Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (XIV).

Sunt nopți când închizi ochii și asculți
 cum pulsează un punct roșu pe întuneric
 dinspre nicăieri către niciunde nopți
 când asculți cum te lovesc gândurile
 peste braț până se învinețește tăcerea
 gata să explodează și să te-asurzească
 silindu-te să lași pixul din mână
 după ce ai pus punct la un alt crâmpei
 din viață trăit și retrăit la nesfârșit.
 Nopți când asculți cum un punct roșu
 pulsează ca o durere până când îl auzi
 cum se dilată până când îl auzi cum
 explodează o dată și încă o dată
 până când se învinețește tăcerea gata
 să explodeze și să te silească
 să îți aduci aminte o dată și încă o dată
 că memoria unei dureri este memoria
 de cea mai lungă durată.

 
 
de Bot Eugen