Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (IV).
cuvinte alb-negre
Toate articolele etichetate cuvinte alb-negre
Varianta finală
Îmi spuneam că
nu are rost să o caut
cu lumânarea
ori cu bricheta aprinsă
chiar dacă văd totul prin ceață
și de nimic nu pot să fiu sigur.
Mă aflam la început de drum
și un zeu neîndemânatic
se chinuia să mă strivească
în picioare pe o insulă de asfalt.
Afară erau minus unsprezece
înăuntru – fumatul interzis.
Timpul ne încuiase într-o cutie
și a aruncat cheia.
Stăteam sub o boltă metalică
unul în spatele celuilalt
stăteam și-i ascultam
pe cei mulți cum se vânzoleau
între pereții asudați
asemeni unor insecte excitate
de propriul zumzet.
Ne împotmoleam
după fiecare sută de metri
în trafic și în zăpadă
cei din față cădeau pe spate,
cei din urmă se aruncau primii
cu fruntea înainte
după o frână
în golul cuvintelor
se înghesuiau fără jenă
unii în inimile celorlalți
își umpleau reciproc gurile
cu vorbe alb-negre
dulci moi și lipicioase
asemeni unor felii de tort
cu frișcă și ciocolată
în acest timp autocarul
pe jumătate gol ne hurduca
din groapă în groapă
înspre ieșirea din capitală
pe când umbrele noastre –
tăcute prăpăstii în noapte –
se adânceau tot mai tare
pe buzele celorlalți
cu nume cu tot.
de Bot Eugen
Varianta finală
Cuvinte alb-negre(IV)
Cineva se uita la monitor
și monitorul se uita negru la mine.
* * *
Ne priveam unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedeam
orbirile pasagere:
câteva beții
și partide de sex
fără preludiu,
țigara de după,
trezitul cu noaptea în cap și
căderea liberă-n lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,
obișnuit numai din asta să trăiască
și totuși,
la ce bun să ne mai vedem?
mă întrebam fără ca tu
să poți citi
în ochii mei vreun răspuns.
* * *
În acest timp, cineva
se zgâia la noi cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și îmi fuma gândurile cu nepăsare.
Cât despre moarte, numai de bine .
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre(II)
Șoferul era trăgător de elită:
trăgea nervos
cu pumnii în volan,
trăgea cu mâinile
de timp,ca de o gumă mestecată
și strâns ținută între dinți;
trăgea profund să moară,
trăgând dintr-o țigară,
în piept trăgea pe orișicine,
trăgea mereu pe dreapta,
înjurături trăgând prin
întredeschisul geam din stânga
(tăceam chitic, voiam s-ajungem
nevătămați acasă);
trăgea de nervii noștri,
trăgea de ei
ca de niște corzi metalice,
gata să plesnească,
de mânecă pe urmă ne trăgea,
sub ritmul muzicii lui pește
să dansăm
(și noi dansam
fără a scoate-o vorbă);
de limbă ne trăgea,
motiv să aibă
după aia
peste gură să ne tragă
fermoarul sacilor de adormit
cu ochii deschiși…
am ajuns într-un târziu acasă;
beții am tras cu-ai noștri,
apoi fețe peste capete
ne-am tras
și ne-am dus în ospeție
la Ion șoferul,
bătaie zdravănă să-i tragem,
pe viitor să știe…
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre
Îmi spuneam:
nu are rost să o caut
cu lumânarea,
nici măcar cu lanterna
ori cu bricheta aprinsă,
chiar dacă văd totul prin ceață
și de nimic nu pot să fiu sigur.
Mă aflam la început de drum.
Afară erau minus unsprezece,
înăuntru – fumatul interzis.
Timpul ne-ncuiase-ntr-o cutie
și a aruncat cheia;
ne vânzoleam
între pereții asudați
ca niște insecte otrăvitoare,
numai bune de strivit
de un cer metalic
cu picioare de asfalt.
Ne-mpotmoleam
după fiecare sută de metri
în trafic și în zăpadă;
cei din față cădeau pe spate,
cei din urmă se aruncau(primii)
cu fruntea-nainte,
după o frână,
în golul cuvintelor;
se-nghesuiau fără jenă
unii în inimile celorlalți,
își umpleau reciproc gurile
cu vorbe alb-negre
grețos edulcorate,
asemeni unor felii de tort
cu frișcă și ciocolată,
în timp ce autocarul
pe jumătate gol
ne hurduca
(din groapă în groapă,
din frână în frână)
înspre ieșirea din capitală,
și umbrele noastre
se adânceau tot mai tare –
tăcute prăpăstii în noapte
pe buzele celorlalți
cu nume cu tot…
de Bot Eugen
boteugen74
BotEugen's Blog 