Simbioză

 

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

 

Decolorate pe la margini, păreau
lipite cu scotch în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de un perete.

 

Încercam să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu,

 

bronzându-mi apoi rănile rupte la lună –
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

 

de Bot Eugen

 

 

Publicitate

Zeci de capete, sute de chipuri

au ieșit în noaptea dintre ani
în fața gloatei adunate-n piață,
eu – numai până la balcon,
să le „contemplu”
preț de o țigară
focurile de-artificii.
m-a întristat o clipă
strălucirea lor
care
n-a dezghețat nici o inimă arsă,
n-a îmbogățit cu o umbră nici un gând …
după aceea nimic. nici un sentiment.
doar o senzație de mâncărime în palme.
dar ce mai contează?!
viața merge înainte :
uneori – într-un picior de lemn,
alteori – în mâini,
adesea-n patru labe,
atâta timp cât eu
mă las înfometat,
băi, porcilor,
de cei ca voi, ajunși să fie
sătui până și de ei înșiși,
în loc să mușc cu sete,
adânc până la os
din animalul vostru înzestrat
doar cu slănină parfumată
și cu un ton politicos. 

de Bot Eugen

 http://www.trilulilu.ro/video-divertisment/mircea-rusu-mama-plec-in-america