După o vârstă anumită,
singurătatea care încă mai bate în pieptul tău,
bate numai și numai împotriva ta.
Marile sentimente nu ne înșeală niciodată așteptările. Ba din contra, ne vin mereu însoțite
de și mai marile dezamăgiri. De unde și frica noastră de ele, de aceste sentimente.
Muzica, mai degrabă decât cuvintele,
posedă puterea de a trece prin nenumăratele ziduri ce-i stau în cale,
și asta fără să le surpe, nici măcar nu se atinge de ele …
Ce mai faci? Ești bine? Ești fericit? –
întrebări care nu așteaptă din partea interlocutorului său
un răspuns imediat, sau poate doar unul fictiv,
supus legilor automatismului :
Fac bine! Sunt bine! Sunt fericit!
Timp risipitor de oameni risipitori de timp.
No comment, domnule profesor, no comment, limba se prostituează cu toți străinii … băștinași.
Prieteni sub acoperire.
Niciodată să nu le subestimezi ura,
chiar dacă ai de partea ta
toate (dez)avantajele integrității.
Hotărâți-vă odată și odată, doamnă dragă: ori ne domnim, ori ne tutuim …
ori ne trimitem unul pe celălalt la mama dracului fără menajamente și cu asta basta.
Cel singur invariabil ajunge să își aleagă o cale strâmtă.
Despre singurătate, ca despre o boală, mai rea decât cancerul; despre cancerul inimii …
Gânditul în șoaptă – un alt fel de-a audia muzica atonală.
Selenaria – pământul exilat în ceruri, pământul tuturor și-al nimănui…
Și dacă există oameni de lume, de ce n-ar exista și oameni de singurătate?!
Dumnezeu în poezia de astăzi – vacă de muls pentru autorii submediocri.
De la o vârstă, nu mai scapă nimeni de nimic.
Un poet către o umbră
care-l urmărea pas cu pas
și încerca să îl imite:
Mă nasc în tine, murindu-te.
De ce tac, femeiuşco,
de ce
nu spun nimic?!
Chiar vrei să afli
adevărul
sau doar cauţi
un ţap ispăşitor
pentru
lumile prin care
te învârţi,
prostituându-te?
Ce să mai spun,
când tu vorbeşti
pentru
noi amândoi,
când tu vorbeşti
mai mult
decât respiri?!
Unui cioban bădăran de pe facebook:
De unde să știi tu, expiratule,
că excesul de socializare
dăunează grav inspirației?!
Dintotdeauana mi-am iubit singurătatea mai mult decât pe o femeie.
Inima – carnea asta înroşită de prea multă visare.
Luna – această romantică prostituată ce s-a culcat cu toţi poeţii.
Despre încredere și credință.
Am mai multă încredere
în cei care cred în sine însuşi
mai mult decât în dumnezeu.
Neurostricata – una care te urăşte metodic, cu cap.
Dragostea – o noapte lungă de insomnie
din care n-ai vrea să te trezeşti vreodată.
De la libertate la libertinism e doar un pas.
Uneori, scriitorul
nu e altceva decât
un om cu
trei degete
arătătoare,
adică un om
care
se trădează
pe sine.
Într-o societate bolnavă, condusă de oameni corupți, e mai sănătos să fii paranoic decât naiv.
Adevărul poartă mereu haine simple, doar minciuna umblă împopoţonată.
de Bot Eugen
22:48 10.08.2013
boteugen74
BotEugen's Blog 