aer

Toate articolele etichetate aer

Mica țigariadă

Publicat de boteugen74 pe 19 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a arde, a asculta, a începe, a întreba, a bate, a bate apa în piuă, a bate pasul pe loc, a contempla, a convinge, a dormi, a fi, a fi necesar, a fuma, a gândi, a glumi, a lua, a lăsa, a lăsa în pace, a pierde, a râde, a răspunde, a se alătura, a se întuneca, a se întuneca/țiganiza, a se țiganiza, a se lua în serios, a se lumina, a se lumina de iarnă, a se lumina de zi, a se preschimba, a spune, a striga, a termina, a trage, a tremura, a tăcea, a veni, a veni călare, a vorbi, a vrea, acel, acelea, acest, aer, afară, alb, apa, apa în piuă, apropouri, atât, atât de, aub acest frig, împreună, în interiorul meu, în serios, în timp ce, în tăcerea mea, băi, care, cauză, cauză pierdută, când, cenușă, chip, cineva, cineva nevăzut, concluzie, condiție, cu laptopu-n față, cu laptopul în față, cum, cum să nu, cuvinte, călare, dacă, de departe, de fumat, departe, din, drac, drac de poezie ce ești!, Era una din acele nopți, Era una din acele nopți albe de noiembrie, Era una din nopțile-acelea fără de somn, eu, facebook, faţă, Fcebook, frig, fumat, fără, fără de somn, gând, gânduri, glumă, gură, hai, Hai lasă-mă odată în pace, hârtie, iarnă, insomnie, interior, Join my cause : Românii nu sunt țigani, laptop, loc, logoree, mai lasă-mă-n pace!, mâini, mânecă, mână, mea, meu, Mica țigariadă, mine, măsură, necesar, necesară, nevăzut, nimic, ninsoare, ninsoare de scrum, noapte, noapte albă, noiembrie, nopți, nopți albe, nu, nu glumă, o gură de aer, pace, pas, pasul pe loc, până la, până la ultimul pumn de cenușă preschimbat în cuvinte, pe de-a-ntregul, pe hârtie, pe la spate, pe loc, pe măsură ce, pentru, pierdut, pierdută, piuă, poezie, POEZIILE MELE, prima, publicat de Bot Eugen, pumn, pumn de cenușă, Românii nu sunt țigani, scrum, serios, somn, spate, strigăt, sub, tâmplă, timp, totuși, tăcere, ultim, ultimul, una, zi, ăsta. Scrie un comentariu

Era una din nopțile-acelea
fără de somn și ea îmi venea
de departe cu apropouri,
călare pe-un ton convingător,
venea să mă-ntrebe
dacă nu vreau să mă alătur
cauzei sale,
împreună să batem
pasul pe loc.
Cum sa nu, i-am răspuns,
cu o condiție, totuși,
să nu fie una
pe de-a-ntregul pierdută.
Și ea începuse să-și
râdă de mine,
vorbind despre toate,
fără să-mi spună nimic,
fără să-mi lase o gură
de aer, în tăcere
să-mi termin
gândurile de fumat
până la prima ninsoare de scrum.
Asta se ia in serios,nu glumă,
trăgeam în interiorul meu
de mânecă o concluzie,
în timp ce-i contemplam
logoreea cum se întuneca/
țiganiza la chip pe măsură
ce-afară de ziuă
se lumina și de iarnă.
Era una din acele nopți
albe de noiembrie
când eu – cu laptopu-n față
stăteam răstignit
pe un scaun și-o ascultam
cum mă vorbea
cu cineva nevăzut
pe la spate,
fără să-mi lase o gură
de aer,
atât de necesară
pentru un strigăt:
mai lasă-mă-n pace,
în tăcerea mea!! –
să-mi termin
gândurile de fumat,
sub acest frig
care mă arde la tâmplă
și-mi tremură mâinile
pe hârtia
cuprinsă de flăcări
până la ultimul pumn
de cenușă
preschimbându-se în cuvinte.
Hai lasă-mă odată în pace,
băi, drac de poezie ce ești!

de Bot Eugen

Să nu te-mpingă păcatul, Angela,

Publicat de boteugen74 pe 5 iunie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 104, 14, 5, a acționa, a aștepta, a alerga, a amuți, a apărea, a împinge, a împărți, a începe, a întreba, a bate, a bodogăni, a cere, a cerși, a conteni, a crede, a crește, a cumpăra, a durea, a expira, a face, a face aripi, a face față, a face pași, a face praf și pulbere, a fi, a fi la înălțime, a fi pisălog, a fi prea târziu, a flutura, a fredona, a fugi, a fuma, a gândi, a ieși, a inghiți, a izbucni, a lua, a lua picioarele în mâini, a număra, a o rupe, a o rupe la fugă, a obosi, a pleca, a prinde, a privi, a purta, a păstra, a respira, a rumega, a saluta, a saluta cu spatele, a scrâșni, a se încâlci, a se întoarce, a se întuneca, a se crede, a se crăpa, a se crăpa de ziuă, a se ține, a se face nevăzut, a se ocupa, a se plictisi, a se ridica, a se răsti, a spune, a sta, a sta în picioare, a sta calm, a sta cuminte, a sta pe bancă, a strâmba, a străluci, a tace, a tachina, a termina, a trage, a trage aerul, a trebui, a trimite, a tuna, a tăcea, a uita, a vedea, a veni, a vorbi, a zice, a-și lua picioarele-n mâini, a-și vedea de treabă, a-l durea în paișpe, Aaa, abia, abia-abia, aceasta, adânc, adică, adăpost, aer, aerul negru, aerul negru al dimineții, aerul proaspăt din cimitire, așa, alergat, alergător, alergător de umbră, alergătorul de umbră, alergătorul de umbră pe vârfuri de cactuși, ambii mei umeri, ambii umeri, angel, angel-pene tărcate, Angela, apărut, aripi, aripioare, aripioare galben-verzui de papagal, asemeni ochilor umezi de bovină, autobuz, „Ce mai faci? Ce mai faci?”, împrejur, împuțit, împuțită, în continuare, în depărtare, în fond, în gând, în paișpe, în pana mea, în picioare, în timp ce, încă, încă o dată, înțeles, înfometați, înfometații de moarte, înger, înspre, între timp, întreg, întregi, înălțime, bancă, bancă de stat în picioare, bani, bine, bombonel, Buzdu, băi, Băăă, ca disperatu, ca să ce?, ca să vezi, cactuși, cactus, calm, canini, caninii cuvintelor mele, cap, capete, capete de cactuși, care, când, cât, cât încă, cât încă nu e prea târziu, ce, Ce fac eu?, ce mai faci?, ce să fac?, ce tâmpenie!, Cee?, celălalt, celălalt umăr, cer, chestie, chestie pur omenească, chiar, cimitir, cimitire, clipă, continuare, cuminte, cuvânt cu cuvânt, cuvinte, către, dacă, dată, de înțeles, de nicăieri, de ore întregi, de rumegat, de stat, deodată, depărtare, deschis, diafan, diafani, dimineață, din când în când, din nou, din urmă, disperat, drac, dreapta, drept, dulcegărie, dulcegării, Dumnezeu, după, după aceea, e prea târziu, el, eu, țigară, Fac bine!, fiecare, fiecare din noi, fraier, fugă, fum, galben, galben-verzui, gând, gură, Ha!, hai, Hai fă aripi la turbinca, Hai fă pași la turbinca, hei, hrean, la, la înălțime, la dracu în praznic, labirintic, lacrimi, limbă, literă cu literă, loc, loc de veci, lucruri, lume, lumină, mașina cu numărul 104, mașină, mai taci dracului din gură!, manivelă, marș la turbinca, mea, melancolic, melancolie, mele, melodie, meu, michiduță, mine, mintea lui în lacrimi strălucind, mintea lui sub soare strălucind, moarte, măi, nebun, nebunește, nedumerit, negru, nevăzut, niciodată, nicăieri, nimeni, nimic, noapte, noi, numai, nume, număr, numărul 104, nătăfleață!, o dată, o parte, o singură zi, omenească, omenesc, ore, ori, pace, pacea lui împuțită, pași diafani, paișpe, papagal, pas, pat, paşi, până, până la urmă, pe când, pene, pene uscate, pentru, pentru numele lui Dumnezeu, picioare, picior, pisălog, plictisit, plm, plouă cu pene uscate, poem, POEZIILE MELE, praf, praf și pulbere, praznic, prea târziu, proaspăt, proces, procesul de înghițire al limbii, publicat de Bot Eugen, pulbere, pur, purtat, purtate, păcat, păi, roșu, roșu-deschis, rumegat, rădăcini, rădăcină, războaie, războaiele mele, războaiele mele cu mine însumi, războaiele mele purtate cu mine însumi, sau, silabă cu silabă, singur, singur dar nu singuratic, singuratic, singuratic dar nu singur singuratic, singurătate, soare, spate, specimen, spre, stația de tramvaie, stație, stai așa, Stai calm!, Stai cuminte!, stat, stau și aștept, stâng, stânga, subteran, subteranul meu labirintic, să acționezi din nou manivela, Să nu te-mpingă păcatul Angela, sătui, sătui de ei înșiși, sătui de ei înșiși ca de hrean, sătul, tâmpenie, târziu, te salut cu spatele!, timp, toate, tot, tot un drac, tramvai, tupeu, turbincă, ușurat, umbră, umăr, umărul meu drept, un înger ca ăsta, un umăr, undeva, urma mea, urmă, vârf, vârfuri, vârfuri de cactuși, veche, vechi, veci, verde, vițel, vorbesc singur cu mine ca fraierul, vorbă, zilnic, ziua, ăst, ăsta. 4 comentarii

să acționezi din nou manivela

Fă stânga-mprejur, hei, nimicule,
ori fă-te nevăzut în lumină,
cât încă e ziuă și soare,
tunam eu către nimeni care, apărut de nicăieri,
se tot ținea din urma mea, cerșind adăpost.
Ce tupeu pe capul tău, am izbucnit,
să vii la mine și să-mi ceri bani? Ca să ce?
Să-ți cumperi după loc de veci
pentru stat în picioare pe umărul meu drept?!
Eu nu-mi împart umbra cu nimeni,
băi, nătăfleață!

Stai cuminte, angel,
și mai taci dracului odată din gură,
mi-ascuțeam cu scrâșnet caninii cuvintelor înspre îngerul care
mă tot tachina,
fluturând din aripioarele lui galben-verzui de papagal:
„Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci? Ce mai faci”

Băăă, m-am răstit deodată la el,
te fac praf și pulbere dacă nu amuțești în chiar clipa aceasta!

„Ce mai faci? Ce mai faci?” – am început să-l strâmb plictisit pe angel-pene tărcate,
pe când mintea lui – în lacrimi strălucind, asemeni ochilor umezi de bovină,
se tot chinuia să termine de rumegat, cu noduri în gât,
divinul procedeu de înghițire
al propriei limbi:

cuvânt cu cuvânt,
silabă cu silabă,
literă cu literă…

Fac față la toate,
izbucnisem din nou, băi, nimicule,
și te salut cu spatele!

Hai, fă pași spre turbinca,
i-am zis,
cât încă nu ți-au crescut aripi…

Și pentru numele lui Dumnezeu,
măi, bombonel,
păstrează-ți dulcegăriile
pentru-nfometații de moarte, care –
sătui de ei înșiși, ca de hrean,
au obosit să se tot ridice zilnic din pat,
iar noaptea uită că trebuie să mai și respire
din când în când …

aerul proaspăt din cimitire.

Între timp, cerul se-ntunecase și-a-nceput să plouă cu pene plouate.

Ca să vezi,
gândeam în sinea mea,
ieșind din mine (să fumez) puțin câte puțin,
cât de pisălog poate fi un asemenea specimen!
E o chestie pur omenească, mi-am spus,
adică de înțeles,
să-l trimiți pe-un înger ca ăsta la dracu` în praznic,
sau în … plm, vorba lui Buzdu,
ceea ce, până la urmă, e tot un drac.
În fond, fiecare din noi ar trebui să se ocupe strict numai de lucrurile
care-l privesc:
El – să-și vadă în continuare de pacea lui împuțită,
eu – de drumul și războaiele mele purtate cu mine însumi prin lume –
când pe un umăr, când pe celălalt umăr,
când – pe ambii mei umeri…

Cee? Vrei să numeri?!

Stai calm, băi, michiduță,
ori fă-te-n noapte nevăzut,
cât încă nu s-a crăpat de ziuă –

m-am răstit eu încă o dată la îngerul ce se credea
îngerul meu păzitor și care (culmea!)
nu contenea nici o clipă să creadă nebunește în mine.

Hai, fă aripi spre turbinca,
bodogăneam către el,
cât încă nu e prea târziu,
cât încă nu ți s-au încâlcit pașii diafani
în rădăcinile subteranului meu labirintic.

„Ce mai faci?” … Ia auzi la el… Ce mai fac? Păi,ce să fac ?! Fac bine. Aaa,
mă întorc nedumerit către nimeni, stai așa, că nu m-ai întrebat…
Ha, ăsta a plecat…
în pana mea,
pe când eu, de ore întregi,
stau pe banca asta de stat în picioare și
vorbesc singur cu mine ca fraierul;
stau și aștept, ce tâmpenie, autobuzul
în stația de tramvaie,

fredonând melancolic o melodie veche în gând –

singur, dar nu singuratic …

singuratic, dar nu singur, singuratic…

Trag aerul adânc în piept dintr-o țigară
și aerul negru al dimineții începe să bată
undeva, în depărtare, către roșu-deschis.

Expir ușurat fumul după aceea,
îmi iau picioarele-n mâini și-o rup la fugă ca disperatu`,
să prind din urmă mașina cu numărul 104.

Alergătorul de umbră peste capete de cactuși

e din nou la înălțime

și îl doare în paișpe.

de Bot Eugen

Unui mare poetastru

Publicat de boteugen74 pe 18 martie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: 8, a acoperi, a afla, a ajunge, a aplauda, a avea păreri, a începe, a încerca, a înțelege, a întreba, a bâzâi, a deveni, a exista, a ști, a face imprresie, a maneliza, a muri, a nu avea ce face, a produce, a pute, a reuși, a scoate, a scrie, a se aduna, a se căca, a se ilumina, a se screme, a sosi, a spune, a trage, a trăi, aburind, adânc, adevăr, aer, alteori, astfel, atât de tare, în gând, în piept, închipuită, îndelung, într-un târziu, întrebări, Bach, Borges, cald, Ce frumos!, ce mișto!, ce tare!, cine știe?, complicat, compozitorul y, constipat, cu mult bun simț, cu tam-tam, cuvinte, de 8 martie, de ajuns, deasupra, deci exiști, deocamdată, desigur, despre, despre alții, despre tine însuți, din neavând ce face, din răsputeri, drac, după, dăunăzi, exemplu, extraordinar!, fantastic!, faţă, fără, gata, gâze, impresie, impresii, insecte, ipocrizie, Johann Sebastian Bach, la lumina zilei, laumină, lumea gâzelor, lumină, mai constipat ca niciodată, mai tare, manelizare, Manelizarea lui Bach, martie, mână, moarte, moarte închipuită, Moment, muște, nas, nemaipomenit, nici atâta, nici măcar, niciodată, orice, oricine, pe neînțelesul tuturor, PERSONALE, poate, poem, poem-porno, poetul x, porno, proaspăt, profund, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, părere, păreri, rahat, rahaturi, reușită, răspunsuri, scremut, simpatic, spre exemplu, strident, te scremi, un alt rahat de poem, un rahat de poem-porno, uneori, vai, viață, viață de rahat, Walt Whitman, zadarnic, ziua, Ăl de Sus. Scrie un comentariu

Te scremi, deci exiști

te scremi și scrii rahaturi
despre o moarte-nchipuită;
după ce vei crăpa,
stai liniștit,
nu se va screme nimeni
ca să scrie
despre scremutul tău
de tot rahatul.

continuă să citeşti

Despre un gigolo clandestin

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 4, a aduna, a ajunge, a asuda, a avea, a avea parte, a încerca, a înflori, a însuși, a învăța, a bate, a bate câmpii, a cotcodăci, a crăpa, a crăpa de foame, a da, a da din coadă, a da din limbă, a desfide, a despica, a ști, a face, a face sex, a fi, a grăbi, a imita, a linge, a lătra, a mușca, a muri, a nara, a ninge, a pierde, a pierde timp, a plictisi, a prepara, a preschimba, a păși, a păși marțial, a roi, a scârbi, a scuipa, a scuipa flegmatic, a se apropia, a se cicatriza, a se grăbi, a se lăsa, a se ramoli, a se revolta, a se ridica, a se simți, a se simți capabil, a se simți obosit, a se strecura, a se usca, a se vedea, a suferi, a supura, a săruta, a trage, a trece, a tuși, a tuși spasmodic, a vedea, a vorbi, a vorbi mult, abecedar, abecedarul seducției, acasă, adânc, aer, agil, agonie, aisberg, aisberguri, aisbergurile imperfecțiunii, alb, albe, alcool, alee, alții, alteori, ani, apoi, aripă, arme, arme de foc, arme reci, arme reci și de foc, armă, astre, astru, astăzi, atunci, aur, azi, azur, azurul venelor, „imaculații” sori ai lumii, în capul oaselor, în cinstea, în grabă, în jur, în patru, în plină agonie, în ritm de manea, înainte, închegat, înflăcărat, înflăcărată, însângerat, însângerată, înserare, întunecat, întunecate astre, banal, banale, banale istorii, banale povești, beție, beții, bere, bere blondă, blenoragie, blenoragie orală, blond, blondă, boală, bordel, bube, bubă, burtă, buze, buză, cancer, canceros, cap, capabil, carieră, când, câteva, câteva zeci, cer, cerul negru al gurii, chilug, chipurile, ciorbă, ciorbă de burtă, clandestin, coadă, constelații, constelații de bube, crud, crudă, cu dedicație pentru A.P., cu frica în sân, cu mult înainte, cumva, căci, cățea, cățele, de când, de ieri, deja, depravat, despre, Despre un gigolo clandestin, din când în când, din mers, din nou, Dracula, dulău, după, dur, ea, șancru, șancru dur, șubred, șubrede suflete, farse, farsă, femeie, flegmatic, foame, foarte multă, franzelă, frică, friptură, gât, gigolo, gigolo clandestin, gol, grabă, gri, gură, ieri, imaculați, imaculat, imperfecțiune, inima lui, inimă, inimă crudă, intrigi, intrigă, istoric, istoricul bolii, istorii, libertate, limba română, limbă, liră, liră însângerată, lume, Lună, lup, manea, mare de idoli, marțial, matern, materne, mângâieri, mers, moarte, moartea subită a sexului, multă, muniție, murdar, murdară, muza, muza mea, măsură, negru, nenoroc, nopți, nopți albe, o umbră, oase, oral, orală, ore, ore de română, oră, parazit, partide de amor, partidă, partidă de amor, patru, pe când, pe stomacul gol, pe sub, pe urmă, peste, peste măsură, piele, piept, pierdere, pierdere de timp, pix, plimbare, plumb, plumbul tristeților, poem, poem de aur, POEZIILE MELE, povești, poveste, Povestea ta e răsuflată, prea multele, prestidigitator, publicat de Bot Eugen, puișor, puișori, pustie, pustiu, rană, ritm, română, răsuflat, rău, sare, sân, sânge, sânge închegat, seară, seară de seară, seducție, sedus, seduse, sete, sex, sifilis, sifilitic, sifiliticul tată, simpatică, sori, spasmodic, sticla de alcool Dracula, sticlă, stomac, strălucit, strălucită, străzi, subit, subită, suflet, suflete, sărac, sărutat, tată, terminare, timp, totuși, trist, tristeţe, trotuar, trotuare, trădare, trădări, tuns, tuns chilug, umbre, umbră, umbră înflăcărată, uneori, uneori când, unul din ele, urlet, urletul trist, urletul trist al pierderii de timp, vene, venă, victimă, victimă simpatică, vocabula, vorbe, vreme, zadarnic, zeci, zeița libertății, zeiță, zile. Scrie un comentariu

Cu dedicație pentru A.P.

Depravatul de ieri
suferă azi de blenoragie orală.

asudă rău sub limbă săracul
de când cu moartea subită a sexului,
vorbeşte mult şi mă plictiseşte,
narează banale poveşti
despre beţiile şi partidele de amor
de care chipurile avusese el parte
pe vremea strălucitei sale cariere
de prestidigitator
al armelor reci şi de foc,
vocabula pixul şi multă,
foarte multă muniţie de la nenoroc.

însuşisem abecedarul seducţiei-
bătea câmpii inima lui-
cu mult înainte de-a învăţa să imit
urletul unui lup către Lună
pe o alee pustie.

dând din limbă uneori,
alteori-din coadă,
ştiam agil să mă strecor
pe sub pielea victimei simpatice,
de inimă cu vorbele-o muşcam,
ca să-i ling pe urmă sarea de pe rană,
făceam sex cu ea în cinstea zeiţei libertăţii.

după terminarea orelor de română,
seară de seară, cu frica în sân,
muza mea se grăbea să ajungă acasă
să prepare o ciorbă de burtă sau o friptură,
să nu crape cumva parazitul de foame,

pe când eu muşcam de gât cu sete
sticla de-alcool Dracula,
cum muşcă alţii din franzelă
din mers, în grabă, pe stomacul gol…

plumbul tristeţilor zadarnic
încercam într-un poem de aur
să-l preschimb, căci din nou,
din nou se revolta în mine
urletul trist al pierderii de timp

şi mă lăsam atunci pe buze sărutat
de berea blondă ca de o femeie,
în capul oaselor apoi mă ridicam
şi îmi scoteam dulăul la plimbare
să latre la căţele…

uneori când mă scârbeau peste măsură
prea multele trădări, intrigi şi farse,
trăgeam aerul adânc în piept
şi îmi scuipam flegmatic lira-nsângerată
în „imaculaţii” sori ai lumii,
tuşind spasmodic ca un canceros în plină agonie.

din când în când totuşi
mă simţeam capabil să desfid
marea de idoli
de pe aisbergurile imperfecţiunii.

erau nopţi albe în care ningea
cu-ntunecate astre
peste azurul venelor mele,

eram un gigolo clandestin,
o umbră-nflăcărată
care păşea marţial
peste trotuarele gri ale zilelor sale.

+ + +

au trecut ani.
şancrul dur se ramolise.
alte constelaţii de bube
înfloresc astăzi
pe cerul negru al gurii,
supurează banale istorii,
pe urmă
se cicatrizează şi se usucă.

cotcodăcind în ritm de manea,
înserarea-şi adună de pe străzi puişorii-
umbre seduse
de mângâierile aripii sale materne.
se văd deja roind
în jurul bordelului
câteva zeci de şubrede suflete
cu inima crudă şi tunse chilug.

se-apropie unul din ele de sifiliticul tată
şi despică istoricul bolii în patru
pe buza murdară de sânge-nchegat:
Povestea ta e răsuflată…

de Bot Eugen

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

Publicat de boteugen74 pe 15 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 12, 2007, a afla, a arunca, a asculta, a auzi, a avea, a încuia, a băga în seamă, a cânta, a da buzna, a fi, a fi nebun, a folosi, a găsi, a hotărî, a intra, a iubi, a lua, a nimeri, a nu avea nevoie, a nu iubi, a pleca, a preda, a privi, a respinge, a scoate, a se așeza, a se opri, a se opri din cântat, a se simți, a se simți ciudat, a sta, a striga, a trage, a trăi, a trăi ca un câine, a turna, a tăia, a urla, aceea, acțiune, adevăr, aer, amândouă, ani, apărare, arme, armă, în dreptul, în sfârșit, înecat, barbă, BIBLIOTECA PROPRIE, braț, brațe, broască, broască verde, București, bucătărie, băiețel, bătaie, bătrân, carte, cântat, cântec, CHARLES BUKOWSKI, ciob, cioburi, ciudat, credință, cărți, definiție, doar, doi, două, Dragostea e un câine venit din iad, după, Editura Polirom, țigară, faţă, feluri, feluri de iubire, femeie, fereastră, floare, flori, flori de liliac, friptane, frumoasă, gloanțe, glonte, grasă, grădină, ia-mă!, insigne, insignă, iubește-mă!, iubire, lacăt, lacăte, libertate, libertatea de a nu iubi, lucru, masă, mereu, mulțime, mulțimi, muzici, MUZICĂ, nimic, nor, nori, oameni, Oamenii ca florile, oamenii-s ca florile, om, oricare, ospicii, ospiciu, pahar, pistol, ploaie, poem, POEZIE STRĂINĂ, polițiști, prea, publicat de Bot Eugen, pușcărie, pușcării, risipă, sânge, schimbător, scurt, sens, singur, singură, spart, spartă, străzi, suflet, superbă, sărăcie, traducere de Dan Sociu, traducere prefață și note de Dan Sociu, uși, ușă, verde, viață, volum de poezie, whiskey, ziar, ziare, ăsta. Scrie un comentariu

ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile

poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi

o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!

e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau

dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi

trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac

mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge

“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”

“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”

intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey

hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping

aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină

mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă

nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă

stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;

*traducere, prefață și note de Dan Sociu

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a avea, a începe, a închide, a cădea, a da, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a gândi, a recita, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, alb, ALB-NEGRU, altcineva, altcineva îl recită ..., altfel, aripi, împietrit, împietrite, în apropiere, în timp ce, încetinitorul, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, de la stânga la dreapta, depărtat, developat, din fașă, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, față de, faţă, fereastră, film, fragil, fragilitatea, glas, greu, imagini, imagini alb-negru, metalic, metalică, măsură, negru, nemărturisit, niciodată, noapte, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pe măsură ce, pe măsură ce îl gândești, pereți, pereți-stetoscoape, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, poemul meu, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, stetoscoape, stetoscop, străin, suspendată, tâmplă, tencuială, tot mai, tărie, undeva, unui, vertical, voce, voce străină, vocea-cuțit, zbor, zid, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc noaptea asemeni
unor aripi împietrite în zbor vertical …

Echidistant față de pietre și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

Pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui alt fel de perete.

Devin conștient de existența lui
și el – tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește-ncet ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat;
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

Pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că nu am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a avea, a împietri, a închide, a cădea, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, ALB-NEGRU, altfel, apropiere, aripi, împietrit, împietrite, în timp ce, în tăcere, încetinitor, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, care, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, depărtat, developat, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, fașă, faţă, fereastră, fierbinte, film, fragil, fragilitate, glas, greu, imagini, metalic, metalică, necunoscut, nemărturisit, niciodată, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pereți, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, rece, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, străină, suspendată, tâmplă, tencuială, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tot mai, tărie, undeva, vertical, voce, vocea-cuțit, zbor, zbor vertical, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit din inima nopții

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc
seară de seară din aripi
împietrite în zbor vertical …

echidistant față de pietre
și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

îmi închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui altfel de perete.

devin conștient de existența lui
și el de a sa –
tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat…
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că n-am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Aurel Rău – Raporturi

Publicat de boteugen74 pe 7 decembrie 2010

Publicat în: AUREL RĂU, BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 1975, a atinge, a crede, a inghiți, a moțăi, a pleca, a separa, a veni, aer, alarmat, AUREL RĂU, BIBLIOTECA PROPRIE, București, Cluj-Napoca, Editura Dacia, șoseaua Pantelimon 302, flacără, flăcări, iarăși, iubire, lacrimă, micropoem, Micropoeme și alte poezii, nimeni, nivele, nivele profunde, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, profund, publicat de Bot Eugen, rîs, sînt, sectorul 2, străvechi, tren, trenuri, umulință, un om, volum de poezie, ziua, zăpadă. Scrie un comentariu

Credeam că de umilință ne-am separat.
Dar umilința ca și iubirea e străveche.
Un om înghite flăcările și flăcările
ating nivele profunde până când iarăși
sînt rîs și aer și lacrimă. Nimeni
nu-i alarmat. Trenuri pleacă și vin.
Ziua moțăie cu zăpadă.

* din volumul Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975.

Navetiști în cer

Publicat de boteugen74 pe 4 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 3, 33, 7, a asculta, a înarma, a înfige, a înhăma, a întreba, a învăța, a învăța să mori, a învăța să zbori, a bate, a călca, a deschide, a devora, a face naveta, a fulgera, a ignora, a muri, a răspunde, a se întoarce, a striga, a trage, a tăinui, a zbura, admiratori, aer, aripi, aripi negre, aripă, înapoi, înaripat, încălțat, înfipt, îngeri, îngeri păzitori, buchete de flori, București, cale, car, carul lui Mercur cu trei roate, când, celest, celeste căi de lapte, ceruri, chemare, chemări, cioc, concupiscent, concupiscente sirene, curios, curios să știu, căi, disperare, droaie, eu, șapte, șoseaua Pantelimon 302, știu, fapt de seară, feblețe, fulger, fulgere, furtună, furtună de îngeri, grele noroaie, greu, hei, herghelie, herghelii, iluzie, iluzii, lapte, lume, lume sublunară, luminat, lumini, lumini-o droaie, Mercur, naveta, Navetiști în cer, navetist, navetişti, Neptun, nimic, noapte, noaptea întreagă, noian, noiane de-admiratori, nori, noroi, nouri, nouri de ploaie, nu, oare, pereche de aripi vreo şapte, perechi, perechi de aripi vreo șapte, picioare, picoare, ploaie, poartă, poezie, POEZIILE MELE, porți, publicat de Bot Eugen, pământ, păstor, păzitor, roate, roată, roți, sechestrat, sectorul 2, sfoară, sfori, sfori după sfori, sine, singurătate, sirene, sublunar, sublunară, subsuori, sunt, sunt curios, sunt curios să aflu, să zbori, sălbatic, sălbatică, tam-tam, torenţiale ploi, trei, treizeci și trei, treizeci şi trei de herghelii în, tridente, tristeţe, tu, turmă, turmă sălbatică de iluzii şi no, umbră, umbră de febleţe, visător târziu, vultur, zeu, zeul Neptun, ţeastă. Scrie un comentariu

– Hei, tu,
visătorule târziu,
cu ţeasta înfiptă în nori,
sunt curios,
sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori?
mă-ntreabă vulturul,
cu disperare trăgând
sfori după sfori, sfori după sfori…

– Sunt curios să ştiu
cum oare ai învăţat să zbori
cu picioarele încălţate în grele noroaie?
mă-ntreabă vulturul,
devorând buchete de flori,
noiane de-admiratori…
– Tăinuiesc, îi răspund,
perechi de aripi vreo şapte
la subsuori
şi în fapt de seară,
când celeste căi de lapte
îşi deschid porţile în lumea sublunară,
eu înham la carul lui Mercur cu trei roate
treizeci şi trei de herghelii înaripate
şi fac naveta noaptea întreagă
printre nouri de ploaie
(luminat de fulgere,
fulgerând printre lumini – o droaie)
pân-la zeul Neptun, şi apoi,
cu tridente-narmându-mi furtuna de îngeri,
mă întorc , ignorând

chemările concupiscentei sirene,

tam-tamul torenţialelor ploi…

– Hei, păstor al turmei sălbatice de iluzii şi nori,
tu, cel sechestrat în ceruri de îngerii tăi păzitori,
sunt curios să aflu cum oare ai învăţat să mori?
mă-ntreabă vulturul,
trăgând după sine o umbră de febleţe
pentru singurătate şi pentru tristeţe.

– Nu mai sunt curios să aflu nimic, de când
navetiştii calcă în aer ca pe pământ,
îmi strigă vulturul, din aripi negre bătând,
sfori după sfori cu ciocul trăgând…

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

aer

Toate articolele etichetate aer

Mica țigariadă