, animalice, ape, ape tulburi, apoi, arbori, asemeni, atenție, atunci, atunci când, în dreptul, în gând, în inima, în inima acestei nopți de ianuarie, în mine, în numele umanității, în spinare, în timp ce, în tăcere, în ăst timp, înainte, înapoi, încoace, încolo, încolo și încoace, încolo și-ncoace, întârziați, întârziat, întins, întinsă, între noi, întuneric, baltă, baltă de sânge, bilet, bube, bubă, bucată, bun, bătaie, bătrânii părinți, ca, cale, capăt, carne, Cazual, câțiva, când, cât lumea de veche, cealaltă, celălalt, celălalt capăt de noapte, centru, ceruri, coadă, colți, copil, cost, crengi, cu geanta pe umăr, cu strângere de inimă, cu ușurință, cu umbra-n spinare, cățea, călătorie sprâncenată, călătorii, către, de elită, de mână, de sub, decât, deșertul din mine, demon, deşert, din când în când, din urmă, dincolo, dinți, dreapta, dreptul, drum, după, după aceea, ecou, elită, eu și orașul pustiu, țipete de carne sfâșiată, țipăt, fața nevăzută, fard, farduri, faţă, femeie, fiară, fiecare, frici, Frici animalice, frică, frunze, fugă, fulgi de nea, gară, gata, gata de bătaie, gând, geantă, ghearele, haită, ianuarie, iarnă, indiferent, inimă, intersecție, la dreapta, lume, luminițe, luminițele lui Moș Crăciun, lup bătrân, mașini, masca de farduri, mască, mână, mână întinsă, mine, moarte, Moș Crăciun, măi, nerăbdătoare, netulburat, nevăzută, noapte, noapte de ianuarie, noastră, noi, Nu privi înapoi, nume, o femeie cu bube, ochi, odinioară, oraș, pași repezi, parte, pasaj, paşi, până la saturație, pe, pe măsură ce, pe partea celaltă, pentru, picioare, piept, pleoape, pleoape cu dinți, poem, POEZIILE MELE, preț, prietene, printre, propria umbră, propriu, propriul său trup, publicat de Bot Eugen, pui, pui de cățea, Puls, pustiu, pământ, reciproc, rădăcini, rămas, rămas bun, rătăciți, rătăciții și-ntârziații săi de elită, saturație, sânge, scară, semafor, semaforul se făcuse verde, sfâșiată, spate, spatele meu, spinare, sprâncenată, spre, strângere, strângere de inimă, subteran, sărbătoare, sărbători de iarnă, tare, tată, tenebre, timpan, timpane, tot, tot așa cum, tot mai tare, treaptă, trepte, troleibuz, trup, tulbure, tulburi, tăcere, ușor, ușurință, umanitate, umbră, umeri, umăr, unei, ureche, urechi, urmă, vânt, vântoasă, veche, verde, vine o vreme, vine o vreme prietene. Scrie un comentariu

Frici animalice; Fiara

Nu privi înapoi, îmi spuneam
în timp ce-mi luam rămas bun
de la ai mei.
M-așterneam la drum după aceea
înspre celălalt capăt de noapte,
străbăteam orașul pustiu,
el își croia cale prin deșertul din mine,
fiecare din noi fiind însoțit de
rătăciții și-ntârziații săi de elită.
Din când în când,
ne cercetam reciproc
fața nevăzută până-ajungeam
să ne repetăm
unul celuilalt până la saturație:
Nu privi înapoi,
vine o vreme când
nu mai avem ochi să ne vedem,
nici urechi să ne-ascultăm,
vine o vreme, prietene, când
nu mai avem
nimic să ne spunem.
În ăst timp troleibuzul vuia,
tăcerea își ascuțea colții în mine
și o femeie cu bube-mi surâdea
de sub masca de farduri,
cu mâna întinsă implorându-mă
să-i plătesc,
în numele umanității,
prețul unui bilet pentru
călătoria mea sprâncenată.

* * *

Coboram treptele unui pasaj,
urcam după o scară din subteran către ceruri,
treceam de mână cu amintirea
pe sub luminițele lui Moș Crăciun;
mă lăsam pe sub ele purtat de propria umbră-n spinare,
tot așa cum odinioară un copil printre vise purtat se lăsa
de propriul său tată pe umeri;
mă uitam înainte și vedeam cum sclipesc
printre fulgii de nea, în întuneric,
ochii unui demon – cât lumea de vechi.
M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit.
Se zbătea pe trotuar într-o baltă de sânge.
Nu era decât un pui de cățea. Pe cealaltă parte
se agita, nerăbdătoare să traverseze strada, o haită.
Între mine și ea zburau mașini încolo și-ncoace, vuiau
ape tulburi, în timp ce tăcerea – un lup bătrân –
își ascuțea în pieptul meu ghearele, gata de bătaie.

Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr
printre țipete de carne sfâșiată,
printre ecouri de sărbătoare,
pe sub luminițele lui Moș Crăciun,
pe sub felinare;
umbra se-apropia cu pași repezi de mine,
gata să mă ajungă din urmă, să mă depășească
și să mă doboare
cu ușurința vântoasei care smulge
frunzele din crengi, crengile din arbori,
arborii din rădăcini, rădăcinile din pământ,
pământul de sub picioare…
Nu privi înapoi, îmi spuneam, s-o vezi pe moarte
cum te înghite cu ochii, pleoape cu dinți
scrâșnesc de foame și frig
în inima acestei nopți de ianuarie…
de Bot Eugen

Îndemn cu masaj cardiac extern

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a atinge, a auzi, a bate, a da, a da din mâini, a da din picioare, a dormi, a dormi strâns, a face, a fi gata, a forța, a lipi, a o face pe deșteptul, a o face pe mortul, a pune, a pune la zid, a se culca, a se culca pe o ureche, a se lipi, a se trezi, a sforăi, a sparge, a sta lipit, a strânge, a trece, a trezi, a turna, a visa, aripa somnului, aripă, atinse, Îndemn cu masaj cardiac extern, în treacăt, îndemn, boală, brațele tale, băi, cardiac, când, ciment, colivie, colivii, cu mine, culcat, cum, deștept, deșteptător, devreme, dimineața devreme, dimineață, extern, fără, gata, gânduri, inimă, lipită, masaj, masaj cardiac extern, mâini, mine, mort, mort turnat în ciment, pentru, perete, picioare, piept, poezie, POEZIILE MELE, preți, publicat de Bot Eugen, Puls, pumni, păsări, somn, strâns, tare, tâmpla lipită de piept, tâmplă, timp, timpan, timpane, timpanele, trezește-te băi culcatule pe-o ureche, Trezește-te!, treziți-vă hei întârziaților, umbră, ureche, zid. Scrie un comentariu

Dimineața devreme timpul
o face cu mine
când pe mortul ațipit în ciment,
când pe deșteptul
gata să-mi spargă timpanele:
Trezește-te, hei,
culcatule pe-o ureche,
n-auzi cum îți sforăie
deșteptătorul
cu tâmpla lipită de piept?!
Doarme strâns
în brațele tale,
visează
cum gândurile-ți pun
inima la zid
și o forțează
să-și bată pulsu-n pereții
altor colivii pentru păsări
în treacăt atinse
de aripa somnului ca de o boală:
Treziți-vă, hei, întârziaților!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II) – varianta a doua

Publicat de boteugen74 pe 10 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 09, 10, 104, 14, 14:41, 2, 2011, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a aduce din profil, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a apela, a apuca, a arunca, a azvârli, a începe, a închide, a închide ochii, a îndemna, a înștiința, a înfige, a înjura, a întârzia, a întreba, a bate, a bate către portocaliu, a bate pasul pe loc, a bea, a coborî, a derula, a deschide, a dezgoli, a durea, a efectua, a face, a face bine, a face pe mortul, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi plin, a fi plin de sine, a fi sigur, a fugi, a fumega, a gâfâi, a gândi, a grăbi, a lucidiza, a lucidiza nimicul, a naufragia, a o face, a o face pe mortul, a obosi, a petrece, a primi, a prinde, a prinde din urmă, a privi, a pulsa, a rata, a rugini, a răcni, a răspunde, a răsufla, a scana, a scârbi, a se afla, a se afla între semeni, a se alerga, a se apuca, a se arunca, a se îmbăta, a se deștepta, a se derula, a se deschide, a se face, a se grăbi, a se mișca, a se obosi, a se opri, a se opri din gâfâit, a se privi, a se privi față în față, a se rostogoli, a se scârbi, a se spânzura, a se târî, a se trezi, a se uita, a semăna, a spânzura, a sprijini, a spune, a sta, a sta între, a sta cheremul cuiva, a sta țeapăn, a suna, a suna a pagubă, a suna metalic, a suna metalic din inimă, a trage, a trebui, a trece, a turna, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a zice, a-și vedea de drum, a-l durea în paișpe, abia, abia trezit, abia trezit din hibernare, abur, aburi, aburii de cafea, așa că, așa că vezi, aflate, aflate mereu în întârziere, aidoma, alb, albastru, albastră, alene, Alexandr Matrosov, ambrazură, amestecat, apel, apeluri, apeluri ratate, Arbore, arcaș, arcașul albastru, artere, arteră, asemeni, asfalt, astfel, atent, atunci, atunci când, azvârlită, â, în continuare, în dreptul, în dreptul tâmplei mele stângi, în fața ochilor, în mine, în paișpe, în ploaia de raze X, în tăcere, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înștiințare prin sms, înfipte, înjurături, înjurătură, întârziere, într-o, într-o mână, între, între două stații-beton, între semeni, întreaga lume, întreg, bandă, bandă rulantă, bară, beat de lumină, beton, bună, ca, cafea, care, când, când și când, când negru pe alb când roșu pe negru, cândva, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceas, ceas deșteptător, ceasul deșteptării, cele, cele două stații-beton, cer, cer-clepsidră, cerul-clepsidră, cherem, ciment, clepsidră, continuare, cu ghearele înfipte, cu inima înainte, cu inima-nainte, cu o ochi de sticlă, cu ochi de sticlă, cu pieptul său larg deschis către lume, cu viteza celor 512 nuanțe de gri, cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă, cumva, cumva straniu, cățel, cățelul galben, către, da, de asfalt, de sine, de urgență, deșteptare, dejun, deschis, desfrunzit, despre, devreme, dezgolit, dimineața devreme, dimineață, din, din când în când, din față, din mine, din profil, din urma lui, din urmă, doar, doi, două, două stații, drept, drum, după, ecografie-fulger, el, șarpe, și fac bine, șofer, țeapăn, țigară, față în față, faţă, felină, galben, gâfâit, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, golul, golul din mine, gri, hibernare, imagini, inimă, intersecție, jumătate, jumătatea de suflet azvârlită la ghenă, la cheremul pustiului, larg, larg deschis, linie, linie moartă, loc, lume, lumea întreagă, mașinal, mașini, mașini pline de oameni, mașinile lor: 14 și 104, mașină, mai multă, mare, mare de asfalt, margine, mână, mereu, metalic, mine, moartă, Moment, momente, mort, mortul turnat în ciment, mult, mă doare în paișpe, neagră, neagră felină, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, niște, nimic, nimicul, noapte, noapte albă, noapte bună!, nopți albe, noroi, nuanțe, nuanțe de gri, nuanță, o bară, o cană, o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o cană zdravănă de ceai negru amestecat cu stalinskaya, o neagră felină, oameni, oameni plini de sinele lor mașinal, oameni-mașini, obosiți, ochi, ochi de sticlă, om, pagubă, pahar, paharul din plastic, paișpe, pas, până, pe jumătate, pe lângă, pe loc, pe nerăsuflate, pe secundă, pentru, peste, piept, pieton, pieton tras pe linie moartă, plastic, plin, pline, plini, ploaie, ploaie de raze, ploaie de razeX, ploaie de ultrasunete, poem, poezie, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, preț de încă vreo două nopți albe, prin, prin mine, printre, printre cele două stații-beton, privire, priviri, profil, publicat de Bot Eugen, pustiu, pământ, ratat, ratate, raze, razeX, rază, roată, roșu, roșu pe negru, roți, roți ruginite, rostogolire, ruginit, ruginite, rulant, rulantă, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seamăn, seara târziu, seară, secundă, semeni, siguranță, siguranță de sine, sine, sine mașinal, sinele lor mașinal, sms, spânzurat, spânzurat de o bară, stație, stații-beton, stalinskaya, stalinskaya vodka, stau la cheremul pustiului, stâng, sticlă, stradă, straniu, străzi, sub cerul-clepsidră, sub o ploaie cu ultrasunete ultimul răcnet, suflet, sunt doar în trecere, săgeata albastră, săgeată, taxi, tâmplă, târziu, telefon, timp, toate, tocmai, torent, torent de oameni-mașini, tot, tot așa cum, totul, totul din mine, transport, tras, trezit, trup, trup dezgolit, trup dezgolit pe jumătate, trupul dezgolit pe jumătate, tunel, tunel nesfârșit, tuneluri nesfârșite, turnat, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie(II)-varianta 2, Ultrasonografie(II)-varianta a doua, ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, un pieton tras pe linie moartă, unui, urgență, urmă, viteză, vodcă, vreo, X, zdravăn, zdravănă, ăla. Scrie un comentariu

Naufragiul din marea de asfalt

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie –
un pieton tras pe linie moartă;
într-o mână-mi fumegă o țigară,
în cealaltă – cafeaua din paharul de plastic;
adulmec aburii și gândurile-ncep să mi se miște alene,
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau la cheremul pustiului,
pe o margine de pământ, sub cerul-clepsidră,
sprijin umbra unui arbore dezfrunzit și petrec
cu privirea torentul de oameni-mașini
care sună metalic din inimă
pe toate arterele ceasul deșteptării.
Din când în când se oprește din gâfâit
în dreptul tâmplei mele stângi, nu zice nimic,
doar se uită prin mine, cumva straniu, la tot ce gândesc
despre el, după
își vede de drumul lui,
bătând pasul pe loc pe o bandă rulantă.
Stau între două stații-beton ce se privesc față în față
cu ochi de sticlă și văd
totul din mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere,
de mașinile lor pline de oameni și de oamenii plini de sinele
lor mașinal.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre;
eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți ruginite care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele-nfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima-nainte-n
ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul său larg deschis către lume peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană zdravănă de ceai negru
amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate;
primesc o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi,
trebuie să-i scanezi de urgență
trupul dezgolit pe jumătate,
jumătatea de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă-o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează-n mine imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri pe secundă-
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu trec pe lângă-o răscruce,
printre cele două stații-beton ce se privesc
față în față cu ochi de sticlă și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu-ntre semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Ultrasonografie(II)

Publicat de boteugen74 pe 4 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 14 sau 104, 2, 3, 4, 5, 512, 512 nuanțe de gri, a aduce, a adulmeca, a aștepta, a ajunge, a alerga, a amesteca, a azvârli, a începe, a începe să bată, a închide, a îndemna, a înștiința, a înfige, a întârzia, a întreba, a bate, a bea, a coborî, a derula, a durea, a efectua, a face, a face bine, a fi, a fi atent, a fi în trecere, a fi beat, a fugi, a fumega, a grăbi, a improviza, a lucidiza, a mișca, a petrece, a petrece cu privirea, a primi, a prinde, a privi, a pulsa, a rata, a răspunde, a se afla, a se agăța, a se alerga, a se atinge, a se decide, a se deranja, a se derula, a se face, a se face roșu, a se grăbi, a se opri, a se privi, a se rostogoli, a se scârbi, a se târî, a se trezi, a se uita, a sosi, a spânzura, a spune, a sta, a sta țeapăn, a suna, a trage, a uita, a urca, a vedea, a zbura, a-l durea în paișpe, abia, abur, aburi, aburi de cafea, aceea, agățat, alb, albastru, albastră, albe, Alexandr, Alexandr Matrosov, altele, ambrazură, amestecat, apel, apeluri ratate, arcaș, arcaș albastru, asemeni, astfel, atent, în continuare, în fața ochilor, în minte, în tăcere, în urmă, înainte, înapoi, încă, înștiințare, înfipt, înfipte, întârziere, între, între cele două stații, între două stații, între timp, întreg, bară, beat, beat de lumină, bine, cafea, cană, care, când negru pe alb când roșu pe negru, ce și cum, ceai, ceai negru, cealaltă, ceilalți, cel, celor, copac, cu inima înainte, cățel, cățelul galben, către, da, decis, dejun, destinație, devreme, dezgolit, dezgolită, dimineața devreme, dimineață, din față, din mine, din profil, din urmă, doi, două, drum, după, după aceea, ecografie, ecografie-fulger, șarpe, șofer, țeapăn, țigară, față în față, față-n față, faţă, felină, fulger, galben, gând, gânduri, George, gheare, gheară, ghenă, glezne, gleznă, gol, golul, golul din mine, hibernare, imagine, imagini, inimă, intersecție, jumătate, la umbra unui copac, lucidizare, lume, lumea întreagă, lumină, mașini, mașină, margine, margine de trotuar, mână, mereu, mișcare, mine, minte, Moment, momente, mult, neagră, neagră felină, nebun, negru, negru pe alb, nesfârșit, nesfârșite tuneluri, niciodată, nicăieri, nimicul, noapte, noapte bună!, nopți, nopți albe, noroi, numere, număr, o ploaie de ultrasunete ultimul răcnet, ochi, pahar, paharul din plastic, paișpe, până, pe când, pe jumătate, pe stomacul gol, peste, piept, plastic, ploaie, ploaie de raze X, ploaie de ultrasunete, poem, POEZIILE MELE, portocaliu, preț, preț de, prima, primul, prin, prin mine, privire, profil, publicat de Bot Eugen, ratat, raze, raze X, roșu, roșu pe negru, rostogolire, rugină, răcnet, răscruce, răspântie, sânge, scârbit, seara târziu, seară, sms, spânzurat, stație, stații, stalinskaya, stalinskaya vodka, stomac, stomacul gol, străzi, sub, sub ploaia de raze X, suflet, săgeata albastră, săgeată, taxi, târziu, timp, tocmai, tot, totul, tramvai, trei, trezit, trotuar, trup, tunel, tuneluri, tăcere, ultim, ultimul, Ultrasonografie, Ultrasonografie(II), ultrasunet, ultrasunete, umbre, umbre de sânge amestecat cu noroi, umbră, unele, unele pe altele, unui, unul, urmă, viteză, vodkă, vreo, X, zile. Scrie un comentariu

512

Dimineața devreme stau țeapăn la o răspântie;
într-o mână îmi fumegă o țigară, în cealaltă – paharul din plastic;
adulmec aburii de cafea și gândurile-ncep să se miște
aidoma șarpelui abia trezit din hibernare.
Stau pe o margine de trotuar, la umbra unui copac
și-i petrec pe ceilalți cu privirea.
Ei se opresc, se uită cumva straniu la mine,
nu zic nimic, după aceea își văd de drumul lor.
Stau între două stații ce se privesc față în față și văd
totul din mine, prin mine, până ajung să mă doară în paișpe
de mașinile lor: 14 și 104, aflate mereu în întârziere.

Dimineața devreme timpul zboară asemeni săgeții albastre,
pe când eu mă târăsc din urma lui, spânzurat de o bară,
pe niște roți de metal care nu se grăbesc nicăieri, niciodată.
Mă opresc din rostogolire la o intersecție și aștept
să mi se facă roșu în fața ochilor.

Cu ghearele înfipte în glezne,
o neagră felină mă trage de umbră-napoi,
să lucidizăm în tăcere nimicul
preț de încă vreo două nopți albe;
cățelul galben din față începe să bată
către portocaliu, mă îndeamnă să mă arunc,
beat de lumină, cu inima înainte
sub ploaia de raze X,
tot așa cum se aruncase cândva Alexandr Matrosov
cu pieptul peste ambrazură.

(În astfel de momente, spunea George,
aduci mult din profil cu unul
care tocmai băuse pe nerăsuflate
o cană de ceai negru amestecat cu stalinskaya)

Cobor scârbit din tramvai, urc într-un taxi,
telefonul sună a pagubă, șoferul răspunde
cu-njurături la apeluri ratate, între timp, primesc
o înștiințare prin sms: ai de efectuat
o ecografie-fulger întregii lumi:
trupulului său dezgolit pe jumătate,
jumătății sale de suflet azvârlită la ghenă;
așa că vezi, fii atent ce faci cu arcașul ăla albastru, da?

Taxiul fuge în continuare pe străzi,
din urmă să prindă o săgeată pulsând –
când negru pe alb, când roșu pe negru,
închid ochii și văd
cum se derulează în minte imagini
cu viteza celor 512 nuanțe de gri –
umbre ce se aleargă prin nesfârșite tuneluri
unele pe altele,
umbre de sânge amestecat cu noroi
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Seara târziu, trec pe lângă răscruce,
printre cele două stații ce se privesc
față în față și văd golul din mine –
dejunul de care-am uitat
să mă apuc ca de o bară-n transport
pentru mai multă siguranță de sine
atunci când mă aflu între semeni.

Sunt doar în trecere,
le răspund,și fac bine;
așa că nu vă mai obosiți
să mă-ntrebați ce și cum…
Noapte bună!

de Bot Eugen

Pasărea-șarpe

Publicat de boteugen74 pe 3 septembrie 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 97, a auzi, a avea veleități, a împărți, a începe, a încerca, a înțepeni, a înmulți, a convinge, a dedica, a despica, a face, a face schimb, a fi, a intra, a izbi, a o tăia, a ruga, a schimba, a scrie, a se împărți, a se încăpățâna, a se îndepărta, a se înmulți, a se ruga, a se răsti, a se trezi, a semăna, a spinteca, a străluci, a trezi, a trăsni, a tăia, a veni, a visa, a vrea, a zbura, adevăr, aici, aidoma, anume, aripă, atâta, aur, în scris, în timp ce, încă, înțepenite, boantă, bont, bună, bună ziua, burdihan, ca prin vis, cap, cât încă, ceilalți, cenușiu, ceva, cum te va tăia capul, de tot, deasupra, deasupra lumii, despicată, despre, din, domestic, domestice, domestică, dreptate, ea, eu, eu ție, șarpe, ție, felie, felie cu felie, foarte, foarte mare, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XIV), ghilotină, ghilotină de aur, haide, Haide să facem schimb, idee, idee trăsnită, indivizibil, indivizibilă, inimă, irefutabil, jumătate, lamă, lamă boantă de topor, lamă de topor, lemn, lemne, limbă, limbă despicată, lume, mare, mână, mie, milenar, milenară, mine, mobil, monedă, monedă de schimb, mă rog, măcănit, măi, mări, nebună, nimeni, nimic, Nokia N97, nu, Nu te mai încăpățâna atâta!, Nu vrei să facem schimb?, nămol, omnivor, omnivoră, paiață, pasăre, pasăre domestică, pasăre-șarpe, Pasărea-șarpe, pâine, pe jumătate zburătoare, pentru, PERSONALE, peste, proprietar, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, păsări domestice, rață, rață omnivoră, rață-paiață, sânge, sângele unui adevăr irefutabil, schimb, simplu, simplu ca bună ziua, singurătate, somn, sălbăticiune, sălbăticiuni, târâtoare, târâtoare pe jumătate, telefon, telefon mobil, timp, topor, tot, trăsnit, trăsnită, tu, tu mie, tăcere, tăcere milenară, tăiș, tăișul unui adevăr, umbră, unei, unitate, unitate indivizibilă, unui, vârtos, veleitate, veleități, vis, visare, visări, voce, zburătoare, zburător, zeu, zi, zilnic, ziua. Scrie un comentariu

– Nu vrei să facem schimb? –
mă trezi deodată din somn
măcănitul unei păsări
domestice cu visări
de mare
sălbăticiune zburătoare.

– Haide, să-l facem ,
încerca să mă convingă,
tu mie – aripa,
eu ție – ghilotina de aur;
vei străluci deasupra ei
aidoma unui semizeu deasupra celorlalți;
indiscutabil,
cuvântul tău o să atârne greu
pe cântarele lor
înțepenite-n nămolul
unei tăceri milenare;
le vei împărți
pedepsele și dreptatea
ca pe o pâine,
felie cu felie
și-n stânga, și-n dreapta
sau cum te va tăia capul…

– Haide,
nu te mai încăpățâna atâta,
începu să se roage de mine
pentru proprietarul său
ca o paiață
până și telefonul mobil Nokia N97
cu o voce de rață omnivoră.

– Eu zic s-o tai de-aici,
mă răstisem deodată la ea,
cât încă mai poți să te târăști
pe burdihanul tău de gravidă cenușie
și să-ți intre-n inimă vârtos
(da` vârtos de tot, nu așa)
tăișul unui adevăr
irefutabil,
simplu ca bună ziua, și-anume:
singurătatea nu e o
monedă de schimb;
nu se-nmulțește cu nimeni
și nici nu se împarte la nimic.
Ea este
pur și simplu
o unitate indivizibilă,
tu – nu.
Așa că tai-o de-aici!

Și-a-nceput să se
îndepărteze umbra de mine,
pe jumătate zburătoare,
târâtoare pe jumătate,

în timp ce eu,
ca prin vis,
încă mai auzeam
cum spintecă lemne
o lamă boantă de topor
pe limba ei despicată:

Nu vrei să facem schimb?
Haide să-l facem!
Nu te mai încăpățâna atâta!

Tu – cu aripa,
eu – cu ghilotina de aur …

de Bot Eugen

În mijlocul pelicanilor cu gușile pline

Publicat de boteugen74 pe 21 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a arunca, a avea, a avea rost, a încuia, a cădea, a căuta, a deveni, a fi, a fi sigur, a frâna, a hurduca, a interzice, a nu avea jenă, a putea, a se adânci, a se afla, a se arunca, a se împotmoli, a se înghesui, a se vânzoli, a spune, a tace, a tăcea, a ucide, a umple, a vedea, afară, ALB-NEGRU, aprinsă, asemeni, asfalt, asudați, asudat, autocar, în devenire, în timp ce, înainte, într-o, între, între cer și pământ, între metal și pământ, între pereții asudați, înăuntru, bricheta aprinsă, brichetă, București, București-Chișinău, buze, buză, capitală, câteva, ceață, cei, cei din față, cei din urmă, ceilalți, cer, cheie, chiar, Chișinău, ciocolată, cu nume, cu nume cu tot, cutie, cuvinte, cuvinte alb-negre, cuvinte alb-negre grețos edulcorate, cuvinte albe și negre, către, dacă, de asfalt, degete, degete lipicioase, din frână în frână, din urmă, doi, dulci, după, edulcorat, faţă, felie, felii, felii de tort, fiecare, frână, frișcă, frunte, fumat, fumatul interzis, fără, fără jenă, gol, golul cuvintelor, grețos, grețos-edulcorate, gurile, gură, ieșire, ieșirea din capitală, inimi, inimă, insecte, interzis, jenă, jumătate, la fiecare, la fiecare doi pași, lanternă, lipicioase, lipicios, lumânare, metal, metalic, metri, metru, minus, minus unsprezece, măcar, nici, nici măcar, niște, nimic, noapte, noastre, ore, oră, otrăvitoare, otrăvitor, pas, paşi, pe jumătate, pe jumătate gol, pe spate, pentru, pereți, perete, picioare, picior, POEZIILE MELE, prin, prin ceață, prăpastie, prăpăstii, publicat de Bot Eugen, pământ, reciproc, sigur, spate, sută de metri, tare, timp, timpul, tort, tort cu frișcă și ciocolată, tot, tot mai tare, totul, trafic, tăcut, tăcute prăpăstii, tăcută, umbre, umbrele noastre, umbră, un cer metalic cu picioare de asfalt, unii, unsprezece, urmă, vorbe, zăpadă. Scrie un comentariu

Cuvinte alb-negre

Îmi spuneam:
nu are rost să o caut
cu lumânarea,
nici măcar cu lanterna
ori cu bricheta aprinsă,
chiar dacă văd totul prin ceață
și de nimic nu pot să fiu sigur.

Mă aflam la început de drum.
Afară erau minus unsprezece,
înăuntru – fumatul interzis.
Timpul ne-ncuiase-ntr-o cutie
și a aruncat cheia;
ne vânzoleam
între pereții asudați
ca niște insecte otrăvitoare,
numai bune de strivit
de un cer metalic
cu picioare de asfalt.
Ne-mpotmoleam
după fiecare sută de metri
în trafic și în zăpadă;
cei din față cădeau pe spate,
cei din urmă se aruncau(primii)
cu fruntea-nainte,
după o frână,
în golul cuvintelor;
se-nghesuiau fără jenă
unii în inimile celorlalți,
își umpleau reciproc gurile
cu vorbe alb-negre
grețos edulcorate,
asemeni unor felii de tort
cu frișcă și ciocolată,
în timp ce autocarul
pe jumătate gol
ne hurduca
(din groapă în groapă,
din frână în frână)
înspre ieșirea din capitală,
și umbrele noastre
se adânceau tot mai tare –
tăcute prăpăstii în noapte
pe buzele celorlalți
cu nume cu tot…

de Bot Eugen

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Solilocvii aride

Publicat de boteugen74 pe 7 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a înflori, a înfrânge, a înjura, a înnopta, a cununa, a decapita, a desluși, a dumnezei, a șlefui, a fi, a fi guraliv, a fuma, a locui, a mirosi, a pierde, a porni, a pribegi, a rătăci, a scârbi, a scutura, a se mișca, a se oglindi, a se pietrifica, a se scârbi, a sticli, a străbate, a tace, a tatua, a trece, a tăcea, a ura, adresa, agonic, albastru, albastră, ambulant, amurg, amurguri, ani, animal, animal nocturn, Arbore, arbori, aripi, aripi arse, aripă, arome, arome grele de cenușă, aromă, ars, arsă, asemeni, astăzi, aurore, auroră, în mișcare, în neștire, în pustiu, înfrânt, însângerată, înserări, între, între pereții tăi de carne, balcanic, balcanici, bine, brichete, bătrân, bătrâne, cactuși, cactus, care, carnivor, carnivore, carnivorele nisipuri în mișcare, cândva, cézar, ceață, cenușă, cetate, chiștoc, chip, chipul femeii, cimitir, cimitir ambulant de hârtii și brichete, comercial, comercială, convoi, convoiul anilor, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare, cristal, cuget, cărare, de onoare, de sticlă, decât, depravare, desculț, dragon, dragoni, dragonii uraganului, dumnezeind în neștire, efemeride, extrem, Șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată, șarpe, șarpe cu ochelari, fața unui cezar înfrânt de faraonii balcanici, faraon, faraoni, faraonii balcanici, faţă, febre, febre fără patrie, febră, femeie, flacără, flacără albastră, gând, gânduri, gândurile tale, glas, glasul tău, glasul tău înjurând în pustiu, grele, greu, grăitoare, grăitor, guraliv, guralivi, hârtii, insomnie, la adresa, la tine, liră, literar, locuit, locuită, mână, mișcare, Mulți ani să-nflorească!, muribund, Muribundule cu porniri literare, nocturn, nour, nouri, numai, nume, o ploaie de urări de bine, obraz, obrazul palid, ochelari, ochi, ochii de sticlă ai șarpelui cu ochelari, onoare, palid, parada tâmplelor de-onoare-ale prostiei, paradă, patrie, până la, până la ultimul chiștoc de insomnie, pereți de carne, peste, pietrificat, piramide, ploaie, poem, poezie, POEZIILE MELE, pornire, pribeag, pribeagă, pribeagă ceată de sinistrați, prin, printre, printre piramide și efemeride, priviri, prostie, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul depravării, roze, rozele speranței, ruină, ruină viitoare, scietăți comerciale, serpentine, singurătate, singurătate locuită de amurguri și aurore, sinistrați, societate, societate comercială, Solilocvii aride, speranță, spin, spini, sticlă, stilet, stiletul lirei, strâmt, strâmtă cărare, tâmple, tâmplă, tăcere, tăcerea tabătrâne este extrem de grăitoare, tăcute febre fără patrie, ultim, umbră, umbră care te fumează, uragan, urări, urări de bine, varianta 5, viitoare, viitor, viruși, viruși guralivi, virus. Scrie un comentariu

Varianta 5

Febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

Convoiul anilor străbate
desculț
pustiul depravării,
carnivorele nisipuri în mişcare
cu numele de societăți comerciale.
Pribeagă ceată de sinistrați,
printre piramide şi efemeride rătăceşte,
prin serpentine mirosind a ruină viitoare,
convoiul anilor tăi cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare.

Decapitând la tine-n cuget rozele speranţei,
dragonii uraganului îţi tatuează
pe obrazul palid cu spini
fața unui cézar înfrânt
de faraonii balcanici
şi desluşeşti
o ploaie de urări de bine la adresa cactuşilor:
Mulţi ani să-nflorească!

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii peste parada
tâmplelor de-onoare-ale prostiei …

Scârbit
de viruşii guralivi ai cetăţii,
nu asculţi
decât de glasul tău înjurând în pustiu,
dumnezeind în neştire:
Tăcerea ta, bătrâne, este extrem de grăitoare…

Chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o –
se oglindeşte astăzi – pietrificat –
în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari,
în cristalul ce sticleşte printre arbori
în privirile-animalului nocturn.

Muribundule cu porniri literare,
cimitir ambulant de hârtii și brichete,
între pereții tăi de carne înnoptează
numai flacăra albastră,
numai umbra care te fumează
până la ultimul chiștoc
de insomnie.

Singurătatea-ți locuită
de-amurguri şi-aurore,
agonic scutură din aripi arse,
şlefuind
stiletul lirei cu mâna-nsângerată.

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

de Bot Eugen

La mulți ani, bătrâne,

Publicat de boteugen74 pe 2 august 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 05, 05.07.2011, 07, 2, 2 august, 2 ștampile, 2011, 3, 5 iulie, a avea înțelepciunea, a întreba, a conține, a cădea, a deschide, a fenta, a fi, a gusta, a muri, a nu rata, a pleca, a pleca din țară, a practica, a putea, a rata, a ridica, a se întâmpla, a se întoarce, a se ivi, a semna, a trece, a uita, a urî, a urma, a vea, a zice, același, acolo, adresa mea, adresa mea din Pantelimon, ai tăi, aici, alb, amar, amară, ani, apreciabil, apreciabilă, astăzi, în deplină uitare, în șir, înțelepciune, întrebare, bloc, bloc de garsoniere, Bot Eugen, București, bătrân, bătrâne, casă, cât mai repede posibil, cu bine!, cutie, cutie poștală, dată, de ani în șir, de-ocară, dedesubt, deplin, Destinatar, Destinatar Bot Eugen, distanță, două, după, Ei, și să ne urâm cu bine, șir, șoseaua Pantelimon, ștampile, ștampilă, țară, fază, felicitare, hohot, hohot de râs, inscripție, inscripție roșie, iulie, ivit, județ, județe, La mulți ani bătrâne, La mulți ani!, mici, micile otrăvuri ale vieții, negru, negru pe alb, noapte, nopți, nopți albe, ocazie, ocazii, ocazii ivite, otrăvuri, Pantelimon, pâine, pâinea, pe el, PERSONALE, plic, poem, POEZIILE MELE, poștă, posibil, Posta Romana, prag, președinte, președintele județelor unite, publicat de Bot Eugen, putere, râs, repede, roșie, roșu, scris negru pe alb, semnătură, serviciu, Sub ele, să ne urâm cu bine, tine, uitare, umbră, următoarele, viață, viciu, vinul negru, ăsta. Scrie un comentariu

și să ne urâm cu bine!

Mă întorc astăzi de la serviciu
(de ani în șir practic același viciu),
trec pragul blocului, deschid cutia poștală,
de-acolo cade un plic. Îl ridic , pe el –
două ștampile cu inscripție roșie:
București și Posta Romana.
Sub ele – scris negru pe alb:
Destinatar Bot Eugen,
adresa mea din Pantelimon și
o felicitare,
conținând următoarele :

Să ai înțelepciunea de-a nu rata
nici una dintre ocaziile ivite
da a pleca din țară,
puterea de-a uita
cât mai repede posibil
tot ce ți s-a putut
întâmpla aici,
precum și cea de a te stinge-n apus,
gustând
din micile otrăvuri ale
vieții,
la o distanță apreciabilă
de ai tăi și de casă
în deplină uitare

fie-ți vinul negru, iar nopțile – albe,
pâinea – amară, umbra – de-ocară

La mulți ani
și să ne urâm cu bine

Urmează rânjetul, apoi –
un hohot de râs,
după – întrebarea:

Ei, ia zi, bătrâne,
cum te-am fentat
eu la faza asta pe tine?!

Dedesubt data de 05.07.2011 și
semnătura președintelui județelor unite…

de Bot Eugen

Monologul lui tata pe skype

Publicat de boteugen74 pe 28 iulie 2011

Publicat în: ION ALDEA TEODOROVICI, MUZICĂ, POEZIILE MELE. Etichetat: 2, a alcătui, a avea, a avea liniște, a împreuna, a împăca, a călca, a călca în picioare, a căuta, a duce, a ține, a ține pieptul hărbujel, a face, a face mâinile roată, a face piatră la inimă, a face rac la plămâni, a fi, a găsi, a lăsa, a lăsa fumatul, a merge, a muri, a privi, a pune, a rostogoli, a rămâne, a se prăpădi, a se prăpădi de tânăr, a se uita, a săpa, a tace, a trebui, a tăcea, a vedea, alții, alături, amin, împreunat, împreunate, împreună, împăcată, în lături, în pustiu, în vecii vecilor, înainte, boală, băiat, băiete, cancer, cancerul inimii, capăt, care, cârtițe, cârtițele de prieteni, cârtiță, cineva, călcat, călcat în picioare, de tânăr, despre ce, două umbre-mpreunate, dragul tatei, drum, dusă, eu, ține pieptul hărbujel, fumat, fă mâinile roată băiete, gura lumii, gură, inimă, inimă împăcată, ION ALDEA TEODOROVICI, laturi, liniște, lume, luptă, mai bine, mai rea decât cancerul, mâine, mâine-poimâine, mâini, Monologul lui tata pe skipe, mormânt, MUZICĂ, muzică românească, niciodată, noapte, ochi, pân-la capăt de noapte, pân-la ultima picătură de singurătate, piatră, picioare, picătură, piept, plămâni, Poeme cu tata, poezie, POEZIILE MELE, poimâine, prieteni, prin lături, publicat de Bot Eugen, pururi, pururi și-n vecii vecilor amin, pustiu, pământ, rac, rea, rău, sânge, sângele tău, singurătate, singurătatea e-o boală, sub pământ, tânăr, tine, trup, trupul unui drum, tu, ultima, umbre, umbră, unui, Viața e o luptă, viață, zi de zi. 4 comentarii

Eu mâine-poimâine
voi pune mâinile pe piept
și voi muri
cu inima împăcată,
iar tu nu vei avea liniște
nici în mormânt,
te vor săpa cârtițele
de prieteni și sub pământ.
Viața-i o luptă
ce trebuie dusă zi de zi
pân-la capăt de noapte,
pân-la ultima picătură
de singurătate,
fă mâinile roată, băiete,
și ține pieptul hărbujel,
mergi înainte,
fără să-ți rostogolești
ochii prin lături,
nu te uita-n gura lumii,
privește-n tine mai bine,
să vezi
despre ce tace sângele tău
în pustiu;
lasă poezia
și caută-ți pe cineva
alături de care
s-alcătuiești
din două umbre-mpreunate
trupul unui drum
nicodată de alții
în picioare călcat;
lasă fumatul,dragul tatei,
și găsește-ți pe cineva,
c-ai să faci rac la plămâni
ori piatră la inimă
și-ai să te prăpădești de tânăr;
singurătatea e-o boală,
mai rea decât cancerul,
e cancerul inimii
și așa va rămâne
pururi și-n vecii vecilor amin.

de Bot Eugen

Ion Aldea Teodorovici – Imensitate

Ultrasonografie

Publicat de boteugen74 pe 25 iulie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 37, 37 de grade, a abrutiza, a ajunge, a alcătui, a închina, a înconjura, a încropi, a întreba, a ciocni, a ieși, a locui, a pava, a permite, a răci, a rătăci, a se îmbiba, a se încălzi, a se întâmpla, a se întuneca, a se pișa, a se uda, a străluci, a transpira, a trece, a trăi, a urca, abrutizat, afară, aidoma, alte, asemeni, atunci, atunci când, îmbibat în grăsimi, în ultimul hal, înăuntru, bezmetic, când, câteva, câteva sute, cele câteva sute de nuanțe de gri, ceruri, chip, cu zgomot, dacă, șezătoare, șezători, ficat, ficat îmbibat în grăsimi, ficat mut de beat, greață, gri, grăsime, hal, halbe, halbă, insomniac, insomnie, iulie, la un moment dat, libații, Lună, lux, matinal, mijloc, mijlocul lunii iulie, mijlocul verii, mijlocul vieții, mut de beat, neagră, negreață, negru, nelocuit, nelocuită, neomogen, noapte, nuanțe, nuanțe de gri, pavat, pe când, pentru că, perechi, perechi vesele de rinichi, POEZIILE MELE, profund, publicat de Bot Eugen, raze, rinichi, sânge, scară, sită, soare, splendoare, spre ceruri, străzi, străzi pavate, stăpân, sute, sută, temperaturi foarte joase, temperatură, terase, terasă, tot, treaptă, treaptă cu treaptă, trecut, trăiri, trăiri matinale, trăit, ultim, ultimul răcnet, Ultrasonografie, umbră, vesele, vezicula biliară, viață, vise, zgomot. Scrie un comentariu

Și dacă vezicula biliară e nelocuită,
de ce stăpânul ei, ca un bezmetic,
rătăcește noaptea pe străzi,
pe străzi pavate cu vise ce urcă,
treaptă cu treaptă, spre ceruri
o scară de câteva sute de nuanțe de gri? –

se-ntrebă la un moment dat
insomniacul trecut prin sita unor trăiri
matinale profund neomogene.

Așa se-ntâmplă atunci când îți permiți
luxul de a răci în mijlocul verii:

ajungi să trăiești la temperaturi foarte joase,
aidoma celor care te înconjoară;

37 de grade-năuntru,
37 de grade afară …

Abrutizat în ultimul hal,
ieși să-ți încălzești sângele la soare.
Umbra ta sub razele lui
strălucește
în toată splendoarea ei neagră,
asemeni ficatului mut de beat
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Pentru că
așa se-ntâmplă atunci când îți permiți
luxul de a răci în mijlocul vieții,
în mijlocul verii, în mijlocul lunii iulie …

Te-ntuneci la chip, ți-e greață, transpiri
și-asemeni ficatului îmbibat în grăsimi,
strălucești în negreață,
pe când tot alte și alte perechi vesele de rinichi
încropesc șezători pe la terase,
ciocnesc halbe cu zgomot, închină libații
și se pișă pe cele câteva sute de nuanțe de gri
care alcătuiesc o viață.

de Bot Eugen

Babeta de vis-a-vis

Publicat de boteugen74 pe 23 iulie 2011

Publicat în: ADA MILEA, MUZICĂ, POEZIILE MELE. Etichetat: a aprinde, a asculta, a asurzi, a auzi, a închide, a înnebuni, a face, a gândi, a lua, a lua zborul, a nu face, a nu face nimic, a prevedea, a răsturna, a se așeza, a se lipi, a sta, a tace, a tăcea, a vedea, a vrea, a zidi, ADA MILEA, asemenea, atunci, autor, îndelung, înnebunită, întredeschis, Babeta de vis-a-vis, bloc, blocuri de piatră, butelie, carne, când, Ceaușescu n-a murit, cum, eu, țigară, fereastră, garsoniere, liniște, lipită, MUZICĂ, nimic, oare, ochi, piatră, poem, POEZIILE MELE, posibil, prin, publicat de Bot Eugen, Raskolnikov, răsturnare, răsturnare de situație, situație, spate, stol, ușă, umbre, umbre de carne, umbră, ureche, zbor, zid, zidit, zidite. Scrie un comentariu

cu urechea lipită de zid, în spatele ușii întredeschise,
stă și ascultă, înnebunită de liniște,
vrea să audă ce gândește Raskolnikov,
atunci când tace-ndelung și nu face nimica …

Dar nu se aude decât zumzetul de neoane
și o tăcere asurzitoare ultimul răcnet

eu mă așez pe butelie,
aprind o țigară, închid ochii și văd
cum prin fereastra întredeschisă
își ia zborul un stol de garsoniere;
umbre de carne zidite-n blocuri de piatră,
blocuri de piatră zidite-n umbre de carne…

E oare posibil ca autorul să nu fi prevăzut
o asemenea răsturnare de situație

de Bot Eugen

Umbra.

Publicat de boteugen74 pe 14 iulie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a învăța, a descrie, a deveni, a ezita, a fi, a fura, a goli, a imita, a rupe, a scrie, a se îndepărta, a se descrie, a se prelinge, a se zbate, a sili, a tăia, apoi, aripi, în locul, în locul meu, în zbor, început, însă, blestem, blesteme, braț, brațe, brațele curvei, Bukowski, care, CHARLES BUKOWSKI, clipă, Curvei care mi-a furat poemele, curvă, cuvânt, cuvântul curvă, degete, jedete, la început, loc, mâna mea, meu, mine, nici, noapte, noapte de noapte, o pereche, o pereche de aripi în zbor, pe măsură ce, pe urmă, picioare, picioare rupte, picior, picături, picături de sânge, picăturile de sânge prelinse, POEZIILE MELE, Prieteni sub acoperire, printre, publicat de Bot Eugen, sânge, străin, târfă, târfă de cruce, târfă de cruce cu picioarele rupte, tot mai străină, umbră, zadarnic, zbor, ăsta. Scrie un comentariu

Prieteni sub acoperire.

În locul lui Bukowski, n-aș fi ezitat nici o clipă.
I-aș fi tăiat brațele „curvei care mi-a furat poemele”,
aș fi silit-o pe urmă să-nvețe a scrie cuvântul „curvă”
cu picăturile de sânge prelinse printre jedetele de la picioare…

În locul meu, însă, noapte de noapte,
târfa asta de cruce cu picioarele rupte
se zbate sub mâna mea să imite o pereche de aripi în zbor
și mâna mea se-ndepărtează de mine – tot mai grea,
îmi devine din ce în ce mai străină pe măsură ce mă descrie…

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Sub azurul marilor pustietăți,

Publicat de boteugen74 pe 15 mai 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 4, 7, a asalta, a împleti, a închide, a însângera, a dialoga, a șaptea zi a săptămânii, a fi beat, a trece, alb, albe, amiază, asaltat, azur, în timp ce, în tăcere, închis, între, între patru pereți, întrebare, întrebări, beat, când, către, de Sabat, demiurg, șapte, febră, fierbinte, gând, gânduri, inimă, lumină, lumină selenară, mare, mări, negru, noapte, nopți, nopți albe, oră, pat, patru, pereți, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustietate, pustietăți, rază, Sabat, selenar, selenară, soare, sub, Sub azurul marilor pustietăți, suflet, săptămână, timpul, trează, tăcere, umbra inimii, umbră, un suflet închis între patru pereți, vifor, zi. Scrie un comentariu

un suflet închis între patru pereți,

în cea de-a şaptea zi a săptămânii, de Sabat,

de-un vifor negru de-ntrebări şi gânduri asaltat,
la ora când soarele trecea către amiază,
îşi împletea din febra nopţilor lui albe pat,
în timp ce umbra inimii, fierbinte şi trează,
cu demiurgul de lumină selenară beat,
dialoga-n tăcere, însângerând o rază.

de Bot Eugen

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Nevăzutule ochi, atoatevăzător,

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a apune, a asfinți, a îmbogăți, a îmbrăca, a durea, a șopti, a ține ochii pururi deschiși, a fi, a fi sărac cu duhul, a fi uitat, a gândi, a orbi, a pierde, a risipi, a rugini, a sângera, a se adânci, a se îmbrăca, a se îngălbeni, a se goli, a se pierde, a se pietrifica, a se stinge, a trebui, a trece, a tăcea, a uita, a vedea, a visa, aceasta, anonime, asfinţit, atoatevăzător, atotvăzător, azi, în tăcere, înfrângeri, înserare, însă, cei săraci cu duhul, celebre, cuvinte, deja, din urmă, duh, frunze, gând, gândul meu, gândul tău din urmă, grădină, ipochimen, ipochimeni, iris, irisul meu verde, lumină, magnific, magnifică, nevăzut, Nevăzutule ochi atoatevăzător, nevăzutule ochi atotvăzător, nimeni, noapte, noaptea orbilor ipochimeni, oameni, ochi, odată, odată și odată, orb, orbi, orbire, orbiri, pe sub, pentru, poem, POEZIILE MELE, prețioase, prețios, publicat de Bot Eugen, rece, risipă, spirit, stejar, săraci, tăcere, uitare, uitat și uitând, umbră, urmă, verde, victorii, visătoare, visător, vorbe, vorbe de spirit, zău. Scrie un comentariu

– Va trebui odată şi odată să te adânceşti în uitare,-
uitat şi uitând, – pururi deschis –
de-anonime victorii/celebre înfrângeri,
şi pentru gândul meu care
va apune cu frunzele visătoare
în rugina asfinţitului rece,
trebui-va în tăcere să sângeri.

Nu, nevăzutule ochi, atotvăzător,
orbirile tale deja nu mă mai dor,

şi se îngălbeneşte irisul meu verde,
trecând pe sub stejarul ce umbra şi-o pierde,
şi se goleşte de oameni, şi se pietrifică,
stingându-se-n lumina-nserării magnifică.

– Însă, risipa aceasta de prețioase cuvinte,
îmi şopteşte ochiul,
zău, că nu-mbogăţeşte pe nimeni.
Se-mbracă-n vorbe de spirit
cei săraci cu duhul şi-asfinte
gândul tău din urmă
în noaptea orbilor ipochimeni.

de Bot Eugen

Box(II)

Publicat de boteugen74 pe 20 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * stele, a aștepta, a ajunge, a aprinde, a asculta, a avea, a avea rezolvare, a începe, a închide, a bate, a bate la cap, a bate-n bătaie de joc, a binecuvânta, a coborî, a cuprinde, a căuta, a deschide, a țipa, a fi, a fi bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea, a fi pregătit, a fierbe, a fuma, a invita, a număra, a pune, a rezolva, a răstigni, a răsturna, a schița, a sclipi, a se abate, a se agita, a se întâmpla, a se bate, a se bate cu pumnii în piept, a se bucura, a se hotîrî, a se ridica, a se trezi, a sorbi, a stinge, a trece, a trezi, a tuna, a turna, a turna în beton, a veni, a zvâcni, acestea, acut, acută, aidoma, amenințător, apa, apă de ploaie, aripi, aripile umbrei tale, aur, în bătaie de joc, în cădere, în căutare, în loc de, în tăcere, în vizită, înainte, îndelung, înghițitură, însângerat, însângerate, într-un târziu, întruna, întuneric, înăuntru, beton, beznă, blea, bolnav, bolnave, bolnavă, Box(II), brațe, brațe însângerate, bărbat, bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea, bătaie, bătaie de joc, bătută, bătută de vânt, cafea, cafea tare, cap, carne, câte un, câteva, câteva zeci, câteva zeci de inimi bolnave, ceruri, cineva, ciocănele, ciocănele metalice, coaste, craniu, creier, cruce, cruce de carne, cu puțin înainte, cădere, de aur, de gheață, deasupra, din când în când, din nou, dintr-o înghițitură, dintre, după ce, durere, durere acută de suflet, și toate acestea, țigară, fereastra de ieșire, fereastră, foc, fonic, fonică, frate, fratele unei cruci răsturnate în ceruri, gânduri, gheață, grabnic, gură, ibric, ieșire, infern, infernul unei zile de muncă, inima nopţii, inimi bolnave, inimă, intrare, joc, la tine în creier, larg, lume, lumină, maxim, maximă, metalice, migrene, migrenă, minți, minte, muncă, muribundă, nefast, nefastă, nenorocita de ploaie, nenorocită, nervos, nespus, neuro, neurotoxic, noapte, o ploaie de păsări, o ploaie de păsări țipând în cădere, oarbă, ochi, orb, ori, palmă, pat, până la urmă, pe întuneric, pe urmă, peste, piept, piroane, piron, ploaie, poate, poem, POEZIILE MELE, poluare, poluare fonică maximă, prag, pregătit, prelung, prezența nefastă, prezență, publicat de Bot Eugen, puțin, Puls, pumn, pumni, punct, punct de reper, reper, răstignit, răsturnat, răsturnate, sau, secunde, secundă, senzație, singur, somn, subit, subteran, suflet, sugaci, tare, tâmple, tâmplă, toamne, toate, toxic, tu, turnat, turnată, tăcere, ușa de la intrare, ușă, ultim, ultime secunde, ultimele secunde, umbră, uriaș, uriașă, Vadim, vânt, vie, vizită, vorbe, vorbele lui Vadim fratele, zâmbet, zi. 2 comentarii

… şi veni-va din nou inima nopţii şi va bate prelung
din aripile umbrei tale pulsul unei lumi muribunde
care de câteva toamne-şi numără ultimele secunde…

Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi îţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.
Te trezeşti din somn răstignit pe o cruce de carne, cu o durere acută de suflet
şi cu senzaţia vie că-n loc de gânduri, la tine în creier,
zvâcnesc câteva zeci de inimi bolnave, –
o ploaie de păsări ţipând în cădere
vorbele lui Vadim(fratele
unei cruci răsturnate în ceruri):
Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci… blea…

Te ridici grabnic din pat şi cu ochii sclipind aidoma stelelor începi să te-agiţi
prin bezna oarbă dintre tâmplele tale,
în căutarea unui punct de reper …

Te hotărăşti, într-un târziu, să-nchizi uşa de la intrare şi fereastra de ieşire,
pui apa de ploaie-n ibric şi ibricul pe foc, fierbi o cafea tare, o sorbi dintr-o înghiţitură,
stingi pe urmă lumina, ţi-aprinzi nervos o ţigară,
fumezi pe întuneric şi-aştepţi îndelung să-ţi vină minţile toate la cap
şi-ţi vine inima nopţii în vizită, şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate
şi ea ajunge, până la urmă, să te bată cu pumnii tăi proprii în piept,
tu-ncepi s-o baţi întruna la cap cu migrenele tale ce n-au rezolvare.
Ea te ascultă-n tăcere, din când în când , mai schiţează câte un zâmbet,
aşteptând pe cineva să coboare şi să te binecuvânteze
cu o palmă uriaşă de aur peste gură,
ori poate cu vorbele lui Vadim fratele,
tunând ameninţător deasupra umbrei tale de carne turnate peste suflet.

Și toate acestea se vor întâmpla cu puţin înainte de infernul unei zile de muncă
într-un subteran (neuro)toxic de poluare fonică maximă.

de Bot Eugen

Alter ego

Publicat de boteugen74 pe 16 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aduce, a avea, a întreba, a bate, a da, a da în vileag, a șopti, a ține minte, a fi, a gândi, a pierde, a pribegi, a privi, a răspunde, a răsuci, a se avânta, a se teme, a se trezi, a semăna, a spune, a trezi, a vorbi, a zice, Alter ego, azi-noapte, încă, înveșmântat, bătrân, casă, cât de mult, ceață, cenușă, cheie, cine ești?, cu spaimă, cuminte, călător, către, de fapt, de la o vreme, duh, fără teamă, glas, grea, greu, incoerent, lacăt, lent, lumi, lumi străine, mână somnoroasă, mine, minte, nebun, noapte, om, om cuminte, poem, POEZIILE MELE, prag, pribeag, publicat de Bot Eugen, secret, somnoroasă, somnoros, spaimă, spre, străin, străine, suflare, suflet, tinerețe, tristeţe, ușă, umbră, vag, vești, vileag, vis, vreme, zori, zori de ziuă, zări, ăst. Scrie un comentariu

Mi-a bătut azi-noapte la uşă,
cu o suflare grea în prag,
înveşmântat duh în cenuşă,
un călător prin ceaţă vag,

ce îmi şoptea: Nu te mai teme,
ci dă-mi secretul în vileag-
spre care zări, de la o vreme,
mă tot avânt ca un pribeag?!

Răsucind în lacăt cheia lent,
cu mâna-mi încă somnoroasă,
m-am trezit vorbind incoerent
cu-o umbră de străin în casă

şi-ntrebată: De fapt cine eşti?
îmi răspunse: Tinereţe,
un suflet bătrân eu sunt şi veşti
ţi-am adus de la tristeţe.

Spre zori de ziuă mi-a mai zis,
cu un glas de om cuminte,
că şi-a pierdut nebunu-n vis
şi că el mă ţine minte.

Eu mă gândeam la lumi străine,
către el privind cu spaimă:
Cât de mult seamănă cu mine
ăst nebun ce n-are teamă!

de Bot Eugen

Despre un gigolo clandestin

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 4, a aduna, a ajunge, a asuda, a avea, a avea parte, a încerca, a înflori, a însuși, a învăța, a bate, a bate câmpii, a cotcodăci, a crăpa, a crăpa de foame, a da, a da din coadă, a da din limbă, a desfide, a despica, a ști, a face, a face sex, a fi, a grăbi, a imita, a linge, a lătra, a mușca, a muri, a nara, a ninge, a pierde, a pierde timp, a plictisi, a prepara, a preschimba, a păși, a păși marțial, a roi, a scârbi, a scuipa, a scuipa flegmatic, a se apropia, a se cicatriza, a se grăbi, a se lăsa, a se ramoli, a se revolta, a se ridica, a se simți, a se simți capabil, a se simți obosit, a se strecura, a se usca, a se vedea, a suferi, a supura, a săruta, a trage, a trece, a tuși, a tuși spasmodic, a vedea, a vorbi, a vorbi mult, abecedar, abecedarul seducției, acasă, adânc, aer, agil, agonie, aisberg, aisberguri, aisbergurile imperfecțiunii, alb, albe, alcool, alee, alții, alteori, ani, apoi, aripă, arme, arme de foc, arme reci, arme reci și de foc, armă, astre, astru, astăzi, atunci, aur, azi, azur, azurul venelor, „imaculații” sori ai lumii, în capul oaselor, în cinstea, în grabă, în jur, în patru, în plină agonie, în ritm de manea, înainte, închegat, înflăcărat, înflăcărată, însângerat, însângerată, înserare, întunecat, întunecate astre, banal, banale, banale istorii, banale povești, beție, beții, bere, bere blondă, blenoragie, blenoragie orală, blond, blondă, boală, bordel, bube, bubă, burtă, buze, buză, cancer, canceros, cap, capabil, carieră, când, câteva, câteva zeci, cer, cerul negru al gurii, chilug, chipurile, ciorbă, ciorbă de burtă, clandestin, coadă, constelații, constelații de bube, crud, crudă, cu dedicație pentru A.P., cu frica în sân, cu mult înainte, cumva, căci, cățea, cățele, de când, de ieri, deja, depravat, despre, Despre un gigolo clandestin, din când în când, din mers, din nou, Dracula, dulău, după, dur, ea, șancru, șancru dur, șubred, șubrede suflete, farse, farsă, femeie, flegmatic, foame, foarte multă, franzelă, frică, friptură, gât, gigolo, gigolo clandestin, gol, grabă, gri, gură, ieri, imaculați, imaculat, imperfecțiune, inima lui, inimă, inimă crudă, intrigi, intrigă, istoric, istoricul bolii, istorii, libertate, limba română, limbă, liră, liră însângerată, lume, Lună, lup, manea, mare de idoli, marțial, matern, materne, mângâieri, mers, moarte, moartea subită a sexului, multă, muniție, murdar, murdară, muza, muza mea, măsură, negru, nenoroc, nopți, nopți albe, o umbră, oase, oral, orală, ore, ore de română, oră, parazit, partide de amor, partidă, partidă de amor, patru, pe când, pe stomacul gol, pe sub, pe urmă, peste, peste măsură, piele, piept, pierdere, pierdere de timp, pix, plimbare, plumb, plumbul tristeților, poem, poem de aur, POEZIILE MELE, povești, poveste, Povestea ta e răsuflată, prea multele, prestidigitator, publicat de Bot Eugen, puișor, puișori, pustie, pustiu, rană, ritm, română, răsuflat, rău, sare, sân, sânge, sânge închegat, seară, seară de seară, seducție, sedus, seduse, sete, sex, sifilis, sifilitic, sifiliticul tată, simpatică, sori, spasmodic, sticla de alcool Dracula, sticlă, stomac, strălucit, strălucită, străzi, subit, subită, suflet, suflete, sărac, sărutat, tată, terminare, timp, totuși, trist, tristeţe, trotuar, trotuare, trădare, trădări, tuns, tuns chilug, umbre, umbră, umbră înflăcărată, uneori, uneori când, unul din ele, urlet, urletul trist, urletul trist al pierderii de timp, vene, venă, victimă, victimă simpatică, vocabula, vorbe, vreme, zadarnic, zeci, zeița libertății, zeiță, zile. Scrie un comentariu

Cu dedicație pentru A.P.

Depravatul de ieri
suferă azi de blenoragie orală.

asudă rău sub limbă săracul
de când cu moartea subită a sexului,
vorbeşte mult şi mă plictiseşte,
narează banale poveşti
despre beţiile şi partidele de amor
de care chipurile avusese el parte
pe vremea strălucitei sale cariere
de prestidigitator
al armelor reci şi de foc,
vocabula pixul şi multă,
foarte multă muniţie de la nenoroc.

însuşisem abecedarul seducţiei-
bătea câmpii inima lui-
cu mult înainte de-a învăţa să imit
urletul unui lup către Lună
pe o alee pustie.

dând din limbă uneori,
alteori-din coadă,
ştiam agil să mă strecor
pe sub pielea victimei simpatice,
de inimă cu vorbele-o muşcam,
ca să-i ling pe urmă sarea de pe rană,
făceam sex cu ea în cinstea zeiţei libertăţii.

după terminarea orelor de română,
seară de seară, cu frica în sân,
muza mea se grăbea să ajungă acasă
să prepare o ciorbă de burtă sau o friptură,
să nu crape cumva parazitul de foame,

pe când eu muşcam de gât cu sete
sticla de-alcool Dracula,
cum muşcă alţii din franzelă
din mers, în grabă, pe stomacul gol…

plumbul tristeţilor zadarnic
încercam într-un poem de aur
să-l preschimb, căci din nou,
din nou se revolta în mine
urletul trist al pierderii de timp

şi mă lăsam atunci pe buze sărutat
de berea blondă ca de o femeie,
în capul oaselor apoi mă ridicam
şi îmi scoteam dulăul la plimbare
să latre la căţele…

uneori când mă scârbeau peste măsură
prea multele trădări, intrigi şi farse,
trăgeam aerul adânc în piept
şi îmi scuipam flegmatic lira-nsângerată
în „imaculaţii” sori ai lumii,
tuşind spasmodic ca un canceros în plină agonie.

din când în când totuşi
mă simţeam capabil să desfid
marea de idoli
de pe aisbergurile imperfecţiunii.

erau nopţi albe în care ningea
cu-ntunecate astre
peste azurul venelor mele,

eram un gigolo clandestin,
o umbră-nflăcărată
care păşea marţial
peste trotuarele gri ale zilelor sale.

+ + +

au trecut ani.
şancrul dur se ramolise.
alte constelaţii de bube
înfloresc astăzi
pe cerul negru al gurii,
supurează banale istorii,
pe urmă
se cicatrizează şi se usucă.

cotcodăcind în ritm de manea,
înserarea-şi adună de pe străzi puişorii-
umbre seduse
de mângâierile aripii sale materne.
se văd deja roind
în jurul bordelului
câteva zeci de şubrede suflete
cu inima crudă şi tunse chilug.

se-apropie unul din ele de sifiliticul tată
şi despică istoricul bolii în patru
pe buza murdară de sânge-nchegat:
Povestea ta e răsuflată…

de Bot Eugen

Paloarea vorbitoare-a hârtiei

Publicat de boteugen74 pe 20 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 0 grade, 11, 11 bonuri de masă, 20, 200, 23, 5 grade, 74, 74 Kcal/200gr., 8, 8lei-putere, 9, a aprinde, a asculta, a conține, a da, a da capul pe spate, a da dracului, a da ochii peste cap, a ține, a ține între palme, a ține strâns la piept, a face, a face slalom, a face sul, a grăbi, a ieși, a ieși afară, a intra, a introduce, a isprăvi, a mângâia, a plăti, a pulsa, a pune, a pune ocgelarii pe privire, a putea, a putea spune, a rămâne, a savura, a scrie, a scruta, a se așeza, a se arunca, a se îndrepta, a se înghesui, a sictiri, a smulge, a solicita, a spune, a striga, a trece, a trece cu folos, a trece de partea cuiva, abia, abia după, aceasta, acest, acid citric, afară, afișaj, afișaj electronic, agonie, aiurea, amar, amar negru, amestec, amiaza lui 23 aprilie, Amiaza lui 23 aprilie - varianta a treia, amiază, anume, apoi, aprilie, aripa stângă, aripa stângă a terasei, aripă, arome naturale CO2, aromă, aromă braziliană, astenia mea, astenia mea de primăvară, astenie, în ritmul pașilor, în timp ce, înainte, îndelung, înghesuit, înghesuite, însângerat, însorit, însorite, într-un târziu, între, între 0 și 5 grade Celsius, între palme, întunecat, întunecată, bici, bon, bon de masă, bonuri de masă, braț, braserie, brazilian, braziliană, buzunar, buzunar interior, băutură, băutură exotică răcoritoare, cafea, cafea tare, cafeluță, cafenea, cafeneaua Croco, cantitate, cantitate suficientă, cap, carte, cartuș, câteva, câteva cărți cu poeme, ceașcă, ceașcă de cafea tare, cealaltă, Celsius, chelner, CO2, concentrație, contravaloare, corso, crescut, crescută, Croco, cu folos, cu mintea aiurea, culoare, căști, cărți, cărți cu poeme, către, de culoarea soarelui, de partea noastră, de piele, de plastic, de sticlă, decât, deodată, din mers, drac, după, după aceea, ea, electronic, energizant, eu, exotică, țigară, țigări, febra agoniei, febră, flegmatic, folos, fumegând, fumegânde, geacă, geacă neagră de piele, goale, gol, grade Celsius, grame, grăbit, grăbită, hameleon, hârtie, impasibil, ingredient, ingrediente, inima de hameleon a metropolei, inimă, interior, ispravă, kilocalorii, La muncă!, lei, leu-putere, licoare, lume, luminoase, luminos, Mai dă-o dracului de cafeluță!, masă, mână, mers, mese, mese roșii de plastic, metropolă, minte, minute, muncă, mănunchi, natural, neagră, nebună, necesar, necesare, negri, negru, noastră, nostru, ochelari, ochelari negri, ochi, ochiul din umbră, optimistă, oră, oră de vârf, palme, paloare, Paloarea vorbitoare-a hârtiei, panouri, panouri cu afișaj electronic, parte, paşi, pe urmă, pentru, peste, piele, piept, pieziș, piezișe, plastic, poem, poeme, POEZIILE MELE, primăvară, printre, privire, privire întunecată, priviri, ptiviri, publicat de Bot Eugen, putere, păstare, raze, rază, recipient, recipient de sticlă, reclame, reclame luminoase, ritm, roșu, răcoritoare, sânge, sictirit, sictirită, slalom, soare, solar, spate, speranțe, speranțe înghesuite, stâlp, stâlpi, stâlpi de cafenea, stâng, stânga, sticlă, strâns, substanțe, substanță, suficient, suficientă, sul, tare, târziu, temperatură, temperatură de păstrare, terase, termen, termen de valabilitate, treaz, treze, tăiș, tăișul privirilor, tăișul privirilor piezișe, tăișul privirilor treze, ultima variantă, umanitate, umbră, urechi, uscat, uscate, valabilitate, variantă 3, vârf, viziune, viziune optimistă, voci, vocile lumii, vorbitoare, vorbitor, vădit, zahăr, ziua. Un comentariu

Amiaza lui 23 aprilie – ultima variantă

Sictirită de minutele orei de vârf
cu biciul solar al amiezii,
ea trece pe corso grăbită
cu mintea aiurea
şi speranţele înghesuite

în buzunarul interior de la piept
al hainei sale negre din piele;
se-aruncă-nainte nebuna,
din mers îşi pune căştile în urechi,
impasibil ascultă vocile lumii
şi strigătul teraselor goale: La muncă!,
în timp ce scrutează
cu tăişul privirilor treze
inima de hameleon a metropolei,
reclamele ei luminoase
care pulsează
în ritmul paşilor săi
pe panourile cu afişaj electronic.

Intră apoi într-o braserie,
solicită o ceaşcă de cafea tare
(cu o concentraţie vădit crescută
de amar, negru şi aromă braziliană)
şi o licoare de culoarea soarelui
pe care să scrie că ar conţine
o cantitate suficientă de ingrediente
necesare pentru o viziune optimistă şi anume:
zahăr, acid citric, arome naturale CO2,
substanţe uscate-9gr., 74 Kcal/200gr.,
termen de valabilitate- 20 de zile însorite;
temperatura de păstrare- între 0 şi 5 grade Celsius;

Îi plăteşte chelnerului contravaloarea
acestui amestec energizant(8 lei-putere),
iese afară la braț cu inima-mi (care
își ține strâns la piept sângele între palme)
şi face slalom printre stâlpii de cafenea,
îndreptându-se
către aripa stângă-a terasei;
se-aşează la una din mesele ei
roşii de plastic,
îşi dă ochii peste cap şi capul pe spate,
îşi pune ochelarii negri pe privirea sa
şi-aşa întunecată,
îşi smulge pe urmă flegmatic
soarele din febra agoniei
şi îşi aprinde o ţigară
de la mănunchiul lui de raze fumegânde;
îl face sul într-un târziu
şi-l introduce
în recipientul de sticlă
al ochiului său din umbră,
savurându-l îndelung după aceea
ca pe-o băutură exotică
răcoritoare.

Mai dă-o dracului de cafeluţă!
îi strig eu deodată,
în timp ce scrutez
cu tăişul privirilor piezişe
inima de hameleon a metropolei –

nu ne-au mai rămas decât
11 bonuri de masă
pentru un cartuş de ţigări
şi câteva cărţi cu poeme!

Abia după această ispravă,
astenia mea de primăvară,
vom putea spune şi noi
(cu o mână pe inimă
şi cu cealaltă mângâind
paloarea vorbitoare-a hârtiei)
că ziua a trecut de partea noastră
şi cu folos pentru umanitate.

de Bot Eugen

Răstignit pe un scaun, la masa de scris,

Publicat de boteugen74 pe 16 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aduce, a agoniza, a avorta, a îngropa, a șopti, a grăbi, a găzdui, a iubi, a privi, a risipi, a sta, a sta înfipt, a sta față-n față, a săgeta, a urî, ani de zile, aripă, auroră, înalt, înaltă, înfipt, însângerat, înălțime, beton, braț, care, cartier, celălalt, cruce, cuvinte, de pradă, doi metri și ceva, etaj, șapte, șapte ani, față în față, gravidă, gravă, grăbită, inimă, la rând, lent, lumină, masă, masă de scris, morman, noapte, noapte de noapte, noaptea cuvintelor, oase, ochi, palid, palidă, parcă, pasăre, pasăre de pradă, picaj, piele, poem, POEZIILE MELE, privit, publicat de Bot Eugen, raze, Răstignit pe un scaun la masa de scris, sânge, scaun, scris, semne, suflet, săgetat, teluric, timp, timp de șapte ani de zile la rând, treaz, tăceri, umbră, umbră înaltă, umbră gravidă, uneori, vis, visător, viu, voce. Scrie un comentariu

de viu mă îngrop în noaptea cuvintelor.

Privit de la-nălţimea etajului şapte,
cartierul ce mă găzduieşte
sub aripa lui de beton,
aduce uneori în ochiul meu săgetat
de razele aurorei
cu umbra gravidă a unei păsări de pradă,
umbră grăbită să mă avorteze
din picajul său lent în poemul teluric,
în tăcerile lui care agonizează
sub braţul însângerat al visătorului treaz.
Răstignit pe un scaun, la masa de scris,
stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase,
stau faţă-n faţă cu celălalt,
şoptindu-i cu-o voce gravă
parcă dintr-un alt vis:
Te urăsc din suflet cu inima care,
iubindu-te, a tot risipit
lumină şi sânge
pe umbra ta-naltă
de doi metri şi ceva,
noapte de noapte,
timp de şapte ani de zile la rând.

de Bot Eugen

Penumbra pumnului binevoitor(II)

Publicat de boteugen74 pe 7 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a agoniza, a încerca, a dormi, a implora, a liniști, a povesti, a promite, a scrie, a se încleșta, a se stinge, a se trezi, a spune, a sugruma, a trezi, a visa, a zice, a zidi, același, aceluiași, alb, albul foilor de hârtie, alteori, aproape, atunci, îmbrățișare, îndoliat, înfipt, înfipte, întredeschiși, celuilalt, coaste, coșmar, de obicei, degete, degete înfipte, din când în când, eu, șoaptă, fiecare, foaie, frați, frați siamezi, frații mei siamezi, frate, grumaz, hârtie, infarct, inimă, inimă neagră, istoria, lungi, mortal, mortală, neagră, neînvins, negru, neliniște, noapte, noiembrie, nopți, ochi, oricum, pe urmă, Penumbra pumnului binevoitor(II), piept, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, răsărit, sau (im)pactul cu palmele negre, senzație, siamezi, sine, singur, singur pe sine, singurătate, soare, somn, strâns, suflet, sufocare, umbră, uneori, unul cu degetele înfipte între coastele celuilalt, ureche, vagă, varianta finală, visător. Scrie un comentariu

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:

În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.

Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci mă trezești din somn
şi mă implori să nu mai dorm strâns
în nopţile lungi de noiembrie.

Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.

Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.

de Bot Eugen

Trecut de 35,

Publicat de boteugen74 pe 23 ianuarie 2011

Publicat în: EUGEN DOGA, MUZICĂ, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: 35, a ajunge, a ajuta, a arde, a ausculta, a avea, a îmbolnăvi, a încerca, a înceta, a îndepărta, a îngriji, a bate, a cere, a conchide, a consulta, a contamina, a cunoaște, a da, a deveni, a dispune, a duce, a eutanasia, a ști, a ține, a ține pasul, a face, a fi, a fi bun, a fi rău, a gândi, a intra, a lătra, a mârâi, a netezi, a obosi, a pipăi, a pofti, a primi, a recomanda, a resuscita, a saluta, a schimba, a scoate, a scăpa, a se arde, a se arunca, a se duce, a simți, a spera, a te apropia, a te îndepărta, a trece, a urî, a urma, a urmări, a visa, a vrea, a zice, acum, aerian, afară, altădată, ani, ani de zile, animal, animale bipede, Animalul meu gingaș și tandru, antibiotic, anumită, apă oxigenată, astăzi, atât, „animalul tău gingaș și tandru”, îți resuscitezi inima cu gândul, în devenire, în dreptul, încât, îndobitocit, îngrijire, între timp, înăuntru, bine, bipede, bun, cale, canini, câine, câine rău, câini, ceilalți, ceva, chiar, colți, conștient, cordial, creștet, curaj, căi, căi aeriene, dată, de fiecare dată, deget, degete, demult, deschis, devenire, dintotdeauna, domiciliu, drept, drum, dumneavoastră, după, Мой ласковый и нежный зверь, echidistant, EUGEN DOGA, eutanasiat, faţă, fereastră, fiară, fidel, fiecare, gând, gânduri, gest, gingaș, glume, imprevizibil, imprevizibilă, inimă, insomnie, insomnii, kamikaze, lașitate, local, lumea, lătrat, mâncare, mârâit, metafore, mișcare, minți, minte, moi lascoviy i nejniy zveri, MUZICĂ, neîndobitocit, nevăzut, nevăzută, nimic, noapte, numai, oameni, obosit, oriunde, pas, paşi, până, pe dinafară, pe dinăuntru, piept, poem, poem în proză, POEZIILE MELE, prelung, prelungi, printre, priviri, prozopoem, publicat de Bot Eugen, pulsatil, pulsatilă, rabie, rană, răni, rău, sânge, sec, secret, secrete, sigur, sigur pe sine, sine, singur, singurătate, spate, stâlp, stâlpi, stranie, straniu, stăpâni, subterfugii, suflet, tandru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tic, toate, totul, trecut, Trecut de 35, turbare, ușă, umbră, vârstă, vârstă anumită, veterinar, virus, virusul rabiei, zile, ziua. 2 comentarii

îți resuscitezi inima cu gândul,

(poem în proză)

până ajungi să-i pipăi pe dinăuntru
umbra pulsatilă
cu degetele prelungi ale minții.
De curând, ai devenit și tu conștient :

după o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta;
de cum încerci să te apropii de ea,
s-o netezești pe creștet ori să-i dai ceva de mâncare,
începe să mârâie și să-și arate colții.
I-ai cerut atât de multe până acum,
încât astăzi nu mai vrea să primească nimic de la tine.
De lătrat nu te mai latră, c-a obosit demult să o facă,
dar simți că te urăște cu tot sângele de care dispune mârâitul său.
Te urmează fidel ca o umbră oriunde te duci,
îți urmărește fiecare gest sau mișcare
pe care-ai avut la un moment dat tupeul să le comiți
sub privirile ei ,
ți-a învățat pe dinafară toate subterfugiile minții.
Nimic nu îi scapă,
nici măcar gândurile pe care încă
nu ai avut curajul sau lașitatea să le gândești.

Este intrusul care îți intră ziua în casă
pe ușa din spate și
te scoate noaptea din minți
pe fereastra deschisă din față.

Ori de câte ori grăbești pasul pe trotuar
sau la trecerea de pietoni,
simte nevoia să te trădeze și să te lase în urma sa,
numai pentru ca să ajungă ea prima
în dreptul ultimului stâlp – echidistant
față de tine și față de ceilalți.

Chiar și în momentul de față,
când înșiri aceste rânduri, o simți
cum îți scapă printre degete nevăzută.

A încetat demult să mai viseze,
iar între timp,
te-a-mbolnăvit și pe tine cu insomniile ei.

„Animalul tău gingaș și tandru”
de altădată, acum,
este o fiară în devenire, –

din ce în ce mai singură și mai sigură de sine.
Ai fi zis că așa a fost dintotdeauna:
imprevizibilă, stranie și de ne-
îndobitocit,
un fel de kamikaze contaminat
pe căi aeriene de oameni
cu virusul rabiei.

De ani de zile-i schimbi lesa roșie
o dată la două săptămâni,
o duci trimestrial
la veterinarul bipedelor care,
de fiecare dată,
după ce te consultă,
auscultându-i mârâitul,
conchide sec: nu am cum să vă ajut,
este un câine rău,
numai bun de eutanasiat.

Poftiți antibioticul local și apa oxigenată
pentru îngrijirea rănilor la domiciliu.
Sper ca de acum încolo
să nu vă mai ardă de metafore și glume.

Vă salut cordial și vă recomand
din tot sufletul:
încercați să țineți pasul,
spre binele dumneavoastră,
cu lumea de afară,
cu stăpânii mai răi decât câinii.

de Bot Eugen.

Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie,

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a ajunge, a apune, a asculta, a ateriza, a auzi, a înflori, a coborî, a contempla, a conversa, a crește, a croi, a cutreiera, a dezlega, a dialoga, a face chemare, a face să crească, a fi, a fi însetat, a foșni, a lua, a lăsa, a migra, a murmura, a naviga, a ninge, a palpita, a pluti, a pribegi, a ridica, a rătăci, a scoate, a se adânci, a se arunca, a se închide, a se dezlega, a se duce, a se muta, a se stinge, a se usca, a striga, a surghiuni, a suspina, a veni, a-și croi drum, a-și lua zborul, acum, așteptare, amintire, ape, aripi, aripi migratoare, aripi pribege, astăzi, aur, împreună, în lung și-n lat, în timp ce, înalt, încotro, însetat, între, Bucovina, Buiucani, bunici, buze, buzunar, carne, când, cel apus, celest, cer, Cernăuți, chemare, chip, corabie, corăbii de hârtie, cuget, cuget însetat, culoare, călător, căutare, demult, departe, depărtat, dezrădăcinat, dezrădăcinate, dialog, dialoguri, dialoguri visătoare, dincolo, drum, după, ecou, el, șoseaua Alba-Iulia 206, faţă, flacără, flori, fluid, foc, foșnitor, gardian, hârtie, iarbă, ieremiade, igrasie, inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare, inimi, inimă, iris, irisuri, jugulare, jugulară, lacrimi, limbi de foc, limbă, loc, marele zid ucrainean, mâine, migratoare, migrator, mine, Moldova, morţi, muribund, Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie, necunoscut, nescris, nescrisă poveste, nimeni, nisip, nisipurile de aur, noapte, noapte de noapte, nouri, nouri de ploaie, numai, numai al tău, nume, oază, ochi, oraș, pașaport, palme, pală, pală de vânt, pasăre, pasăre călătoare, patrie, paşi, până, până acum, piept, plâns, ploaie, ploaie de sudoare, plumb, plumbul fluid, poate, POEZIILE MELE, poveste, pribege aripi, printre, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul marilor orașe, pădure, pământ, reverie, roua amintirii, rouă, rude, rudă, rătăcitor, sală, sală de așteptare, sânge, sectorul Buiucani, siberie, siberii celeste, singurătate, soare, solitar, speranțe, străin, străin printre străini, străini, sub pământ, sudoare, suflet, surghiun, surghiuniți, surghiunit, sus, tare, tei, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, trai, triunghi, triunghiul unor aripi migratoare, turn, turn de veghe, tăcere, Ucraina, umbra păsării călătoare, umbră, umeri, unde, valută, vânt, veghe, vene jugulare, venă, verde, verde-închis, visătoare, visător, viză, voce, voceaq cărnii, zbor, zid, ziduri, ziduri cu igrasie. Scrie un comentariu

inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

cutreieră în lung şi-n lat siberiile celeste,
îmi contemplă de sus umbra care se trece,
ca o nescrisă poveste,
undeva, între cer şi pământ,
printre teii din Cernăuţi care-și ning florile peste
buzele sângelui meu visător murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să-mi aterizeze pe umeri,
pribegele aripi la mine în suflet
să-şi ridice o patrie…

* * *

Pe o pală de vânt coboară
din turnul său de veghe
gardianul nimeni
în chip de ploaie de sudoare
să converseze cu limbile de foc
ale flăcării care palpită
în venele tale jugulare…

De unde vii şi încotro te duci,
nu ai nici viză, nici valută,
rudele nu ţi-au făcut chemare…
Scoţi din buzunarul de la piept
paşaportul,
să se usuce de cerneală la soare.
Ţi-ai croit solitar drumul
până acum
prin pustiul marilor oraşe
(în căutarea unui loc care să fie
numai și numai al tău),
şi iată unde-ai ajuns –
în faţa marelui zid al tăcerii –
un străin printre străini,
mai necunoscut decât toţi necunoscuţii
luaţi la un loc.
Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume…
Mâine – poate nici el…

Te arunci în apele reveriei,
plutind împreună cu nourii –
cuget însetat
de roua amintirii,
în căutarea unui loc
numai și numai al tău,
te adânceşti tot mai tare
în dialoguri visătoare
cu cel apus în iarba-naltă,
cu verdele foşnitor al pădurii,
asculți paşii sângelui rătăcind,
ecoul lor în inimile celor ce s-au mutat
cu traiul demult sub pământ,
depărtatele ieremiade
ale bunicilor surghiuniţi
dintr-o Bucovină în care
doar plânsul morţilor săi dragi
mai fac încă să înflorească
noapte de noapte
cuvintele pe foaia palidă, la umbra
ochilor tăi de culoarea verde-închis,

în timp ce nisipurile de aur
ale singurătăţii suspină
după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate,
după corăbiile de hârtie
ale inimii navigând
pe plumbul fluid al nourilor de ploaie…

când numai ea aude cum se stinge
între zidurile cu igrasie
ale sălii de aşteptare
vocea cărnii tale visătoare murmurând:

Las umbra păsării călătoare
să mi se dezlege de umeri
pribegele aripi din palmele mele
să-şi ia zborul departe…departe…

până dincolo de marele zid ucrainean.

de Bot Eugen

Între indigo și negru

Publicat de boteugen74 pe 22 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a alcătui, a alăpta, a arde, a asculta, a ascute, a crește, a desena, a naufragia, a sângera, a se îndemna, a se lovi, a săgeta, a trece, a vedea, alăptată, Între indigo și negru, în pas, între, întuneric, beat, Buiucani, cântec, cântec integru, ceilalți, Chișinău, constelații, constelații mute, constelaţie, crepuscul, dindărăt, Duhul ploilor în trup noptatic, șoseaua Alba-Iulia 206, faţă, glas, glas ocult, himeric, himeră, indigo, inimă, integru, lacrimă, lacrimă de sânge, mine, Moldova, mut, mute, naufragiați, negru, ochi, ocult, pas, pereți, ploaie, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, părintește, rază, sânge, sângerând, stea, stol, stol himeric, surdo-muți, surdo-muții tristeții, săgetat, toamnă, toți, trecător, trecători, tristeţe, umbre, umbră. Un comentariu

Duhul ploilor în trup noptatic

Săgetat crepusculul de-o rază,
sângerând, pe faţă-mi desenează
umbrele celor naufragiaţi în întuneric.

Alăptată de-o stea părinteşte,
văd cum dindărăt umbra mea creşte,
alcătuind cu ceilalţi trecători un stol himeric.

***

Lacrima de sânge-n toamnă,
între indigo şi negru,
cu inima se îndeamnă
să ardă-n cântec integru.

Prin ploaie trec în pas cu toţi
surdo-muţii tristeţii
şi-n ochii lor văd cum beat
mă lovesc de toţi pereţii,

şi ploaia ascult
în mine cum îşi ascute
glasul ocult
sub constelaţiile mute.

de Bot Eugen

Dinu Flămând – Poem

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, DINU FLĂMÂND, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 2010, a începe, a începe să înnebunească, a înnebuni, a exista, a șuiera, a fi, a risipi, a schimba, a se întâmpla, a se otrăvi, a se simți, a simți, a smulge, a vorbi, întrebare, întuneric, beat, beată, beți, bete, BIBLIOTECA PROPRIE, București, case, casă, când, ceva, coastă, copac, copaci, creangă, crengi, destul, dialect, dialect de sibile bete, DINU FLĂMÂND, Dumnezeu, Editura Brumar, șoseaua Pantelimon 302, fagure, faguri, Faleze, faleză, forțe, forță, fum, fumuri, fumuri de coastă, gesturi, macaz, macazul vânturilor, miere, noapte, oameni, om, pentru, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, publicat de Bot Eugen, risipă, risipă de gesturi tragice, răspuns, sectorul 2, sibile, sibilă, sobe, sobe stinse, sobă, stins, Timișoara, toată, tot, totdeauna, tragic, tragice, umbre, Umbre și faleze, umbră, vânt, vântul, vânturi, volum de poezie, vulpe, vulpi. Scrie un comentariu

cu o risipă de gesturi tragice
toată noaptea copacii și-au smuls crengile

forțele vorbeau în întuneric un dialect de
sibile bete
fumurile de coastă
schimbau macazul vânturilor
mierea se otrăvea în faguri

se simțea că lui Dumnezeu nu îi mai era
destul că există

oamenii începeau să înnebunească prin case
iar vulpile să șuiere-n sobe stinse

totdeauna se întâmplă ceva când întrebarea este
prea mare pentru răspuns

vântul

* Umbre și faleze; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

Geo Dumitrescu – Daruri

Publicat de boteugen74 pe 7 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GEO DUMITRESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: a adumbri, a întinde, a întinde mâinile, a cere, a culege, a deschide ușa, a dărui, a fi, a fi de folos, a gândi, a ivi, a mângâia, a născoci, a primi, a putea, a păstra, a rămâne, a se cuveni, a semăna, a strânge, a sui, a urca, a zornăi, alandala, alb, amândoi, Arbore, averi, îndreptat în sus, înecat, înecat în apele lor, îngropat, întins, întors din drum, întristat, BIBLIOTECA PROPRIE, București, bucurie, bucurii, cald, catarg, Cele mai frumoase poezii(1978), chip, comorile lumii, corabie, cristalin, cu câte două inimi, cuprins, curați, curat, dar, Daruri, de mult, de preț, de rășină, deasupra lumii, din cale-afară, două, două inimi, drept, Editura Albatros, el, șoseaua Pantelimon 302, șovăitor, fir, fir de veșnicie, firește, flamuri, flori, fluturând, fluturi, flăcări negre, frunte plină de ceață, fără egal, GEO DUMITRESCU, inimă, iubire, lacom, lacrimă, lemne albe, lăuntric, mâini, mâna dreaptă, mâna stângă, mișcat, mijloc, milenii, miresme amare, mări, mările tale lăuntrice, neîncetat, neînțelese mâhniri, nemaipomenit, nestatornic, Nevoia de cercuri(1966), nevăzut, nimănui, nouă, nuc, nume, oameni albaștri, obraz, ochi, oricum, oră, oră de aur, parte, pânze, pietricele, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, prea plin, preafrumos, proaspăt, protoplasmă, publicat de Bot Eugen, puțin, puțină, pădure, păr, răvășit de chemări, sînt, sectorul 2, seminție, silabe, sprinten, stranii, straniu, sub lună, sărac, tale, trainic, treaptă, tu, tălpi, tău, ușă, umbletul vieții, umbră, un braț, uriaș, uscat, veștede frunze, viață, viteaz, volum de poezie. Scrie un comentariu

Înecat de iubire, prea plin, întinzând mâinile
după fluturii șovăitori ai bucuriei,
neîncetat mă gândeam la un dar nemaipomenit,
la un dar uriaș, fără egal, mai de preț chiar
decât inima mea, în care zornăie acum alandala,
ca două pietricele sprintene, proaspete, nestatornice,
cele două silabe ale numelui tău, oră de aur.

Să-ți fac un dar măreț, mă gândeam,
cum nu s-a mai văzut. Cere-mi,
aș fi vrut să-ți spun, cere-mi
ce e mai scump, mai rar,
ce e unic și fără asemănare, cere-mi orice –
toate ți se cuvin, și încă n-ar fi
decât prea puțin, din cale-afară de puțin.

Ai putea să-mi ceri viața, firește.
Nu mi-o cere –
dăruită de mult, treaptă e sub tălpile
celor ce urcă. Dar cere-mi
mâna dreaptă, cu care semăn și culeg
și cu care-ți mângâi părul
și-ntristatul, preafrumosul obraz,
și care, mișcată mult în umbletul vieții,
rămâne adesea îndreptată în sus.

Cere-mi stânga, cu care-ți deschid ușa,
când nu te țin cuprinsă de mijloc,
cere-mi stânga, cu care-mi port steagul albastru,
și pe-amândoi fluturând vă voi sui
deasupra lumii. Ori primește
aceste flăcări negre ale ochilor mei,
adumbriți de neînțelese mâhniri,
și care oricum nu mai sînt de folos nimănui
de când chipul tău
a rămas pe veci înecat în apele lor …

O, e puțin, știu, e atât de puțin,
ție ți se cuvine tot – răvășit
de chemări, cu fruntea plină de ceață,
pentru tine întind mâinile lacom
după toate comorile lumii …

Ah, sărac sînt, puțină mi-a fost partea,
averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere –
n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,
nevăzute miresme amare,
ca florile stranii, nevăzute, ale nucului.

Sărac sînt, ca arborele din pădure –
doar umbră dau și veștede frunze
și-un braț de lemne albe, uscate …

Dar ia acest lemn, e drept și e trainic,
și fă catarg corăbiei tale viteze.
Ia umbra mea, întinsă, sub lună,
și fă-ți pânze și flamuri …

O, sărac sînt, puțină mi-e partea:
îți dăruiesc un fir de protoplasmă,
îți dăruiesc un fir de veșnicie.
Primește-l, păstrează-l
în mările tale lăuntrice, calde,
și născocind, ivește din el
o seminție nouă de oameni albaștri, curați,
cu câte două inimi.

Oricum ar fi, îngropată
în lacrima mea de rășină
te voi păstra cristalin prin milenii.

* din volumul Nevoia de cercuri(1966);Cele mai frumoase poezii; Editura Albatros; București; 1978.

Navetiști în cer

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 3, 33, 7, a asculta, a înarma, a înfige, a înhăma, a întreba, a învăța, a învăța să mori, a învăța să zbori, a bate, a călca, a deschide, a devora, a face naveta, a fulgera, a ignora, a muri, a răspunde, a se întoarce, a striga, a trage, a tăinui, a zbura, admiratori, aer, aripi, aripi negre, aripă, înapoi, înaripat, încălțat, înfipt, îngeri, îngeri păzitori, buchete de flori, București, cale, car, carul lui Mercur cu trei roate, când, celest, celeste căi de lapte, ceruri, chemare, chemări, cioc, concupiscent, concupiscente sirene, curios, curios să știu, căi, disperare, droaie, eu, șapte, șoseaua Pantelimon 302, știu, fapt de seară, feblețe, fulger, fulgere, furtună, furtună de îngeri, grele noroaie, greu, hei, herghelie, herghelii, iluzie, iluzii, lapte, lume, lume sublunară, luminat, lumini, lumini-o droaie, Mercur, naveta, Navetiști în cer, navetist, navetişti, Neptun, nimic, noapte, noaptea întreagă, noian, noiane de-admiratori, nori, noroi, nouri, nouri de ploaie, nu, oare, pereche de aripi vreo şapte, perechi, perechi de aripi vreo șapte, picioare, picoare, ploaie, poartă, poezie, POEZIILE MELE, porți, publicat de Bot Eugen, pământ, păstor, păzitor, roate, roată, roți, sechestrat, sectorul 2, sfoară, sfori, sfori după sfori, sine, singurătate, sirene, sublunar, sublunară, subsuori, sunt, sunt curios, sunt curios să aflu, să zbori, sălbatic, sălbatică, tam-tam, torenţiale ploi, trei, treizeci și trei, treizeci şi trei de herghelii în, tridente, tristeţe, tu, turmă, turmă sălbatică de iluzii şi no, umbră, umbră de febleţe, visător târziu, vultur, zeu, zeul Neptun, ţeastă. Scrie un comentariu

– Hei, tu,
visătorule târziu,
cu ţeasta înfiptă în nori,
sunt curios,
sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori?
mă-ntreabă vulturul,
cu disperare trăgând
sfori după sfori, sfori după sfori…

– Sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori
cu picioarele încălţate în grele noroaie?
mă-ntreabă vulturul,
devorând buchete de flori,
noiane de-admiratori…
– Tăinuiesc, îi răspund,
perechi de aripi vreo şapte
la subsuori
şi în fapt de seară,
când celeste căi de lapte
îşi deschid porţile în lumea sublunară,
eu înham la carul lui Mercur cu trei roate
treizeci şi trei de herghelii înaripate
şi fac naveta noaptea întreagă
printre nouri de ploaie
(luminat de fulgere,
fulgerând printre lumini – o droaie)
pân-la zeul Neptun, şi apoi,
cu tridente-narmându-mi furtuna de îngeri,
mă întorc , ignorând

chemările concupiscentei sirene,

tam-tamul torenţialelor ploi…

– Hei, păstor al turmei sălbatice de iluzii şi nori,
tu, cel sechestrat în ceruri de îngerii tăi păzitori,
sunt curios să aflu cum oare ai învăţat să mori?
mă-ntreabă vulturul,
trăgând după sine o umbră de febleţe
pentru singurătate şi pentru tristeţe.

– Nu mai sunt curios să aflu nimic, de când
navetiştii calcă în aer ca pe pământ,
îmi strigă vulturul, din aripi negre bătând,
sfori după sfori cu ciocul trăgând…

de Bot Eugen

Puls (II)

Publicat de boteugen74 pe 26 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 21 de grame, 21 grams, 21 Grams Soundtrack-Can Things Be Better?, a adânci, a ajunge, a asculta, a înfrunta, a îngheța, a deveni, a șlefui, a țipa, a izvorî, a mușca, a pipăi, a pregăti, a se adânci, a se stinge, a sta, a stărui, a zbura, a-și zbura creierii ca pe o pasăre, acum, adânc, adâncul inimii, așteptare, alb, albul orbitor, albul orbitor al lunii, alejandro gonzales inarritu, an, ani, arbitru, auroră, în chip de liber arbitru, în deșert, înainte, înghețat, însuți, însă, între, întuneric, braț, brațe, brațe goale, București, cap, celule, celule gânditoare, chip, cineva, clipe, coloană sonoră, constelaţie, contemporan, creier, creieri, cuvinte, de acum înainte, deasupra capului, deget, degete, degetele prelungi ale tăcerii, deodată, deşert, șoapte, șoaptă, șoptit, șoseaua Pantelimon 302, față în față, faţă, fețe, fețele sângelui înghețat în așteptare, feţele sângelui, fiecare, gânditoare, gânditor, gol, gustavo santaolalla, inima nopţii, inimă, interior, izvor, jumătate, liber, Lună, lăuntric, morți tineri, mort, mort tânăr, morţi, morţii tineri, mușcat, mușcat pe jumătate de întuneric, noapte pustie, noiembrie, o singură zi, orbitor, pasăre, până, pe dinăuntru, pentru, pentru câțiva ani, poezie, POEZIILE MELE, poveste, pregătit, prelung, prelungi, publicat de Bot Eugen, Puls, PulsII, rezerve, rezervele de cuvinte, rezervă, rostire, rostire șoptită, rubin, răsărit, răsărit de soare, sânge, seamăn, sectorul 2, semeni, singur, singură, singurătate, soare, spate în spate, terecerea clipelor, tine, toți, tot mai tare, trecere, tăcere, umbrele aurorei, umbră, vânt, vântul șlefuind, video, youtube, zi, ziua de mâine. 4 comentarii

Te-adânceşti în tine însuţi, până ajungi
să-ţi pipăi pulsul pe dinăuntru
cu degetele prelungi ale tăcerii.

Faţă-n faţă cu umbra,
stai şi asculţi trecerea clipelor,
pregătit s-o înfrunţi cu braţele goale.

Deasupra capului tău,
în chip de liber arbitru,
albul orbitor al lunii, muşcat
pe jumătate de întuneric.

…şi vântul şlefuind, ca pe un rubin,
feţele sângelui îngheţat în aşteptare…

Între tine şi semeni s-au risipit
într-o singură zi
rezervele de cuvinte
pentru câţiva ani de acum înainte.

Te-adânceşti tot mai tare până ajungi
să-ţi asculţi pulsul ca pe o poveste,
ca pe-o rostire şoptită-a cuvintelor
izvorând din adâncul inimii.

Acum, însă, cineva îşi zboară creierii
ca pe o pasăre ţipând în deşert,

şi devii deodată contemporan
în inima acestei nopţi pustii de noiembrie
cu toţi morţii tineri ai zilei de mâine.

Stai spate-n spate
cu albul orbitor al lunii,
pregătit să înfrunţi umbrele aurorei.

Pentru că tu ştii
şi ai ştiut-o dintotdeauna:
Sub fiecare răsărit de soare
în tine se mai stinge câte o constelaţie
de celule gânditoare.

de Bot Eugen

Puls(I)

Publicat de boteugen74 pe 25 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ataca, a îngheța, a cădea, a cădea pe gânduri, a duhni, a fâlfâi, a fi gata, a friza, a izgoni, a linșa, a lăsa, a lăsa rece, a naviga, a număra, a pâlpâi, a pieri, a pipăi, a ploua, a păli, a rugini, a se așterne, a semăna, a sticli, a străpunge, a trece, a vedea, abia, amar, aripi, aripi hoinare, aripă, aripă opacă, asfinţit, astru, astăzi, înviere, beat, beție, beznă, București, bucătărie, carne, cearcăn, cearcăne, cer, chip, chipul lumii, crescând, cronic, cronica mea febră, cuțit, cuvinte, cuţite, cuţite de bucătărie, daimonul mut, de rând, deasupra, deasupra mea, delir, demon, Doamne, domn, drum, exil, exilat, exilat pe insula selenară, șoseaua Pantelimon 302, febră, fiinţe, fiu, fiul beat de mort, gânduri, gheare, hoinar, hoinare, inima nopţii, inima străpunsă de o rază, inimă, insomnie, insulă, insulă selenară, linşaj, lume, lumină, lumină moartă, Lună, Lună plină, mai palid, martir, minut, minut cu minut, minute, moartă, mort, muritor, muritori, muritori de rând, mut, noapte, noapte de noapte, o pereche de gheare, oarbă, oarbă lumină, odată, opac, opacă, oraș, oraşul mut, orb, pace, palid, paloare, palori, pas, patria mea, patria mea selenaria, patrie, patrie săracă, paşi, până, pentru, pereche, peste, plouă, plouă cu umbre, poezie, POEZIILE MELE, prelung, primăvară, privire, privire amară, privire prelungă, publicat de Bot Eugen, Puls, Puls exilat pe insula selenară, raze, rază, rând, rânduri, rânduri-rânduri, rece, sânge, sectorul 2, selenar, selenaria, selenară, soare, soarele primăverii, somn, sticle, sticlă, sticlă de votcă, strigător, strigător la cer, sărac, tăcut, umbre, umbre crescânde, umbră, urbe, votcă, vultur, vultur al păcii, zi, ziua învierii, ziua-nvierii, zori. Un comentariu

exilat pe insula selenară

Vultur al păcii din aripi hoinare
fâlfâie deasupra oraşului mut.
Deasupra mea – o pereche de gheare
(o pereche de gheare ascuţite,
sticlind în beznă ca nişte cuţite)
îmi numără paşii minut cu minut.

Pe chipul lumii răsare Luna plină
cu lumea ei de cearcăne şi de palori.
Privirea-mi prelungă pe oarba-i lumină
din asfinţit navighează până în zori.

Vezi umbre crescânde cum trec pe drum rânduri-rânduri,
cum cad fiinţe, din somn izgonite, pe gânduri.
Cu una din ele, mai palidă, te asemeni,
cu sângele în inima nopţii abia pâlpâind…
Păleşte lumina ta, Doamne, – n muritorii de rând.

Mă-ngheaţă un astru cu o privire amară
şi rece mă lasă Soarele primăverii.
Plouă cu umbre peste carnea – gata să piară
pentru o sticlă de votcă-n ziua-nvierii.

O, patria mea,
selenaria,

îmi duhnesc cuvintele
strigătoare la cer a insomnie,-
linşează-ţi fiul mort de beat
cum ţi-ai linşat odată martirul –
cu raze care ruginesc pe un cuţit de bucătărie…
Se-aşterne peste urbe o aripă opacă
şi peste cronica mea febră
ce astăzi frizează delirul…

O, patrie săracă,
un vultur mă atacă…

Pe lumina moartă navighează
inima-mi străpunsă de o rază
şi-mi pipăie pulsul demonul mut
noapte de noapte, minut cu minut.

de Bot Eugen

Deşertul indigo

Publicat de boteugen74 pe 5 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ascunde, a auzi, a înfia, a benchetui, a brava, a curma, a cădea, a devora, a dezlega, a escorta, a fremăta, a ghilotina, a preumbla, a priveghea, a privi, a pune, a pune lacăt la gură, a păli, a sângera, a scruta, a se prostitua, a se rostogoli, a simți, a străluci, a săruta, alb, albastru, alcoolici, anarhie, apus, arteră, în gol, înalt, înfrânt, înger, întuneric, înăuntru, bani, bard, beznă, bolnav, București, bun, cancanuri, carne, cei, cel, chei, chirurgical, clica de poltroni, clică, cocote, costeliv, costelivul sihastru, cu foc, cu sete, deasupra, delir, demon, deşert, deşert albastru, deşert indigo, Deşertul indigo sau regatul nopţilor albe, dialog, dialogări, Doamne, domn, dulce, eclipsă, eșafod, eşafodul lunii, șarpe, șarpe cu clopoței, șerpi, șoseaua Pantelimon 302, femei, foc, făclii, geamăt, gheare, gol, gură, iarnă, indigo, interior, intern, labirint, labirinturi de zăpadă, lacrimi, lacăt, lira bardului, liră, lucid, Lună, lupește, lăcată, lăuntric, mai palid, manele, mare, mare de făclii, marele înfrânt, mea, mecena, melancolie, meu, munte de lumină, muribund, muribunde, nesomn, nimfă, nimfă de pradă, noapte, noaptea celor bolnavi de nesomn, noaptea târziu, nopți albe, ochi, ochiul treziei, ochiul treziei chirurgical, palid, paloare, parter, patimi, patimi muribunde, patimă, paşi, pentru bani, pete, peşti, piedestal, poezie, POEZIILE MELE, poltron, poltroni, pradă, prădător, publicat de Bot Eugen, pustiu, rază, regat, regatul nopţilor albe, rugăciune, satrap, satrapi, scrâșnet, scrâşnete, sectorul 2, sete, sihastru, singuratic, sori, sori cu pete, stea, stea singuratică, strigăte, sub, ta, trepte, trepte înalte, trezie, tu, tăiș, tăişul alb al lunii, tău, umbră, verbe, zile, zăngănit, zăngănit de verbe şi de chei, zăpadă, şerpi cu clopoţei. 2 comentarii

Nopţile albe

Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde
dialogări dintre femei şi şerpi cu clopoţei,
dulcele delir al unor patimi muribunde.

Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti prin beznă preumblă…
Bravează clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează…
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, să strălucesc cu a ta umbră
pe un munte de lumină şi, lucid, să-mi curm zilele cu o rază.

E noapte şi sub tăişul alb al Lunii lira bardului păleşte.
E anarhie, cu alcoolici şi satrapi benchetuind pe-un piedestal.
E întuneric şi deasupra mea un înger priveghează lupeşte.
Îmi scrutează demonul lacrimile cu ochiul treziei chirurgical.

Mai palid pare iarna, pe o arteră sângerând,
prădătorul ce-a căzut în ghearele nimfei de pradă.
Melancolia-l escortează pe marele înfrânt
cu o mare de făclii prin labirintul de zăpadă…

Privind la eclipsă, costelivul sihastru
aude carnea fremătând sub sorii cu pete,
şi simte-năuntru cum deşertul albastru
îl sărută cu foc, îl devorează cu sete.

Ghilotinează-i, Doamne, strigătele în apus,
ca noaptea târziu, de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.

Dezleagă-i zilele, bunule Domn,
de noaptea celor bolnavi de nesomn.

de Bot Eugen

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

eu și cu tavi (II)

Partajează asta:

Apreciază:

eu și cu tavi (I)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Visătorul sugrumat în somn

Partajează asta:

Apreciază:

Visătorul sugrumat în somn

Partajează asta:

Apreciază:

Frici animalice; Fiara

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Naufragiul din marea de asfalt

Partajează asta:

Apreciază:

512

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Cuvinte alb-negre

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Varianta 5

Partajează asta:

Apreciază:

și să ne urâm cu bine!

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Prieteni sub acoperire.

Partajează asta:

Apreciază:

să acționezi din nou manivela

Partajează asta:

Apreciază:

un suflet închis între patru pereți,

în cea de-a şaptea zi a săptămânii, de Sabat,

Partajează asta:

Apreciază:

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Cu dedicație pentru A.P.

Partajează asta:

Apreciază:

Amiaza lui 23 aprilie – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază: