![IMG_20160521_185904_449[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160521_185904_4491.jpg?w=300&h=201)
![IMG_20160521_185836_630[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160521_185836_6301.jpg?w=300&h=210)
![IMG_20160521_185806_538[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160521_185806_5381.jpg?w=208&h=300)
![IMG_20160521_185718_051[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160521_185718_0511.jpg?w=300&h=211)
![IMG_20160521_185651_775[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160521_185651_7751.jpg?w=226&h=300)
![IMG_20160521_185624_155[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160521_185624_1551.jpg?w=190&h=300)
![IMG_20160521_185522_036[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/05/img_20160521_185522_0361.jpg?w=188&h=300)
București-Chișinău
Toate articolele etichetate București-Chișinău
îmi aprind țigara
și-ascult
cum vântul se-ntunecă
și stinge
una câte una
toate vocile morților
gălăgioși
de dincolo
și de dincoace.
Fumez și ascult
și-mi pare c-aud
cum vântul încearcă
să-mi stingă tăcerea
și să-mi facă respirație
gură la gură.
de Bot Eugen
![IMG_20160413_222604_164[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/04/img_20160413_222604_1641.jpg?w=300&h=211)
![IMG_20160413_222513_897[1]](https://boteugen74.files.wordpress.com/2016/04/img_20160413_222513_8971.jpg?w=204&h=300)
Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (V)
Îi plăcea să se audă gândind
mie – doar să-i ascult vocea cum
trepidează între bolta de carne
și cea metalică gândea despre
toate tăcea despre nimic ardea
intens printre cuvintele albe și
negre printre tăcerile lor calde
încă la un moment mă întrebase
i-am răspuns: Nu!
nu cred că e cazul să o cauți
cu lumânarea prin camerele
pieptului nostru pe umbra aceea
de spațiu nelocuită
de oamenii-camere-de-luat-vederi.
Nu vei reuși să o găsești
nici cu lanterna nici cu
bricheta aprinsă nu vei reuși
să o vezi niciodată. Nu vei reuși
nici măcar să o întrevezi
în spatele altei umbre. Nici
măcar la lumina unei cozi de cometă
nici măcar cu coada ochiului.
Dar asta nu înseamnă că ea nu există.
Tu chiar nu vezi că afară se face
dimineață iar înăuntru – salon de sforăit
pe mai multe octave?
Nu vezi că intrarea în capitală
se apropie de noi asemeni
unui război psihologic dintre
mine și ceilalți?
Nu vezi că autocarul gol stă gata
să intre în pământ după câteva frâne
după ce a stat și te-a ascultat tot drumul
cum gândești în tăcere despre toate
și despre nimic cu gândul la ce va spune
ygrec sau ics despre reflecțiile tale idioate?
În acest timp zeta se va holba la noi
cu niște ochi bine înșurubați în monitor
și se va distra rău de tot pe seama
reflexiei noastre palide de nesomn.
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii
Cineva se uită la monitor
și monitorul se uită negru la mine.
* * *
Ne privim unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedem
orbirile pasagere:
câteva beții și
partide
fără preludiu
țigara de după
trezitul cu noaptea în cap
și căderea liberă în lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu flerul
unui jucător de ruletă rusească
obișnuit numai din asta să trăiască
și totuși
la ce bun să ne mai vedem?
mă întreb
fără să pot citi
în ochii tăi vreun răspuns.
* * *
Cineva se uită în monitor
și monitorul se uită negru prin mine.
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (III)
Îmi spuneam că
nu are rost să o sun
chiar dacă la crasna
în timp ce ne fumam cafeaua
reușise să își strecoare
pe nesimțite
în buzunarul meu de la piept
cartea de vizită
de care
întâmplător mă tăiasem
la unul din degete
atunci când mă căutam
suspicios ca un vameș
de lucruri ascunse
și nu izbuteam
să îmi găsesc
cartea de identitate.
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (IV).
Cântec de drum zdrăngănit la o chitară dezacordată. Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (II).
Varianta finală
Șoferul era trăgător de elită:
trăgea nervos
cu pumnii în volan
trăgea de timp cum tragi
cu mâna de o gumă
strâns ținută între dinți
trăgea în piept pe orișicine
apoi trăgea o linie
cu vorbele: V-am tras-o!
trăgea țigară după țigară
trăgea profund să moară
trăgea mereu pe dreapta
înjurături trăgând prin geamul
întredeschis din stânga
(și noi tăceam
tăceam chitic
voiam s-ajungem
nevătămați acasă)
trăgea de nervii noștri
trăgea de ei
ca de niște corzi
gata să plesnească
de mânecă pe urmă
ne trăgea
ca să dansăm
sub muzica lui
într-un canal
(și noi dansam
fără a scoate-o vorbă)
de limbă ne trăgea
să-i oferim motiv
ca să ne tragă
de urechi apoi
ne trăgea fermoarul
peste gură
și noi trăgeam
un pui de somn
cu ochii larg deschiși.
Ajunși acasă într-un târziu
ne-am tras sufletul apoi
beții am tras cu-ai noștri
apoi fețe peste capete
ne-am tras apoi
ne-am dus în ospeție
la Ion șoferul
bătaie zdravănă să-i tragem
pe viitor să știe…
de Bot Eugen
Varianta finală
Varianta finală
Îmi spuneam că
nu are rost să o caut
cu lumânarea
ori cu bricheta aprinsă
chiar dacă văd totul prin ceață
și de nimic nu pot să fiu sigur.
Mă aflam la început de drum
și un zeu neîndemânatic
se chinuia să mă strivească
în picioare pe o insulă de asfalt.
Afară erau minus unsprezece
înăuntru – fumatul interzis.
Timpul ne încuiase într-o cutie
și a aruncat cheia.
Stăteam sub o boltă metalică
unul în spatele celuilalt
stăteam și-i ascultam
pe cei mulți cum se vânzoleau
între pereții asudați
asemeni unor insecte excitate
de propriul zumzet.
Ne împotmoleam
după fiecare sută de metri
în trafic și în zăpadă
cei din față cădeau pe spate,
cei din urmă se aruncau primii
cu fruntea înainte
după o frână
în golul cuvintelor
se înghesuiau fără jenă
unii în inimile celorlalți
își umpleau reciproc gurile
cu vorbe alb-negre
dulci moi și lipicioase
asemeni unor felii de tort
cu frișcă și ciocolată
în acest timp autocarul
pe jumătate gol ne hurduca
din groapă în groapă
înspre ieșirea din capitală
pe când umbrele noastre –
tăcute prăpăstii în noapte –
se adânceau tot mai tare
pe buzele celorlalți
cu nume cu tot.
de Bot Eugen
Varianta finală
București – Chișinău
Cobor din microbuz, pregătit să urc marele deal.
Trec de răspântia cu lumini și intru în noapte,
acolo unde un contracurent îmi spulberă ninsoarea
din plete, ninsoarea iernilor care încă n-au venit.
Pășesc prin întuneric, pășesc printre case pustii
de parcă-aș păși printre suflete părăsite de oameni.
Pășesc prin întuneric, însoțit de umbră,
ca de un personaj dintr-un film postapocaliptic.
Pășesc nepăsător prin întuneric, pășesc, spunându-mi că
acolo unde există lumină, există și lătrat de câine.
Pășesc în tăcere și pe măsură ce înaintez, întunericul
devine tot mai dens și mai umed. Pășesc în tăcere,
însoțit de vântul care îmi urăște „Bine-ai venit!” și
„Drum bun!”. Merg prin întuneric și pe măsură ce înaintez,
pașii mei încalță tot mai multe perechi de bocanci,
pașii mei devin tot mai grei, pașii mei lasă pe obrazul tău,
noapte, urme din ce în ce mai adânci. Merg prin întuneric,
însoțit de contracurentul ce-mi spulberă ninsoarea din plete,
ninsoarea iernilor prin care-am trecut. Merg prin întuneric
până nu vine cineva să aprindă lumina. Merg prin întuneric
până nu deschide cineva ușa, pregătit de plecare.
Merg prin întuneric …
de Bot Eugen
București-Chișinău
Variantă
Preferi să călătorești ziua cu macrobuzul
dar ziua nu circulă decât microbuze
nu porți discuții cu proști nu port
războaie decât cu mine însumi
nu-mi strici cafeaua cu lapte
nu-mi stric nopțile albe cu
negre gânduri n-o auzi cum arde
bătând între două focuri
o ascult cum bate călindu-se
între ciocan și nicovală
străină de răceala oțelului
cum bate ritmul unui poem
călătorind noaptea
cu macrobuzul. Ziua
nu circulă
decât cu microbuzele.
de Bot Eugen
Preferi să călătorești ziua cu macrobuzul
dar ziua circulă microbuze
nu port războaie decât cu mine însumi
nu porți discuții cu proști
nu-mi strici cafeaua cu lapte
nu-mi stric nopțile albe cu negre gânduri
deaceea eu nu călătoresc decât noaptea
și doar cu autocarul
deaceea probabil ziua circulă numai
cu microbuzul.
de Bot Eugen
cea care nu ne-a întors spatele niciodată
cea care a făcut față atâtor cutremure și insomnii
până la urmă s-a-ndrăgostit
de corpurile noastre ajungând
să le împrumute formele și trăsăturile
ori de câte ori venea somnul și
le lua în chirie pentru o noapte pe zi.
Ca pe niște camere de hotel.
Canapeaua noastră cu văi și cu dealuri
ai grijă de corpurile noastre și de umbrele lor
ține-le de cald și nu le lăsa să se ridice
cât timp sufletele levitează la mari înălțimi
prin frigurile unui vis.
de Bot Eugen
Dedublări și detriplări (V)
Ne purtăm unul
între umerii celuilalt
prutul
ca pe o apă
adâncă și limpede
în care se oglindesc
jumătăți de ceruri
și de adevăruri.
Ne lăsăm purtați
de vânt la răscruci;
pe umerii lui stăm
țepeni asemeni
unei bare de lemn
de care atârnă
la cele două capete
două căldări
pe jumătate pline
cu apă.
Ne purtăm unul
în palmele celuilalt
umbrele
ca pe niște frați
care au învățat să meargă pe ape-
le prutului
în două direcții diferite
în același timp.
Ne purtăm unul
între umerii celuilalt
inimile
ca pe niște străini.
de Bot Eugen
De peste douăzeci de ani;
poem;
poeziile mele;
personale;
fotografiile mele;
București;
Chișinău;
publica7 de Bot Eugen.
04.09.2014,
18:07
De peste douăzeci de ani;
personale;
fotografiile mele;
Chișinău;
București;
sectorul Buiucani;
sector 2;
șoseaua Alba-Iulia 206;
șoseaua Pantelimon 302;
publicat de Bot Eugen.
București;
04.09.2014;
17:26
Meridianele sufletului
(varianta finală)
Locuit de nesomn ca de un munte cu piscuri
deportate în ceruri, îți îngropi
pașii în lumi paralele,
în umbletul lor de sub puzderia de stele.
Cine să calce pe urmele tale și peste
capetele celor proști,
tinere îmbătrânind sub soare,
cu retina pigmentată de amurguri ?
de Bot Eugen
Din volumul Pictat de ploi, Editura Larzcolor, Chișinău, 2008.
07:04 18.05.2013
Meridianele sufletului
(varianta finală)
Arme și nopți albe;
Meridianele sufletului;
poeziile mele;
fotografiile mele;
poem;
volum de poezie;
Pictat de ploi;
Editura Larzcolor;
Chișinău;
2008;
varianta finală;
18.05.2013;
fotografiile mele;
publicat de Bot Eugen.
Fiecare cu problema lui.
A mea e frumoasă.
Ca o păpușă.
Are ochi albaștri
și inimă de plastic.
Interschimbabilă,
asemeni unei cartele.
Vorbește non-stop
la telefon
și-și poartă mereu
bronzul
pe tocuri înalte,
indiferent unde mă duc,
încercând astfel
să îmi imite umbra.
Lumea îi spune
crimă,
supranumind-o
perfectă
și asta pentru că,
oriunde aș merge,
încearcă mereu
să sară peste lege.
Eu îi spun simplu:
Crimeea și asta
pentru că
e frumoasă ca o păpușă.
Are ochi albaștri
și inimă de plastic.
Interschimbabilă,
asemeni unei cartele.
Pentru că vorbește
non-stop la telefon
și-și poartă mereu bronzul
pe tocuri înalte,
indiferent unde mă duc,
încercând astfel
să devină
a doua mea umbră.
de Bot Eugen
07:36 21.08.2012
Cuvinte alb-negre(V)
cu reflexii și reflecții
Îi plăcea să se audă meditând
cu glas tare
asupra problemelor existențiale,
mie – doar să-i ascult vocea
cum trepidează între
bolta metalică
și pantofii mei negri din piele
cu scârț;
ardea intens printre cuvinte,
vorbea despre toate și
despre nimc.
Într-un târziu, mă întrebase:
-Nu vrei să…?
-Păi, nu ,
i-am răspuns,
chiar nu e momentul
s-o cauți cu lumânarea
prin camerele pieptului meu
pe umbra aceea
de spațiu nelocuit
de oamenii-camere de luat vederi;
nici cu lanterna măcar
ori cu bricheta aprinsă
nu vei reuși s-o găsești –
nu vezi c-afară
se face dimineață,
iar înăuntru – salon
de sforăit
pe mai multe octave,
în timp ce
intrarea în capitală
se-apropie de noi, asemeni
războiului psihologic
(dintre mine și ceilalți)
și-autocarul
pe jumătate gol,
roșu pe jumătate
stă gata să intre-n pământ
de rușine
după câteva frâne,
tot ascultându-te cum
vorbești despre toate
și despre nimic,
cu gândul la ce va spune
igrec ori ics
despre reflecțiile tale idioate ;
în acest timp
zeta se va holba la noi
cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și se va distra rău de tot
pe seama reflexiilor noastre
palide de nesomn.
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre(IV)
Cineva se uita la monitor
și monitorul se uita negru la mine.
* * *
Ne priveam unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedeam
orbirile pasagere:
câteva beții
și partide de sex
fără preludiu,
țigara de după,
trezitul cu noaptea în cap și
căderea liberă-n lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu detașarea
unui jucător de ruletă rusească,
obișnuit numai din asta să trăiască
și totuși,
la ce bun să ne mai vedem?
mă întrebam fără ca tu
să poți citi
în ochii mei vreun răspuns.
* * *
În acest timp, cineva
se zgâia la noi cu niște ochi
bine-nșurubați în monitor
și îmi fuma gândurile cu nepăsare.
Cât despre moarte, numai de bine .
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre(III)
Îmi spuneam
că nu are rost să o sun,
chiar dacă la Crasna,
în timp ce ne
fumam cafeaua,
reușise cumva, pe nesimțite
să își strecoare
în buzunarul meu de la piept
cartea de vizită,
de care
întâmplător mă tăiasem
la unul din degete,
atunci când mă căutam
suspicios ca un vameș
de lucruri ascunse
și nu izbuteam,
nici în ruptul capului,
să îmi găsesc
cartea de identitate.
de Bot Eugen
Cuvinte alb-negre
Îmi spuneam:
nu are rost să o caut
cu lumânarea,
nici măcar cu lanterna
ori cu bricheta aprinsă,
chiar dacă văd totul prin ceață
și de nimic nu pot să fiu sigur.
Mă aflam la început de drum.
Afară erau minus unsprezece,
înăuntru – fumatul interzis.
Timpul ne-ncuiase-ntr-o cutie
și a aruncat cheia;
ne vânzoleam
între pereții asudați
ca niște insecte otrăvitoare,
numai bune de strivit
de un cer metalic
cu picioare de asfalt.
Ne-mpotmoleam
după fiecare sută de metri
în trafic și în zăpadă;
cei din față cădeau pe spate,
cei din urmă se aruncau(primii)
cu fruntea-nainte,
după o frână,
în golul cuvintelor;
se-nghesuiau fără jenă
unii în inimile celorlalți,
își umpleau reciproc gurile
cu vorbe alb-negre
grețos edulcorate,
asemeni unor felii de tort
cu frișcă și ciocolată,
în timp ce autocarul
pe jumătate gol
ne hurduca
(din groapă în groapă,
din frână în frână)
înspre ieșirea din capitală,
și umbrele noastre
se adânceau tot mai tare –
tăcute prăpăstii în noapte
pe buzele celorlalți
cu nume cu tot…
de Bot Eugen
La revedere-ţi spun, la revedere
Prieten drag, te am în piept cu dor.
Predestinata despărţire cere
O altă întâlnire-n viitor.
La revedere, fără vorbe, frate,
Nu te jeli cu geana-n trist ecou,-
Să mori în viaţă nu-i o noutate,
Desigur şi-a trăi nu-i ceva nou.
* Traducere de George Lesnea
boteugen74
BotEugen's Blog 