deasupra

Toate articolele etichetate deasupra

Pasărea-șarpe

Publicat de boteugen74 pe 3 septembrie 2011

Publicat în: PERSONALE, POEZIILE MELE. Etichetat: 97, a auzi, a avea veleități, a împărți, a începe, a încerca, a înțepeni, a înmulți, a convinge, a dedica, a despica, a face, a face schimb, a fi, a intra, a izbi, a o tăia, a ruga, a schimba, a scrie, a se împărți, a se încăpățâna, a se îndepărta, a se înmulți, a se ruga, a se răsti, a se trezi, a semăna, a spinteca, a străluci, a trezi, a trăsni, a tăia, a veni, a visa, a vrea, a zbura, adevăr, aici, aidoma, anume, aripă, atâta, aur, în scris, în timp ce, încă, înțepenite, boantă, bont, bună, bună ziua, burdihan, ca prin vis, cap, cât încă, ceilalți, cenușiu, ceva, cum te va tăia capul, de tot, deasupra, deasupra lumii, despicată, despre, din, domestic, domestice, domestică, dreptate, ea, eu, eu ție, șarpe, ție, felie, felie cu felie, foarte, foarte mare, Gânduri pe negândite, Gânduri pe negândite(XIV), ghilotină, ghilotină de aur, haide, Haide să facem schimb, idee, idee trăsnită, indivizibil, indivizibilă, inimă, irefutabil, jumătate, lamă, lamă boantă de topor, lamă de topor, lemn, lemne, limbă, limbă despicată, lume, mare, mână, mie, milenar, milenară, mine, mobil, monedă, monedă de schimb, mă rog, măcănit, măi, mări, nebună, nimeni, nimic, Nokia N97, nu, Nu te mai încăpățâna atâta!, Nu vrei să facem schimb?, nămol, omnivor, omnivoră, paiață, pasăre, pasăre domestică, pasăre-șarpe, Pasărea-șarpe, pâine, pe jumătate zburătoare, pentru, PERSONALE, peste, proprietar, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, păsări domestice, rață, rață omnivoră, rață-paiață, sânge, sângele unui adevăr irefutabil, schimb, simplu, simplu ca bună ziua, singurătate, somn, sălbăticiune, sălbăticiuni, târâtoare, târâtoare pe jumătate, telefon, telefon mobil, timp, topor, tot, trăsnit, trăsnită, tu, tu mie, tăcere, tăcere milenară, tăiș, tăișul unui adevăr, umbră, unei, unitate, unitate indivizibilă, unui, vârtos, veleitate, veleități, vis, visare, visări, voce, zburătoare, zburător, zeu, zi, zilnic, ziua. Scrie un comentariu

– Nu vrei să facem schimb? –
mă trezi deodată din somn
măcănitul unei păsări
domestice cu visări
de mare
sălbăticiune zburătoare.

– Haide, să-l facem ,
încerca să mă convingă,
tu mie – aripa,
eu ție – ghilotina de aur;
vei străluci deasupra ei
aidoma unui semizeu deasupra celorlalți;
indiscutabil,
cuvântul tău o să atârne greu
pe cântarele lor
înțepenite-n nămolul
unei tăceri milenare;
le vei împărți
pedepsele și dreptatea
ca pe o pâine,
felie cu felie
și-n stânga, și-n dreapta
sau cum te va tăia capul…

– Haide,
nu te mai încăpățâna atâta,
începu să se roage de mine
pentru proprietarul său
ca o paiață
până și telefonul mobil Nokia N97
cu o voce de rață omnivoră.

– Eu zic s-o tai de-aici,
mă răstisem deodată la ea,
cât încă mai poți să te târăști
pe burdihanul tău de gravidă cenușie
și să-ți intre-n inimă vârtos
(da` vârtos de tot, nu așa)
tăișul unui adevăr
irefutabil,
simplu ca bună ziua, și-anume:
singurătatea nu e o
monedă de schimb;
nu se-nmulțește cu nimeni
și nici nu se împarte la nimic.
Ea este
pur și simplu
o unitate indivizibilă,
tu – nu.
Așa că tai-o de-aici!

Și-a-nceput să se
îndepărteze umbra de mine,
pe jumătate zburătoare,
târâtoare pe jumătate,

în timp ce eu,
ca prin vis,
încă mai auzeam
cum spintecă lemne
o lamă boantă de topor
pe limba ei despicată:

Nu vrei să facem schimb?
Haide să-l facem!
Nu te mai încăpățâna atâta!

Tu – cu aripa,
eu – cu ghilotina de aur …

de Bot Eugen

Un ochi îngust, privind subțire

Publicat de boteugen74 pe 3 aprilie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a admira, a apune, a arunca, a arunca priviri, a încerca, a înstrăina, a condamna, a contempla, a căuta, a fi condamnat, a fi supărat, a frunzări, a gândi, a locui, a medita, a ninge, a număra, a pieptăna, a pluti, a povesti, a privi, a purta, a sclipi, a se închide, a se întoarce, a se petrece, a se uita, a se vedea, a sta, a sta închis, a striga, a sucomba, a uita, a vedea, a vorbi, a vrea, acest, albit, albită, anemie, anonim, anonimi, apatic, apatici, în japoneză, în poziție lotus, închis, îngust, înstrăinare, însă, întoarsă, boabe, care, celulă, celulă de sânge, cerc, chip, cleopatră, clepsidru, clipe, clipă, condamnat, corp, către, dânsul, de mult, de nisip, de piatră, de sânge, deasupra, deșertul său zilnic, deşert, dialect, dialectul anemiei tale, dintr-o parte, draga mea, dulce, dulci nimicuri, el, eu, Țara Soarelui Răsare, faleză, faţă, fin, fine, frumoasă, frunzărit, furtuni, furtuni de nisip, furtună, fără, fără chip, fără de vârstă, fără scop, fără vârstă, gând, gheață, gheișe, gheișă, inima lui nimeni, inimă, japoneză, liman, limbă, limbă păsărească, lotus, luminos, mâna sa mulatră, mână, meditație, meditații, meditații fără scop, moarte, mortal, mortal de frumoasă paloare, mulatru, mulatră, natal, nesomn, nimb, nimeni, nimicuri, nisip, o umbră-albită de nesomn, ochi, ochi îngust privind subțire, ochii tăi apatici, orbească, orbesc, oval, ovalul chipului tău, palid, palidă, paloare, paşi, peste, piatră, poem, POEZIILE MELE, poziție, priviri, priviri de tristă cleopatră, publicat de Bot Eugen, pumnal, purpură, pustiu, pustiu de gheață, păsărească, rece, roi, roiuri, roiuri de clipe solare, sânge, seară, singurătate, singurătate fără chip, solar, solare, Stat(ist)ică orientală, stâncă, stihia sângelui orbească, stihie, subțire, supărat, supărată, tot așa cum, tras, tras la față, trist, tristă, trup, trup de piatră, tu, tăceri, ultima variantă, umbra unui gând, umbră, un corp frunzărit de moarte, Un ochi îngust privind subțire, val, varianta 8, vârstă, viață, yoghin, yoghinul condamnat pe viață, zilnic. Scrie un comentariu

Stat(ist)ică orientală – ultima variantă

În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră.
Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră.

Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră.

Te uiţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând…
şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând.

Fără de vârstă, tras la faţă,
yoghinul condamnat pe viaţă

să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip,
tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip.

Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge
şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge.

Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească
în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească…

Roiuri, roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec,
peste ovalul chipului tău care apune sub luminosul cerc

de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare.
Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare!

Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip,
îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip;

în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte,
o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte,

şi-un ochi îngust, privind subţire,
căutând nimbul să-i admire

inimii ce uită să-i vorbească
prin stihia sângelui orbească.

Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val
înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal,

şi tu îl strigi de pe faleză,
o, draga mea, în japoneză…

de Bot Eugen

Box(II)

Publicat de boteugen74 pe 20 martie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * stele, a aștepta, a ajunge, a aprinde, a asculta, a avea, a avea rezolvare, a începe, a închide, a bate, a bate la cap, a bate-n bătaie de joc, a binecuvânta, a coborî, a cuprinde, a căuta, a deschide, a țipa, a fi, a fi bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea, a fi pregătit, a fierbe, a fuma, a invita, a număra, a pune, a rezolva, a răstigni, a răsturna, a schița, a sclipi, a se abate, a se agita, a se întâmpla, a se bate, a se bate cu pumnii în piept, a se bucura, a se hotîrî, a se ridica, a se trezi, a sorbi, a stinge, a trece, a trezi, a tuna, a turna, a turna în beton, a veni, a zvâcni, acestea, acut, acută, aidoma, amenințător, apa, apă de ploaie, aripi, aripile umbrei tale, aur, în bătaie de joc, în cădere, în căutare, în loc de, în tăcere, în vizită, înainte, îndelung, înghițitură, însângerat, însângerate, într-un târziu, întruna, întuneric, înăuntru, beton, beznă, blea, bolnav, bolnave, bolnavă, Box(II), brațe, brațe însângerate, bărbat, bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea, bătaie, bătaie de joc, bătută, bătută de vânt, cafea, cafea tare, cap, carne, câte un, câteva, câteva zeci, câteva zeci de inimi bolnave, ceruri, cineva, ciocănele, ciocănele metalice, coaste, craniu, creier, cruce, cruce de carne, cu puțin înainte, cădere, de aur, de gheață, deasupra, din când în când, din nou, dintr-o înghițitură, dintre, după ce, durere, durere acută de suflet, și toate acestea, țigară, fereastra de ieșire, fereastră, foc, fonic, fonică, frate, fratele unei cruci răsturnate în ceruri, gânduri, gheață, grabnic, gură, ibric, ieșire, infern, infernul unei zile de muncă, inima nopţii, inimi bolnave, inimă, intrare, joc, la tine în creier, larg, lume, lumină, maxim, maximă, metalice, migrene, migrenă, minți, minte, muncă, muribundă, nefast, nefastă, nenorocita de ploaie, nenorocită, nervos, nespus, neuro, neurotoxic, noapte, o ploaie de păsări, o ploaie de păsări țipând în cădere, oarbă, ochi, orb, ori, palmă, pat, până la urmă, pe întuneric, pe urmă, peste, piept, piroane, piron, ploaie, poate, poem, POEZIILE MELE, poluare, poluare fonică maximă, prag, pregătit, prelung, prezența nefastă, prezență, publicat de Bot Eugen, puțin, Puls, pumn, pumni, punct, punct de reper, reper, răstignit, răsturnat, răsturnate, sau, secunde, secundă, senzație, singur, somn, subit, subteran, suflet, sugaci, tare, tâmple, tâmplă, toamne, toate, toxic, tu, turnat, turnată, tăcere, ușa de la intrare, ușă, ultim, ultime secunde, ultimele secunde, umbră, uriaș, uriașă, Vadim, vânt, vie, vizită, vorbe, vorbele lui Vadim fratele, zâmbet, zi. 2 comentarii

… şi veni-va din nou inima nopţii şi va bate prelung
din aripile umbrei tale pulsul unei lumi muribunde
care de câteva toamne-şi numără ultimele secunde…

Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi îţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.
Te trezeşti din somn răstignit pe o cruce de carne, cu o durere acută de suflet
şi cu senzaţia vie că-n loc de gânduri, la tine în creier,
zvâcnesc câteva zeci de inimi bolnave, –
o ploaie de păsări ţipând în cădere
vorbele lui Vadim(fratele
unei cruci răsturnate în ceruri):
Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci… blea…

Te ridici grabnic din pat şi cu ochii sclipind aidoma stelelor începi să te-agiţi
prin bezna oarbă dintre tâmplele tale,
în căutarea unui punct de reper …

Te hotărăşti, într-un târziu, să-nchizi uşa de la intrare şi fereastra de ieşire,
pui apa de ploaie-n ibric şi ibricul pe foc, fierbi o cafea tare, o sorbi dintr-o înghiţitură,
stingi pe urmă lumina, ţi-aprinzi nervos o ţigară,
fumezi pe întuneric şi-aştepţi îndelung să-ţi vină minţile toate la cap
şi-ţi vine inima nopţii în vizită, şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate
şi ea ajunge, până la urmă, să te bată cu pumnii tăi proprii în piept,
tu-ncepi s-o baţi întruna la cap cu migrenele tale ce n-au rezolvare.
Ea te ascultă-n tăcere, din când în când , mai schiţează câte un zâmbet,
aşteptând pe cineva să coboare şi să te binecuvânteze
cu o palmă uriaşă de aur peste gură,
ori poate cu vorbele lui Vadim fratele,
tunând ameninţător deasupra umbrei tale de carne turnate peste suflet.

Și toate acestea se vor întâmpla cu puţin înainte de infernul unei zile de muncă
într-un subteran (neuro)toxic de poluare fonică maximă.

de Bot Eugen

Unui mare poetastru

Publicat de boteugen74 pe 18 martie 2011

Publicat în: PERSONALE. Etichetat: 8, a acoperi, a afla, a ajunge, a aplauda, a avea păreri, a începe, a încerca, a înțelege, a întreba, a bâzâi, a deveni, a exista, a ști, a face imprresie, a maneliza, a muri, a nu avea ce face, a produce, a pute, a reuși, a scoate, a scrie, a se aduna, a se căca, a se ilumina, a se screme, a sosi, a spune, a trage, a trăi, aburind, adânc, adevăr, aer, alteori, astfel, atât de tare, în gând, în piept, închipuită, îndelung, într-un târziu, întrebări, Bach, Borges, cald, Ce frumos!, ce mișto!, ce tare!, cine știe?, complicat, compozitorul y, constipat, cu mult bun simț, cu tam-tam, cuvinte, de 8 martie, de ajuns, deasupra, deci exiști, deocamdată, desigur, despre, despre alții, despre tine însuți, din neavând ce face, din răsputeri, drac, după, dăunăzi, exemplu, extraordinar!, fantastic!, faţă, fără, gata, gâze, impresie, impresii, insecte, ipocrizie, Johann Sebastian Bach, la lumina zilei, laumină, lumea gâzelor, lumină, mai constipat ca niciodată, mai tare, manelizare, Manelizarea lui Bach, martie, mână, moarte, moarte închipuită, Moment, muște, nas, nemaipomenit, nici atâta, nici măcar, niciodată, orice, oricine, pe neînțelesul tuturor, PERSONALE, poate, poem, poem-porno, poetul x, porno, proaspăt, profund, publicat de Bot Eugen, pur și simplu, părere, păreri, rahat, rahaturi, reușită, răspunsuri, scremut, simpatic, spre exemplu, strident, te scremi, un alt rahat de poem, un rahat de poem-porno, uneori, vai, viață, viață de rahat, Walt Whitman, zadarnic, ziua, Ăl de Sus. Scrie un comentariu

Te scremi, deci exiști

te scremi și scrii rahaturi
despre o moarte-nchipuită;
după ce vei crăpa,
stai liniștit,
nu se va screme nimeni
ca să scrie
despre scremutul tău
de tot rahatul.

continuă să citeşti

Penumbra pumnului binevoitor(I)

Publicat de boteugen74 pe 7 februarie 2011

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: * himere, a aduce, a albi, a încheia, a încăleca, a înmănușa, a întârzia, a cuprinde, a da, a devora, a gâdila, a gândi, a jongla, a mângâia, a obține, a pluti, a putea, a părea, a ruga, a se încolăci, a se înțelege, a se întrepătrunde, a se cunoaște, a se desfășura, a se ști, a se preschimba, a se ridica, a se spăla, a se urca, a visa, a zidi, abia, aidoma, alb, albit, albit la tâmple, alta, amânat, aproape, arme reci, astfel, azi-noapte, îmbrățișare, îmbrățișări, îmbrățișări cordiale, în jur, în secret, înmănușat, înmănușat în negru, înmănușată, înnaripate, înstrăinare, întâlnire, într-un târziu, binevoitor, blajină, buruieni, cal, cal alb, cap, carnivore, carnvior, cer, cordial, cordiale, creștet, călare, deasupra, deși, deschidere, drept, după aceea, fraier, gesturi, himere-kamikaze, hotare, impact, inimă, kamikaze, la un moment dat, lasciv, lesne, lume, lumină, mâini, Moment, negre, negru, neguri, niște, o pereche de palme înmănușată în negru, obișnuită, ochi, pace, pact, pactul păcii, palme, palme negre, palmă, pat, pe șoptite, Penumbra pumnului binevoitor(I), penumbră, pereche, piatră, piept, ploaie, POEZIILE MELE, politicos, prin, printre, priviri, publicat de Bot Eugen, pumn, pururea, pustiu, sare, sau, sau (im)pactul cu palmele negre, sânge, scară, siameze, strâmt, strâmte, subsol, suflet, surori, surori siameze, tâmple, târziu, totuși, umbre, umeri, una, vampiric, vampirice, vampirice buruieni, vamă, viață, visător, voce, vămi, zbor. Scrie un comentariu

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…

Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.

La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.

Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.

Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.

Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…

de Bot Eugen

Visătorul sugrumat în somn

Publicat de boteugen74 pe 12 decembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a adulmeca, a auzi, a întoarce, a întoarce spatele, a crucifica, a dialoga, a foșni, a lua, a lua naștere, a palpita, a pune, a pune cruce, a răstigni, a sângera, a se auzi, a silabisi, a sugruma, a trece, a zdrobi, a zvânta, abecedar, Abecedarul Melancoliei, aidoma, anemie, aripi, aripi aspre, aspre, aspri, aspru, aspră, înfometat, înfometată, între, între ciocan și nicovală, înveninat, București, bufnițe, bufniță, cauză, cavaler, cel sugrumat în somn, cetate, ciocan, cortegiu, criză, cruce, cruciade, deasupra, deodată, dialog, dialog înveninat, erezie, șoseaua Pantelimon 302, fața ta, faţă, fără, fără cauză, ghimpate, gimpat, globule, gravid, gravidă, hieroglife, hieroglifă, iluzie, iluzii, iluzii treze, inefabil, inefabilă, inefabilă paloare, jungla globulelor, junglă, luciditate, lumină, Luna palidă, Lună, lup, lupoaică, lupoaică gravidă, mâine, melancolie, miocard, muți, mut, mute, naștere, nicovală, nimeni, palid, paloare, patimi, patimă, pânza dialogului, pânză, piept, poem, poezie, POEZIILE MELE, publicat de Bot Eugen, pustie, pustiu, păianjen, păianjen cu cruce, răstignit, sânge, sângele de mâine, sârme, sârme ghimpate, sârmele ghimpate ale veghei, sârmă, se-aud foșnind, sectorul 2, sfincși, sfincșii patimilor mute, sfinx, sinucigaș, sinucigașul din tine, somn, spate, speranțe, speranță, sugrumat, surâs, tale, taumaturg, tine, treaz, trează, trepte, treptele luminii, treze, tău, urme, urmele sângelui de mâine, urmă, vai, veghe, victimă, victimă crucificată, Visătorul sugrumat în somn, zilnic. Scrie un comentariu

Cavalerul ereziei – răstignit
pe sârmele ghimpate ale veghei,
pune cruce la cortegiul tău zilnic
de cruciade fără cauză.

În cetatea pieptului pustie
îşi zvântă criza miocardul
pe treptele luminii,
între ciocanul şi nicovala
iluziilor treze palpită.

Iar în jungla globulelor se aud
foşnind din aripi aspre
sfincşii patimilor mute,
bufniţele silabisind
hieroglife din
Abecedarul Melancoliei…

Luciditatea sângerează, taumaturgul e zdrobit.
Aidoma unei lupoaice gravide şi-nfometate,
trece palida Lună pe deasupra anemiei tale,
adulmecând urmele sângelui de mâine,
şi ia naştere deodată în faţa ta
inefabila paloare a sinucigaşului din tine,
surâsul celui sugrumat în somn de speranţe.

Victimă crucificată
pe pânza dialogului său înveninat cu nimeni,
păianjenul cu cruce îţi întoarce spatele.

de Bot Eugen

Gellu Naum – Alfabet aquatic

Publicat de boteugen74 pe 11 decembrie 2010

Publicat în: BIBLIOTECA PROPRIE, GELLU NAUM, POEZIE ROMÂNEASCĂ. Etichetat: 1944, a aduce, a scoate, așteptare, alfabet, Alfabet aquatic, aquatic, în flăcări, BIBLIOTECA PROPRIE, București, cuțit, Culoarul somnului, deasupra, șoseaua Pantelimon 302, flăcări, GELLU NAUM, goală, gol, mâini, nări, oglindă, oglindă în flăcări, pasăre, plămâni, poem, poezie, POEZIE ROMÂNEASCĂ, publicat de Bot Eugen, sectorul 2, vis, volum de poezie. Scrie un comentariu

Aşteptarea cu mâinile în vis
plămânii deasupra nărilor
O pasăre care aduce un cuţit

Te scot goală din oglinda în flăcări

* Culoarul Somnului, 1944

Puls(I)

Publicat de boteugen74 pe 25 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ataca, a îngheța, a cădea, a cădea pe gânduri, a duhni, a fâlfâi, a fi gata, a friza, a izgoni, a linșa, a lăsa, a lăsa rece, a naviga, a număra, a pâlpâi, a pieri, a pipăi, a ploua, a păli, a rugini, a se așterne, a semăna, a sticli, a străpunge, a trece, a vedea, abia, amar, aripi, aripi hoinare, aripă, aripă opacă, asfinţit, astru, astăzi, înviere, beat, beție, beznă, București, bucătărie, carne, cearcăn, cearcăne, cer, chip, chipul lumii, crescând, cronic, cronica mea febră, cuțit, cuvinte, cuţite, cuţite de bucătărie, daimonul mut, de rând, deasupra, deasupra mea, delir, demon, Doamne, domn, drum, exil, exilat, exilat pe insula selenară, șoseaua Pantelimon 302, febră, fiinţe, fiu, fiul beat de mort, gânduri, gheare, hoinar, hoinare, inima nopţii, inima străpunsă de o rază, inimă, insomnie, insulă, insulă selenară, linşaj, lume, lumină, lumină moartă, Lună, Lună plină, mai palid, martir, minut, minut cu minut, minute, moartă, mort, muritor, muritori, muritori de rând, mut, noapte, noapte de noapte, o pereche de gheare, oarbă, oarbă lumină, odată, opac, opacă, oraș, oraşul mut, orb, pace, palid, paloare, palori, pas, patria mea, patria mea selenaria, patrie, patrie săracă, paşi, până, pentru, pereche, peste, plouă, plouă cu umbre, poezie, POEZIILE MELE, prelung, primăvară, privire, privire amară, privire prelungă, publicat de Bot Eugen, Puls, Puls exilat pe insula selenară, raze, rază, rând, rânduri, rânduri-rânduri, rece, sânge, sectorul 2, selenar, selenaria, selenară, soare, soarele primăverii, somn, sticle, sticlă, sticlă de votcă, strigător, strigător la cer, sărac, tăcut, umbre, umbre crescânde, umbră, urbe, votcă, vultur, vultur al păcii, zi, ziua învierii, ziua-nvierii, zori. Un comentariu

exilat pe insula selenară

Vultur al păcii din aripi hoinare
fâlfâie deasupra oraşului mut.
Deasupra mea – o pereche de gheare
(o pereche de gheare ascuţite,
sticlind în beznă ca nişte cuţite)
îmi numără paşii minut cu minut.

Pe chipul lumii răsare Luna plină
cu lumea ei de cearcăne şi de palori.
Privirea-mi prelungă pe oarba-i lumină
din asfinţit navighează până în zori.

Vezi umbre crescânde cum trec pe drum rânduri-rânduri,
cum cad fiinţe, din somn izgonite, pe gânduri.
Cu una din ele, mai palidă, te asemeni,
cu sângele în inima nopţii abia pâlpâind…
Păleşte lumina ta, Doamne, – n muritorii de rând.

Mă-ngheaţă un astru cu o privire amară
şi rece mă lasă Soarele primăverii.
Plouă cu umbre peste carnea – gata să piară
pentru o sticlă de votcă-n ziua-nvierii.

O, patria mea,
selenaria,

îmi duhnesc cuvintele
strigătoare la cer a insomnie,-
linşează-ţi fiul mort de beat
cum ţi-ai linşat odată martirul –
cu raze care ruginesc pe un cuţit de bucătărie…
Se-aşterne peste urbe o aripă opacă
şi peste cronica mea febră
ce astăzi frizează delirul…

O, patrie săracă,
un vultur mă atacă…

Pe lumina moartă navighează
inima-mi străpunsă de o rază
şi-mi pipăie pulsul demonul mut
noapte de noapte, minut cu minut.

de Bot Eugen

Deşertul indigo

Publicat de boteugen74 pe 5 noiembrie 2010

Publicat în: POEZIILE MELE. Etichetat: a ascunde, a auzi, a înfia, a benchetui, a brava, a curma, a cădea, a devora, a dezlega, a escorta, a fremăta, a ghilotina, a preumbla, a priveghea, a privi, a pune, a pune lacăt la gură, a păli, a sângera, a scruta, a se prostitua, a se rostogoli, a simți, a străluci, a săruta, alb, albastru, alcoolici, anarhie, apus, arteră, în gol, înalt, înfrânt, înger, întuneric, înăuntru, bani, bard, beznă, bolnav, București, bun, cancanuri, carne, cei, cel, chei, chirurgical, clica de poltroni, clică, cocote, costeliv, costelivul sihastru, cu foc, cu sete, deasupra, delir, demon, deşert, deşert albastru, deşert indigo, Deşertul indigo sau regatul nopţilor albe, dialog, dialogări, Doamne, domn, dulce, eclipsă, eșafod, eşafodul lunii, șarpe, șarpe cu clopoței, șerpi, șoseaua Pantelimon 302, femei, foc, făclii, geamăt, gheare, gol, gură, iarnă, indigo, interior, intern, labirint, labirinturi de zăpadă, lacrimi, lacăt, lira bardului, liră, lucid, Lună, lupește, lăcată, lăuntric, mai palid, manele, mare, mare de făclii, marele înfrânt, mea, mecena, melancolie, meu, munte de lumină, muribund, muribunde, nesomn, nimfă, nimfă de pradă, noapte, noaptea celor bolnavi de nesomn, noaptea târziu, nopți albe, ochi, ochiul treziei, ochiul treziei chirurgical, palid, paloare, parter, patimi, patimi muribunde, patimă, paşi, pentru bani, pete, peşti, piedestal, poezie, POEZIILE MELE, poltron, poltroni, pradă, prădător, publicat de Bot Eugen, pustiu, rază, regat, regatul nopţilor albe, rugăciune, satrap, satrapi, scrâșnet, scrâşnete, sectorul 2, sete, sihastru, singuratic, sori, sori cu pete, stea, stea singuratică, strigăte, sub, ta, trepte, trepte înalte, trezie, tu, tăiș, tăişul alb al lunii, tău, umbră, verbe, zile, zăngănit, zăngănit de verbe şi de chei, zăpadă, şerpi cu clopoţei. 2 comentarii

Nopţile albe

Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde
dialogări dintre femei şi şerpi cu clopoţei,
dulcele delir al unor patimi muribunde.

Cancanuri la parter, manele, cocote şi peşti prin beznă preumblă…
Bravează clica de poltroni, pentru bani mecena se prostituează…
Mă-nfiază, tu, stea singuratică, să strălucesc cu a ta umbră
pe un munte de lumină şi, lucid, să-mi curm zilele cu o rază.

E noapte şi sub tăişul alb al Lunii lira bardului păleşte.
E anarhie, cu alcoolici şi satrapi benchetuind pe-un piedestal.
E întuneric şi deasupra mea un înger priveghează lupeşte.
Îmi scrutează demonul lacrimile cu ochiul treziei chirurgical.

Mai palid pare iarna, pe o arteră sângerând,
prădătorul ce-a căzut în ghearele nimfei de pradă.
Melancolia-l escortează pe marele înfrânt
cu o mare de făclii prin labirintul de zăpadă…

Privind la eclipsă, costelivul sihastru
aude carnea fremătând sub sorii cu pete,
şi simte-năuntru cum deşertul albastru
îl sărută cu foc, îl devorează cu sete.

Ghilotinează-i, Doamne, strigătele în apus,
ca noaptea târziu, de pe eşafodul Lunii,
să-şi audă geamătul rostogolindu-se în gol,
pe treptele înalte ale rugăciunii.

Dezleagă-i zilele, bunule Domn,
de noaptea celor bolnavi de nesomn.

de Bot Eugen

L	M	M	J	V	S	D
1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30	31

BotEugen's Blog

http://boteugen74.com

deasupra

Toate articolele etichetate deasupra

Pasărea-șarpe