glas

Toate articolele etichetate glas

Astrul sonor

Publicat de boteugen74 pe 20 decembrie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 5, a anima, a îmbărbăta, a încerca, a înnegri, a însufleți, a da, a da glas, a face, a face un pas, a face un pas înainte, a imortaliza, a pendula, a purta, a ridica, a rămâne, a rămâne la înălțime, a se ridica, a se ridica în picioare, a sorbi, a sta, a sta la masă, a termina, a tăcea, aburind, aburinde, alături, amară, astru, astru sonor, Astrul sonor, în dosul coastelor, în mână cu o chitară, în picioare, în ritm de rock-and-roll, îndelung, înnegrit, înălțime, bass, cameră, cană, cap, casetofon, casetofon electronika, ceai, chei, cheie, chiștoace, chitară, cinci, coaste, corzi, corzi de bass, costume, căni, căni aburinde, dimineață, dos, drumuri, ea, efecte secundare, efemer, el, electronika, eu, eu ;i cu tavi, eu și cu tavi, foi, glas, ieri, inimă, inimă roșie, intrare, ipostaze, ipostaze efemere, ipostază, la înălțime, lumini, lumină, masă, mâine, mână, meloman, melomani, mijloc, muzică rock, neagră, neterminat, neterminate, nume, ora 5, ora 5 dimineața, Ora cinci dimineața, oria cinci, oră, pas, perete, picioare, plin, plină, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pălărie, raze, ritm, rock, roșie, roșu, răgușit, răgușită, schelet, scrum, soare, soarele zilei de ieri, sonor, stea, steaua cu nume soare, Steaua pe nume Soare, sticle, sus, tavi, tăcere, tăcere neagră și amară, umbre, umbre de melomani, umbră, vânt, vers, versuri, versuri neterminate, voce, voce răgușită, zbor, Zilele noastre ca arginții numărate sînt. 3 comentarii

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

de Bot Eugen

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Siestă

Publicat de boteugen74 pe 14 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 14, 14 august 2011, 2011, a asculta, a audia, a auzi, a începe, a continua, a deveni, a deveni posibil, a dormi, a dresa, a exersa, a ține, a ține isonul, a fi, a gândi, a gândi în șoaptă, a lătra, a miorlăi, a mugi, a părea, a se afla, a se auzi, a se duce, a se indigna, a se ridica, a semăna, așa, aflată, amantă, apa, ape, ascultare, atonal, august, autist, „Siestă”, îndelung, îndelung exersat, baltă, bou, bucată, cam, câteva, celelalte, celelalte dobitoace, comuna Pantelimon, comună, criză, către, da, de câteva nopți și zile nebune, deși, dincoace, dincolo, dinspre, dobitoace, dobitoc, dulău, dulăul vecinei, duminică, dus, el, emoție, emoție netrucată, eroare, este, eu, exersat, și asta, glas, indignare, insulele autiste, insulă, ison, la înălțime, lătrătoare, Mda..., motiv, motiv atonal, măi, nebun, nebune, nestingherit, nestingherite, netrucat, netrucată, noapte, nopți, oaie, Pantelimon, plin, plin de indignare, poem, POEZIILE MELE, posibilă, publicat de Bot Eugen, puțin, păi, păi da, păi da asta cam așa este, păstor, siesta de duminică, Siestă, străinătate, stăpâna lui lătrătoare, stăpână, teroare, tot, tot mai puțin, tot mai puțin posibilă, tremurător, una bucată, vacă, vecină, zi, zile, ăsta. Scrie un comentariu

Dinspre pajiștea comunei,
aflată dincolo de baltă,
se auzi la un moment dat
mugetul unui bou,
îndelung exersat
să semene (t)eroare.
dincoace de ape,
se ridică o vacă
de pe bancă,
să-i țină isonul
la înălțime:
păi da, asta cam așa este…

deși tremurător,
glasul ei părea locuit
de cel puțin una bucată
emoție netrucată;

Celelalte dobitoace
își continuau
nestingherite siesta
de duminică;
păstorul, dormea dus și el,
cu amanta sa, oaia,
pe insulele autiste,

și asta
de câteva nopți și zile nebune…

Mda ,
gândeam eu în șoaptă,
să nu mă audă
dulăul vecinei
(care, între timp,
începuse să miorlăie a criză
către stăpâna lui lătrătoare):

ascultarea
unui motiv atonal
a devenit
tot mai puțin posibilă …

de Bot Eugen

Solilocvii aride

Publicat de boteugen74 pe 7 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a asculta, a înflori, a înfrânge, a înjura, a înnopta, a cununa, a decapita, a desluși, a dumnezei, a șlefui, a fi, a fi guraliv, a fuma, a locui, a mirosi, a pierde, a porni, a pribegi, a rătăci, a scârbi, a scutura, a se mișca, a se oglindi, a se pietrifica, a se scârbi, a sticli, a străbate, a tace, a tatua, a trece, a tăcea, a ura, adresa, agonic, albastru, albastră, ambulant, amurg, amurguri, ani, animal, animal nocturn, Arbore, arbori, aripi, aripi arse, aripă, arome, arome grele de cenușă, aromă, ars, arsă, asemeni, astăzi, aurore, auroră, în mișcare, în neștire, în pustiu, înfrânt, însângerată, înserări, între, între pereții tăi de carne, balcanic, balcanici, bine, brichete, bătrân, bătrâne, cactuși, cactus, care, carnivor, carnivore, carnivorele nisipuri în mișcare, cândva, cézar, ceață, cenușă, cetate, chiștoc, chip, chipul femeii, cimitir, cimitir ambulant de hârtii și brichete, comercial, comercială, convoi, convoiul anilor, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare, cristal, cuget, cărare, de onoare, de sticlă, decât, depravare, desculț, dragon, dragoni, dragonii uraganului, dumnezeind în neștire, efemeride, extrem, Șlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată, șarpe, șarpe cu ochelari, fața unui cezar înfrânt de faraonii balcanici, faraon, faraoni, faraonii balcanici, faţă, febre, febre fără patrie, febră, femeie, flacără, flacără albastră, gând, gânduri, gândurile tale, glas, glasul tău, glasul tău înjurând în pustiu, grele, greu, grăitoare, grăitor, guraliv, guralivi, hârtii, insomnie, la adresa, la tine, liră, literar, locuit, locuită, mână, mișcare, Mulți ani să-nflorească!, muribund, Muribundule cu porniri literare, nocturn, nour, nouri, numai, nume, o ploaie de urări de bine, obraz, obrazul palid, ochelari, ochi, ochii de sticlă ai șarpelui cu ochelari, onoare, palid, parada tâmplelor de-onoare-ale prostiei, paradă, patrie, până la, până la ultimul chiștoc de insomnie, pereți de carne, peste, pietrificat, piramide, ploaie, poem, poezie, POEZIILE MELE, pornire, pribeag, pribeagă, pribeagă ceată de sinistrați, prin, printre, printre piramide și efemeride, priviri, prostie, publicat de Bot Eugen, pustiu, pustiul depravării, roze, rozele speranței, ruină, ruină viitoare, scietăți comerciale, serpentine, singurătate, singurătate locuită de amurguri și aurore, sinistrați, societate, societate comercială, Solilocvii aride, speranță, spin, spini, sticlă, stilet, stiletul lirei, strâmt, strâmtă cărare, tâmple, tâmplă, tăcere, tăcerea tabătrâne este extrem de grăitoare, tăcute febre fără patrie, ultim, umbră, umbră care te fumează, uragan, urări, urări de bine, varianta 5, viitoare, viitor, viruși, viruși guralivi, virus. Scrie un comentariu

Varianta 5

Febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

Convoiul anilor străbate
desculț
pustiul depravării,
carnivorele nisipuri în mişcare
cu numele de societăți comerciale.
Pribeagă ceată de sinistrați,
printre piramide şi efemeride rătăceşte,
prin serpentine mirosind a ruină viitoare,
convoiul anilor tăi cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare.

Decapitând la tine-n cuget rozele speranţei,
dragonii uraganului îţi tatuează
pe obrazul palid cu spini
fața unui cézar înfrânt
de faraonii balcanici
şi desluşeşti
o ploaie de urări de bine la adresa cactuşilor:
Mulţi ani să-nflorească!

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii peste parada
tâmplelor de-onoare-ale prostiei …

Scârbit
de viruşii guralivi ai cetăţii,
nu asculţi
decât de glasul tău înjurând în pustiu,
dumnezeind în neştire:
Tăcerea ta, bătrâne, este extrem de grăitoare…

Chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o –
se oglindeşte astăzi – pietrificat –
în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari,
în cristalul ce sticleşte printre arbori
în privirile-animalului nocturn.

Muribundule cu porniri literare,
cimitir ambulant de hârtii și brichete,
între pereții tăi de carne înnoptează
numai flacăra albastră,
numai umbra care te fumează
până la ultimul chiștoc
de insomnie.

Singurătatea-ți locuită
de-amurguri şi-aurore,
agonic scutură din aripi arse,
şlefuind
stiletul lirei cu mâna-nsângerată.

Tăcute febre fără patrie –
trec nourii prin înserări
cu-arome grele de cenușă,
asemeni gândurilor tale …

de Bot Eugen

Vladimir Maiakovski – Manual general pentru lingușitorii începători

Publicat de boteugen74 pe 29 mai 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, POEZIE STRĂINĂ, VLADIMIR MAIAKOVSKI. Etichetat: 1957, a aprecia, a auzi, a avea, a începe, a închina, a behăi, a câștiga, a cânta, a cere, a chema, a chema la ordine, a citi, a consuma, a continua, a crede, a căta, a da, a da ochii peste cap, a deschide ușa, a duce, a exista, a expune, a ține minte, a face, a fi, a fi beat, a fi om, a fi sigur, a grăbi, a limita, a linguși, a merge, a nota, a nu-i merge rău, a ocoli, a preveni, a proceda, a pune, a putea, a remarca, a ridica, a ridica glasul, a scrie, a se încrede, a se încăputa, a se înălța, a se plimba, a se supăra, a striga, a susține, a târî, a târî după sine, a trăi, a urca, a vedea, a veni, a zice, adunare, așa, așadar, ajutor, Anti-Duhring, apa, apoi, asemenea, astru, atunci, în zadar, încredere, înțelept, înălțat, beat, beat criță, bezne, beznă, BIBLIOTECA PROPRIE, bine, birocrație, București, calomnie, calomnii, cap, carte, când, chemare, consumată, cu finețe, cu jind, cu ochii pe el, cuvinte, căluș, de pildă, de unde?, deodată, dibaci, două, dulce, dumneavoastră, după, e timpul, economie, economii, Editura Tineretului, el, energie, expozeu, șef, șefii tăi, șefu, țap, festivitate, fetiță, fără suflare, fără timp limitat, gazetă, glas, gură, iată, instituție, jind, junețe, la dracu!, la fel, la rându-i, lângă, limitat, lingușire, lingușitor, lingău, lucrare, mașină, manual, Manual general pentru lingușitorii începători, mare, metodă, mic, mică, minte, nerușinare, o oră, ochi, ochișori, odă, om, ordine, orice, pahar, paharul cu apă, parcă, pe dos, pe jos, pe scenele vieții, pentru, peste, pline, poem, POEZIE STRĂINĂ, popor, prea proastă, prima junețe, prostească, prostească metodă, prostesc, publicat de Bot Eugen, păcătos, păi, raport, rând, roman, rău, sadea, sau, scenă, secție, serviete, sigur, sine, spre, stat de plată, strigăt, suflare, săracu, tânăr, timp, tinerii noștri, toată, tot, traducere de Cicerone Theodorescu, tu, ușă, unde, veche, versuri, viață, VLADIMIR MAIAKOVSKI, voastră, vorbe, vostru, vreo, vuiet. 3 comentarii

În orice instituţie
există un lingău.
Trăieşte lingăul
şi nu-i merge rău.
Iar tinerii noştri,
cu ochii la el-
să se-ncăputeze,
ar face la fel.

continuă să citeşti

Alter ego

Publicat de boteugen74 pe 16 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a aduce, a avea, a întreba, a bate, a da, a da în vileag, a șopti, a ține minte, a fi, a gândi, a pierde, a pribegi, a privi, a răspunde, a răsuci, a se avânta, a se teme, a se trezi, a semăna, a spune, a trezi, a vorbi, a zice, Alter ego, azi-noapte, încă, înveșmântat, bătrân, casă, cât de mult, ceață, cenușă, cheie, cine ești?, cu spaimă, cuminte, călător, către, de fapt, de la o vreme, duh, fără teamă, glas, grea, greu, incoerent, lacăt, lent, lumi, lumi străine, mână somnoroasă, mine, minte, nebun, noapte, om, om cuminte, poem, POEZIILE MELE, prag, pribeag, publicat de Bot Eugen, secret, somnoroasă, somnoros, spaimă, spre, străin, străine, suflare, suflet, tinerețe, tristeţe, ușă, umbră, vag, vești, vileag, vis, vreme, zori, zori de ziuă, zări, ăst. Scrie un comentariu

Mi-a bătut azi-noapte la uşă,
cu o suflare grea în prag,
înveşmântat duh în cenuşă,
un călător prin ceaţă vag,

ce îmi şoptea: Nu te mai teme,
ci dă-mi secretul în vileag-
spre care zări, de la o vreme,
mă tot avânt ca un pribeag?!

Răsucind în lacăt cheia lent,
cu mâna-mi încă somnoroasă,
m-am trezit vorbind incoerent
cu-o umbră de străin în casă

şi-ntrebată: De fapt cine eşti?
îmi răspunse: Tinereţe,
un suflet bătrân eu sunt şi veşti
ţi-am adus de la tristeţe.

Spre zori de ziuă mi-a mai zis,
cu un glas de om cuminte,
că şi-a pierdut nebunu-n vis
şi că el mă ţine minte.

Eu mă gândeam la lumi străine,
către el privind cu spaimă:
Cât de mult seamănă cu mine
ăst nebun ce n-are teamă!

de Bot Eugen

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a avea, a începe, a închide, a cădea, a da, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a gândi, a recita, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, alb, ALB-NEGRU, altcineva, altcineva îl recită ..., altfel, aripi, împietrit, împietrite, în apropiere, în timp ce, încetinitorul, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, de la stânga la dreapta, depărtat, developat, din fașă, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, față de, faţă, fereastră, film, fragil, fragilitatea, glas, greu, imagini, imagini alb-negru, metalic, metalică, măsură, negru, nemărturisit, niciodată, noapte, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pe măsură ce, pe măsură ce îl gândești, pereți, pereți-stetoscoape, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, poemul meu, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, stetoscoape, stetoscop, străin, suspendată, tâmplă, tencuială, tot mai, tărie, undeva, unui, vertical, voce, voce străină, vocea-cuțit, zbor, zid, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc noaptea asemeni
unor aripi împietrite în zbor vertical …

Echidistant față de pietre și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

Pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui alt fel de perete.

Devin conștient de existența lui
și el – tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește-ncet ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat;
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

Pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că nu am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Pereți-stetoscoape

Publicat de boteugen74 pe 8 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU. Etichetat: a avea, a împietri, a închide, a cădea, a da glas, a derula, a developa, a deveni, a foșni, a retrăi, a scrie, a se oglindi, a se rostogoli, a se succede, a sugruma, a trece, aer, ALB-NEGRU, altfel, apropiere, aripi, împietrit, împietrite, în timp ce, în tăcere, încetinitor, bilă, bilă metalică, biserică, cap, capul oaselor, care, casă, cealaltă, chip, cimitir, conștient, către, depărtat, developat, dincolo, dinspre, dreapta, echidistant, eu, existență, fașă, faţă, fereastră, fierbinte, film, fragil, fragilitate, glas, greu, imagini, metalic, metalică, necunoscut, nemărturisit, niciodată, nopți albe, oase, obscuritate, ochi, palid, pe măsură, pereți, Pereții-stetoscop, perete, pietre, plin de sine, poem, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, păsări, rece, reflecție, regret, scaun, spital, stânga, străină, suspendată, tâmplă, tencuială, TEXTE AFLATE ÎN LUCRU, tot mai, tărie, undeva, vertical, voce, vocea-cuțit, zbor, zbor vertical, ziduri. Scrie un comentariu

vocea-cuțit din inima nopții

Casă suspendată în aer
cu ziduri care foșnesc
seară de seară din aripi
împietrite în zbor vertical …

echidistant față de pietre
și față de păsări,
cu scaun la cap,
în capul oaselor pe un scaun,

îmi închid ochii și derulez
cu-ncetinitorul imagini alb-negru
din filmul developat
în obscuritatea albelor nopți.

pe măsură ce imaginile se succed,
începe să cadă tencuiala
de pe un perete fragil
în fragilitatea unui altfel de perete.

devin conștient de existența lui
și el de a sa –
tot mai plin de sine, tot mai greu –
se rostogolește ca o bilă metalică
dinspre o tâmplă către cealaltă,

în timp ce chipul meu se oglindește,
trecând prin fața ferestrei,
tot mai palid, mai depărtat…
dincolo de reflexia lui,
de la stânga la dreapta –
spitalul, biserica, cimitirul …

pe măsură ce îl retrăiesc în tăcere,
ca pe un regret nemărturisit,
(că n-am avut tăria să îl sugrum din fașă),
undeva în apropiere, dincolo de ziduri,
o voce străină dă glas poemului meu pe care
eu nu-l voi mai scrie niciodată.

de Bot Eugen

Între indigo și negru

Publicat de boteugen74 pe 22 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a alcătui, a alăpta, a arde, a asculta, a ascute, a crește, a desena, a naufragia, a sângera, a se îndemna, a se lovi, a săgeta, a trece, a vedea, alăptată, Între indigo și negru, în pas, între, întuneric, beat, Buiucani, cântec, cântec integru, ceilalți, Chișinău, constelații, constelații mute, constelaţie, crepuscul, dindărăt, Duhul ploilor în trup noptatic, șoseaua Alba-Iulia 206, faţă, glas, glas ocult, himeric, himeră, indigo, inimă, integru, lacrimă, lacrimă de sânge, mine, Moldova, mut, mute, naufragiați, negru, ochi, ocult, pas, pereți, ploaie, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, părintește, rază, sânge, sângerând, stea, stol, stol himeric, surdo-muți, surdo-muții tristeții, săgetat, toamnă, toți, trecător, trecători, tristeţe, umbre, umbră. Un comentariu

Duhul ploilor în trup noptatic

Săgetat crepusculul de-o rază,
sângerând, pe faţă-mi desenează
umbrele celor naufragiaţi în întuneric.

Alăptată de-o stea părinteşte,
văd cum dindărăt umbra mea creşte,
alcătuind cu ceilalţi trecători un stol himeric.

***

Lacrima de sânge-n toamnă,
între indigo şi negru,
cu inima se îndeamnă
să ardă-n cântec integru.

Prin ploaie trec în pas cu toţi
surdo-muţii tristeţii
şi-n ochii lor văd cum beat
mă lovesc de toţi pereţii,

şi ploaia ascult
în mine cum îşi ascute
glasul ocult
sub constelaţiile mute.

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

glas

Toate articolele etichetate glas

Astrul sonor

eu și cu tavi (I)

Dus-întors

Siestă

Solilocvii aride

Varianta 5

Vladimir Maiakovski – Manual general pentru lingușitorii începători

Alter ego

Pereți-stetoscoape

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Pereți-stetoscoape

vocea-cuțit din inima nopții

Între indigo și negru

Duhul ploilor în trup noptatic

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

eu și cu tavi (I)

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Varianta 5

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

Partajează asta:

Apreciază:

vocea-cuțit; pe măsură ce îl gândesc, altcineva îl recită …

varianta 2

Partajează asta:

Apreciază:

vocea-cuțit din inima nopții

Partajează asta:

Apreciază:

Duhul ploilor în trup noptatic

Partajează asta:

Apreciază:

BOT EUGEN IULIAN

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS