însă

Toate articolele etichetate însă

Zeta – femeie-copil de bani gata,

Publicat de boteugen74 pe 30 noiembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aștepta, a ajunge, a ciordi, a cresta, a da, a duce, a șterpeli, a țâșni, a face, a fi, a fura, a intra, a plăti, a publica, a publica pe hârtie, a scrie, a se fura, a târâi, a târî, a tăia, a tăia lemne, a tăia versuri, a veni, adevăr, în întreaga Românie, însă, întreagă, bani, braț, brațul tău de lemn, care, câine, câini, câinii de la securitate, când, ciordit, copil, cărare, cărări, cărări șobolane, de bani gata, de la o zi la alta, șobolan, șobolane, faţă, femeie, femeie-copil, femeie-copil de bani gata, gata, hackeri, hârtie, hoț, INTERNET, la fața locului, lemn, lemne, loc, miros, miros de hârtie, miros de sânge, negru, net, noapte, nopți, nopți de uitare, nopți negre, nopțile de uitare, pentru, peste, plată, poem, poeme, poeme ciordite, poezie, POEZIILE MELE, poză, publicat de Bot Eugen, Romania, sânge, securitate, soare, spate, sub soare, tâlhar, toate, ușa din spate, ușă, uitare, umbră, vers, versuri, volum, volum de poezie, vreme, zeta. Scrie un comentariu

așteaptă hackerii să le dai plata.
Intrând pe ușa din spate,
au ajuns la fața locului
și câinii de la securitate.
Toate cărările șobolane
duc către umbra ta
care-și târâie
de la o zi la alta
nopțile negre
sub soare.
Adevărul e că se fură,
se fură lemne
în întreaga Românie
pentru poemele ciordite
de pe net
și publicate pe hârtie.
Va veni însă o vreme
când,
mâna care scrie,
versuri va cresta
pe brațul tău de lemn,
făcând astfel
să țâșnească la lumină
un volum de poezie
cu miros de sânge,
nu de hârtie.

de Bot Eugen

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Umbra.

Publicat de boteugen74 pe 14 iulie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a învăța, a descrie, a deveni, a ezita, a fi, a fura, a goli, a imita, a rupe, a scrie, a se îndepărta, a se descrie, a se prelinge, a se zbate, a sili, a tăia, apoi, aripi, în locul, în locul meu, în zbor, început, însă, blestem, blesteme, braț, brațe, brațele curvei, Bukowski, care, CHARLES BUKOWSKI, clipă, Curvei care mi-a furat poemele, curvă, cuvânt, cuvântul curvă, degete, jedete, la început, loc, mâna mea, meu, mine, nici, noapte, noapte de noapte, o pereche, o pereche de aripi în zbor, pe măsură ce, pe urmă, picioare, picioare rupte, picior, picături, picături de sânge, picăturile de sânge prelinse, POEZIILE MELE, Prieteni sub acoperire, printre, publicat de Bot Eugen, sânge, străin, târfă, târfă de cruce, târfă de cruce cu picioarele rupte, tot mai străină, umbră, zadarnic, zbor, ăsta. Scrie un comentariu

Prieteni sub acoperire.

În locul lui Bukowski, n-aș fi ezitat nici o clipă.
I-aș fi tăiat brațele „curvei care mi-a furat poemele”,
aș fi silit-o pe urmă să-nvețe a scrie cuvântul „curvă”
cu picăturile de sânge prelinse printre jedetele de la picioare…

În locul meu, însă, noapte de noapte,
târfa asta de cruce cu picioarele rupte
se zbate sub mâna mea să imite o pereche de aripi în zbor
și mâna mea se-ndepărtează de mine – tot mai grea,
îmi devine din ce în ce mai străină pe măsură ce mă descrie…

de Bot Eugen

Nichita Stănescu – Căutarea tonului

Publicat de boteugen74 pe 31 mai 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, NICHITA STĂNESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 3, a auzi, a învăța, a crede, a fi, a fi sau a nu fi?, a găsi, a lua, a lătra, a merge, a muri, a pune, a scrie, a se lovi, a se mira, a se naște, a zice, absolut, aceasta, adică, altceva, Andra, atât, auz, înainte, început, înger, însă, întrebare, ba da, Beatrice, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, bineînțeles, câine, câini, ceva, Chira, culoare, Căutarea tonului, dacă, de fapt, de la început, deci, Doamne, după, după aceea, exclamare, frumoase, mai întâi, mea, meu, Mihai Eminescu, miros, nenăscuți, nenăscuții câini, nenăscuții oameni, nenăscut, NICHITA STĂNESCU, nou, nu, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, nu e bine, nu e bun, nume, oameni, of, poem, POEZIE ROMÂNEASCĂ, publicat de Bot Eugen, Raluca, rău, SERGHEI ESENIN, sfârșit, Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră, tristeţe, va să zică, vechi, Voichița, vreodată. Un comentariu

Înger?
Înger…
Nu, nu e bine!
Va să zică, de la început!
Înger?
Nu, nu e bine înger!
Va să zică, adică nu culoare
nu auz, nu miros, nu.
Nu, nu sînt bune!

continuă să citeşti

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Nevăzutule ochi, atoatevăzător,

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a apune, a asfinți, a îmbogăți, a îmbrăca, a durea, a șopti, a ține ochii pururi deschiși, a fi, a fi sărac cu duhul, a fi uitat, a gândi, a orbi, a pierde, a risipi, a rugini, a sângera, a se adânci, a se îmbrăca, a se îngălbeni, a se goli, a se pierde, a se pietrifica, a se stinge, a trebui, a trece, a tăcea, a uita, a vedea, a visa, aceasta, anonime, asfinţit, atoatevăzător, atotvăzător, azi, în tăcere, înfrângeri, înserare, însă, cei săraci cu duhul, celebre, cuvinte, deja, din urmă, duh, frunze, gând, gândul meu, gândul tău din urmă, grădină, ipochimen, ipochimeni, iris, irisul meu verde, lumină, magnific, magnifică, nevăzut, Nevăzutule ochi atoatevăzător, nevăzutule ochi atotvăzător, nimeni, noapte, noaptea orbilor ipochimeni, oameni, ochi, odată, odată și odată, orb, orbi, orbire, orbiri, pe sub, pentru, poem, POEZIILE MELE, prețioase, prețios, publicat de Bot Eugen, rece, risipă, spirit, stejar, săraci, tăcere, uitare, uitat și uitând, umbră, urmă, verde, victorii, visătoare, visător, vorbe, vorbe de spirit, zău. Scrie un comentariu

– Va trebui odată şi odată să te adânceşti în uitare,-
uitat şi uitând, – pururi deschis –
de-anonime victorii/celebre înfrângeri,
şi pentru gândul meu care
va apune cu frunzele visătoare
în rugina asfinţitului rece,
trebui-va în tăcere să sângeri.

Nu, nevăzutule ochi, atotvăzător,
orbirile tale deja nu mă mai dor,

şi se îngălbeneşte irisul meu verde,
trecând pe sub stejarul ce umbra şi-o pierde,
şi se goleşte de oameni, şi se pietrifică,
stingându-se-n lumina-nserării magnifică.

– Însă, risipa aceasta de prețioase cuvinte,
îmi şopteşte ochiul,
zău, că nu-mbogăţeşte pe nimeni.
Se-mbracă-n vorbe de spirit
cei săraci cu duhul şi-asfinte
gândul tău din urmă
în noaptea orbilor ipochimeni.

de Bot Eugen

Puls (II)

Publicat de boteugen74 pe 26 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 21 de grame, 21 grams, 21 Grams Soundtrack-Can Things Be Better?, a adânci, a ajunge, a asculta, a înfrunta, a îngheța, a deveni, a șlefui, a țipa, a izvorî, a mușca, a pipăi, a pregăti, a se adânci, a se stinge, a sta, a stărui, a zbura, a-și zbura creierii ca pe o pasăre, acum, adânc, adâncul inimii, așteptare, alb, albul orbitor, albul orbitor al lunii, alejandro gonzales inarritu, an, ani, arbitru, auroră, în chip de liber arbitru, în deșert, înainte, înghețat, însuți, însă, între, întuneric, braț, brațe, brațe goale, București, cap, celule, celule gânditoare, chip, cineva, clipe, coloană sonoră, constelaţie, contemporan, creier, creieri, cuvinte, de acum înainte, deasupra capului, deget, degete, degetele prelungi ale tăcerii, deodată, deşert, șoapte, șoaptă, șoptit, șoseaua Pantelimon 302, față în față, faţă, fețe, fețele sângelui înghețat în așteptare, feţele sângelui, fiecare, gânditoare, gânditor, gol, gustavo santaolalla, inima nopţii, inimă, interior, izvor, jumătate, liber, Lună, lăuntric, morți tineri, mort, mort tânăr, morţi, morţii tineri, mușcat, mușcat pe jumătate de întuneric, noapte pustie, noiembrie, o singură zi, orbitor, pasăre, până, pe dinăuntru, pentru, pentru câțiva ani, poezie, POEZIILE MELE, poveste, pregătit, prelung, prelungi, publicat de Bot Eugen, Puls, PulsII, rezerve, rezervele de cuvinte, rezervă, rostire, rostire șoptită, rubin, răsărit, răsărit de soare, sânge, seamăn, sectorul 2, semeni, singur, singură, singurătate, soare, spate în spate, terecerea clipelor, tine, toți, tot mai tare, trecere, tăcere, umbrele aurorei, umbră, vânt, vântul șlefuind, video, youtube, zi, ziua de mâine. 4 comentarii

Te-adânceşti în tine însuţi, până ajungi
să-ţi pipăi pulsul pe dinăuntru
cu degetele prelungi ale tăcerii.

Faţă-n faţă cu umbra,
stai şi asculţi trecerea clipelor,
pregătit s-o înfrunţi cu braţele goale.

Deasupra capului tău,
în chip de liber arbitru,
albul orbitor al lunii, muşcat
pe jumătate de întuneric.

…şi vântul şlefuind, ca pe un rubin,
feţele sângelui îngheţat în aşteptare…

Între tine şi semeni s-au risipit
într-o singură zi
rezervele de cuvinte
pentru câţiva ani de acum înainte.

Te-adânceşti tot mai tare până ajungi
să-ţi asculţi pulsul ca pe o poveste,
ca pe-o rostire şoptită-a cuvintelor
izvorând din adâncul inimii.

Acum, însă, cineva îşi zboară creierii
ca pe o pasăre ţipând în deşert,

şi devii deodată contemporan
în inima acestei nopţi pustii de noiembrie
cu toţi morţii tineri ai zilei de mâine.

Stai spate-n spate
cu albul orbitor al lunii,
pregătit să înfrunţi umbrele aurorei.

Pentru că tu ştii
şi ai ştiut-o dintotdeauna:
Sub fiecare răsărit de soare
în tine se mai stinge câte o constelaţie
de celule gânditoare.

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

însă

Toate articolele etichetate însă

Zeta – femeie-copil de bani gata,

Dus-întors

Umbra.

Prieteni sub acoperire.

Nichita Stănescu – Căutarea tonului

Un ochi îngust, privind subțire

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

Nevăzutule ochi, atoatevăzător,

Puls (II)

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Prieteni sub acoperire.

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS