decât

Toate articolele etichetate decât

Simbioză

Publicat de boteugen74 pe 31 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a încerca, a înfige, a bronza, a cunoaște, a decolora, a lipi, a părea, a reuși, a rupe, a scrie, a se înstrăina, a smulge, a vinde, în mijlocul încăperii, încăpere, înstrăinare, braț, brațe, brațele tale, carne, carnea de porc, când, decât, decolorat, decolorate, decolorate pe la margini, inimă, la, lipit, lipite, lipite cu scotch, Lună, margine, margini, masă, mijloc, măcelar, noapte, noapte de noapte, pat, până, pe la margini, perete, pix, poem, POEZIILE MELE, porc, preț, preț rezonabil, publicat de Bot Eugen, rană, rezonabil, rupt, rupte, răni, răni rupte, sânge, sângele meu, scotch, Simbioză, trist, umbre, umbră, unul. 3 comentarii

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

Decolorate pe la margini, păreau
lipite cu scotch în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de un perete.

Încercam să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu,

bronzându-mi apoi rănile rupte la lună –
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

de Bot Eugen

Tăcuta strigă

Publicat de boteugen74 pe 27 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a așeza, a așterne, a afla, a amâna, a auzi, a avea, a avea loc, a continua, a ține, a ține de cald, a fi, a fi pe sfârșite, a fuma, a gândi, a gândi în secret despre, a găsi, a izbi, a lovi, a lovi cu picioarele, a meni, a ne fuma, a răsturna, a se așterne, a se auzi, a se întâlni, a se izbi, a se sfârși, a se termina, a sfârși, a sta, a sta confortabil, a stinge, a termina, a urma, a visa, a visa urât, a-și afla, amânat, amânată, în secret, întâlnire, cald, ceai, celălalt, ceremonia ceaiului, ceremonie, confortabil, cuvinte, decât, despre, dimineață, după ce, echilibru, eu și cu tavi, eu și cu tavi (II), fiecare, fiecare din noi, gânduri, gânduri otrăvite, liniște, liniște mormântală, lumini, lumină, menită, mereu, meu, mormântal, mormântală, MUZICĂ, noapte, noaptea dimineții, noi, orizontală, otrăvit, otrăvite, parcă, până, până la urmă, peste, peste toate, poem, POEZIILE MELE, propria orizontală, proprie, propriul echilibru, prpriu, publicat de Bot Eugen, rând, rând pe rând, reciproc, răsturnat, scaun, scaun răsturnat, secret, sine, strigă, tavan, toate, trup, trupul meu, tăcut, Tăcuta strigă, tăcută, umbră, urmă, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. Un comentariu

eu și cu tavi (II)

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
S-au terminat și muzică, și cuvinte.

Am stins rând pe rând
toate luminile.
Urma să aibă loc întâlnirea
mereu amânată cu sinele.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a aflat
propria orizontală.

Peste toate s-a așternut
o liniște mormântală,
menită parcă să ne țină de cald.

Nu se mai auzea decât
ce gândea în secret fiecare
despre celălalt.

Ceremonia ceaiului era pe sfârșite.
Ne fumam reciproc gândurile otrăvite.

Până la urmă,
fiecare din noi și-a găsit
propriul echilibru,
după ce și-a așezat
pe tavan umbra,
să stea confortabil
pe-un scaun răsturnat.

Doar aproapele meu
continua să viseze urât
și lovea prin somn
cu picioarele
seară de seară în zid.

Astăzi, însă,
în noaptea dimineții,
nu se mai auzea decât
o strigă izbindu-se–n mine
cu aripile de toți pereții.

de Bot Eugen

Flegmatic

Publicat de boteugen74 pe 6 octombrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a despăr, a despărți, a deveni, a expira, a fuma, a mirosi, a scoate, a se despărți, a se termina, a termina, a trage, alt, atunci, în care, întreaga lume, întreagă, brichetă, brichetă-pistol, buzunar, bărbat, cafea, Cafea instant, cancer, decât, dimineață, din, dragoste, dragostea mea, dureros, e timpul, țigară, țigări, flegmatic, fum, Hai pa, instant, la o cafea instant, lume, mai mult, mai mult decât perfecte, mai puțin, mai puțin dureroase, mult, măi, noapte, nopți, pasăre, pasăre de fum, perfect, piept, pistol, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, puțin, timp, trezire, treziri. Scrie un comentariu

Nopțile au devenit
mai mult decât perfecte,
trezirile –
mai puțin dureroase
din dimineața în care,
la o cafea instant,
mi-am scos din buzunar
bricheta-pistol
și te-am fumat.
Miroseai a alt bărbat.
Am tras atunci în piept
cancerul întregii lumi
și-am expirat :
Dragostea mea,
pasăre de fum,
mi s-au terminat țigările,
e timpul să ne despărțim.
Hai pa!

de Bot Eugen

Cazual

Publicat de boteugen74 pe 18 septembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1, 1leu 50, 1leu 50 bucata, a așterne, a ajunge, a ajunge din urmă, a ascuți, a asculta, a avea, a îmbătrâni, a înghiți cu ochii, a îngiți, a însoți, a întârzia, a întinde, a întinde mâna, a cerceta, a cerși, a coborî, a coti, a croi, a cădea, a da, a da din coadă, a depăși, a doborî, a șopti, a face, a fi, a fi însoțit, a fi gata, a fi indiferent, a gândi, a grăbi, a grăbi pașii, a implora, a inghiți, a lua, a lăsa, a mârâi, a nu avea, a o coti, a o coti la dreapta, a o rupe, a o rupe la fugă, a o rupe la goană, a plăti, a privi, a privi înapoi, a purta, a repeta, a ruga, a rupe, a sclipi, a scrâșni, a se așterne, a se agita, a se apropia, a se face, a se face verde, a se grăbi, a se lăsa purtat, a se uita, a se zbate, a smulge, a spune, a sta gata, a strânge, a surâde, a traversa, a trece, a urca, a vedea, a vui, a zâmbi, a zbura, a zări, a-și croi cale, a-și lua rămas bun, aceasta, aceea, acest, adiere, adiere de vânt, aici, ajuns, alături, amintire, animal, animalic, animalice, ape, ape tulburi, apoi, arbori, asemeni, atenție, atunci, atunci când, în dreptul, în gând, în inima, în inima acestei nopți de ianuarie, în mine, în numele umanității, în spinare, în timp ce, în tăcere, în ăst timp, înainte, înapoi, încoace, încolo, încolo și încoace, încolo și-ncoace, întârziați, întârziat, întins, întinsă, între noi, întuneric, baltă, baltă de sânge, bilet, bube, bubă, bucată, bun, bătaie, bătrânii părinți, ca, cale, capăt, carne, Cazual, câțiva, când, cât lumea de veche, cealaltă, celălalt, celălalt capăt de noapte, centru, ceruri, coadă, colți, copil, cost, crengi, cu geanta pe umăr, cu strângere de inimă, cu ușurință, cu umbra-n spinare, cățea, călătorie sprâncenată, călătorii, către, de elită, de mână, de sub, decât, deșertul din mine, demon, deşert, din când în când, din urmă, dincolo, dinți, dreapta, dreptul, drum, după, după aceea, ecou, elită, eu și orașul pustiu, țipete de carne sfâșiată, țipăt, fața nevăzută, fard, farduri, faţă, femeie, fiară, fiecare, frici, Frici animalice, frică, frunze, fugă, fulgi de nea, gară, gata, gata de bătaie, gând, geantă, ghearele, haită, ianuarie, iarnă, indiferent, inimă, intersecție, la dreapta, lume, luminițe, luminițele lui Moș Crăciun, lup bătrân, mașini, masca de farduri, mască, mână, mână întinsă, mine, moarte, Moș Crăciun, măi, nerăbdătoare, netulburat, nevăzută, noapte, noapte de ianuarie, noastră, noi, Nu privi înapoi, nume, o femeie cu bube, ochi, odinioară, oraș, pași repezi, parte, pasaj, paşi, până la saturație, pe, pe măsură ce, pe partea celaltă, pentru, picioare, piept, pleoape, pleoape cu dinți, poem, POEZIILE MELE, preț, prietene, printre, propria umbră, propriu, propriul său trup, publicat de Bot Eugen, pui, pui de cățea, Puls, pustiu, pământ, reciproc, rădăcini, rămas, rămas bun, rătăciți, rătăciții și-ntârziații săi de elită, saturație, sânge, scară, semafor, semaforul se făcuse verde, sfâșiată, spate, spatele meu, spinare, sprâncenată, spre, strângere, strângere de inimă, subteran, sărbătoare, sărbători de iarnă, tare, tată, tenebre, timpan, timpane, tot, tot așa cum, tot mai tare, treaptă, trepte, troleibuz, trup, tulbure, tulburi, tăcere, ușor, ușurință, umanitate, umbră, umeri, umăr, unei, ureche, urechi, urmă, vânt, vântoasă, veche, verde, vine o vreme, vine o vreme prietene. Scrie un comentariu

Frici animalice; Fiara

Nu privi înapoi, îmi spuneam
în timp ce-mi luam rămas bun
de la ai mei.
M-așterneam la drum după aceea
înspre celălalt capăt de noapte,
străbăteam orașul pustiu,
el își croia cale prin deșertul din mine,
fiecare din noi fiind însoțit de
rătăciții și-ntârziații săi de elită.
Din când în când,
ne cercetam reciproc
fața nevăzută până-ajungeam
să ne repetăm
unul celuilalt până la saturație:
Nu privi înapoi,
vine o vreme când
nu mai avem ochi să ne vedem,
nici urechi să ne-ascultăm,
vine o vreme, prietene, când
nu mai avem
nimic să ne spunem.
În ăst timp troleibuzul vuia,
tăcerea își ascuțea colții în mine
și o femeie cu bube-mi surâdea
de sub masca de farduri,
cu mâna întinsă implorându-mă
să-i plătesc,
în numele umanității,
prețul unui bilet pentru
călătoria mea sprâncenată.

* * *

Coboram treptele unui pasaj,
urcam după o scară din subteran către ceruri,
treceam de mână cu amintirea
pe sub luminițele lui Moș Crăciun;
mă lăsam pe sub ele purtat de propria umbră-n spinare,
tot așa cum odinioară un copil printre vise purtat se lăsa
de propriul său tată pe umeri;
mă uitam înainte și vedeam cum sclipesc
printre fulgii de nea, în întuneric,
ochii unui demon – cât lumea de vechi.
M-apropiam de răscruce, atunci când l-am zărit.
Se zbătea pe trotuar într-o baltă de sânge.
Nu era decât un pui de cățea. Pe cealaltă parte
se agita, nerăbdătoare să traverseze strada, o haită.
Între mine și ea zburau mașini încolo și-ncoace, vuiau
ape tulburi, în timp ce tăcerea – un lup bătrân –
își ascuțea în pieptul meu ghearele, gata de bătaie.

Ajuns în dreptul gării, o cotisem la dreapta,
în spatele meu semaforul se făcuse verde,
haita o rupse la goană,
pregătită să rupă din țânc,
pregătită să rupă din propriul său trup;
eu treceam netulburat cu geanta pe umăr
printre țipete de carne sfâșiată,
printre ecouri de sărbătoare,
pe sub luminițele lui Moș Crăciun,
pe sub felinare;
umbra se-apropia cu pași repezi de mine,
gata să mă ajungă din urmă, să mă depășească
și să mă doboare
cu ușurința vântoasei care smulge
frunzele din crengi, crengile din arbori,
arborii din rădăcini, rădăcinile din pământ,
pământul de sub picioare…
Nu privi înapoi, îmi spuneam, s-o vezi pe moarte
cum te înghite cu ochii, pleoape cu dinți
scrâșnesc de foame și frig
în inima acestei nopți de ianuarie…
de Bot Eugen

Memoria de lungă durată e mai rea decât sifilisul, mai ales într-un cerc restrâns de prieteni. Boris Grebenshikov

Takashi Arima – Arta de a ucide

Publicat de boteugen74 pe 14 august 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE STRĂINĂ, TAKASHI ARIMA. Etichetat: a adormi, a apăsa, a apăsa greu, a atinge, a avea, a avea chef, a avea iertare, a împărți, a începe, a închipui, a cântări, a constata, a crede, a culege, a cădea, a da din picioare, a dispărea, a doborî, a ști, a ținti, a fi, a fi cules, a fi dat peste cap, a fi gata, a fi generos, a fi imobilizat, a fi lung, a fi terminat, a fugi, a ierta, a ignora, a lansa, a merita, a murmura, a nu crede, a obosi, a pândi, a putea, a părea, a răsări, a se afla, a se apropia, a se înarma, a se îndopa, a se zbate, a spune, a trece, a trăi, a umple, a zace, aceeași butelie, acele, acest, acum, adevăr, adevărat, adversar, adversarul e terminat, aflat, aflate, aflate la pândă, al câtela, al câtelea, altă parte, animal, animale de casă, apoi, „Arta de a ucide”, „Umbra lui Ulise”, în fiecare zi, încet, într-un, întunecat, bere, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, braț, butelia de bere, butelie, buze, cameră, cap, casă, când, ce, cele, cele sfinte, celibatar, celălalt, chef, civil, colț, colț întunecat, covor, crud, cu adevărat, cu unul sau două, către, dar, dat, dat peste cap, de casă, de după, decât, dejun, deloc, din, din nou, din vremea Războaielor civile, din zbor, două, dulce, după, după ce, E bine pentru tine, economie, economii, euforie, țintă, fiecare, gata, generos, greu, iertare, imobilizat, intrus, lovitură, lovitură norocoasă, lung, mai mult, mele, menaj, meu, mic, mici, micile mele economii, mizerabil, mizerabil sfârșit, mu, mult, muncă, măi, nas, nesimțit, nesimțitul intrus, nici un chef, norocoasă, norocos, nu, nu știu, nu știu al câtelea tir, o zi de muncă, oboseală, pahar, pahar cu bere, pahare cu bere, pândă, pe sub, pe sub nas, pe sub nasul meu, pe viu, pentru, perfid, perfidul, peste, piatră, plictis, poem, poezie, POEZIE STRĂINĂ, prefață traducere și note de Ion Cristofor, prin, publicat de Bot Eugen, păsări, rapid, război, Război civil, războinic, sfânt, sfârșit, sfinte, silabe, silabă, simț, simțuri, simțurile mele, stare, stare de dulce euforie, TAKASHI ARIMA, terminat, timp, tine, tir, tocmai, Traducere de Ion Cristofor, ușor, unul, viață, viu, volum de poezie, vreme, zâmbet, zâmbet crud, zbor, zebră, zi, zvârr!. Scrie un comentariu

N-ar fi putut să treacă prin altă parte, nu Decât pe sub nasul MEU? Acest
plictis ce fuge ca o zebră. Simţurile mele aflate la pândă ţintesc. Butelia de bere ce zăcea pe
covor A fost culeasă rapid.
îmi înarmez braţul Şi zvârr! către nesimţitul intrus

Să nu credeţi că-mi închipui c-aş fi războinicul
Din vremea Războaielor civile
Ce doboară c-o piatră păsările din zbor.
Oboseala de după o zi de muncă
O adorm cu unul sau două pahare de bere
Ce mă fac să cad într-o stare de dulce euforie.
Să trăieşti ca un celibatar în fiecare zi nu e deloc uşor, Să-ţi umpli vremea după ce dejunul e gata,
Timpul e lung şi te apasă greu.

Despre cele sfinte, s-avem iertare.
Şi-apoi n-am nici un chef să-mi împart viaţa cu una din acele
animale de casă
Şi mai mult, să fiu generos şi să iert Când se îndoapă cu micile mele economii.
încep să lansez din nou aceeaşi butelie.

Celălalt, perfidul
Tocmai dispare într-un colţ mai întunecat
Al camerei ignorând ce e menajul
Când nu ştiu al câtelea tir
Şi-atinge ţinta, lovitura a fost norocoasă
Şi adversarul e terminat, dat peste cap.
S-a zbătut, a dat din picoare
Dar acum e imobilizat.

E terminat
Mizerabil sfârşit
Pe care-l constat pe viu, apropiindu-mă.
Cu adevărat
A meritat-o, pare a spune
Zâmbetul crud ce-mi răsare pe buze
Şi murmur încet, cântărindu-mi silabele:
-E bine pentru tine.

* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997;

*Prefață, traducere și note de Ion Cristofor;

Gânduri pe negândite(X)

Publicat de boteugen74 pe 9 august 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: boală, cancer, cancerul inimii, decât, despre, gânduri, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(X), inimă, mai rea, pe negândite, PERSONALE, publicat de Bot Eugen, rea, rău, singur, singurătate. Scrie un comentariu

Despre singurătate, ca despre o boală, mai rea decât cancerul; despre cancerul inimii …

de Bot Eugen

Solilocvii aride

Publicat de boteugen74 pe 7 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a înflori, a înfrânge, a înjura, a înnopta, a cununa, a decapita, a desluși, a dumnezei, a șlefui, a fi, a fi guraliv, a fuma, a locui, a mirosi, a pierde, a porni, a pribegi, a rătăci, a scârbi, a scutura, a se mișca, a se oglindi, a se pietrifica, a se scârbi, a sticli, a străbate, a tace, a tatua, a trece, a tăcea, a ura, adresa, agonic, albastru, albastră, ambulant, amurg, amurguri, ani, animal, animal nocturn, Arbore, arbori, aripi, aripi arse, aripă, arome, arome grele de cenușă, aromă, ars, arsă, asemeni, astăzi, aurore, auroră, în mișcare, în neștire, în pustiu, înfrânt, însângerată, înserări, între, între pereții tăi de carne, balcanic, balcanici, bine, brichete, bătrân, bătrâne, cactuși, cactus, care, carnivor, carnivore, carnivorele nisipuri în mișcare, cândva, cézar, ceață, cenușă, cetate, chiștoc, chip, chipul femeii, cimitir, cimitir ambulant de hârtii și brichete, comercial, comercială, convoi, convoiul anilor, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare, cristal, cuget, cărare, de onoare, de sticlă, decât, depravare, desculț, dragon, dragoni, dragonii uraganului, dumnezeind în neștire, efemeride, extrem, Șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată, șarpe, șarpe cu ochelari, fața unui cezar înfrânt de faraonii balcanici, faraon, faraoni, faraonii balcanici, faţă, febre, febre fără patrie, febră, femeie, flacără, flacără albastră, gând, gânduri, gândurile tale, glas, glasul tău, glasul tău înjurând în pustiu, grele, greu, grăitoare, grăitor, guraliv, guralivi, hârtii, insomnie, la adresa, la tine, liră, literar, locuit, locuită, mână, mișcare, Mulți ani să-nflorească!, muribund, Muribundule cu porniri literare, nocturn, nour, nouri, numai, nume, o ploaie de urări de bine, obraz, obrazul palid, ochelari, ochi, ochii de sticlă ai șarpelui cu ochelari, onoare, palid, parada tâmplelor de-onoare-ale prostiei, paradă, patrie, până la, până la ultimul chiștoc de insomnie, pereți de carne, peste, pietrificat, piramide, ploaie, poem, poezie, POEZIILE MELE, pornire, pribeag, pribeagă, pribeagă ceată de sinistrați, prin, printre, printre piramide și efemeride, priviri, prostie, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul depravării, roze, rozele speranței, ruină, ruină viitoare, scietăți comerciale, serpentine, singurătate, singurătate locuită de amurguri și aurore, sinistrați, societate, societate comercială, Solilocvii aride, speranță, spin, spini, sticlă, stilet, stiletul lirei, strâmt, strâmtă cărare, tâmple, tâmplă, tăcere, tăcerea tabătrâne este extrem de grăitoare, tăcute febre fără patrie, ultim, umbră, umbră care te fumează, uragan, urări, urări de bine, varianta 5, viitoare, viitor, viruși, viruși guralivi, virus. Scrie un comentariu

Varianta 5

Febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

Convoiul anilor străbate
desculț
pustiul depravării,
carnivorele nisipuri în mişcare
cu numele de societăți comerciale.
Pribeagă ceată de sinistrați,
printre piramide şi efemeride rătăceşte,
prin serpentine mirosind a ruină viitoare,
convoiul anilor tăi cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare.

Decapitând la tine-n cuget rozele speranţei,
dragonii uraganului îţi tatuează
pe obrazul palid cu spini
fața unui cézar înfrânt
de faraonii balcanici
şi desluşeşti
o ploaie de urări de bine la adresa cactuşilor:
Mulţi ani să-nflorească!

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii peste parada
tâmplelor de-onoare-ale prostiei …

Scârbit
de viruşii guralivi ai cetăţii,
nu asculţi
decât de glasul tău înjurând în pustiu,
dumnezeind în neştire:
Tăcerea ta, bătrâne, este extrem de grăitoare…

Chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o –
se oglindeşte astăzi – pietrificat –
în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari,
în cristalul ce sticleşte printre arbori
în privirile-animalului nocturn.

Muribundule cu porniri literare,
cimitir ambulant de hârtii și brichete,
între pereții tăi de carne înnoptează
numai flacăra albastră,
numai umbra care te fumează
până la ultimul chiștoc
de insomnie.

Singurătatea-ți locuită
de-amurguri şi-aurore,
agonic scutură din aripi arse,
şlefuind
stiletul lirei cu mâna-nsângerată.

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

de Bot Eugen

Feodor Mihailovici Dostoievski – Aforisme

Publicat de boteugen74 pe 29 mai 2011

Publicat în: AFORISME, BORIS GREBENSHIKOV, CITATEPEDIA, FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI, MUZICĂ. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a apuca, a apărea, a avea, a avea habar, a încerca, a încăpea, a înțelege, a chinui, a concepe, a dezvălui, a dibui, a dori, a ști, a fi, a fi în stare, a fi la modă, a găsi, a ieși, a interesa, a iubi, a jigni, a juca, a jura, a lovi, a lua în brațe, a mișca, a măcelări, a obliga, a pieri, a plânge de duioșie, a pluti, a putea, a râde, a repeta, a respinge, a răsplăti, a scrie, a scurta, a se agita, a se îndoi, a se chinui, a se complace, a se considera, a se juca, a se preface, a se prăpădi, a se răzbuna, a simți, a socoti, a spune, a surprinde, a uita, a umili, a vedea, a vrea, a zace, abia, aceasta, așa, AFORISME, ajuns, alții, anume, aproapele, asemenea, atunci, azi, împreună, în vid, îndoială, întotdeauna, bine, bloc, bloc de gheață, blocuri de gheață, BORIS GREBENSHIKOV, brațe, brusc, ca pisica cu șoarecele, cale, caracter, care, când, ceea ce, cel mai sigur, cel puțin, chiar, cine, citate, CITATEPEDIA, clar, conștiință, cu adevărat, călău, dată, de aceea, de ajuns, decât, deget, deja, densitate, departe, deplin, despot, destul, din fire, dintotdeauna, dintre, disponibilitate, Dostoievski, dragoste, duioșie, după, durere, e de ajuns, exceptie, șoarece, FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI, fiecare, fire, fiu, fiul secolului, foarte, fără, fără urmă, gheață, greu, habar, hai, imbecil, infinitate, inimă, inimă profundă, inteligent, INTERNET, jignire, libertate, lumină, Lună, mare, martir, martiri, mine, moarte, modă, music, MUZICĂ, muzică folk, muzică rusească, măiestrie, mări, mărinimie, necredință, nemărginire, niciodată, o dată pe lună, o singură dată, oameni, obligatoriu, odată, om, omenesc, omenie, omenirea voastră, oricine, până, până la moarte, pentru, pisică, plăcere, plăcere tăioasă, prea bine, principalul, profeți, profet, profund, proprie, publicat de Bot Eugen, pământ, părere, râs, rău, răul prin bine, răzbunare, răzbunat, scriitor, scris, secol, sigur, sincer, singur, spus, suferință, suflet, sunt, sunt am fost și voi fi, superior, tale, toți, tristeţe, tăioasă, tăios, tău, uneori, unii, urmă, vid, viitoare, viitor, voie, zi, ăsta. Scrie un comentariu

În fiecare om zace un călău… Omul este un despot din fire, de aceea se complace în a chinui pe alţii.

continuă să citeşti

Paloarea vorbitoare-a hârtiei

Publicat de boteugen74 pe 20 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 0 grade, 11, 11 bonuri de masă, 20, 200, 23, 5 grade, 74, 74 Kcal/200gr., 8, 8lei-putere, 9, a aprinde, a asculta, a conține, a da, a da capul pe spate, a da dracului, a da ochii peste cap, a ține, a ține între palme, a ține strâns la piept, a face, a face slalom, a face sul, a grăbi, a ieși, a ieși afară, a intra, a introduce, a isprăvi, a mângâia, a plăti, a pulsa, a pune, a pune ocgelarii pe privire, a putea, a putea spune, a rămâne, a savura, a scrie, a scruta, a se așeza, a se arunca, a se îndrepta, a se înghesui, a sictiri, a smulge, a solicita, a spune, a striga, a trece, a trece cu folos, a trece de partea cuiva, abia, abia după, aceasta, acest, acid citric, afară, afișaj, afișaj electronic, agonie, aiurea, amar, amar negru, amestec, amiaza lui 23 aprilie, Amiaza lui 23 aprilie - varianta a treia, amiază, anume, apoi, aprilie, aripa stângă, aripa stângă a terasei, aripă, arome naturale CO2, aromă, aromă braziliană, astenia mea, astenia mea de primăvară, astenie, în ritmul pașilor, în timp ce, înainte, îndelung, înghesuit, înghesuite, însângerat, însorit, însorite, într-un târziu, între, între 0 și 5 grade Celsius, între palme, întunecat, întunecată, bici, bon, bon de masă, bonuri de masă, braț, braserie, brazilian, braziliană, buzunar, buzunar interior, băutură, băutură exotică răcoritoare, cafea, cafea tare, cafeluță, cafenea, cafeneaua Croco, cantitate, cantitate suficientă, cap, carte, cartuș, câteva, câteva cărți cu poeme, ceașcă, ceașcă de cafea tare, cealaltă, Celsius, chelner, CO2, concentrație, contravaloare, corso, crescut, crescută, Croco, cu folos, cu mintea aiurea, culoare, căști, cărți, cărți cu poeme, către, de culoarea soarelui, de partea noastră, de piele, de plastic, de sticlă, decât, deodată, din mers, drac, după, după aceea, ea, electronic, energizant, eu, exotică, țigară, țigări, febra agoniei, febră, flegmatic, folos, fumegând, fumegânde, geacă, geacă neagră de piele, goale, gol, grade Celsius, grame, grăbit, grăbită, hameleon, hârtie, impasibil, ingredient, ingrediente, inima de hameleon a metropolei, inimă, interior, ispravă, kilocalorii, La muncă!, lei, leu-putere, licoare, lume, luminoase, luminos, Mai dă-o dracului de cafeluță!, masă, mână, mers, mese, mese roșii de plastic, metropolă, minte, minute, muncă, mănunchi, natural, neagră, nebună, necesar, necesare, negri, negru, noastră, nostru, ochelari, ochelari negri, ochi, ochiul din umbră, optimistă, oră, oră de vârf, palme, paloare, Paloarea vorbitoare-a hârtiei, panouri, panouri cu afișaj electronic, parte, paşi, pe urmă, pentru, peste, piele, piept, pieziș, piezișe, plastic, poem, poeme, POEZIILE MELE, primăvară, printre, privire, privire întunecată, priviri, ptiviri, publicat de Bot Eugen, putere, păstare, raze, rază, recipient, recipient de sticlă, reclame, reclame luminoase, ritm, roșu, răcoritoare, sânge, sictirit, sictirită, slalom, soare, solar, spate, speranțe, speranțe înghesuite, stâlp, stâlpi, stâlpi de cafenea, stâng, stânga, sticlă, strâns, substanțe, substanță, suficient, suficientă, sul, tare, târziu, temperatură, temperatură de păstrare, terase, termen, termen de valabilitate, treaz, treze, tăiș, tăișul privirilor, tăișul privirilor piezișe, tăișul privirilor treze, ultima variantă, umanitate, umbră, urechi, uscat, uscate, valabilitate, variantă 3, vârf, viziune, viziune optimistă, voci, vocile lumii, vorbitoare, vorbitor, vădit, zahăr, ziua. Un comentariu

Amiaza lui 23 aprilie – ultima variantă

Sictirită de minutele orei de vârf
cu biciul solar al amiezii,
ea trece pe corso grăbită
cu mintea aiurea
şi speranţele înghesuite

în buzunarul interior de la piept
al hainei sale negre din piele;
se-aruncă-nainte nebuna,
din mers îşi pune căştile în urechi,
impasibil ascultă vocile lumii
şi strigătul teraselor goale: La muncă!,
în timp ce scrutează
cu tăişul privirilor treze
inima de hameleon a metropolei,
reclamele ei luminoase
care pulsează
în ritmul paşilor săi
pe panourile cu afişaj electronic.

Intră apoi într-o braserie,
solicită o ceaşcă de cafea tare
(cu o concentraţie vădit crescută
de amar, negru şi aromă braziliană)
şi o licoare de culoarea soarelui
pe care să scrie că ar conţine
o cantitate suficientă de ingrediente
necesare pentru o viziune optimistă şi anume:
zahăr, acid citric, arome naturale CO2,
substanţe uscate-9gr., 74 Kcal/200gr.,
termen de valabilitate- 20 de zile însorite;
temperatura de păstrare- între 0 şi 5 grade Celsius;

Îi plăteşte chelnerului contravaloarea
acestui amestec energizant(8 lei-putere),
iese afară la braț cu inima-mi (care
își ține strâns la piept sângele între palme)
şi face slalom printre stâlpii de cafenea,
îndreptându-se
către aripa stângă-a terasei;
se-aşează la una din mesele ei
roşii de plastic,
îşi dă ochii peste cap şi capul pe spate,
îşi pune ochelarii negri pe privirea sa
şi-aşa întunecată,
îşi smulge pe urmă flegmatic
soarele din febra agoniei
şi îşi aprinde o ţigară
de la mănunchiul lui de raze fumegânde;
îl face sul într-un târziu
şi-l introduce
în recipientul de sticlă
al ochiului său din umbră,
savurându-l îndelung după aceea
ca pe-o băutură exotică
răcoritoare.

Mai dă-o dracului de cafeluţă!
îi strig eu deodată,
în timp ce scrutez
cu tăişul privirilor piezişe
inima de hameleon a metropolei –

nu ne-au mai rămas decât
11 bonuri de masă
pentru un cartuş de ţigări
şi câteva cărţi cu poeme!

Abia după această ispravă,
astenia mea de primăvară,
vom putea spune şi noi
(cu o mână pe inimă
şi cu cealaltă mângâind
paloarea vorbitoare-a hârtiei)
că ziua a trecut de partea noastră
şi cu folos pentru umanitate.

de Bot Eugen

Copile blond,

Publicat de boteugen74 pe 25 ianuarie 2011

Publicat în: ALB-NEGRU, FOTOGRAFIILE MELE, POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: * stele, 1978-1979... Me, a abandona, a încerca, a înconjura, a bolborosi, a căsca, a face, a face schimb, a lua cu asalt, a mirosi, a mușca, a perpetua, a petici, a păli, a redescoperi, a rătăci, a schimba, a se adânci, a se afla, a se strecura, a se trezi, a sorbi, a spinteca, a strecura, a susura, a tatua, a tăcea, a vedea, a visa, abandonat, ac de gămălie, aeroport, alb, alb și negru, ALB-NEGRU, albastre, albastru, albul zăpezilor, alunecos, ani, apropiați, apropiații noștri, arătător, august 2010, în timp, îngeri, înnebuniți, între, întuneric, blestem, blesteme, blond, bocanci, Botanica, brațe, buze, buză, cap, cap dureros de mare, captiv, care, carne, cartier mărginaş, celălalt, centru, cerneală, cerul gurii, chiar, Chișinău, chip, coaste, continuu, copil, Copile blond, Copilărie grea, Copilărie grea jucării de lemn, cămin, către, dacă, de ani și ani, de piatră, decât, dimineață, din patru în patru ani, dintre, dureros, emisfere, emisfere târâtoare, țărână, fațete, fațetă, foaie, foc, FOTOGRAFIILE MELE, futing, garsonieră, garsonieră-sicriu, gânduri, gust, hău, igrasie, inima cât un purece, inimă, insomnie, interschimbabil, interschimbabile, interschimbabile fațete, jucării de lemn, jur, limbă, limbă de viperă, lume, mahmur, mahmură, mare, margine, margine de oraş, masă, mâine, mână, metalic, mișcare, mine, Moldova, măști, neant, negru, negrul și albul, neutru, nimic, nimicuri, noapte, noaptea dintre ani, noi, nopți, nopți de insomnie, nostru, nări, ochi, orbite, ostentativ, pahar, palid, paloare, palori, până, pe tăcute, pereți, periferie, perpetuat, piatră, picioare, pictat, pictate, plictiseală, plin, plini, poem, POEZIILE MELE, priviri, publicat de Bot Eugen, purece, pădure, sac, sac de nedormit, sânge, sicriu, simbol, simbol taoist, sine, soare, soartă, strigăt, strigăte, străin, străini, susurat, Tao, tatuat, târâtoare, teren, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tăcere, tăceri, tăceri susurate de viperă, uitare, umbre, unul, unul și același, ureche, urechi, urme, viață, vin, vin negru, vinovat, violent, vipere, viperă, Văzut în alb și negru, Yang, Yin, Yin-Yang, ziua, zăpezi. 4 comentarii

văzut în alb și negru

Copilărie grea jucării de lemn

de un ochi străin în noaptea dintre ani,
pe tăcute ne-adâncim, până la uitare,
unul în sinele celuilalt, tot așa cum o fac
negrul și albul din simbolul Yin-Yang.
Ne aflăm în continuă mișcare
pe un teren dur și alunecos.

În jurul nostru nu se va schimba nimic;
nimicurile care ne înconjoară nu sunt decât
interschimbabile fațete
ale unuia și aceluiași sindrom de futing în masă,
neantul perpetuat din patru în patru ani,
pe marginea căruia facem schimb de umbre cu lumea;
urmele ei de bocanci ne iau cu asalt periferia,
pașii noștri rătăcesc nestingeriți prin centrul său, pe buza de piatră
a hăului care ne tace ostentativ strigătele
cu tăceri sâsâite de viperă ; între noi și stele,
întunericul cască de plictiseală și din când în când
ne soarbe din priviri,
ca pe un pahar cu vin negru,
focul ochilor înnebuniți după viață,
după chipul său palid în fața căruia pălesc
toate măștile sorții,
palorile apropiaților noștri stinși de curând,
albul zăpezilor pictate cu gânduri albastre
de mâna mea prin care, de ani și ani,
cerneala nopților de insomnie visează
la soarele zilei de mâine …

Mâine dimineața te vei trezi
abandonat de îngeri
în carnea mea mahmură,
ca într-o garsonieră-sicriu confort7
cu pereții plini de igrasie;
captiv între coastele mele, te vei trezi,
încercând să-ți strecori capul dureros de mare
prin urechea unui ac cu gămălie,
să peticești sacul de nedormit al unui străin;
te vei trezi bolborosind blesteme către mine
și cerul gurii îți va mirosi a țărână,
în timp ce marele vinovat cu inima cât un purice
își va mușca limba violent, redescoperind
strigătul sângelui tatuat cu arătătorul pe foaie,
precum și gustul său metalic spintecând
tăcerea unei limbi de viperă în două :

picioare
brațe
nări
urechi
orbite
buze
emisfere târâtoare

de Bot Eugen

Încotro(II)

Publicat de boteugen74 pe 11 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, Încotro(II), în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, București, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deschiși, deschis, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Pantelimon 302, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sectorul 2, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, străin, străini, suflare, suflet, termometru, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, varianta 2, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. 9 comentarii

Flori intermediare; Asfaltații;

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de-ntoarcere către casă,

ne mătură umbrele, urmele
lăsate în treacăt pe zăpadă,
ne lustruiește scutul de țurțuri
din jurul inimii,
să strălucească mai abitir
pieptul plin de „medalii” la soare,
de lacrimi ne șterge la ochi
și ne îndeamnă
să privim numai și numai înainte.

Legați de mâini și de picioare,
stăm nemișcați, spate în spate,
și ascultăm cum suflarea lui
ne buzunărește venele,
preschimbându-ne încet
pulsul jugularelor într-o tăcere de cristal

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de drumuri,
stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii deschiși
povești de adormit copiii durerii,
istorioare cu fericite sfârșituri,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman
cu finalul înghețat în așteptare.

Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Ce mai contează că ne uităm, în același timp,
în două direcții diametral-opuse
și că fiecare din noi nu vede decât
ceea ce vrea să vadă,
sau poate că nu vede nimic,
ori poate că vede cu totul și cu totul altceva?!

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic
pentru-nmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit,

nu mai găsim drumul de-ntoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

Încotro

Publicat de boteugen74 pe 7 ianuarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 38, a aștepta, a ajunge, a asculta, a încălca, a îndemna, a înmuguri, a întoarce, a bate, a bate pasul pe loc, a buzunări, a coborî, a conta, a crește, a cunoaște, a căuta, a degera, a devia, a șterge, a fi, a găsi, a indica, a lega, a lustrui, a lăsa în treacăt, a mătura, a nu uita, a preschimba, a privi, a purta, a răsfoi, a răstigni, a se încălzi, a se uita, a sta nemișcat, a străluci, a sufla, a trebui, a vedea, a vrea, abitir, ac, acasă, același, acolo, adormit, așteptare, aidoma, albastru, altceva, alteori, amplu, amplă, ani, anonimi, asfalt, Asfaltații, în timp ce, în treacăt, înainte, încet, încotro, înghețat, înghețată, înmugurire, înspre, întoarcere, între, bine cunoscut, Buiucani, busolă, cale, Calea inimii, calic, calică, capete, carne, carne-nghețată, casă, cer, Chișinău, continent, copiii durerii, creștere, cristal, cristal roșu, cruce, culoare, către, decât, defect, defectă, degerat, demon, demoni, demoni dostoievskieni, deviat, deviată, diametral, direcție, direcții, doi, Dostoievski, dostoievskian, două, două direcții diametral opuse, drag, dragi, dreapta, drept, drum, drumul de întoarcere, electrocardiogramă, epoleți, șoseaua Alba-Iulia 206, țurțuri, faţă, fericite, fiecare, final, floare, flori, flori intermediare, grade Celsius, important, importantă, inimă, intermediar, intermediare, irizații, istorii, jugulare, jugulară, jur, lacrimi, legați, loc, mâini, medalie, medalii, moarte, Moldova, Moment, măcar, nici, nicicând, niciodată, noastre, noastră, noi, nord, nostru, numai, numai și numai înainte, ochi, odată, opus, orbește, ostatic, ostatici, pas, pe rând, pentru, picioare, piept, pitic, pitică, poate, poem, POEZIILE MELE, potrivit, povești, prielnic, printre, publicat de Bot Eugen, Puls, pământ, părăsit, respirație, roșu, roman, răbdare, răscruce, răstignit, scut, scutul de țurțuri, sfârșit, sfârșituri, sfârșituri fericite, singur, singurătate, soare, spate, spate în spate, strada Alba-Iulia 206, străin, străini, suflare, suflet, termometru, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, timp, totul, tăcere, umbre, umeri, unde, undeva, uneori, uragan, urme, vânt, vânturi, vârf, vene, venă, vertebre, vertebră, zăpadă. Scrie un comentariu

Flori intermediare; Asfaltații;

Vârful inimii,
aidoma unui ac defect de busolă
care indică numai direcția vest-est,
e deviat mereu înspre dreapta
pe electrocardiogramă și către nord,
acolo unde termometrul
nu coboară nicicând
sub treizeci și opt de grade Celsius.

* * *

Vântul ne suflă orbește din față,
până ajungem să nu mai vedem
drumul de întoarcere către casă,

roșu cu-albastre irizații.

Respirația lui tot mai amplă
și moartea noastră
din ce în ce mai pitică și mai calică

purtând pe umerii săi anonimi,
ca pe niște epoleți,
capetele demonilor dostoievskieni,
răstigniți undeva,
între cer și pământ,
pe o cruce de carne înghețată.

Stăm nemișcați, spate în spate,
și nălucim cu ochii închiși
povești de adormit copiii durerii,
istorii cu sfârșituri fericite,
în timp ce vântul ne răsfoiește anii
ca pe un roman cu finalul înghețat în așteptare.
Din când în când, mai batem pasul pe loc,
ca să ne încălzim, alteori,
ne încălcăm(odată sau pe rând)
dreptul la singurătate
sau pe cel de a face măcar
un singur pas înainte.
Dar nu uităm niciodată
că trebuie să privim numai și numai înainte.

Importantă e așteptarea. Ea este totul.
Așteptăm cu răbdare momentul prielnic pentru
înmugurirea și creșterea
pe spatele vertebrelor noastre
a marilor flori intermediare
de culoarea asfaltului.

Ostatici ai uraganului,
la răscruce de vânturi,
degerați din cap până-n picioare,
în inima unui continent adormit/părăsit,

nu mai găsim nici drumul de întoarcere acasă
(printre umbrele dragi, bine cunoscute de suflet),
nici pe cel care să ne întoarcă cu fața către străini.

de Bot Eugen

Partajează asta:

Apreciază:

eu și cu tavi (II)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Frici animalice; Fiara

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Varianta 5

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Amiaza lui 23 aprilie – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

Apreciază:

Flori intermediare; Asfaltații;

Partajează asta:

Apreciază:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS