pentru că

Toate articolele etichetate pentru că

Dus-întors

Publicat de boteugen74 pe 15 august 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 1992-1997, a aduce, a aștepta, a ajunge, a apune, a întări, a bate, a conta, a deveni, a exila, a ști, a ști dinainte, a face, a face să bată, a fi, a lumina, a pleca, a pleca capul, a purta, a reuși, a rosti, a rostogoli, a rămâne, a răsări, a se întâmpla, a se lăsa, a se lăsa rostogolit, a se rostogoli, a se simți, a se uita, a simți, a simți nevoia, a simți nevoie, a spune, a striga, a tace, a trage, a tăcea, a uita, a ura, a ura bun venit, a urma, a veni, acasă, adevăr, adevăruri, adus, adusă, aproape, Apuseni, „Ei, „Uită-te, în ce direcție, în șoaptă, în ăst timp, îndelung, însă, între, între mine și dânșii, bun venit, ca acasă, cap, capete plecate, capul meu, capăt, cauciuc, când, cât de departe, câteva, ce mai face românașul nostru, ce mai face românașul nostru?!”, cealaltă, cealaltă jumătate, celălalt, ceruri, Chișinău, Cluj-Napoca, cu glas tare, cuvinte, călătorie, dânșii, de cauciuc, de câteva ori, de câteva ori mai repede, de fier, demult, departe, diametral, diametral-opus, din când în când, din păcate, dinainte, dinspre, direcție, direcție diametral-opusă, drum, drumuri, Dus-întors, exilat, extremă, șes, șesuri, șoaptă, fiecare, fiecare din noi, fier, fraze, gând, gânduri, ger, gerul iernilor de pe șes, glas, iarnă, ierni, indiferent, inimă, jumătate, jumătate de voce, jumătăți, jumătăți de adevăruri, loc, mai demult, margine, margini, meu, mine, munți, munții Apuseni, munte, nevoie, niciodată, nimănui, noi, nostru, numai, numai pe drumuri, o vreme, oase, opus, ori, oricum, os, pas, paşi, pâmântul exilat în ceruri, pe drumuri, pe jumătate, pe jumătate tăcute, pe rotile de gânduri, pentru că, peste, peste margini, piele, pielea strâmtă a unui străin, plecate capete, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pământ, pământul nimănui, pământul tuturor și-al nimănui, repede, roată, roți, roți de cauciuc, roți de fier, românaș, rostogolit, rotile, rus, răceală, sau, selenaria, singur, singurătate, soare, spre, strâmt, strâmtă, strigăt, străin, suflet, tare, timp, tot, tot timpul, totuși, tăcut, tăcute, uită-te, uită-te vine rusul, umbră, unde, unui, urare, urări, vânt, vine rusul...”, vreme, ăst. Un comentariu

Era o vreme
când mă simțeam
ca acasă
numai pe drumuri,
nu conta
în ce direcție
mă purtau
gândul ori pașii;

știam dinainte
ce mă așteaptă
la un capăt
ori celălalt
al unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi răsărea
umbra ori soarele:

urări de bun venit
spuse în șoaptă
sau cu glas tare:
„Uită-te, vine rusul…”
sau
„Hei, ce mai face
românașul nostru?!”

Gerul iernilor
de pe șes
mi-a întărit oasele;
răceala adusă de vânt
dinspre munții Apuseni
mi-a făcut inima
să bată mai tare;
n-am fost însă rus
niciodată,
nici „românaș”, din păcate,
n-am reușit să devin;

(din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)

între mine și dânșii
vor rămâne
să tacă-ndelung
jumătățile de adevăruri;
urmează
fiecare din noi
singur
să și le lumineze
c-un strigăt

spre Selenaria –
pământul exilat în ceruri,
pământul tuturor și-al nimănui …

A fost mai demult o vreme
când mă simțeam ca acasă
numai pe drumuri;
aproape că nu mai conta
cât de departe am ajuns
sau
în ce direcție
continuau să mă
rostogolească
roțile de cauciuc ori
cele de fier,
pentru că,
oricum, în ăst timp,
capul meu
rostogolit se lăsa
pe rotile de gânduri
în direcția
diametral-opusă,
de câteva ori mai repede;

știam dinainte
ce urma
să mi se-ntâmple
la o extremă
ori celălaltă
a unei călătorii,
indiferent
de locul
unde-mi apunea
umbra ori soarele:

mă așteptau
plecate capete cu
urări de bun venit
spuse în șoaptă
ori cu glas tare:
„Uită-te, vine rusu`…”,
„Ce mai face
românașul nostru?!”

de Bot Eugen

Ultrasonografie

Publicat de boteugen74 pe 25 iulie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: 37, 37 de grade, a abrutiza, a ajunge, a alcătui, a închina, a înconjura, a încropi, a întreba, a ciocni, a ieși, a locui, a pava, a permite, a răci, a rătăci, a se îmbiba, a se încălzi, a se întâmpla, a se întuneca, a se pișa, a se uda, a străluci, a transpira, a trece, a trăi, a urca, abrutizat, afară, aidoma, alte, asemeni, atunci, atunci când, îmbibat în grăsimi, în ultimul hal, înăuntru, bezmetic, când, câteva, câteva sute, cele câteva sute de nuanțe de gri, ceruri, chip, cu zgomot, dacă, șezătoare, șezători, ficat, ficat îmbibat în grăsimi, ficat mut de beat, greață, gri, grăsime, hal, halbe, halbă, insomniac, insomnie, iulie, la un moment dat, libații, Lună, lux, matinal, mijloc, mijlocul lunii iulie, mijlocul verii, mijlocul vieții, mut de beat, neagră, negreață, negru, nelocuit, nelocuită, neomogen, noapte, nuanțe, nuanțe de gri, pavat, pe când, pentru că, perechi, perechi vesele de rinichi, POEZIILE MELE, profund, publicat de Bot Eugen, raze, rinichi, sânge, scară, sită, soare, splendoare, spre ceruri, străzi, străzi pavate, stăpân, sute, sută, temperaturi foarte joase, temperatură, terase, terasă, tot, treaptă, treaptă cu treaptă, trecut, trăiri, trăiri matinale, trăit, ultim, ultimul răcnet, Ultrasonografie, umbră, vesele, vezicula biliară, viață, vise, zgomot. Scrie un comentariu

Și dacă vezicula biliară e nelocuită,
de ce stăpânul ei, ca un bezmetic,
rătăcește noaptea pe străzi,
pe străzi pavate cu vise ce urcă,
treaptă cu treaptă, spre ceruri
o scară de câteva sute de nuanțe de gri? –

se-ntrebă la un moment dat
insomniacul trecut prin sita unor trăiri
matinale profund neomogene.

Așa se-ntâmplă atunci când îți permiți
luxul de a răci în mijlocul verii:

ajungi să trăiești la temperaturi foarte joase,
aidoma celor care te înconjoară;

37 de grade-năuntru,
37 de grade afară …

Abrutizat în ultimul hal,
ieși să-ți încălzești sângele la soare.
Umbra ta sub razele lui
strălucește
în toată splendoarea ei neagră,
asemeni ficatului mut de beat
sub o ploaie de ultrasunete
ultimul răcnet.

Pentru că
așa se-ntâmplă atunci când îți permiți
luxul de a răci în mijlocul vieții,
în mijlocul verii, în mijlocul lunii iulie …

Te-ntuneci la chip, ți-e greață, transpiri
și-asemeni ficatului îmbibat în grăsimi,
strălucești în negreață,
pe când tot alte și alte perechi vesele de rinichi
încropesc șezători pe la terase,
ciocnesc halbe cu zgomot, închină libații
și se pișă pe cele câteva sute de nuanțe de gri
care alcătuiesc o viață.

de Bot Eugen

Nichita Stănescu – Copil buimac

Publicat de boteugen74 pe 1 iunie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, NICHITA STĂNESCU, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: a adormi, a afla, a apăsa, a avea, a avea timp, a întâmpina, a citi, a crede, a curge, a cădea, a exista, a ține, a fi, a fi mirat, a gândi, a lua în seamă, a obliga, a privi, a ridica, a răni, a răsfăța, a se afla, a se întâmpla, a se crăpa, a se cuveni, a se deschide, a se izbi, a se mira, a se prăbuși, a se trezi, a se vedea, a sta, a tăia, a umple, a veni, a vesti, a visa, acest, amândoi, apa, apăsat, în jos, în sus, BIBLIOTECA PROPRIE, buimac, ca și, care, când, cer, cerul de dedesubt, chiar, copil, Copil buimac, cum, cumva, căzută, dedesubt, dincolo, divan, eu, țipăt, farfurie, jigodie, jigodie de copil, jos, lucru, lăbărțați, mijloc, mine, miraculos, mirat, muget, NICHITA STĂNESCU, nu, nu care cumva, obligat, pat, până, până când, pentru că, picătură, picătură de apă, poem, POEZIE ROMÂNEASCĂ, prăpăstios, publicat de Bot Eugen, pământ, părinți, părăsire, răsfățați, singuratic, spaimă, spre, sufocat, sus, timp, tot timpul. Scrie un comentariu

Pînă cînd şi acest lucru miraculos, n-aş fi crezut
să se întîmple chiar şi el.
Cum? Copil buimac fiind şi prăpăstios,
ceea ce gândeam şi ceea ce visam că gândesc
să se întâmple chiar şi el.

continuă să citeşti

Charles Bukowski – Dinți albi perfecți

Publicat de boteugen74 pe 13 martie 2011

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, CHARLES BUKOWSKI, POEZIE STRĂINĂ. Etichetat: 2007, a avea, a închide, a coborî, a cumpăra, a căuta, a da, a ști, a fi, a fi îndrăgostit, a fi îngrijorat, a fi beat, a fi mahmur, a gândi, a merita, a plăti, a purta, a reuși, a rămâne, a scrie, a scrie poezie, a se îndrăgosti, a se zbate, a simți, a simți nevoia, a spune, a sta, a străluci, a trebui, a urca, a urma, acum, adevăr, Adevărul, în pizda-mătii, în schimb, îndrăgostite, îngtrijorat, ban, bani, beat, BIBLIOTECA PROPRIE, București, cafenea, CHARLES BUKOWSKI, chirie, costum, cravată, cretin, cumva, cămașă, cămăși, de fapt, de fițe, deocamdată, Dinți albi perfecți, Dragostea e un câine venit din iad, Editura Polirom, fețe, femei, femeie, film, individ, la timp, mahmur, nevoie, nici, niciodată, noapte, noaptea trecută, nod, Paris, până la urmă, pentru că, perfect, perfectă, peste, pleoapă, poem, POEZIE STRĂINĂ, prefață și note de Dan Sociu, publicat de Bot Eugen, scări, televizor, televizor color, tic, tip, tipul, toate, toate trei, toată ziua, Traducere, traducere de Dan Sociu, trecut, trecută, trei, tunsoare, volum de poezie, ăsta. Scrie un comentariu

până la urmă mi-am cumpărat
şi eu un televizor color
şi noaptea trecută am dat peste
filmul ăsta:

în Paris e un individ care
n-are nici un ban
dar poartă un costum de fiţe
şi-un nod perfect la cravată
nu e nici îngrijorat nici beat
în schimb
tipul stă toată ziua într-o cafenea
şi toate femeile frumoase sânt
îndrăgostite de el şi
cumva reuşeşte să-şi plătească
la timp chiria şi
tot urcă şi coboară nişte scări şi
cămăşile strălucesc pe el şi
le spune fetelor
că ele nu ştiu să scrie poezie
că el ştie dar
nu simte
deocamdată
nevoia
pentru că el acum caută
de fapt Adevărul.
tunsoarea lui e şi ea perfectă
nu e niciodată mahmur
n-are nici un tic
nu i se zbate nici o pleoapă
iar dinţii
veşnic albi perfecţi.

ştiam ce urmează:
tipul avea să rămână cu poezia
femeia şi
Adevărul.
aşa că am închis televizorul
gândindu-mă, aşa-ţi trebuie,
în pizda mă-tii, cretinule,
le meriţi pe toate
trei.

* dragostea e un câine venit din iad; Editura Polirom 2007;

* traducere, prefaţă şi note de Dan Sociu

L	M	M	J	V	S	D
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

pentru că

Toate articolele etichetate pentru că

Dus-întors

Ultrasonografie

Nichita Stănescu – Copil buimac

Charles Bukowski – Dinți albi perfecți

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS

Dus-întors

Partajează asta:

Apreciază:

Ultrasonografie

Partajează asta:

Apreciază:

Nichita Stănescu – Copil buimac

Partajează asta:

Apreciază:

Charles Bukowski – Dinți albi perfecți

Partajează asta:

Apreciază:

CALENDAR

POSTURI RECENTE

TOP ARTICOLE

BIBLIOTECA PROPRIE

BLOGROLL

EDITURI

MUZICĂ

PAGINA MEA DE PE SITE-UL :

RADIO

REVISTE

SITE-URI PE CARE LE VIZITEZ CONSTANT :

VIDEO

Top click-uri

ARHIVE

CATEGORII

NOR DE CATEGORII

NOR DE ETICHETE

BLOG STATS