Takashi Arima – Celebra actriță

 

Vâna muşte
Pe trotuarul din faţa farmaciei.
Cu aceleaşi mişcări ce le avea altădată în faţa camerelor.
Pozând ca pe ecran.
Repeta fără-ncetare acelaşi gest
Pe buze cu acelaşi surâs îmbietor.
Ce dacă o maşină îi stropea cu noroi
Rochia – în culori vesele
Ea continua să privească trecătorii.

 

De onoruri şi recompense
S-a bucurat până acum
Iar mulţimile au aplaudat-o.
Acum camerele au dispărut
Ca şi realizatorii ce-au lansat-o.
Strada tocmai s-a golit,
Dar ea se dăruieşte cu toată fiinţa ei,
Şi urmăreşte cu insecticidul de reclamă
Muştele desenate pe afiş.

 

* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997

* Prefaţă, traducere şi note de Ion Cristofor.

 

 

 

Publicitate

Charles Bukowski – Oamenii ca florile

 

ce de-a muzici
pe străzi-
în sfârşit
oamenii-s ca florile

 

 

poliţiştii şi-au predat
insignele
soldaţii şi-au aruncat
armele
nu mai avem nevoie de puşcării
sau de ziare de ospicii sau de
lacăte pe uşi

 

o femeie dă buzna pe uşă
IA-MĂ! IUBEŞTE-MĂ!

 

e frumoasă ca o ţigară după
o masă cu friptane
o iau

 

dar după ce pleacă
mă simt ciudat
încui uşa
scot un pistol dintr-un sertar
are şi el
felurile lui de iubire
IUBIRE! IUBIRE! IUBIRE!
cântă mulţimile pe străzi

 

trag prin fereastră
cioburile-mi taie faţa şi braţele
nimeresc un băieţel de 12 ani
un bătrân cu barbă
şi-o fată superbă ca
florile de liliac

 

mulţimile se opresc din cântat
şi mă privesc
stau în dreptul ferestrei sparte
am faţa înecată în sânge

 

“asta” le urlu “a fost în apărarea
sărăciei sufletului şi-n apărarea libertăţii
de a nu iubi!”

 

“nu-l mai băgaţi în seamă” strigă cineva
“e nebun
a trăit prea mult timp ca un câine”

 

intru în bucătărie
mă aşez şi-mi torn un
pahar cu whiskey

 

hotărăsc că singura definiţie
a Adevărului(mereu schimbător)
e aceea că este acel lucru sau acţiune
sau credinţă pe care mulţimile o
resping

 

aud o bătaie în uşă
e aceeaşi femeie
e superbă e ca şi cum ai
găsi o broască verde şi grasă-n
grădină

 

mai am două gloanţe
şi le folosesc pe-amândouă

 

nimic în aer doar norii
nimic în aer doar ploaia
viaţa oricui e prea scurtă
ca să afle vreun sens şi
cărţile-s risipă

 

stau şi-i ascult
cum cântă
stau şi
ascult

 

* din volumul “dragostea e un câine venit din iad”; Editura Polirom; București; 2007;

*traducere, prefață și note de Dan Sociu