Umbra.

 

Prieteni sub acoperire.

 

În locul lui Bukowski, n-aș fi ezitat nici o clipă.
I-aș fi tăiat brațele „curvei care mi-a furat poemele”,
aș fi silit-o pe urmă să-nvețe a scrie cuvântul „curvă”
cu picăturile de sânge prelinse printre jedetele de la picioare…

 

În locul meu, însă, noapte de noapte,
târfa asta de cruce cu picioarele rupte
se zbate sub mâna mea să imite o pereche de aripi în zbor
și mâna mea se-ndepărtează de mine – tot mai grea,
îmi devine din ce în ce mai străină pe măsură ce mă descrie…

de Bot Eugen

Publicitate

Serghei Esenin – poem fără titlu

 

 

Zi, măi, zi! Fi-ţi-ar ghitara a dracului,
Degetele tale joacă pe ea ca dinţii daracului.
Aş vrea să mă înec în acest năduf.
Amicul meu, amicul meu, uf,

 

Nu te mai uita la brăţările ei,
La mătasa rochiei, la cercei,
La această femeie am căutat fericire
Şi am aflat negura, pieire.
Nu ştiam că dragostea e molimă, huidumă,
Nu ştiam că dragostea e ciumă.
A venit spre mine, a privit
Şi m-a înnebunit.
Cântă prietene, să-mi aduc aminte,
De viaţa dusă mai înainte.
Las-o să o sărute cine-o vrea,
E târfă şi e draga mea.
Mai stai! Mai stai! N-o înjur, o chem,
Şi n-o blestem.
Hai, dă-mi ghitara. Vreau pe coarda groasă
Să cânt despre viaţa-mi furtunoasă.
S-a spart cupola verde-a vieţii mele.
Inima mea acum e o desagă
Cu vise mari de aur şi cu stele.
Multe fete am pipăit,
Le-am strâns prin colţuri, le-am ciupit.
Dreptatea pământului s-a răzbunat:
Cu ochii copilăriei am privit mirat
Dulăii ce lingeau mârâitori
Căţelele, sub coadă, de scursori.
De ce să fiu gelos?
De ce să fiu bolnav, sfios?
Viaţa noastră: patul şi cearceaful,
Sărutul pătimaş, prăpădul.
Zi, zi mai tare! Mâinile fatale
Să cânte zilele-mi fatale.
Ştii ce? Mai bine dă-le-n măsa, iată,
Eu n-o să mor, amice, niciodată…

Traducere de Zaharia Stancu