Greșeală pedagogică

eu și cu tavi(IV)

 

Zadarnic poetizezi sufletul
acestei femei deșănțate,
îi spuneam
copilului ce-mi scrijelea
în peretele interior versuri;

 

știu, în alte împrejurări ea
ar fi putut să-ți devină
mamă vitregă și iubită
în același timp.

 

Nu-l voi uita niciodată
pe dirigintele tău
din clasa întâi care
te învăța cu stângăcie
cum se ține pixul
în mâna dreaptă
după ce-ți învinețea
cu arătătorul de lemn
brațul stâng.

 

De-atunci, tot ce scrii, pare
lipsit de sens,
ca o încercare de zbor
a unei păsări cu o
aripă frântă.

 

Zadarnic poetizezi
umbra acestei lumi,
copilul ei continuă
să-mi mâzgălească
pe dinafară
peretele cu graffiti,

 

nălucește însângerate boturi păscând
cu o poftă aproape umană
cruci fără de vârstă și nume.

 

de Bot Eugen

Publicitate

Astrul sonor

 

eu și cu tavi (I)

Ora cinci dimineața,
camera plină de sticle,
scrum și chiștoace.

 

În mijlocul ei,
stând la o masă,
eu și cu tavi
ne sorbeam îndelung
ceaiul
din căni aburinde,
ca pe o tăcere
neagră și amară.

 

Animate de vânt,
la intrare,
pendulau în ritm
de muzică rock
cheile.

 

Sus, pe un perete,
soarele zilei de ieri,
în mână cu o chitară,
dădea glas
din corzile sale de bass
celei de mâine.

 

Sub el,
umbre de melomani
imortalizându-i lumina
în ipostaze efemere.

 

Alături,
un casetofon electronika
și din el
o voce răgușită
îmbărbătându-ne

 

și atunci unul din noi
se ridica în picioare
și făcea un pas înainte,
încercând să rămână la înălțime.

 

de Bot Eugen

 

 

Zeta – femeie-copil de bani gata,

 

așteaptă hackerii să le dai plata.
Intrând pe ușa din spate,
au ajuns la fața locului
și câinii de la securitate.
Toate cărările șobolane
duc către umbra ta
care-și târâie
de la o zi la alta
nopțile negre
sub soare.
Adevărul e că se fură,
se fură lemne
în întreaga Românie
pentru poemele ciordite
de pe net
și publicate pe hârtie.
Va veni însă o vreme
când,
mâna care scrie,
versuri va cresta
pe brațul tău de lemn,
făcând astfel
să țâșnească la lumină
un volum de poezie
cu miros de sânge,
nu de hârtie.

de Bot Eugen

Vladimir Maiakovski – Manual general pentru lingușitorii începători

 

În orice instituţie
există un lingău.
Trăieşte lingăul
şi nu-i merge rău.
Iar tinerii noştri,
cu ochii la el-
să se-ncăputeze,
ar face la fel.