Penumbra pumnului binevoitor(I)

sau (im)pactul cu palmele negre – varianta finală

În subsolul pieptului tău, azi-noapte,
şi-au dat în secret întâlnire
carnivorele mâini.
Se cuprindeau una pe alta,
se gândeau pe şoptite, se-nţelegeau
prin gesturi cu care
îi vor putea zidi inimii
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare…

 

Deşi abia se cunoscuseră,
părea că se ştiu, totuşi,
de-o viaţă,
ca nişte surori siameze.

 

La un moment dat, una din ele,
chiar te rugase politicos,
să te ridici din pat
şi să le aduci o scară,
să poată mai lesne
să ţi se urce în cap.

 

Pe umerii tăi, azi-noapte,
o pereche de palme
înmănușată în negru
încălecaseră un visător,
unul albit la tâmple,
plutind printre neguri și umbre,
călare pe un cal alb.
Au obţinut dreptul să viseze
cum se vor desfăşura
la el în sânge, -naripate,
himerele-kamikaze cu zborul lor
pururea amânat.

 

Deasupra creştetului tău întârziau
mâini obișnuite
să spele creiere și să jongleze cu ele,
se spălau apoi una pe alta, se cuprindeau,
se mângâiau lasciv şi se gâdilau,
se-ncolăceau în jurul tâmplelor tale
aidoma unor vampirice buruieni,
îţi devorau din priviri
lumina ochilor, sufletul,
se întrepătrundeau,
preschimbându-se după aceea
în penumbra pumnului binevoitor.

Astfel, ai deschis vama,
v-ați îmbrăţișat cordial
și-ai încheiat într-un târziu
pactul păcii cu-nstrăinarea,
în inima unui pustiu,
sub ploaia de sare…

de Bot Eugen

Publicitate

Dinu Flămând – Poem

 

 

cu o risipă de gesturi tragice
toată noaptea copacii și-au smuls crengile

forțele vorbeau în întuneric un dialect de
sibile bete
fumurile de coastă
schimbau macazul vânturilor
mierea se otrăvea în faguri

se simțea că lui Dumnezeu nu îi mai era
destul că există

oamenii începeau să înnebunească prin case
iar vulpile să șuiere-n sobe stinse

totdeauna se întâmplă ceva când întrebarea este
prea mare pentru răspuns

vântul

* Umbre și faleze; Editura Brumar; Timișoara; 2010.

 

 

 

Victor Felea – Nu mă întrebaţi

 

 

Nu mă întrebaţi ce fac
Aş putea să vă răspund că nu fac nimic
Dar precum ştiţi e mult mai complicată viaţa
Decât pare şi în tot acest „nimic” se ascund

Numeroase lucruri adică acţiuni şi stări
Şi gânduri şi emoţii şi perspective şi primejdii
Privelişti fizionomii dorinţe slăbiciuni de-o clipă
Gesturi şi vise şi sentimentul zilei
Planuri de viitor speranţe monotonia timpului
Trăit cu înţelepciune şi răbdare trăit aşa cum ţi se dă
Şi cum ţi-l faci cum ţi-l dictează legile de taină
Care există în fiinţa ta şi în afara ei
Acuma de exemplu scriu aceste vorbe cunoscute şi uzate
Prin care-ncerc să vă destăinui că într-adevăr
E dificil să dai răspuns la întrebarea asta simplă
Ce faci? pe care mereu ne-o punem unii altora
Sau nouă înşine adesea
Ce fac? – vedeţi mi-e greu să vă explic în amănunt
Iar aşa în general la ce v-ar folosi să ştiţi
Că ma ocup cu meseria de a-mi făuri iluzii
Cât mai consistente – din clipă-n clipă şi din zi in zi –
Grinzi cărămizi mortar pentru ceva ce veşnic tinde
Să se surpe

 

* Reminiscențe naive; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1977.