44.441798
26.175776
muzică românească
Toate articolele etichetate muzică românească
18
e doar un pas.
de Bot Eugen
12.07.2013;
14:37
De la libertate la libertinism;
personale;
diverse;
12.07.2013;
Chisinau;
publicat de Bot Eugen.
14:27
Dă-mi şi mie, te rog, câţiva polonezi de porc;
poeziile mele;
personale;
poem;
fotografiile mele;
Bucureşti;
09.10.2012;
17:45;
19:34;
publicat de Bot Eugen.
Ada Milea – O bucată de carne de porc
La mulţi ani, tată!
Tatăl meu e un om cu literă mare;
fotografiile mele;
Bucureşti;
26.07.2012;
21:27;
publicat de Bot Eugen.
Tatăl meu e un om cu literă mare;
poeziile mele;
poem;
fotografiile mele;
Bucureşti;
26.07.2012;
21:27;
publicat de Bot Eugen.
Tatăl meu e un om cu literă mare;
poeziile mele;
poem;
fotografiile mele;
Bucureşti;
26.07.2012;
21:27;
publicat de Bot Eugen.
Tatăl meu e un om cu literă mare;
poeziile mele;
poem;
fotografiile mele;
Bucureşti;
26.07.2012;
21:27;
publicat de Bot Eugen.
Tatăl meu e un om cu literă mare;
poeziile mele;
poem;
fotografiile mele;
Bucureşti;
26.07.2012;
21:27;
publicat de Bot Eugen.
Tatăl meu e un om cu literă mare;
fotografiile mele;
Bucureşti;
26.07.2012;
21:27;
publicat de Bot Eugen.
pentru că nu s-a lăsat făcut de nicio facultate
şi pentru că are întotdeauna dreptate;
pentru că n-a stat s-aştepte să-l facă lumea,
ci a făcut-o el pe ea mai întâi,
ca după aceea să facă ceva pe ea
în chip strălucitor,
pe ea şi pe vorbele ei de doi bani.
Tatăl meu e un om cu literă mare;
îmi aduc aminte cum mă-nvăţa minte,
mai în glumă, mai în serios,
îmi spunea un cântec foarte haios,
unul de pe vremea României Mari:
„Un leu – o guriţă,
doi lei – o fetiţă,
trei lei – fete câte vrei;
patru lei – o madamă,
cinci lei – o cucoană,
zece lei – un băiat deştept.”
Tatăl meu e un om cu literă mare,
pentru că nu s-a lăsat făcut de nicio facultate
şi pentru că are întotdeauna dreptate,
pentru că n-a rămas repetent niciun an la şcoala vieţii
şi pentru că dispreţuieşte poeţii.
de Bot Eugen
Mihai Volontir – Viaţa
Eu mâine-poimâine
voi pune mâinile pe piept
și voi muri
cu inima împăcată,
iar tu nu vei avea liniște
nici în mormânt,
te vor săpa cârtițele
de prieteni și sub pământ.
Viața-i o luptă
ce trebuie dusă zi de zi
pân-la capăt de noapte,
pân-la ultima picătură
de singurătate,
fă mâinile roată, băiete,
și ține pieptul hărbujel,
mergi înainte,
fără să-ți rostogolești
ochii prin lături,
nu te uita-n gura lumii,
privește-n tine mai bine,
să vezi
despre ce tace sângele tău
în pustiu;
lasă poezia
și caută-ți pe cineva
alături de care
s-alcătuiești
din două umbre-mpreunate
trupul unui drum
nicodată de alții
în picioare călcat;
lasă fumatul,dragul tatei,
și găsește-ți pe cineva,
c-ai să faci rac la plămâni
ori piatră la inimă
și-ai să te prăpădești de tânăr;
singurătatea e-o boală,
mai rea decât cancerul,
e cancerul inimii
și așa va rămâne
pururi și-n vecii vecilor amin.
de Bot Eugen
Ion Aldea Teodorovici – Imensitate
La mulți ani tată! La mulți ani și multă sănătate!
Dumitru Matcovschi – Bucurați-vă/Ion Aldea Teodorovici
Grigore Vieru – Iartă-mă/Ion Aldea Teodorovici
au ieșit în noaptea dintre ani
în fața gloatei adunate-n piață,
eu – numai până la balcon,
să le „contemplu”
preț de o țigară
focurile de-artificii.
m-a întristat o clipă
strălucirea lor
care
n-a dezghețat nici o inimă arsă,
n-a îmbogățit cu o umbră nici un gând …
după aceea nimic. nici un sentiment.
doar o senzație de mâncărime în palme.
dar ce mai contează?!
viața merge înainte :
uneori – într-un picior de lemn,
alteori – în mâini,
adesea-n patru labe,
atâta timp cât eu
mă las înfometat,
băi, porcilor,
de cei ca voi, ajunși să fie
sătui până și de ei înșiși,
în loc să mușc cu sete,
adânc până la os
din animalul vostru înzestrat
doar cu slănină parfumată
și cu un ton politicos.
în fața gloatei adunate-n piață,
eu – numai până la balcon,
să le „contemplu”
preț de o țigară
focurile de-artificii.
m-a întristat o clipă
strălucirea lor
care
n-a dezghețat nici o inimă arsă,
n-a îmbogățit cu o umbră nici un gând …
după aceea nimic. nici un sentiment.
doar o senzație de mâncărime în palme.
dar ce mai contează?!
viața merge înainte :
uneori – într-un picior de lemn,
alteori – în mâini,
adesea-n patru labe,
atâta timp cât eu
mă las înfometat,
băi, porcilor,
de cei ca voi, ajunși să fie
sătui până și de ei înșiși,
în loc să mușc cu sete,
adânc până la os
din animalul vostru înzestrat
doar cu slănină parfumată
și cu un ton politicos.
Veniți colindătorilor
la ceas de seară-n pragul
sărbătorilor
veniți ca-n fiecare an
pe-același drum
cernit de nea
voi ne aduceți vestea
că pe cer a răsărit o stea
lin și iarăși lin și dalbe flori
este ziua sfintei sărbători
se aude-n drum
cânt de Moș Ajun
lin și iarăși lin și dalbe flori
se aprind din nou mii de culori
în pomul credincios
bradul cel frumos
și raza ce vestește iar
copile drag în suflet o primești în dar
căci ea va lumina mereu
și viața ta și drumul tău
așa cum luminează-acum
în seara aceasta de Crăciun
boteugen74
BotEugen's Blog 