Dincoace stă să cadă un copac. Dincolo se pregătește să își ia zborul o pasăre.

În timp ce eu blocat între vămi rătăcesc
printre vămile blocate în oameni de oameni prin oameni
fără putința de a prinde rădăcini în alt loc decât cel
aflat dincolo ori dincoace de umbra aceasta care este
de-o vârstă cu mine; umbră tremurătoare săpată cu legi
strâmbe umbră săpată pe la spate umbră săpată de
departele meu din aproape în aproape săpată până la
rădăcină săpată până la singurătate săpată până când
aceasta ajunge să prindă aripi în gândul unul străin
gata să iși ia zborul în interiorul lui în adâncuri
departe departe până dincolo de apropiații mei până
dincoace de orice boare de vânt până dincolo de cerul
în care prinde rădăcini un copac până dincoace de pământul
din care stă să răsară o pasăre blocat între vămi
rătăcesc printre vămile blocate în oameni de oameni prin oameni
fără dorința de a prinde rădăcini în alt loc decât cel aflat
dincolo ori dincoace de umbra mea tremurătoare.

 

 

 

de Bot Eugen

Dincoace stă să cadă un copac, dincolo se pregătește să își ia zborul o pasăre,

 

 

 

Drumuri paralele cu lumi paralele cu singurătăți paralele

și eu rătăcind de unul singur
când prin mine însumi
când printre ele
căutând gangul prin care se iese
în piața unde se intersectează
toate drumurile
iar lumile se contopesc
într-o singură singurătate
rătăcind prin sine însuși
ca un labirint mai mic
printr-un labirint mai mare
rătăcit și el printre
atâtea alte labirinturi
paralele cu
singurătăți paralele cu
cu lumi paralele
cu drumuri paralele …

 

 
de Bot Eugen

Drumuri paralele cu lumi paralele cu singurătăți paralele

Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații (ii).

Blocat între vămi călătoresc cu autocarul
fac drumuri dus-întors până mi se umflă picioarele
de la atâta mers pe jos prin întuneric de gând undeva
între anii duși și amintirile întoarse o umbră de pasăre
pulsează în zborul său subteran prin același labirint
de la un gând până la alt gând din când în când
mă opresc trezit din insomnie de vameș și deschid
cu ochii închiși pașaportul la fotografie apoi
ies afară și îmi aprind o țigară iar lumina se face
târzie acolo unde sub nestinsa lampă cu neon
nesomnul face din om neom.

 

 
Blocat între vămi călătoresc cu autocarul pe unde
n-a călătorit soarele fac drumuri dus-întors până
mi se umflă picioarele de la atâta mers pe jos
prin întuneric de gând undeva între anii duși și
amintirile întoarse o umbră de pasăre pulsează
în zborul său subteran de la un labirint până la
alt labirint din când în când mă opresc trezit din
insomnie de vocea unui vameș care întârzie pentru o
clipă între realitate și vis îmi deschid cu ochii
închiși pașaportul la fotografie apoi ies afară și
îmi aprind o țigară iar lumina în mine se face
târzie undeva între noapte și zi sub nestinsa
lampă cu neon nesomnul face din om neom.

 

 
Blocat între vămi călătoresc cu autocarul pe unde
n-a călătorit soarele fac drumuri dus-întors
până mi se umflă picioarele undeva între
anii duși și amintirile întoarse
o umbră de pasăre pulsează …

 

 
de Bot Eugen

Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații (II)

 

 

 

 

 

 

 

De când mă știu, cei doi nu s-au sincronizat niciodată

 

 

ori în stații la cafeaua
de dimineață ori la ceaiul
de seară între pauzele
de scris ori de țigară
cu sau fără genuflexiuni
ori flotări înainte sau
după sosiri ori plecări
întârziind printre
gânduri și rânduri
ori grăbind printre
bătăi de inimă
și de cap.
De când mă știu
cei doi
nu s-au sincronizat
niciodată
iar mersul lui și
pașii ei
nu vor vibra la
unison nicicând
cu lumea dinăuntru
și cea de afară.

 

 
de Bot Eugen

De când mă știu, cei doi nu s-au sincronizat niciodată

 

 

Câte gropi, atâtea exclamații.

În satul lui tătuca era un moșneag
căruia îi plăcea să tragă la măsea
și ori de câte ori îl vedeam pe băiatul
lui ducându-se cu motocicleta la crâșmă
știam dinainte ce urma să se întâmple
ieșeam în drum și ne așezam pe margine
lângă răscruce stăteam și așteptam
ca la cinematograf să înceapă filmul
un film cu un moșneag și cu o motocicletă
hodorogind pe ulița noastră plină
de gropi și de exclamații.

 

 

de Bot Eugen

Câte gropi, atâtea exclamații.

 

Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații.

 

 

 

 

 

Luați-vă pașapoartele și coborâți din autocar –
ne spune șoferul apoi dispare în noapte
condus de o mașină cu niște faruri orbitoare.
Noi ne luăm inimile în dinți
și trecem în liniște Prutul.
Blocați între vămi
înaintăm prin întuneric
și întunericul înaintează prin noi.
Mergem tot mergem și mergem
mergem pe jos și pe umbre
mergem pe ploaie ninsoare și vânt
mergem pe o muchie de cuțit
mergem înlănțuiți unii de alții-
umbră-om-spațiu; umbră-om-spațiu
mergem făcând drumuri dus-întors
mergem pe marginea interioară
a unui cerc vicios din timp în timp
ne aprindem din mers câte o țigară
și pentru o clipă fețele noastre
luminează frumos.Blocați între vămi
mergem tot mergem și mergem
mergem pe jos
mergem pe umbre și pe întuneric
mergem pe ploaie ninsoare și vânt
mergem fără cuvânt
mergem pe o muchie de cuțit
mergem călcându-ne în picioare unii pe alții-
umbre-om-spații; umbre-om-spații
din timp în timp ne lăsăm călcați
de câte un șofer condus de o mașină
cu niște faruri orbitoare.
Noi murim șoferul trăiește
iar mașina ne avortează
dintr-un întuneric în alt întuneric
și noi mergem în continuare –
trupuri însuflețite
și suflete întrupate
mergem tot mergem și mergem
mergem făcând drumuri dus-întors
mergem pe marginea interioară
a unui cerc vicios
mergem pe jos
mergem pe umbre și pe întuneric
mergem pe ninsoare ploaie și vânt
mergem fără cuvânt
mergem pe o muchie de cuțit
mergem înlănțuiți unii de alții
mergem călcând peste negrele spații.
Blocați între vămi
mergem tot mergem și mergem
mergem făcând drumuri dus-întors
mergem pe marginea interioară
a unui cerc vicios din timp în timp
ne ridicăm privirile și ne uităm înainte
și vedem cum din noapte răsare
câte un șofer condus de o mașină
care ne calcă în picioare
noi murim șoferul trăiește
iar mașina ne avortează
dintr-un întuneric
în alt întuneric
și noi mergem în continuare-
trupuri însuflețite și
suflete întrupate
mergem tot mergem și mergem
blocați între vămi
mergem pe jos
mergem pe umbre și pe întuneric
mergem pe ploaie ninsoare și vânt
mergem fără cuvânt
mergem pe o muchie de cuțit
mergem înlănțuiți
mergem călcându-ne unii pe alții
umbre-om-spații; umbre-om-spații
mergem tot mergem și mergem
din timp în timp ne lăsăm călcați
de câte o mașină condusă de nimeni
noi murim nimeni trăiește
iar întunericul ne avortează
dintr-o mașină în altă mașină
și noi mergem în continuare –
suflete întrupate
și trupuri însuflețite
mergem tot mergem și mergem
blocați între vămi
mergem făcând drumuri dus-întors
mergem pe marginea interioară
a unui cerc vicios
mergem pe jos
mergem pe umbre și pe întuneric
mergem pe ploaie ninsoare și vânt
mergem fără cuvânt
mergem pe o muchie de cuțit
mergem tot mergem și mergem
blocați între vămi …

 

 

de Bot Eugen

 

 

 

 

 

Chișinău-bucurești-chișinău; bucurești-chișinău-bucurești. Umbre-om-spații; umbre-om-spații.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poem cu imagini 2B. Blocajul.

Chișinău-București-Chișinău

București-Chișinău-București

 

 

 

Blocat între vămi
aștept.
Cu sufletul la gură
și cu pașaportul
în dinți. Aștept.
Să mă avorteze
o mașină în întuneric
și să fac drumuri
dus-întors.
Aștept.
Pe marginea interioară
a unui cerc vicios.
Aștept.
Să mi se facă
rău ori dreptate.
Aștept.
Blocat între vămi
poate poate …

 

 

de Bot Eugen

 

Poem cu imagini 2B. Blocajul.

Chișinău-București-Chișinău

București-Chișinău-București

 

 

 

 

Poem cu imagini 4B. Boicotul, bolboroseala, bolta beznatică și balonzaidul.

Noaptea când mă las locuit de un poem
și îi las ei gura apă
ea mestecă în gol și înghite în sec
confecționează cu limba cearcăne în gând
plânge cu tâmplele iar lacrimile i se scurg
ca o apă de ploaie din creier în gură
din gură în urechile celorlalți
le inundă creierele le spală cu
înălbitor și deodată în jurul meu
se face pustiu un pustiu în care plutește
o mare de creiere albe pe o mare neagră de lacrimi.
Mă uit în ochii lor incolori și ascult
cum le putrezește inima îmbibată cu
apă. Îi ascult cum strigă și văd
cum strigătul lor se preschimbă într-un pumn.
Le privesc fețele cu chip de pumn și aud
cum dincolo de ele ruginesc niște gratii
gratii adânc înfipte în creiere 
îmbibate cu lacrimi. De fiecare dată când
mă las locuit de un poem
cât o noapte albă de mare
inima ei se umflă și se înnegrește
ca o bucată de lemn îmbibată cu apă.

 

 

 
de Bot Eugen

Poem cu imagini 4B. Boicotul, bolboroseala, bolta beznatică și balonzaidul.

 

 

Poem cu imagini 5B. Buiucani, blocul de apartamente, balconul, balansul și bunuldumnezeu.

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

 

Ies la balcon
balansându-mă
sub cerul gri
și îmi aprind țigara
sorb o înghițitură de cafea
trag un fum în piept
și-l expir
apoi îmi scutur mucul
de scrum în aerul rece
vântul îl ia în palme
și îl împrăștie printre
păsări
umbrele lor
fac schimb de culori:
cele gri
se întunecă la tril
cele negre
se preschimbă
în ninsoare
la ultimul etaj
izbucnește în plâns
un copil
undeva la parter
geme un pensionar
în ăst timp
trei pictori
escaladează
blocul de vis-a-vis
pregătiți să vopsească
în culori vesele cerul.

 
Mai sorb o înghițitură
balansându-mă
mai trag un fum în piept
îl expir
apoi îmi scutur
cenușa caldă încă
în aerul rece de dimineață
vântul o ia în palme
și o împrăștie
printre păsări
umbrele lor
fac schimb de culori
cele gri
întunecă cerul
cele negre
se decolorează la tril
la ultimul etaj
râde un copil
undeva la parter
un pensionar
își dă ultima suflare
în ăst timp
de după un paravan
se ivesc trei pictori
pregătiți
să aterizeze
pe blocul de vis-a-vis
și să vopsească
în culori vesele cerul
iar bunuldumnezeu este
mulțumit de starea aceasta
de echilbru
doar eu mă balansez
în aer
ca o pasăre indecisă
între negru și gri
între etajele
cinci românesc
și șase rusesc
încercând zadarnic
să sting rugul
pe care l-am aprins
cu o angelică
iresponsabilitate.

 

 

 

de Bot Eugen

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poem cu imagini 5B. Buiucani, blocul de apartamente, balconul, balansul și bunuldumnezeu.

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

Hidrocaliciu izolat cu un calcul obstructiv de 5 mm.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

 

 

 

 

 

 

Eroare

Acest video nu există

 

 

Fumul meu și fumurile tale (II).

 

Ce poate fi mai bun

 

 

după anii în care
m-am expus la lumină și lume
iar cele două îmi umpluseră până la refuz
urechile gura ochii și nările
cu vorbe de noroi și pulbere de stele
cu tăcerile și cuvintele mele …

 
Ce poate fi mai bun
după anii în care am stat
răbdător la cozile din oraș
și nu am cerut de la nimeni nimic
iertându-i pe  mincinoșii ce meritau
să fie izgoniți din cetate cu șuturi în gură.

 
Ce poate fi mai bun după toate acestea
decât un duș cu apă rece
sub care să fredonez pe întuneric un cântec
mai vechi decât lumea
și mai luminos decât lumina
un cântec despre pasărea umbrei de om
și omul unei umbre de pasăre …

Ce poate fi mai bun …

 
de Bot Eugen

 

 

 

 

Ce poate fi mai bun

Blocat între vămi,

îmi aprind țigara
și-ascult
cum vântul se-ntunecă
și stinge
una câte una
toate vocile morților
gălăgioși
de dincolo
și de dincoace.

 

Fumez și ascult
și-mi pare c-aud
cum vântul încearcă
să-mi stingă tăcerea
și să-mi facă respirație
gură la gură.

 
de Bot Eugen

Blocat între vămi,

 

Fumul meu și fumurile tale

 

 

 

 

 

 

 

stăteau cocoțate
pe o butelie de gaz
și se strângeau
de gât cu putere
încărcau atmosfera
îi sufocau pe vecini
și vecinii se izbeau
cu țeasta de toți pereții
cei de afară lătrau
după câini
cei dinăuntru –
după umbre de
păsărele
pompierii intraseră
în alertă
locatarii –
în carantină
iar polițiștii –
cu mașina într-un copac
guvernul
se grăbea să promulge
legea antifumat
iar dumnezeu
urmărea extaziat
eclipsa de pe o
insulă exotică.
Fumul meu și fumurile tale
stăteau cocoțate pe o
butelie de gaz
și se strângeau de gât cu putere
încărcau atmosfera
îi sufocau pe vecini
și vecinii se izbeau
cu țeasta de toți pereții
cei dinăuntru lătrau
după cei de afară
cei de afară – după câini
câinii – după mașini
mașinile – după oameni
oamenii – după umbre
umbrele – după păsări
și nimeni
absolut nimeni
nu se simțea în stare
să ia apă în gură
toți umblau
înnebuniți după
o gură de aer.
Fumul meu și
fumurile tale
stăteau cocoțate
pe o butelie de gaz
și se strângeau de gât
cu putere …

 

 

de Bot Eugen

 

 

 

 

 

 

 

Fumul meu și fumurile tale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultrasonografie (X).

Ce-ți mai place ție
să provoci
invidii și uri

 
și să faci surf
pe un val
de nouă ori mai înalt
decât
noul val feminist

 
acum când
teatrul vechi de păpuși
își proiectează umbra
sub pașii unei fantoșe
care visează cum
bate viața
care i-a bătut
filmul.

 
Ce-ți mai place ție
să provoci
invidii și uri

 
și să faci surf
pe un val
de nouă ori mai înalt
decât al nouălea val
pictat se aivazovski

 
acum când
discriminarea dintre
adevăr și adevăruri
se face mai lesne
decât
cea dintre o
tumoră benignă
și o metastază

 
acum când
o mână de zei
de mâna a zecea
încearcă
să-și însceneze
lumea lui
dumnezeu
într-o
subterană.

 

 

de Bot Eugen

Ultrasonografie (X).

Ultrasonografie (IX).

Pediculul eferent
dilatat evident
se termină
într-un cord
insuficient
și dependent
de dilatrend
care se bate
violent
cu pumnii
în pieptul
unui pacient
bătut la cap
de un dement
cu un medicament
supranumit
antagonist
de sentiment:

 

 

Na-vă
minților goale
mințiți-vă
în continuare
și
maimuțăriți-mă
încă o dată
cu artă
în limba voastră
moartă
oricum
vi se va lua
tot ce ați luat
iar ceea ce este
al meu
se va întoarce
la mine mereu.
Na-vă
minților papagale
mințiți-vă
în continuare
și
maimuțăriți-mă
încă o dată
cu artă
în limba voastră
moartă …

 
de Bot Eugen

Ultrasonografie (IX).

Ultrasonografie (VII). Recitesc cu plăcere o lucrare despre felul în care ficatul este împărțit în opt segmente anatomo-funcționale.

 

Ultrasonografie (VII)

 

 

 o lucrare care face să pălească lucrăturile
celor lipsiți de ureche muzicală.
Dacă n-ai învățat încă să taci
și să asculți ploaia
ca să-l auzi pe depărtatul saturn
apropiindu-se
e mai bine să nu pui mâna
pe ultrasunete.
Dacă știi să-ți reglezi
pulsul
și să-ți acordezi nervii
ca pe niște strune
dacă ai învățat să taci
și să asculți ploaia
ca pe o melodie în bemol
și diez dacă ascultând
ploaia îl auzi
pe depărtatul saturn
apropiindu-se
gata să-ți spulbere
orice speranță
și ajungi
să nu-ți mai pese
de asta
doar atunci
te simți pregătit
să iei în mâini
ultrasunetele
cum ți-a lua în mâini
propria viață
doar atunci
simți că ești
pregătit
să-ți sondezi
propriile
adâncimi
și adâncuri.

 

 

 

de Bot Eugen

 

 

Ultrasonografie (VII).

 

 

 

Nu mai vezi asemenea uși decât în vise. Nu mai vezi asemenea vise decât în spatele unor uși închise. Aceste uși nu se lasă deschise de cheia sol. Aceste vise nu pot fi interpretate decât în cheia duetului Badalamenti-Lynch.

 

Azi-noapte
m-am trezit
blocat
pe dinăuntru
de o cheie
puțin uzată
și
mult uzitată
când cel de
dincoace iese
cel de dincolo
intră
umbrele lor
se întretaie
până la sânge
iar între
cei doi
și cele două
începe
deodată
să plouă
peste
fruntea
unui zeu neutru
care
sprijină
ușa
dintre
afară
și
înăuntru.
Azi-noapte
m-am trezit
blocat
pe dinafară
țineam
în brațul drept
o ușă neagră
care
mi se deschidea
în piept.

 

 

 

de Bot Eugen

 

 

Nu mai vezi asemenea uși decât în vise. Nu mai vezi asemenea vise decât în spatele unor uși închise. Aceste uși nu se lasă deschise de cheia sol. Aceste vise nu pot fi interpretate decât în cheia duetului Badalamenti-Lynch.

 

 

Ultrasonografie (VI). Fericiții posesori de gropi interioare.

 

 De cum ieși din bloc
 rămâi blocat în trafic
 stai în stație
 și te uiți după toți  cei
 care nu se grăbesc
 nicăieri niciodată
 te uiți la ei
 ca la un secret de stat
 până ajungi să-i admiri
 în secret
 gata să-l smulgi
 pe dumnezeu
 din mâna unui picamer
 și să faci gropi
 cu el în asfalt pentru
 oamenii-mașini
 și pentru tot
 neamul lor
 puturos
 certat cu sudoarea.
 Blocat în trafic
 întârzii în tine
 impulsuri
 tot așa cum întârzii
 diminețile la serviciu
 spunându-ți că astăzi
 nu vei face altceva
 decât să sondezi cu
 ultrasunetele
 adâncimea
 și adâncurile
 fericitelor gropi
 posesoare de oameni.

 
 

 de Bot Eugen

 

 

Ultrasonografie (VI). Fericiții posesori de gropi interioare.

De cum ieși dimineața din bloc

rămâi blocat în trafic
stai în stație
și te uiți după cei
care nu se grăbesc
niciodată
ajungi să-i admiri
tot așa cum și pe tine
te admiră 
crimele ce se comit
în secret
poezia ce se comite
în singurătate.

 
de Bot Eugen

De cum ieși dimineața din bloc

 

 

 

Mi-am luat pașaportul în dinți, pregătit să trec în mare liniște Prutul.

Ai grijă îmi spuneam
să nu-ți scape
vreo vorbă
care să te scape
de identitate

 

 

ai grijă îmi spuneam
zâmbind pe dinăuntru
și afară era
așa un întuneric …

 

 

 

de Bot Eugen

Mi-am luat în dinți pașaportul, pregătit să trec în mare liniște Prutul.

Chișinău-București

 

Luați-vă pașapoartele în dinți și haideți să trecem în liniște Prutul, spuse șoferul, apoi a dispărut în întuneric.

În vamă;
06-07.07.2015;
Brașov-Chișinău;
12-13.07.2015;
Chișinău-București;
Fotografiile mele;
Diverse;
publicat de Bot Eugen.
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București.
18.09.2015;
14:06.

 

 

Chișinău – București

 

 

Înlănțuiți unii de alții
am coborât din autocar
și ne-am aprins țigările
de la razele lunii
și luna palidă a început
să se înroșească
arsă până la sânge
de rugul tăcerilor noastre
ca de o inimă care
pulsează captivă între
cele două vămi.

 

 

 de Bot Eugen

 

 

 

Luați-vă pașapoartele în dinți și haideți să trecem în liniște Prutul, spuse șoferul, apoi a dispărut în întuneric.

 Chișinău-București

 

 

În vamă;
06-07.07.2015;
12-13.07.2015
Brașov-Chișinău;
Chișinău-București;
fotografiile mele;
diverse;
publicat de Bot Eugen
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București
18.07.2015;
13:59.

 

 

 

În vamă;
06-07.07.2015;
12-13.07.2015
Brașov-Chișinău;
Chișinău-București;
fotografiile mele;
diverse;
publicat de Bot Eugen
șoseaua Pantelimon 302;
sectorul 2;
București
18.07.2015;
14:00

 

 

E bine că ai mei locuiesc la margine de oraș, e bine că autocarul se îndreaptă spre șoseaua Poltava.

Chișinău-București

 

 

 

Suspicios ca un vameș
îmi verific bagajul pașaportul
biletul banii buzunarele de la piept
piepturile stâng și drept
cheile de la casă
casele de dincoace
și de dincolo de vamă
scot telefonul
din încărcător și bag
încărcătorul în geantă
îi salut pe ai mei
chem liftul intru cobor ies mă îndrept
spre stația lui 22 iau un taxi
și taximetristul o ia pe cale cea dreaptă
până în gară
până acolo unde nimeni
nu mă așteaptă
până acolo unde nimeni
mă obligă să îmi prezint
biletul la control
până acolo unde
prezența mea nu este
obligatorie până acolo
pe unde se iese din oraș
și se intră în noapte
până acolo pe unde se urcă
marele deal până la vamă
până acolo pe unde …
ajuns în centru
fac cale întoarsă
spre periferie
și descopăr din mers
telefonul-lipsă
opresc mașina
ies din ea traversez
autostrada
și intru în bloc
apoi în ascensor
urc până la etajul cinci
și jumătate (cel blocat între
etajele 5 românesc și 6
rusesc) deschid ușa intru
în casă și bag
telefonul în buzunar
iar încărcătorul în priză
îmi iau rămas-bun
ies intru și cobor la unu
apoi urc la parter
gata să urc în autocar
gata să urc marele deal
până la vama dintre
două nopți până la noaptea
dintre două vămi
până la următoarea intersecție
dintre cer și pământ
acolo unde eu
îmi  verific
suspicios ca un vameș
bagajul pașaportul
biletul banii buzunarele
de la piept piepturile
stâng și drept
cheile de la case
casele de dinoace
și de dincolo
de vamă…

 

 

 de Bot Eugen

 

E bine că ai mei locuiesc la margine de oraș, e bine că autocarul se îndreaptă spre șoseaua Poltava.

Chișinău-București

 

Tată îți este cel care te-a crescut, nu cel care te-a făcut.

 În ograda din fața blocului
 un copil se juca în nisip
 cu un obiect strălucitor.
 Sedus de luciul lamei
 nu observase cum de el
 s-a apropiat un străin.
 Vezi să nu te tai
 îi spuse copilului
 bărbatul.
 Luat prin surprindere
 cel crescut fără
tată ca o buruiană
se rănise la unul din degete
 apoi cu mâna de pe care
 i se prelingeau picături
 de sânge verde
 a apucat toporul de coadă
 și l-a aruncat în necunoscut.

 

 

 de Bot Eugen

Mergem tot mergem și mergem

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 mergem pe jos mergem cu pejoul
 mergem pe sus mergem cu transbus
 și cu tractorul belarus
 mergem tot mergem și mergem
 mergem în amonte
 ca un râu nebun de munte
 mergem în ospeție la conte
 mergem printre prăpăstii
mergem făcând peste piscuri
cu mâinile punte
 mergem bolborosind tăceri
 într-o limbă numai de roci
 înțeleasă.
 Mergem tot mergem și mergem
 eu mire și tu mireasă
 mergem mână în mână
 mergi pe picioarele mele
 merg pe mâna pulsațiilor
 tale maximă și minimă
 merg pe mâna ta inimă
 mergi pe picioarele mele
 mergem mână în mână.
 Mergem tot mergem și mergem
 mergem pe jos mergem cu pejoul
 mergem pe sus mergem cu transbus
 și cu tractorul belarus
 mergem în amonte
 ca un râu înnebunit după munte
 mergem în ospeție la conte
 mergem printre prăpăstii
 mergem făcând peste piscuri
 cu mâinile punte
 mergem bolborosind cuvinte
 într-o tăcere numai de roci
 înțeleasă
 mergem mână în mână
 eu mire și tu mireasă
 mergem tot mergem și mergem …

 

 

 

de Bot Eugen

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mergem tot mergem și mergem

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tigrii siberieni și avioanele experimentale (II).

 

 

Toate zilele noastre începeau cu noi
cei care stăteam la rând pentru
dozele de curaj și de energie
ce ne țineau treji 24 din 24.

 

Toate zilele noastre începeau cu noi
aviatorii de rând
și se terminau acolo unde
inginerii își testau mașinile
pe nervii noștri unde
mașinile își testau metalul
pe nervii noștri unde
parașutele își testau pânza
pe nervii noștri unde
niște kamikaze își testau
limitele pe nervii noștri
unde nervii întinși la maxim
își testau terminațiunile pe
sângele nostru unde sângele
nostru își testa curajul
pe stația lui terminus –
inima

 

unde inima noastră
vânată de moarte
bătea în zbor
bătea cu putere
bătea captivă
între pereții
unui avion
de vânătoare.

 

Toate zilele noastre începeau cu noi
îmi povestea tatăl meu vitreg
vitregit de anii petrecuți în armată
ca de niște tigri înfometați.

 

 

de Bot Eugen

 

 

 

Tigrii siberieni și avioanele experimentale (II).

 

 

 

 

Neo (II). Oamenii-camere-de-luat-vederi.

Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (V)

 

 

Îi plăcea să se audă gândind
 mie – doar să-i ascult vocea cum
 trepidează între bolta de carne
 și cea metalică gândea despre
 toate tăcea despre nimic ardea
 intens printre cuvintele albe și
 negre printre tăcerile lor calde
 încă la un moment mă întrebase
 i-am răspuns: Nu!
 nu cred că e cazul să o cauți
 cu lumânarea prin camerele
 pieptului nostru pe umbra aceea
 de spațiu nelocuită
 de oamenii-camere-de-luat-vederi.
 Nu vei reuși să o găsești
 nici cu lanterna nici cu
 bricheta aprinsă  nu vei reuși
 să o vezi niciodată. Nu vei reuși
 nici măcar să o întrevezi
 în spatele altei umbre. Nici
 măcar la lumina unei cozi de cometă
 nici măcar cu coada ochiului.
 Dar asta nu înseamnă că ea nu există.
 Tu chiar nu vezi că afară se face
 dimineață iar înăuntru – salon de sforăit
 pe mai multe octave?
 Nu vezi că intrarea în capitală
 se apropie de noi asemeni
 unui război psihologic dintre
 mine și ceilalți?
 Nu vezi că autocarul gol stă gata
 să intre în pământ după câteva frâne
 după ce a stat și te-a ascultat tot drumul
 cum gândești în tăcere despre toate
 și despre nimic cu gândul la ce va spune
 ygrec sau ics despre reflecțiile tale idioate?
 În acest timp zeta se va holba la noi
 cu niște ochi bine înșurubați în monitor
 și se va distra rău de tot pe seama
 reflexiei noastre palide de nesomn.

 

 

 

de Bot Eugen

Neo (II). Oamenii-camere-de-luat-vederi.

Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii

 

 

 

Vine un moment în timpul unui meci de kumite în care gustul de sânge și aroma unor lauri devin una și aceeași culoare.

Shotokan (VIII)

 

 

 

 

 Îmi pierdusem cunoștința.
 Am recăpătat-o câteva minute mai târziu
 în brațele unui prieten
 constatând cu uimire că eram încă viu.
 Zâmbeam pe dinafară
 cu obrazul despicat pe dinăuntru
 de tăișul unui dinte canin.
 Golit de energie și cu gura plină de sânge
 m-am ridicat de pe podea și am coborât
 de pe podium ca să urc în salvare.
 Vedeam totul prin ceață și mi se făcea
 greață. Vedeam lumea cum venea pe contrasens
 claxonând o vedeam cum se rostogolea
 pe lângă mine la vale. Vedeam cum se învârteau
 în jurul meu contra acelor de ceasornic
 camera de gardă și asistentele. Îl vedeam
 pe medic cum își înmănușa mâinile în niște
 mănuși lungi de cauciuc îl vedeam cum își
 pregătea instrumentele pregătindu-se să mă
 coase. Stăteam față în față cu el și ne uitam
 atent unul în ochii celuilalt. Îl vedeam diferit
 față de cum mă vedea el pe mine îl vedeam cum
 transpiră deasupra mea și mă gândeam că aș fi putut
 la fel de bine să mă las pe mâna tatălui meu vitreg
 care terminase școala de croitorie la ruși.
 Vedeam totul prin ceață și mi se făcea greață.

 

 

de Bot Eugen

Vine un moment în timpul unui meci de kumite în care gustul de sânge și aroma unor lauri devin una și aceeași culoare.

Shotokan (VIII)

 

 

 

 

 

Piciorul lung și lovitura neregulamentară.

Shotokan (VII)

 

 

Derulez cu încetinitorul în minte
 ultima repriză din meciul decisiv de kumite
 când cele două echipe se aflau la egalitate
 după numărul de puncte acumulate.
 Stăteam față în față cu un tip lung și
 neîndemânatic care lovea cu picoarele în aer
 ca într-o minge de fotbal. În primele două
 reușisem cumva să ne punem unul pe celălalt
 la punct. Apoi în ultima el a pus deasupra
 mea punctul pe i cu o lovitură neregulamentară.
 Era unul din acele momente în care
 gustul sângelui și aroma unor lauri deveneau
 una și aceeași culoare.

 

 
 de Bot Eugen

 

 

Piciorul lung și lovitura neregulamentară.

 Shotokan (VII)

 

 

 

 

 

 

Piciorul lung, calusul de aur și mawashi geri.

Shotokan (VI)

 

În kumite nimic nu poate fi plănuit
 și   totul este imprevizibil
 iar succesiunea de lovituri decisive
 se epuizează într-un sfert de secundă.
 Stăteam față în față cu o brută cu burtă.
 Era înaltă. Părea neîndemânatică.
 Țin minte bine: aveam în minte mereu gândul
 să gândesc mai puțin și să acționez
 mai mult dar să nu atac primul.
 În ultimă instanță făcusem un pas
 înainte iar atacul pe care îl începusem
 cu dreptul s-a terminat subit în dreptul
 antebrațului său interpus între cap și picior.
 Contraatacul lui fulgerător cu piciorul în plex
 îl determinase pe arbitru să fluiere
 iar pe mine – să mă retrag în spatele
 liniei roșii. Stăteam față în față
 cu o brută cu burtă. Era înaltă.
 Părea neîndemânatică.Țin minte bine:
 aveam în minte mereu gândul să gândesc
 mai puțin și să acționez mai mult
 dar să nu contraatac cu pumnii.
 Într-un final făcusem un pas înainte
 iar atacul pe care îl începusem cu
 stângul a luat sfârșit cu un pocnet produs
 de lovitura ce îmi venise la îndepicior.
 Stăteam față în față cu o brută cu burtă.
 Părea scundă și era întinsă la pământ –
 cu o față pe jumătate roșie palidă pe
 jumătate.
 
 
 de Bot Eugen

 

 

Piciorul lung, calusul de aur și mawashi geri.

Shotokan (VI)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (XX).

Spitalul 41 de ani

 

 

Azi-noapte am navigat
unul prin lumea celuilalt
ca printr-o lumină fluidă
eu – dincolo – printre
printre îngerii lui
căzuți cu aripi frânte
el – dincoace – prin
gropile în care
a călcat piciorul meu
lung și
calusul său de aur.
Azi-noapte pe când
dormea dus zeul neutru
între lumea de-afară
și cea dinăuntru …

 
de Bot Eugen

 

 

Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (XX).

Spitalul 41 de ani

 

Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (XIX).

Spitalul 41 de ani.

 

 

 

Azi-noapte am stat de vorbă până dimineața
 cu Pal Palâci traumatologul.
 I-am povestit despre piciorul meu lung și
 despre calusul său de aur despre
 gropile de dincoace în care călcase
 și despre piscurile de dincolo
 pe care încă nu le-a escaladat.
 El tăcea și asculta asculta și tăcea
 despre toate și despre nimic despre
 pacienții lui gravi și despre spitalul
 privat tăcea și asculta asculta și tăcea
 din când în când dădea grav din cap
 a dezaprobare apoi în continuare
 tăcea și asculta asculta și tăcea
 despre pacienții lui ca despre niște
 îngeri căzuți cu aripi frânte
 tăcea și asculta asculta și tăcea
 asemenea un zeu neutru
 care stă de pază între
 lumea de afară
 și cea dinăuntru
 tăcea și asculta asculta și tăcea despre
 îngerii căzuți și despre aripile frânte
 tăcea și asculta asculta și tăcea …

 

 

de Bot Eugen

 

Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (XIX).

 Spitalul 41 de ani.

 

 

 

 

 

Nu mă lasă în pace, nu mă lasă la război,

 când soția
 în loc să intre pe ușă
 intră pe facebook cu
 vorbele: Văd că ești
 destul de matinal astăzi
 dragule! Da! îi răspund
 pe cât de nocturn am fost ieri
 pe atât de matinal sunt astăzi
 draga mea! Așa deci?! zice
 ea. Păi așa se întâmplă
 de obicei îi spun eu
 când pleci
 și mă lași singur:
 îmi vine muza și nu mă lasă
 nici în pace nici la război
 așa se întâmplă de obicei
 când tu intri pe facebook
 iar mie mi-e lene să ies
 afară …

 

 

de Bot Eugen

Nu mă lasă în pace, nu mă lasă la război,

Despre inimă ca despre o sălbăticiune captivă în libertate (II).

 

 

 

 

Zooparc (III)

 

 

Pe strada unde lumina arde non-stop
cele două umbre merg mână în mână
una trece pe roșu cealaltă – pe negru
și tu te simți singur tu ești pe
propriile picioare vis-a-vis
din spatele unui bloc de culoarea
ierbii un mamba verde pândește
în față ceva se zbate să crească
în ochii tăi unii ies la cumpărături
alții pleacă în străinătate
dinspre grădină
se aude venind din timp în timp
câte un strigăt de felină
între două răgete
poemul te scrie în tăcere
ca pe o inimă ce arde non-stop
și umbra ei se adâncește
captivă în libertate
liberă în captivitate
pe strada unde iubirea și moartea
merg mână în mână
una te ajută să mori
cealaltă – să supraviețuiești
și tu te simți singur tu ești
pe propriile tale picioare …

 

 

de Bot Eugen

 

 

 

 

Despre inimă ca despre o sălbăticiune captivă în libertate (II).

Zooparc (III)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre inimă ca despre o sălbăticiune captivă în libertate.

Zooparc (II)

 

 

 

 

Pe strada Lunii lumina arde
douăzeci și patru din douăzeci și patru
pe cea a Soarelui
iubirea și moartea merg mână în mână
umbrele lor
se împletesc la mijloc de drum
asemenea unor șerpi în timpul
împerecherii.
Pe strada unde lumina arde non-stop
cele două umbre merg mână în mână
și tu ești singur tu ești puternic
tu ești pe propriile picioare …

 

 
de Bot Eugen

 

 

 

 

 

 

 

Despre inimă ca despre o sălbăticiune captivă în libertate.

Zooparc (II)

 

 

 

 

 

 

 

Neo. Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (IV).

Cineva se uită la monitor
și monitorul se uită negru la mine.

 
* * *

 
Ne privim unul
în ochii celuilalt
fețele palide de nesomn
și ne vedem
orbirile pasagere:
câteva beții și
partide
fără preludiu
țigara de după
trezitul cu noaptea în cap
și căderea liberă în lume –
un salt mortal
efectuat zilnic cu flerul
unui jucător de ruletă rusească
obișnuit numai din asta să trăiască

 

 

și totuși
la ce bun să ne mai vedem?
mă întreb
fără să pot citi
în ochii tăi vreun  răspuns.

 
* * *

 
Cineva se uită în monitor
și monitorul se uită negru prin mine.

 

 

de Bot Eugen

Neo. Cuvinte alb-negre cu reflecții și reflexii (IV).

Nu mai vezi asemenea covoare roșii decât în hoteluri și numai în filmele lui Lynch.

 

 Închid ochii și mă trezesc
 trăit de un vis în care
 mă ridic ies din cameră
 și mă duc să fumez
 în plină noapte o lună plină.
 Trec printr-un coridor lung
 fac stânga și intru pe ușa
 de la balcon
 acolo unde
 doi băieți și o fată
 se chinuie să destupe
 o sticlă de vin:
 unul trage de tirbușon
 celălalt – de umbră
 iar al treilea – dintr-o țigară.
 Mi-e perfect paralel dacă
 vor reuși sau nu să o deschidă
 atâta timp cât eu sunt deschis
 spre monolog.
 Deschid apoi ochii
 și constat cu surprindere
 că un mâner
 mă strânge prietenește de mână
 contemplându-mi chipul ce se uită
 la peretele din față
 acolo unde
 stă spânzurat tabloul
 cu un tirbușon înfipt în dopul
 unei sticle cu vin.

 

 
de Bot Eugen