Poligonul de tragere de lângă comuna Pantelimon și artileria grea din parcul Florilor.

Era o vreme când ascultam noapte de noapte
cum în poligonul de lângă comună soldații
împușcau stele.

 
Ce nerozie! – gândeam eu –
să crezi în cei mulți
mai mult decât
în tine însuți

 
 și ce nebunie! –
să fii gelos pe durerea
și suferințele altuia
ignorându-le pe ale tale …

 
Noaptea albă își umple golul cu
gândurile unui insomniac
eu îi aprind o țigară și ascult
cum în parc ruginește artileria.

 
Stelele  își împușcă soldații
în epoleți și în umbre
într-o liniște mormântală.

 

 
de Bot Eugen

Publicitate

Poligonul de tragere de lângă comuna Pantelimon și artileria grea din parcul Florilor.

Siestă

 

Dinspre pajiștea comunei,
aflată dincolo de baltă,
se auzi la un moment dat
mugetul unui bou,
îndelung exersat
să semene (t)eroare.
dincoace de ape,
se ridică o vacă
de pe bancă,
să-i țină isonul
la înălțime:
păi da, asta cam așa este…

 

deși tremurător,
glasul ei părea locuit
de cel puțin una bucată
emoție netrucată;

 

Celelalte dobitoace
își continuau
nestingherite siesta
de duminică;
păstorul, dormea dus și el,
cu amanta sa, oaia,
pe insulele autiste,

 

și asta
de câteva nopți și zile nebune…

 

Mda ,
gândeam eu în șoaptă,
să nu mă audă
dulăul vecinei
(care, între timp,
începuse să miorlăie a criză
către stăpâna lui lătrătoare):

 

ascultarea
unui motiv atonal
a devenit
tot mai puțin posibilă …

 

de Bot Eugen