Câte gropi, atâtea exclamații.

În satul lui tătuca era un moșneag
căruia îi plăcea să tragă la măsea
și ori de câte ori îl vedeam pe băiatul
lui ducându-se cu motocicleta la crâșmă
știam dinainte ce urma să se întâmple
ieșeam în drum și ne așezam pe margine
lângă răscruce stăteam și așteptam
ca la cinematograf să înceapă filmul
un film cu un moșneag și cu o motocicletă
hodorogind pe ulița noastră plină
de gropi și de exclamații.

 

 

de Bot Eugen

Publicitate

Câte gropi, atâtea exclamații.

 

Monologul lui tata pe skype

 

Eu mâine-poimâine
voi pune mâinile pe piept
și voi muri
cu inima împăcată,
iar tu nu vei avea liniște
nici în mormânt,
te vor săpa cârtițele
de prieteni și sub pământ.
Viața-i o luptă
ce trebuie dusă zi de zi
pân-la capăt de noapte,
pân-la ultima picătură
de singurătate,
fă mâinile roată, băiete,
și ține pieptul hărbujel,
mergi înainte,
fără să-ți rostogolești
ochii prin lături,
nu te uita-n gura lumii,
privește-n tine mai bine,
să vezi
despre ce tace sângele tău
în pustiu;
lasă poezia
și caută-ți pe cineva
alături de care
s-alcătuiești
din două umbre-mpreunate
trupul unui drum
nicodată de alții
în picioare călcat;
lasă fumatul,dragul tatei,
și găsește-ți pe cineva,
c-ai să faci rac la plămâni
ori piatră la inimă
și-ai să te prăpădești de tânăr;
singurătatea e-o boală,
mai rea decât cancerul,
e cancerul inimii
și așa va rămâne
pururi și-n vecii vecilor amin.

 

de Bot Eugen

 

 

Ion Aldea Teodorovici – Imensitate