Blocată între blocuri, se zbate o pasăre căzută din lună (III).

 

 

 

Dedesubt un arbore își crește vuietul până la întuneric.
Vuietul arborelui întunecă noaptea la față. Deasupra
strălucește fața nevăzută a lunii. Cineva se strecoară
în spatele tău prin ușile întredeschise și le închide.
Ușile scârțâie. Ușile se închid doar pe jumătate.
Te duci să vezi cine este. Cauți întrerupătorul prin întuneric.
Întunericul te caută pe tine. Găsești întrerupătorul.
Întunericul încă te caută. Dai să aprinzi lumina.
Se produce un scurtcircuit și becul se arde.
Te întorci la balcon și îți aprinzi o țigară.
Întunericului i se aprind ochii. Fumezi pe întuneric
și întunericul te fumează pe tine. Blocată între blocuri
în fața ta se zbate o pasăre. Dedesubt arborele vuietului
se desfrunzește și îți întunecă tăcerea la față. Deasupra
fața neagră a lunii strălucește ca o eclipsă totală de
soare. Cineva se strecoară în spatele tău prin ușile întredeschise
și le trântește de perete. Ușile scârțâie. Ușile se închid
doar pe jumătate. Blocate între blocuri se zbat niște uși
întedeschise între dincolo și dincoace.

 

 
de Bot Eugen

 

 

Blocată între blocuri, se zbate o pasăre căzută din lună (III).